Revendicare imobiliară. Hotărâre din 27-11-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 7720/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1998/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamantul B. I. și de către pârâtul B. N., împotriva sentinței civile nr. 5620 din 05 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant asistat de av. M. O., recurentul pârât as. de av. F.P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul pârâtului este nesemnat, nu s-a depus copie de pe C.I. a recurentului pârât, s-a depus cerere de strigare a cauzei la sfârșitul ședinței de către av. F. P., apărător al recurentului pârât, după care;
Recurentul pârât depune copie de pe C.I. și semnează cererea de recurs în fața instanței.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe recursuri.
Av. M.O. pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile și reținerea cauzei spre rejudecare, valoarea din raportul de expertiză, specialitatea agricultură, este prea mică, expertul nu a arătat argumentele care au dus la stabilirea acestei valori derizorii și este prea mică contravaloarea lipsei de folosință pe perioada 2009-2012, cu cheltuieli de judecată.
Av. F.P. pentru recurentul pârât invocă excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, intrucat exista un titlul executoriu pentru revendicarea terenului in litigiu – hotararea de partaj pe care reclamantul a pus-o in executarea silita, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare apreciind că instanța nu a cercetat fondul cauzei, nu a motivat hotărârea cu privire la proba testimonială și respingerea obiectivului de a măsura și suprafața de teren, în subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii în revendicare, cu cheltuieli de judecată pe cale separată, pe recursul reclamantului, solicită în principal, admiterea recursului, casarea sentinței civile și reținerea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, atât pentru pârât cât și pentru reclamant, în subsidiar solicită respingerea recursului reclamantului.
Av. M. O. pentru recurentul reclamant solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii în revendicare, pe fond solicită respingerea recursului formulat de pârât, hotărârea pronunțată pe revendicare este legală, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.03.2011 sub nr._ reclamantul B. I. a chemat în judecată pe pârâtul B. N. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului suprafața de 333 mp situată în ., P.2046, cu următoarele vecinătăți: la N-Ds1864, la E-B. N., la S-M. V., la V-B. I. și să fie obligat pârâtul la plata contravalorii lipsei de folosință pentru terenul ocupat abuziv.
În motivare, reclamantul a arătat că prin sentința civilă 6395/14.04.2009 i-a fost atribuit, în urma unui partaj succesoral, terenul intravilan în suprafață de 333mp, menționat mai sus.
Sentința civilă a fost investită cu formulă executorie iar prin procesul verbal din 28.01.2011 al executorului I., s-a constatat că terenul se află în posesia lui B. N.. De asemenea, suprafața respectiva a fost măsurată și au fost bătuți țăruși, însă pârâtul refuză să-i lase în posesie această suprafață.
Reclamantul a mai precizat că prin intermediul executorului judecătoresc a înregistrat o notificare adresata pârâtului pentru a-i lăsa în posesie suprafața de teren.
Totodată a arătat că solicită și obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosință fie de la data atribuirii terenului, fie de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În drept au fost invocate prevederile art.480 Cod Civil.
În dovedire, a depus în copie la dosar: notificare din data de 02.02.2011, proces verbal din data de 28.01.2011, sentința civilă 6395/2009 a Judecătoriei C., încheiere din data de 12.05.2010, decizia 180/2010 a Tribunalului D., raport de expertiză.
La data de 29.04.2011 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamantul a fost pus în posesie după cum rezultă din procesul verbal, astfel că nu mai este îndreptățit să formuleze o acțiune în revendicare. A precizat că terenul revendicat nu se mai află în posesia sa, ci a reclamantului iar acesta nu a făcut dovada pierderii posesiei.
La data de 03.10.2011, reclamantul a depus la dosarul cauzei o precizare prin care a arătat că solicită contravaloarea lipsei de folosință în cuantum de 1.000 lei, fie de la data pronunțării sentinței civile-14.04.2009, fie de la data rămânerii irevocabile a acesteia-01.02.2010.
Anexat a depus în copie la dosar: proces verbal din data de 28.01.2011, dovada comunicare.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri, proba testimoniala cu martorii R. I., M. C. I., D. M., proba cu expertiză specialitatea topografie, proba cu expertiză specialitatea agricultură.
La solicitarea instanței, B. I. a înaintat la dosarul cauzei, în copie, dosarul de executare 370/E/2010.
Prin sentința civilă nr.5620/05.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâtul B..
A fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului terenul situat în . P.2046, 2048 în suprafață de 333 mp, cu următoarele vecinătăți: la N-Ds 1864, la E- Brânzanescu N., la S- M. V., la V- Brânzanescu I., individualizat în schița anexă a raportului de expertiză întocmit în cauză de expert C. A..
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a contravalorii lipsei de folosință în cuantum de 734 lei.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3191 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 6395 din 14.04.2009 a Judecătoriei C. pronunțată în dosar_ având ca obiect partaj succesoral, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 12.05.2010, a fost atribuită în lotul reclamantului B. I. suprafața de 333 mp, teren intravilan, situat în Coșoveni, T.35, P.2046, cu vecinii: la N-Ds 1864, la E-Brânzănescu N., la V-Brânzănescu I., la S-M. V..
Prin aceeași hotărâre judecătoreasca pârâtul Brănzănescu N. a primit în lotul său suprafața de 778 mp teren, situata în T.35, P.2046, cu următoarele vecinătăți: la N-Ds 1864, la E-M. Floridor, la S-M. V., la V-B. I..
Loturile atribuite părților au fost stabilite conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauza (f.76-81).
La data de 02.09.2010, reclamantul a formulat cerere de executare silită, formându-se dosarul de executare 370/E/2010.
Potrivit procesului verbal din data de 28.01.2011, executorul judecătoresc a identificat terenul în suprafață de 333 mp atribuit reclamantului, stabilind că acesta se află în posesia lui Brânzănescu N., fiind delimitat cu un gard despărțitor între proprietatea acestuia și a creditorului Brânzănescu I.. În cuprinsul procesului verbal s-a mai arătat că terenul a fost atribuit reclamantului prin măsurători și delimitare cu țăruși.
Instanța arată că acțiunea în revendicare, al cărei temei de drept îl constituie art.480 Cod Civil, este acea acțiune reală prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.
În ceea ce privește proba dreptului de proprietate în cadrul acțiunii în revendicare imobiliare, reclamantul este cel care trebuie să facă dovada pozitivă, în sensul că este titularul dreptului de proprietate, pârâtul posesor având o situație pur pasivă, în favoarea lui operând o prezumție de proprietate dedusă din simplul fapt al posesiei. De îndată ce reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate, sarcina probei se răstoarnă.
Instanța mai arată că în situația în care numai una dintre părți are titlu de proprietate, se distinge după cum: dacă pârâtul este cel care are titlu, acțiunea reclamantului va fi respinsă; dacă reclamantul are titlul de proprietate, acesta va avea câștig de cauză.
Instanța a reținut astfel că în situația de față pârâtului îi revine sarcina probei, având în vedere că reclamantul a dovedit dreptul său de proprietate asupra imobilului în litigiu, potrivit hotărârii judecătorești menționate. Pârâtul nu a opus reclamantului niciun înscris care să dovedească faptul că este proprietarul imobilului revendicat.
Totodată, din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța a reținut că terenul se află în posesia pârâtului, expertul arătând că terenul se află în limita împrejmuirilor existente ale imobilului deținut de Brânzănescu N.. În cuprinsul raportului de expertiză s-a mai arătat că între imobilele atribuite părților prin hotărârea de partaj nu sunt semne de hotar, iar acestea fac corp comun cu terenul aferent curții pârâtului.
Împrejurarea că executorul judecătoresc a identificat terenul în litigiu și l-a delimitat cu țăruși, nu presupune și faptul că acest teren se află în posesia reclamantului, executorul judecătoresc realizând o punere în posesie formală, întrucât atâta timp cât terenul face corp comun cu cel aparținând pârâtului și este împrejmuit cu gard, reclamantul nu are în fapt posesia acestui teren.
În aceste condiții instanța urmează a admite acțiunea și va obliga pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de 333 mp, situate în ., P.2046 și 2048, având următoarele vecinătăți: la N-Ds 1864, la E-Brânzănescu N., la S-M. V., la V-Brânzănescu I., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosință pentru suprafața de 333 mp, instanța arată că potrivit art. 998-999 Cod civil, condițiile angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existenta unei fapte ilicite de către o persoană prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unui prejudiciu și a unei legături de cauzalitate intre fapta ilicita și prejudiciu precum si vinovăția autorului faptei ilicite.
Referitor la fapta ilicită a pârâtului, instanța reține că aceasta constă în folosirea fără drept a terenului în suprafață de 333 mp atribuit reclamantului prin hotărârea de partaj.
Cu privire la prejudiciul suferit de reclamant, instanța a reținut din cuprinsul raportului de expertiză specialitatea agricultură că acesta este în cuantum de 734 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 2009-2012, având în vedere că prin sentința civilă 6395/14.04.2009 reclamantului i-a fost atribuită suprafața în litigiu.
În baza art.274 C.p.civ, instanța a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3191 lei reprezentând taxa de timbru, onorariu avocat, onorarii experți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul B. I., cât și pârâtul B. N..
În recursul declarat, reclamantul arată că instanța de fond, în mod greșit a admis acțiunea în revendicare, deoarece procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc arată clar și concludent că reclamantul a fost pus în posesie pe terenul în litigiu, chiar instanța motivând că executorul judecătoresc a identificat terenul în litigiu și l-a delimitat cu țăruși. Motivarea că executorul a făcut doar formal punerea în posesie este contrazisă de depozițiile martorilor propuși de recurent, care au arătat că după data punerii în posesie recurentul nu a mai făcut nici un act material prin care se reia stăpânirea acelui teren.
Se mai arată că prin raportul de expertiză nu s-a determinat decât suprafața de teren pe care o stăpânește, instanța respingând nemotivat cererea de a se măsura și terenul reclamantului pentru a vedea ce suprafață stăpânește acesta.
Pârâtul B. N., în recursul formulat arată că valoarea din raportul de expertiză, specialitatea agricultură, este prea mică, respectiv 734 lei, iar expertul nu a arătat argumentele care au dus la stabilirea acestei valori derizorii.
Consideră prea mică contravaloarea lipsei de folosință pe perioada 2009-2011 în raport de suprafața de teren pe care pârâtul a folosit-o în mod necuvenit, care era proprietatea reclamantului, suprafața de 333 mp teren intravilan.
Recurentul parat susține că nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată pe care le-a suportat în cauză, fiind dovezi în acest sens.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 C.pr.civ., Tribunalul constată că sunt intemeiate criticile formulate de recurenti privind solutionarea gresita a spetei de catre instanta de fond.
Astfel, se constata ca prin actiunea dedusa judecatii si care a investit instanta de fond, reclamantul B. I. a chemat în judecată pe pârâtul B. N. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului suprafața de 333 mp situată în ., P.2046, cu următoarele vecinătăți: la N-Ds1864, la E-B. N., la S-M. V., la V-B. I. și să fie obligat pârâtul la plata contravalorii lipsei de folosință pentru terenul ocupat abuziv, reclamantul invocand in fapt ca prin sentința civilă 6395/14.04.2009 i-a fost atribuit, în urma unui partaj succesoral, terenul intravilan în suprafață de 333mp, menționat mai sus, ca aceasta sentința civilă a fost investită cu formulă executorie, iar prin procesul verbal din 28.01.2011 al executorului I. C., s-a constatat că terenul se află în posesia lui B. N., suprafața respectiva a fost măsurată și au fost bătuți țăruși, însă pârâtul refuză să-i lase în posesie această suprafață.
Se mai constata ca prin intampinarea depusa la dosar, paratul a aratat ca terenul in litigiu se afla in posesia reclamantului, in urma punerii in executare a sentintei de partaj, paratul invocand acelasi proces verbal de punere in posesie emis de executorul I. C., paratul mai invocand in apararea sa ca reclamantul nu a facut dovada pierderii posesiei dupa punerea in executare a sentintei de partaj.
Se constata ca prin hotararea pronuntata la 05.04.2013, instanta de fond a admis actiunea in revendicare formulala si cererea accesorie de despagubiri, retinand in esenta ca actiunea in revendicare este intemeiata, atat timp cat din raportul de expertiza intocmit in cauza rezulta că terenul de 333 mp. se află în posesia pârâtului, expertul arătând că terenul se află în limita împrejmuirilor existente ale imobilului deținut de Brânzănescu N., că între imobilele atribuite părților prin hotărârea de partaj nu sunt semne de hotar, iar acestea fac corp comun cu terenul aferent curții pârâtului, iar imprejurarea că executorul judecătoresc a identificat terenul în litigiu și l-a delimitat cu țăruși, nu presupune și faptul că acest teren se află în posesia reclamantului, executorul judecătoresc realizând o punere în posesie formală, întrucât atâta timp cât terenul face corp comun cu cel aparținând pârâtului și este împrejmuit cu gard, reclamantul nu are în fapt posesia acestui teren.
Tribunalul constata ca este gresita aceasta modalitate de solutionare a cauzei de catre instanta de fond, atat timp cat aceasta nu a lamurit – prin probe certe - situatia poseiei asupra terenului in litiigu raportat la motivele de fapt si de drept invocate in actiunea dedusa judecatii si in intampinrea depusa de parat, respectiv daca dupa punerea in posesie de catre exuecoturl judecaotresc, reclamantul a exercitat aceasta posesie, prin efectuarea de acte de folosinta, si in caz afirmativ cand a pierdut posesia, instanta de fond retinand fara un suport probator ca terenul s-a aflat in posesia paratului din anul 2009 si pana in prezent, in conditiile in care martorii audiaiti in cauza nu au avut cunostinte despre punerea in posesis prin masurarea terenului si fixarea de tarusi in urma executarii silite din 2011 si nici depsre situatia concreta a posesiei terenului de 333 mp., iar din raportul de expertiza intocmit in cauza rezulta doar faptul posesiunii la data efectuarii masuratorilor si constatarilor la fata locului, iar nu in perioada 2009-2012 dedusa judecatii.
Tribunalul constata astfel ca instanta de fond a pronuntat o sentinta nelegala si netemeinica, fara a lamuri aspectele esentiale ale spetei si in baza unor probatoriu insuficient, sub acest aspect fiind fondate criticile recurentului reclamant privind gresita solutionare a cauzei în condițiile în care instanta de fond a inlaturat nejustificat valaorea probanta a proceusluiv erbal dpeuere inpsoesie idn 2011 si constatarile executorului judecatoresc din cuprinsul procesului verbal din 2011, lipsind nejustificat de efecte juridice acest inscris.
Astfel, fata de motivele de fapt si de drept invocate de parti in cuprinsul cererilor depuse la dosar si inscrisurile depuse de acestia la dosar, tribunalul constata ca pentru justa solutionare a cauzei era necesar ca instanta de fond sa lamureasca - pe baza de probe certe – daca dupa punerea in posesie de catre exuecoturl judecaotresc, reclamantul a exercitat aceasta posesie, prin efectuarea de acte de folosinta, si in caz afirmativ cand a pierdut posesia, probele administrate in fata instantei de fond nefiind suficiente si lamuritoare.
Tribunalul are in vedere ca aceste aspecte de fapt trebuie lamurite prin administrarea de probe utile si pentru solutionarea exceptiei inadmisibilitatii acțiunii în revendicare, invocate de parat in recurs, motivat de imprejurarea ca exista un titlu executoriu pentru revendicarea terenului in litigiu – hotararea de partaj. Aceasta in considerea faptului ca hotararea de partaj definitiva si irevocabila constituie titlu exeutoriu daca a fost investita cu formula executorie, fiind susceptibila de executare impotriva copartasului care detine bunul si refuza sa-l predea, indifirent daca in cererea de partaj s-a cerut sau nu predarea efectiva a bunului si chiar daca instanta nu a dispus aceasta predare, nefiind necesara introducerea unei actiuni in revendicare impotriva copartasului care detine bunul si refuza sa-l predea.
Pentru considerentele expuse, constatand ca prima instanta nu a lamurit aspectele de fapt si de drept pe care le implica speta dedusa judecatii si nu a administrat toate probele necesare lamuririi aspectelor mentionate mai sus, nefiind cercetata starea de fpat sub aspectul posesiei asupra terenului in litigiu, cu inraurire si asupra modului de solutionare a cererii accesorii avand ca obiect lipsa de folosinta, instanta de fond retinand o stare de fapt in lipsa unui probatoriu suficient si prin interpretarea gresita a efectelor juridice ale procesului verbal de punere in posesie din 28.01.2011, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, si avand in vedere si necesitatea respectarii dublului grad de jurisdictie pentru parti si regimul probelor in faza recursului ( numai proba cu inscrisuri, potrivit art. 305 C.pr.civ.),, tribunalul urmeaza ca in temeiul a rt. 312 alin. 3 si 5 C.pr.civ. sa admita recursurile promovate de parti să caseze sentința și să trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul B. I. și de către pârâtul B. N., împotriva sentinței civile nr. 5620 din 05 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Casează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2013.
Președinte, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./3 ex.
08.01.2014
Jud.fond-E.S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1899/2013. Tribunalul DOLJ | Partaj judiciar. Hotărâre din 08-05-2013, Tribunalul DOLJ → |
|---|
