Contestaţie la executare. Decizia nr. 1899/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1899/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 5250/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1899/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier C. C. S.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de contestatoarea S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA în contradictoriu cu intimații B. I. M., M. D., împotriva sentinței civile nr._ din 12 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. I. M. și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată și pe recurs.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față
Prin cererea depusă la Judecătoria C. în data de 12.02.2013 contestatorul S. C. MARFA SA a formulat în contradictoriu cu intimații B. I. M. și Mandoiu D. contestație la executare împotriva popririi înființate în dosarul de executare 471/E/2012 și a procesului verbal din 25.01.2013 solicitând anularea în parte a actelor de executare silită în ceea ce privește cheltuielile de transmitere prin poștă în cuantum de 100 lei și onorariul avocatului cuprins în cheltuielile de executare în sumă de 500 lei în sensul de a se diminua aceste cheltuieli și să se restabilească situația anterioară executării silite.
În motivarea în fapt contestatorul a arătat că prin sentința 7078/17.10.2012 pronunțată în dosarul_ Tribunalul D. a admis acțiunea formulată de intimatul Mandoiu D. și a obligat contestatoarea la plata diferenței dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile efectiv plătite pe perioada 28.05._10 actualizate cu indicele de inflație, dobânda legală și 500 lei cheltuieli de judecată.
Creditorul s-a adresat executorului judecătoresc solicitând punerea în executare a sentinței susmenționate, sentință ce constituie titlu executoriu fiind format dosarul de executare 471/E/2012.
La data de 28.01.2013 a fost emisă adresa de înființare poprire asupra conturilor societății deschise la B. Post C. pentru acoperirea sumei de 8327,53 lei.
Din procesul verbal anexat adresei de înființare a popririi rezultă că B. a stabilit cheltuieli de executare în sumă de 1769,53 lei din care onorariu avocat 500 lei și cheltuieli de transmitere prin poștă în cuantum de 100 lei.
Se contestă cuantumul acestei sume din următoarele motive:
Potrivit art. 274 alin. 4 cpc, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prezentate în tabloul onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În condițiile în care angajamentul avocatului a constat în redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc, apreciază contestatoarea că onorariul de 500 lei este mare față de efortul depus nu este justificat, fiind disproporționat de mare și tendențios în raport cu natura pricinii, lipsa de complexitate a cauzei și munca îndeplinită de avocat.
Redactarea cererii de executare silită nu a fost de o asemenea complexitate încât să determine încasarea unui onorariu avocațial de 500 lei, egal cu cel acordat de instanța de fond, contestatoarea solicitând să se aibă în vedere, printr-o apreciere de ansamblu, valoarea pricinii și munca depusă de avocat, raportat și la împrejurarea că în final, cuantumul onorariului de avocat se ridică la 1 000 lei, 500 pentru faza de judecată și 500 pentru cea de executare silită.
Aceasta sumă este exagerat de mare raportat la munca depusă de avocat atât în fața instanței de judecată (redactarea ui cereri tip de chemare în judecată și punerea de concluzii) cât și în cadrul procedurii de executare silită (redactarea cererii către executorul judecătoresc) motiv pentru care solicită diminuarea acestei din urmă sume sub cea de 500 lei acordată de instanța de fond.
Referitor la cheltuielile de transmitere prin poștă actul de înființare creanță cât și procesul verbal privind cheltuielile de executare nu au fost înaintate societății prin poștă ci au fost aduse personal de către executorul judecătoresc, fiind înregistrate la registratura unității la data de 28.01.2013.
În aceste condiții este evident că executorul nu a efectuat nici un fel de cheltuială de transmitere prin poștă a adresei de înființare creanță din data de 28.01.2013 și a procesului verbal din data de 25.01.2013 și a celorlalte cheltuieli efectuate pentru transmiterea prin poștă.
Având în vedere aceste aspecte solicită anularea în parte a actelor de executare pornite în dosarul 471/E/2012 al B. I. M. în ceea ce privește cheltuielile de transmitere prin poștă în cuantum de 100 lei și onorariul avocatului cu prins în cheltuielile de executare în cuantum de 500 lei, în sensul de a diminua aceste cheltuieli și să se restabilească situația anterioară.
În drept a invocat art. 399 și urm. C..
A anexat sentința 7078/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_ .
Executorul judecătoresc a depus în copie documentele întocmite în dosarul de executare 471/E/2012 (filele 31-51).
Intimații nu au depus întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/12.07.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de contestatoarea S.NT.F.M. "C.F.R. MARFĂ" S.A., în contradictoriu cu intimatul Mandoiu D..
A fost anulat în parte procesul verbal de cheltuieli din 25.01.2013 și adresele de înființare poprire din 28.01.2013 și 15.02.2013 emise în dosarul de executare nr. 471/E/2012 al B. I. M., pentru suma de 85,3 lei reprezentând cheltuieli de transmitere prin poștă. (100 lei – 14,9 lei contravaloare a 3 comunicări din 20.02.2013,
A fost admisă cererea formulată de contestatoare privind restabilirea situației anterioare și obligă intimatul Mandoiu D. să restituie contestatoarei suma de 85,3 lei.
A fost respinsă cererea contestatoarei in contradictoriu cu intimatul B. I. M., cu sediul în C., .. 54 A, jud. D., ca neîntemeiata.
A fost respinsă cererea contestatoarei privind diminuarea cheltuielilor de executare în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocat ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin sentința 7078/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_, contestatorul a fost obligat la plata către intimatul MANDOIU D. a unei sume de bani reprezentând diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei conform art. 41 alin. 3 lit. a din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură și drepturile salariale efectiv plătite pe perioada 28.05._10. (fila 6-7)
Pentru realizarea acestui drept, intimatul a recurs la executare silită, adresându-se B. I. M. (fila 31) unde s-a constituit dosarul de executare 471/E/2012.
În cadrul acestui dosar a fost întocmit procesul verbal de cheltuieli din 25.01.2013 (fila 40) și mai multe înscrisuri intitulate "înființare poprire creanță nr. 435/E/2012" având data 28.01.2013 (fila 41), 15.02.2013 (fila 42-44), acestea din urmă având inclusă și suma stabilită drept cheltuieli de executare.
Din procesul verbal de cheltuieli rezultă că suma totală este de 1769,53 lei, din care 100 lei cheltuieli de transmitere prin poștă și 500 lei onorariu avocat.
Din verificarea înscrisurilor înaintate de B. cu adresa din 17.06.2013 (fila 30) reprezentând documente efectuate în dosarul de executare în discuție, rezultă că actele de înființare poprire creanță au fost comunicate fie personal de I. M. (filele 46, 47 și 49) fie prin poștă. (filele 48, 50, 51).
De asemenea în cadrul dosarului de executare se regăsește chitanța 1055/15.03.2013 reprezentând onorariu avocat, împuternicirea avocațială_ și factura 141/01.10.2012 (filele 34-36).
Din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc la 27.03.2013 a rezultat că s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu. (fila 45).
În drept, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 371 ind. 7, art. 274 art. 399, 404 și 404 ind. 1 C..
Potrivit art. 3717 din Codul de procedură civilăPartea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
Față de situația de fapt expusă instanța a constatat că au fost efectuate 6 comunicări ale actelor de procedură din care 3 personal de către I. M. și 3 prin poștă. Considerând costul unei comunicări prin poștă ca fiind 4,9 lei, instanța apreciază că această suma va fi suportată de debitorul contestator, potrivit art. 371 ind. 7 alin. 1 și 2 cpc, fiind privită drept necesară pentru realizarea pe cale silită a dreptului stabilit prin titlul executoriu, în total 14,7 lei.
Având în vedere că suma înscrisă în procesul verbal de cheltuieli la acest capitol este de 100 lei, urmează ca actul să fie anulat pentru diferența de 85,3 lei, apreciată ca nefiind necesară și în contradicție cu dispozițiile art. 371 ind. 7 alin. 1 cpc, nefiind identificate alte costuri în legătură cu serviciile poștale.
În concluzie, suma de 85,3 lei reprezentând servicii de transmitere prin poștă este nejustificată, motiv pentru care, în temeiul art. 404 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare formulată și va anula în parte procesul verbal de cheltuieli din 25.01.2013 și actele de înființare poprire creanță din 28.01.2013 și 15.02.2013 emise în dosarul de executare nr. 471/E/2012 al B. I. M. pentru această valoare ce se regăsește la rubrica denumită "cheltuieli de transmitere prin poștă"
În ceea ce privește onorariul avocatului pentru faza executării silite, acesta este în cuantum de 500 lei, ce urmează a fi menținut pentru cele ce succed.
Potrivit art. 274 alin. 3 cpc, judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori vor constata motivat că sun nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, text ce se aplică și în faza executării silite, considerată a fi parte din procesul civil.
De asemenea, s-a apreciat că sumele avansate cu titlu de cheltuieli de judecată se vor recupera doar în situația în care acestea sunt reale rezonabile și necesare.
În faza de executare silită creditorul intimat a efectuat cheltuieli cu onorariul avocatului în sumă de 500 lei, pentru care există documente justificative. (factură fiscală, împuternicire avocațială și chitanță de plată)
Deși din cuprinsul dosarul de executare silită nu rezultă că avocatul a efectuate alte activități în afara redactării cererii pentru declanșarea procedurii, instanța consideră că suma de 500 lei este proporțională cu activitatea întreprinsă de avocat în faza executării silite și respectă criteriile realității și caracterul necesar și rezonabil.
În acest sens, instanța a apreciat că munca avocatului, pe lângă cea materializată în acte de procedură poate avea și alte componente iar caracterul rezonabil al cuantumului onorariului trebuie analizat și în corelație cu celălalt criteriu, de a fi necesar, privit din perspectiva creditorului și a raportului contractual al acestuia cu apărătorul. Astfel, creditorului intimat nu i se poate pretinde plata unei sume reduse cu titlu de onorariu avocat, chiar pentru faza executării silite, ci un cuantum care să-i creeze convingerea că demersul său este eficient și nici achitarea onorariului pe măsura îndeplinirii unor activități concrete de către apărător, suma avansată anticipat acoperind și eventualele dificultăți ce s-ar fi putut ivi pe parcursul procedurii.
În concluzie, instanța a reținut că suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat în faza executării silite are un caracter real, necesar și rezonabil privit atât din punct de vedere al creditorului, interesat să își recupereze creanța cu maximă eficiență cât și al debitorului, care dorește un cuantum cât mai mic al cheltuielilor de executare, motiv pentru care cererea va fi respinsă.
Referitor la restabilirea situației anterioare, potrivit art. 4041 Cod procedură civilă, ,,În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit.(…)”.
Instanța a reținut că, în cauză, s-a făcut dovada executării de către debitoarea contestatoare a obligației stabilite în actele de executare ce urmează a fi anulate în parte, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la 27.03.2013 potrivit căruia s-a realizat integral obligația prevăzută prin titlul executoriu și s-au achitat cheltuielile de executare.
Prin urmare, față de anularea în parte a adresei de înființare poprire creanță și a procesului verbal de cheltuieli pentru suma de 85,3 lei, instanța a admis cererea formulată de contestatoare privind restabilirea situației anterioare și a obliga intimatul Mandoiu D. să restituie contestatoarei suma de 85,3 lei.
În ceea ce privește executorul judecătoresc, nefiind parte în raportul juridic execuțional născut prin recurgerea la procedura executării silite și în situația de a suporta în mod direct efectele desființării actelor de executare cererea, în raport cu el va fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea S. C. MARFA SA, prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației la executare și anulării în parte a actelor de executare în ceea ce privește cheltuielile de transmitere prin poștă și onorariul avocatului, în sensul diminuării lor și restabilirii situației anterioare executării silite.
În esență, recurenta a arătat că instanța de fond a ignorat principiul rolului activ reglementat de art.129 C.proc.civ, întrucât nu a verificat dacă la dosarul de executare exista dovada contractului de asistență juridică încheiat de avocatul care a demarat executarea silită; instanța de fond trebuia să verifice dacă la dosar exista dovada demersurilor efectuate pentru punerea în executare a sentinței civile nr.7078/17.10.2012 și dacă existau dovezi privind plata onorariului de avocat.
În continuare, recurenta a arătat că în condițiile în care angajamentul avocatului ales a constatat în redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc, onorariul de 500 lei este mare față de efortul depus, natura pricinii, lipsa de complexitate a cauzei și munca îndeplinită de avocat. În acest sens a invocat hotărârea CEDO din cauza B. împotriva României.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7, 9 C.proc.civ.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 ali.2 C.proc.civ.
Recursul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 30,50 lei achitată prin OP 1378/25.09.2013 și timbru judiciar de 0,15 lei,.
Deși legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința civilă atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat.
Astfel, in ceea ce priveste criticile recurentei referitoare la imprejurarea ca instanta de fond nu a verificat dacă la dosarul de executare exista dovada contractului de asistență juridică încheiat de avocatul care a demarat executarea silită, dovada demersurilor efectuate pentru punerea în executare a sentinței civile nr.7078/17.10.2012 și dovezi privind plata onorariului de avocat, tribunalul constata ca acestea sunt neintemeiate, in sensul ca instanta de fond a analizat si s-a pronuntat in limitele investirii si cu respectarea dispoz. art. 129 C.pr.civ., respectiv a analizat motivele de nelegalitate invocate de contestatoare in actiunea dedusa judecatii, asa cum a fost precizata ulterior, si care au vizat exclusiv imprejurarea ca onorariul de avocat de 50o lei din cadrul executarii silite este disproportionat de mare si tendentios in raport de natura pricinii, lipsa de complexitate a acesteia si munca indeplinita de avocat, contestatoarea neinvocand si nesesizand instanta de judecata cu alte motive de nelegalitate, care sa faca obiectul cercetarii judecatoresti, respectiv inexistenta anumitor dovezi si acte in cadrul dosarului de executare silita, criticile privind verificarea sau neverificarea unor asemenea dovezi fiind astfel nefondate. Pe de alta parte, se constata ca in dosarul de executare silita depus in copie in dosarul de fond se regasesc atat copia imputernicirii avocatiale depuse de aparatorul ales la creditorului care a demarat executarea silita, cat si dovada achitarii onorariului de avocat de 500 lei ( V. filele 34-36 din dosarul de fond).
Analizand actele si lucrarile dosarului de fond si considerentele sentintei civile atacate, tribunalul constata ca instanta de fond a facut in mod corect aplicarea dispozitiilor art. 274 C.pr.civ., in sensul ca a tinut seama de elementele prevazute de alin. 3 al art. 274 C.pr.civ. si anume: activitatea concreta prestata de avocatul creditorului, importanța intereselor în cauză si valoarea drepturilor salariale datorate creditorului, in baza titlului executoriu pus in executare silita, tot in mod corect instanta de fond a retinut ca onorariul perceput in faza exeuctarii silite în cuantum de 500 lei nu apare ca fiind nejustificat de mare.
Tribunalul are in vedere ca prevederile art. 274 alin. 3 recunosc instantei dreptul de a cenzura cheltuielile de judecata reprezentând onorariu avocat, în situatia în care va constata ca acestea sunt disproportionat de mari fata de activitatea prestata de avocat si valoarea pricinii.
Prin aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ. instanta nu intervine în contractul de asistenta juridica dintre avocat si client, care se mentine în integralitate, (drept urmare, clientul va plati avocatului onorariul cuvenit), ci doar apreciaza în ce masura onorariul stabilit de partea care a avut câstig de cauza trebuie suportat de partea adversa, tinând seama de natura si complexitatea prestatiei avocatului acestuia.
În acest sens în jurisprudenta CEDO s-a statuat ca partea care a câstigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 C.pr.civ., decât în masura în care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil, onorariile avocatiale urmand a fi deci recuperate numai in masura in care constituie cheltuieli necesare si au fost in mod real facute, in limita unui cuantum rezonabil (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României).
În același sens, a fost pronuntata si decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curții Constituționale, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă.
În speta, tribunalul constata ca desfasurarea activitatii avocatiale in faza executarii silite nu presupune numai redactarea cererii de executare silita, asa cum sustine recurenta contestatoare, ci implica studierea cererilor si înscrisurilor prezentate de creditor, acordarea de consultanta juridica acestuia, o documentare juridica adecvata pentru apararea intereselor reclamantului creditor, deplasarea la biroul executorului pentru achitarea de taxe, depunerea cererilor si urmarirea executarii silite, astfel ca apreciaza ca suma de 500 lei nu apare ca fiind nejustificat de mare.
Tribunalul mai constata ca nu pot fi primite nici sustinerile recurentei in sensul ca reducerea onorariului se impune raportat la valoarea onorariului depus in faza de judecata a titlului executoriu, dat fiind ca nu exista vreo similitudine intre munca desfasurata de avocat in faza judecatii pe fond a unei cauze si activitatea depusa in faza executarii silite, pentru a se pune problema ca onorariul perceput . sa fie egal cu cel din alta faza procesuala, asa cum sustine recurenta, esentiala in cauza nefiind valoarea onorariului de avocat perceput . procesuala, ci activitatea depusa de aparatorul ales in fiecare faza procesuala raportat la specificul fiecarei faze, la complexitatea si valoarea cauzei, fata de care onorariul mentionat apare ca fiind rezonabil.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul urmează ca în temeiul art.312 C.pr.civ., să respingă recursul promovat de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de declarat de contestatoarea S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA în contradictoriu cu intimații B. I. M., M. D., împotriva sentinței civile nr._ din 12 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2013.
Președinte, G. C. F. | Judecător, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond.D.R.C.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 02/2013. Tribunalul DOLJ | Revendicare imobiliară. Hotărâre din 27-11-2013, Tribunalul DOLJ → |
|---|
