Fond funciar. Decizia nr. 626/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 626/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 10750/63/2013
Dosar nr._/215/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 626
Ședința publică de la 04 Aprilie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. M. - judecător
Judecător L. L. B.
Judecător D. G.
Grefier A. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în data de 28.03.2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în cauza privind judecarea recursurilor formulate de recurentii-reclamanti D. S., D. C., D. F. ,recurenții-pârâți P. C. D., C. L. DE APLICARE A FONDULUI FUNCIAR D., C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A FONDULUI FUNCIAR D., împotriva sentinței civile nr._/06.07.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._/215/2009, având ca obiect fond funciar.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.06.2009 sub nr._/215/2009 reclamantul D. I. a chemat în judecată P. . ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii în cuantum de 300 lei pentru fiecare zi de întârziere, pentru nerespectarea obligației prevăzute în sentința civilă nr. 3903/18.03.2008 precum și obligarea la plata daunelor interese constând în lipsa de folosință a suprafeței de 10,5 ha, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 18.03.2008 a fost pronunțată sentința civilă 3903 a Judecătoriei C. prin care C. L. și C. Județeană D. au fost obligate la îndeplinirea atribuțiilor legale privind punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 10,5 ha teren agricol pe raza ..
Deși reclamantul a formulat cereri verbal și scris către ambele comisii, nici până în prezent situația sa nu a fost rezolvată.
Prin adresa nr.3560/2009 C. L. D. a precizat motivul pentru care nu a procedat la executarea sentinței, anexând adresei balanța de fond funciar, cererea de reconstituire, registrul agricol.
În ședința publică din data de 17.09.2010 reclamantul a formulat precizare la acțiune, arătând că solicită acordarea sumei de 15.000 lei, cu titlu de daune materiale și morale.
La data de 15.10.2010 reclamantul a formulat o nouă precizare la acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului la punerea în posesie, la plata daunelor morale în cuantum de 15.000 lei, contravaloarea lipsei de folosință pe ultimii trei ani a suprafeței de 10 ha.
La data de 28.01.2011 reclamantul a depus precizare la acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului să-i plătească daune morale de 15.000 lei, să fie pus în posesie cu terenul din punctul “Odaia”.
În ședința publică din data de 28.01.2011 reclamantul a solicitat introducerea în judecată, în calitate de pârâți a Comisiei Locale D. și Comisiei Județene D..
La data de 21.04.2011 reclamantul a depus o nouă precizare prin care a solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor începând cu anul 2001, obligarea la punerea în posesie și la plata daunelor morale de 100.000 euro.
În ședința publică din data de 23.09.2011 instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor reclamantului decedat la data de 05.09.2011, respectiv a numiților D. C., D. S. și D. F..
În ședința publică din data de 21.10.2011 instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 2001-2005.
La data de 25.11.2011 reclamanta D. C. a depus la dosar o nouă precizare prin care a solicitat obligarea pârâților la punerea în posesie, contravaloarea lipsei de folosință pe ultimii 10 ani, daune morale în cuantum de 100.000 euro, contravaloarea subvențiilor pe care le-ar fi primit de la APIA.
Prin sentința civilă nr._/06.07.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._/215/2009, a fost admisă excepția puterii de lucru judecat.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la punerea în posesie pentru existența autorității de lucru judecat.
A fost admisă în parte cererea astfel cum a fost precizată formulată de reclamantul D. I. ( decedat ) și continuată de moștenitorii D. C. D. S. și D. F. în contradictoriu cu pârâții P. C. D.,C. L. de Aplicare a Fondului Funciar D. și C. Județeană de Aplicare a Fondului Funciar D..
A fost obligat P. . daunelor cominatorii de 50 lei/ zi de întârziere până la data punerii în posesie a reclamanților cu suprafața de 10,5 ha teren.
Au fost obligate pârâtele C. L. D. și C. Județeană D. la plata sumei de 28.321 lei contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de 10,5 ha pentru perioada anilor 2006-2011.
Au fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1516 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.3903/18.03.2008 a Judecătoriei C., pronunțată în dosar_/215/2007, a fost admisă plângerea formulată de petentul D. I. în contradictoriu cu intimații C. L. D. și C. Județeană D., a fost anulată HCJ 4216/09.03.2006 și obligați intimații la îndeplinirea atribuțiilor privind punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 10,5 ha, teren agricol situat pe raza ..
În legătură cu excepția autorității de lucru judecat privind obligarea pârâtelor la punerea în posesie a reclamanților cu privire la suprafața de 10,5 ha, instanța a admis-o pentru motivele ce vor fi arătate.
Astfel, instanța a reținut că în cauză este îndeplinită condiția triplei identități: de părți, de obiect și de cauză, cerută de art.1201 Cod Civil. Reclamantul D. I. (acțiunea fiind continuată de moștenitorii acestuia) a chemat în judecată aceleași persoane C. L. Daneti și C. Județeană D., pentru aceeași pretenție ( obligarea la punerea în posesie pentru suprafața de 10,5 ha), pe același temei juridic (nerespectarea hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea sa).
Potrivit art.64 din Legea 18/1991 „în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectiva în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază este situat terenul. Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță”.
Instanța a reținut că în favoarea reclamanților există hotărârea judecătorească sus menționată care fără nicio justificare temeinică nu a fost pusă în executare de către celelalte părți ale litigiului, încălcând caracterul obligatoriu al acesteia.
Apărarea pârâților în sensul că la nivelul comunei D. nu mai există rezervă de teren pentru punerea în posesie nu a fost luată în considerare drept o justificarea întemeiată pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești, întrucât legile fondului funciar oferă posibilitatea comisiei locale aflate . de a se adresa comisiilor învecinate sau prin intermediul comisiei județene, instituțiilor statului care au în administrare teren proprietate de stat.
Prin urmare, instanța a obligat primarul, conform dispozițiilor art.64 din Legea 18/1991 la plata daunelor cominatorii de 50 lei/zi de întârziere până la data punerii în posesie a reclamanților cu suprafața de 10,5 ha teren agricol pe raza .. În privința cuantumului daunelor cominatorii solicitate, de 300 lei pentru fiecare zi de întârziere, instanța arată ca obligarea primarului la plata sumei de 50 lei pe zi de întârziere este suficienta pentru respectarea obligației stabilite prin hotărârea judecătoreasa.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor C. L. D. și C. Județeană D. la plata contravalorii lipsei de folosință pentru suprafața de 10,5 ha teren, instanța a reținut că potrivit art. 998-999 Cod civil, condițiile angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existenta unei fapte ilicite de către o persoană prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unui prejudiciu și a unei legături de cauzalitate intre fapta ilicita și prejudiciu precum și vinovăția autorului faptei ilicite.
Referitor la fapta ilicită, aceasta reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
În ceea ce privește prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate, acesta este efectul negativ suferit care trebuie să se afle în legătura de cauzalitate cu fapta ilicita in sensul ca acest efect negativ trebuie să fie rezultatul direct si nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite. Vinovăția constituie latura subiectiva a răspunderii civile delictuale și constă în atitudinea de voință și conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul socialmente periculoase.
Referitor la fapta ilicită a pârâtelor, instanța a reținut că aceasta constă în nerespectarea dispozițiilor hotărârilor judecătorești cu privire la punerea în posesie a autorului D. I. cu suprafața de 10,5 ha teren agricol.
Astfel, instanța a constatat că anterior sentinței civile 3903/2008, prin HCJ 47 și 67/2001 s-a stabilit dreptul de proprietate al autorului D. I. pentru suprafața de 10,2 ha pe raza . 1879/2003 a Tribunalului D., rămasă irevocabilă la data de 06.04.2005 prin respingerea recursului, a fost obligată pârâta C. L. D. la punerea în posesie a autorului cu suprafața de 6,02 ha teren practicabil pentru agricultură pe raza . că deși s-a emis titlul de proprietate 2950-_/2002 nu s-a făcut punerea efectiva în posesie.
Prin HCJ 4216/2006 s-a dispus validarea autorului cu suprafața de 6,25 ha în anexa 23 la Legea 247/2005, restul suprafeței până la 10,2 ha fiind validată în anexa 40 pentru primirea de despăgubiri.
În considerentele sentinței civile 3903/18.03.2008 a Judecătoriei C. s-a reținut că prin HCJ 4216/2006 s-a încălcat principiul irevocabilității actelor administrative și principiul puterii de lucru judecat, diminuând suprafața reconstituită în natura de la 10,2 ha la 6,25 ha.
Întrucât în materia răspunderii civile delictuale, autorul faptei ilicite răspunde și pentru cea mai ușoară culpă, iar în cauză pârâtele nu au făcut dovada unei cauze exoneratoare de răspundere, instanța a reținut că vinovate de nerespectarea hotărârii judecătorești sunt cele două comisii de fond funciar care nu și-au respectat obligațiile ce le revin privind punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate.
Cu privire la prejudiciul suferit de reclamanți, instanța a reținut din cuprinsul raportului de expertiză specialitatea agricultură că acesta este în cuantum de 28.321 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 2006-2011, având în vedere că prin încheierea din data de 21.10.2011 instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2001-2005.
Întrucât nu s-a realizat punerea în posesie a reclamanților, la efectuarea expertizei s-a ținut cont de fertilitatea solului în zona respectivă, principalele culturi practicate și costurile pentru înființarea și întreținerea culturilor.
Constatând îndeplinirea în speță a condițiilor răspunderii civile delictuale instanța a obligat pârâtele C. L. D. și C. Județeană D. la plata sumei de 28.321 lei contravaloarea lipsei de folosința a suprafeței de 10,5 ha, pentru perioada anilor 2006-2011.
Cât privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 Euro, în analizarea condițiilor răspunderii civile delictuale sus menționate, instanța a reținut că reclamanții au depus la dosar acte medicale ale autorului D. I. privind afecțiunile de care aceasta a suferit.
Instanța a constatat însă că între fapta pârâților privind încălcarea obligației de punere în posesie și aceste afecțiuni nu există legătură de cauzalitate iar în cauza nu au fost administrate alte probe, conform dispozițiilor art.1169 cod civil din care să rezulte ca fapta ilicită a pârâtelor a determinat agravarea stării de sănătate a autorului.
Nici capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata contravalorii subvențiilor APIA nu este întemeiat pentru motivele ce vor fi expuse.
Potrivit art.5 din Ordinul 687/2007 privind modul de acordare a sprijinului financiar pentru activitățile din sectorul vegetal, zootehnic, al îmbunătățirilor funciare și al organizării și sistematizării teritoriului, "pentru a fi eligibili la acordarea sprijinului financiar, solicitanții trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) să facă dovada proprietății sau a dreptului de folosință, asupra suprafeței de teren pe care înființează culturi în toamna anului 2007;
b) să facă dovada utilizării de semințe certificate și de calitate, să facă dovada asigurării culturilor înființate în toamna anului 2007 la societăți de asigurare-reasigurare;
c) să nu figureze ca debitor la direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene sau a municipiului București sau la sucursalele județene ale APIA, respectiv a municipiului București, ca urmare a nerespectării condițiilor de eligibilitate aferente formelor de sprijin financiar acordate în ultimii 3 ani, sau să își lichideze debitele existente, până la data depunerii cererii de sprijin financiar pentru culturile din toamna anului 2007".
Totodată, pentru acordarea sprijinului financiar, solicitantul trebuie să depună cerere în acest sens însoțită de documentele enumerate în art.6 din Ordin.
Prin urmare, pe lângă calitatea de proprietar sau titular al dreptului de folosință al unei suprafețe de teren, solicitantul trebuie să îndeplinească și celelalte condiții pentru a putea beneficia de sprijin financiar, condiții care se analizează în concret, la data formulării cererii.
Pentru atragerea răspunderii civile delictuale a unei persoane, prejudiciul trebuie să aibă caracter cert, atât în privința existenței sale, cât și în privința posibilității de evaluare. Prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine, nu poate justifica acordarea de despăgubiri.
Invocarea de către reclamanți a posibilității obținerii de subvenții, reprezintă o simplă eventualitate întrucât îndeplinirea condițiilor cerute de actul normativ nu se poate stabili cu certitudine decât la data formulării cererii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții D. C., D. S. și D. F. și pârâții P. C. D., C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar D. și C. Județeană De Aplicare A Legii Fondului Funciar D..
În recursul declarat de pârâții C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar D. și P. comunei D., se arată că soluția adoptată de prima instanță are la bază o greșită interpretare a probatoriului administrat în cauză dar și o greșită aplicare a dispozițiilor art.64 din Legea nr.18/1991, art.998-999 Cod Civil, ajungându-se astfel la stabilirea unor obligații de plată în sarcina recurenților, trecându-se peste imposibilitatea fortuită de respectare a obligațiilor trasate în mod irevocabil prin hotărâre judecătorească.
Pârâții precizează că au fost emise până în prezent titluri de proprietate nr.2022-_/30.01.1997 moștenitorilor petenți solicitanți ai defunctului D. M.A., acesta din urmă fiind tatăl reclamantului din cauza de față ( D. A.I.) pentru o suprafață de 3 ha și 9400 m.p. și titlul de proprietate nr.2960-_/17.07.2002 numitului D. A.I. pentru suprafața de 6 ha și 200 m.p.
Menționează că membrii familiei D. dețin conform celor două titluri de proprietate 9 ha și 9600 m.p., terenuri intravilane și extravilane pe raza comunei D., terenuri cu care au fost puși în posesie, pe care le exploatează conform fișelor din registrul agricol, încasând chiar subvenții de la APIA D..
În aceste condiții, cele pretinse de reclamantul D. A.I. și susținute în continuare de moștenitorii săi nu pot fi primite ca solicitări întemeiate, nefăcându-se dovada refuzului nejustificat cu rea credință din partea recurenților față de proprietatea imobiliară invocată de reclamant și moștenitorii săi.
Recurentii arată că toate suprafețele de teren asupra cărora D. I. avea dreptul i-au fost reconstituite, având aceste terenuri în posesie și exploatându-le conform destinației lor economice.
Recurentii mai arată că probele privind contravaloarea lipsei de folosință pe intervalul 2006-2011 pentru suprafața de 10,5 ha, în plus față de 9,96 ha nu sunt concludente.
De asemenea, nu mai există teren disponibil în fondul de rezervă al primăriei și nici nu există posibilitatea primirii de suprafețe de teren de la unitățile administrativ-teritoriale.
Pârâta C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor arată că fără vreo motivare în fapt și în drept prima instanță a reținut culpa acestei comisii privind nepunerea în posesie a reclamanților cu suprafața de teren de 10,5 ha reconstituită acesteia și implicit lipsa de folosință a acestui teren ,neexistând nicio legătură de calitate între aceste prejudiciu și neîndeplinirea obligațiilor de către această comisie județeană.
Dispozițiile art. 5 lit. c, d, f, ha, i din G.G. nr.890/2005 comisia locală are în comoetența exclusivă punerea în posesie și obligațiile de a stabili mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, a completa, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice și juridice îndreptățite,a întocmi situații definitive, potrivit competențelor ce le revin, privind persoanele fizice și juridice îndreptățite să li se atribuie teren, cu suprafața și amplasamentele stabilite conform planului de delimitare și parcelare întocmit, a înainta și prezenta spre aprobare și validare comisiei județene situații definitive, împreună cu documentația necesară și pun în posesie, prin delimitare de teren, persoanele îndreptățite să primească terenul,a completa fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute.
Nici până la această dată, C. L. D. nu a transmis spre validare și înscrierea în anexele prevăzute de regulament documentația la care a fost obligată conform sentinței civile nr.3903/2008 a Judecătoriei C..
Motivarea instanței că ar exista forța culpabilă arătată ți prejudiciul creat reclamanților și că între acestea există un raport de cauzalitate și astfel sunt întrunite condițiile legale privind răspunderea civilă pentru neîndeplinirea obligațiilor impuse de instanță prin sentința civilă nr.3903/2008 reprezintă conform art.304 pct.8 o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, iar conform art.9 hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Conform art.1073 Cod Civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul al dezdăunare, însă în speță reclamanții nu au probat că au fost prejudiciați de către C. Județeană D. care ar fi respins sau nu a dat curs unor propuneri ale Comisiei locale D., deoarece această comisie nu a transmis spre validare sau scriere a titlului de proprietate documentațiile prevăzute în H.G. nr.890/2005.
Pârâta C. Județeană nu se află în situația prevăzută de dispozițiile art.1075 Cod Civil.
C. Județeană nu este de acord nici cu sumele reținute a fi plătite de către C. Județeană pentru lipsa de folosință reținută în mod greșit de către instanță, pe baza unei expertize pe care o contestă sub aspectul întinderii arabile, în condițiile cheltuielilor cu realizarea producției.
În drept, invocă dispozițiile art.299- 315 C.pr.civ.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Reclamanțul D. S. a arătat că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală prin încheierea de ședință din 21 octombrie 2011, în ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune în perioada 2001-2005, dată prin interpretarea greșită a dispozițiilor art.16 lit.a din Decretul nr.1671/1958.
Cum pârâții au recunoscut că nu au pus în executare titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.3903/18.03.2008 a Judecătoriei C., deoarece nu există rezervă de teren pentru punerea în posesie, înseamnă cu au recunoscut pretențiile și în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit.a din Decretul-lege nr.167/1958 prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului pretins
Prima instanță a greșit și în ceea ce privește obligarea pârâților la plata daunelor morale, considerând că acestea nu sunt dovedite, respectiv că nu există legătură de cauzalitate între faptele pârâților și starea de sănătate a tatălui recurenților.
Din înscrisurile medicale rezultă fără dubiu că sănătatea tatălui recurenților a fost distrusă de faptele pârâților.
Recurenții au menționat că prima instanță a încălcat dispozițiile art.6 din O.G. nr.123/2006, întrucât aceștia au avut calitatea de producători agricoli.
În mod greșit prima instanță a considerat că nu au făcut dovada prejudiciul creat de pârâți cu privire la ajutorul de la APIA, iar acest prejudiciu este eventual și nu este cert.
Motivarea este contrazisă chiar în considerente atunci când instanța justifică îndeplinirea condițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale cu ocazia dovedirii lipsei de folosință a suprafeței pentru perioada anilor 2006-2011, întrucât lipsa de folosință privește și privarea de la plata subvențiilor privind sprijinul financiar.
Recurentul a menționat că a făcut dovada îndeplinirii dispozițiilor art. 5 alin.1 lit.a din Ordinul 687/2009 și ale art. 6 din O:G. nr.123/2006.
In recurs, in sedinta din data de 31.01.2013, mostenitorii reclamanti D. Constanta si D. F. au invederat ca isi insusesc motivele de recurs formulate de recurentul mostenitor D. S., semnand cererea de recurs, motive dezvoltate de altfel si de D. Constanta si draghici F. in cererea depusa la fila 31 din dosar.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că numai recursul declarat de recurenta intimata C. Județeană D. de aplicare a legilor fondului funciar este fondat, pentru considerentele ce succed:
Prin sentinta civila recurata in cauza a fost dispusa, intre altele, obligarea celor doua comisii de fond funciar, respectiv C. Judeteana D. si C. Locala Daneti la plata catre reclamantul D. I., decedat in cursul procesului la data de 05.09.2011 (actiunea fiind continuata de mostenitorii sai D. Constanta, D. S. si D. F. ) a sumei de_ lei reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a suprafetei de 10,5 fa pentru perioada 2006-2011.
Criticile recurentei C. Judeteana D. in sensul ca in mod gresit prima instanta a obligat-o si pe aceasta la plata contravalorii lispei de folosinta pentru terenul in litigiu sunt fondate.
Astfel, potrivit dispozițiilor legii fondului funciar, identificarea terenurilor necesare punerii în posesie intră în atribuțiile comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar și este anterioară operațiunilor de întocmire a anexelor și respectiv, de înaintare a acestora spre validare, la comisia județeană, iar orice alte apărări sau argumente ulterioare validării propunerilor exced cadrului legislativ creat de legea 18/1991.
In acest sens sunt dispozitiile art. 5, lit. I din HG 890/2005 potrivit carora comisiile locale pun in posesie, prin delimitare in teren, persoanele indreptatite sa primeasca terenul, completeaza fisele de punere in posesie a acestora, dupa validarea de catre comisia judeteana a propunerilor facute si le inmaneaza titlurile de proprietate, potrivit competentelor ce le revin.
Totodata, potrivit art.6, lit. F din acelasi act normativ comisiile judetene emit titlurile de proprietate pentru cererile validate, aceasta din urma operatiune fiind evident ulterioara punerii in posesie de catre comisia locala.
Instanta are in vedere si prevederile art. 27, al. 1 din Legea 18/1991 conform carora punerea in posesie si eliberarea titlurilor de proprietate celor indreptatiti nu poate avea loc decat numai dupa ce s-au facut in teren delimitarile necesare pentru masuratori, stabilirea vecinatatilor pe temeiul schitei, amplasamentului stabilit si intocmirea documentelor constatatoare prealabile, aceste din urma opertiuni revenind in sarcina comisiei locale.
Potrivit art. 34 alin. 4 Regulamentul de aplicare a Legii 18/1991 (HG 890/2005) punerea in posesie se face prin intocmirea si prin semnarea procesului verbal, un exemplar al acestuia fiind inmanat proprietarului, iar potrivit art. 36 din acelasi regulament, titlurile de proprietate se emit de catre comisia judeteana de fond funciar pe baza documentatiilor intocmite de catre comisiile locale de fond funciar, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere in posesie si schitele terenurilor.
Cum toate aceste operatiuni de punere in posesie si intocmire a documentatiei prealabile nu au fost realizate de catre C. Locala Daneti, asa cum singura recunoaste de altfel, invocand lipsa de teren disponibil, nu se poate imputa Comisiei Judetene D. faptul ca nu si-a indeplinit atributiile ce revin in sarcina sa, acelea de emitere a titlului de proprietate si cum nu se poate stabili o culpa in acest sens a acestei intimate recurente, ea nu poate fi obligata nici la plata contravalorii lipsei de folosinta a terenului in litigiu pe perioada 2006-2011.
Pe cale de consecinta, recursul declarat de intimata recurenta C. Judeteana D., incadrandu-se in cazul expres reglementat de prevederile art 304, pct 9 C., urmeaza a fi admis, iar hotararea primei instante urmeaza a fi modificata sub acest aspect.
In ceea ce priveste insa recursurile declarate de C. Locala Daneti de aplicare a legilor fondului funciar, de P. C. Daneti si de mostenitorii reclamantului D. I., respectiv de D. Constanta, D. F. si D. S., instanta le apreciaza ca nefondate pentru urmatoarele considerente:
Sustinerile recurentilor C. Locala Daneti si P. C. Daneti in sensul ca nu exista teren disponibil in fondul de rezerva al comisiei pentru punerea in posesie a mostenitorilor reclamantului D. I. conform sentintei civile nr 3903/18.03.2008 a Judecatoriei C., ramasa irevocabila prin nerecurare, apar ce nefondate.
Astfel, instanta apreciaza ca punerea in posesie trebuie sa fie efectiva, adica sa priveasca intreaga suprafata de teren pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate . Cerinta prevazuta de lege nu este realizata in situatia in care, desi scriptic reclamantul D. I. detine o hotarare judecatoreasca inca din 2008 care obliga C. Locala Daneti la punerea in posesie pentru o suprafata de 10,5 ha teren agricol pe raza acestei comune, in fapt, punerea in posesie nu s-a realizat nici pana in prezent, situatie recunoscuta si de catre intimata recurenta C. Locala Daneti.
Prin urmare, situatia scriptica trebuie sa corespunda situatiei faptice in conditiile in care potrivit art. 27, al. 1 din Legea 18/1991 punerea in posesie se realizeaza numai dupa ce s-au facut in teren delimitarile necesare pentru masuratori si stabilirea vecinatatilor.
Din probele administrate instanta retine ca autorul recurentilor D. nu a fost pus in posesie pana in prezent desi detinea o fotarare judecatoreasca irevocabila in acest sens inca din anul 2008, fara o justificare legitima, existand astfel o ingerinta in dreptul de proprietate al acestuia.
Rezulta astfel ca imposibilitatea autorului D. I. de a se bucura de dreptul sau asupra intregii suprafete de pamant reconstituite constituie o ingerinta in dreptul sau la respectarea bunurilor, asa cum este prevazut de prima faza a primului alineat al art. 1 din Primul Protocol Aditional la Conventia EDO (cauza Sbin P. contra Romaniei, Burdov impotriva Rusiei, cauza Jasiuniene impotriva Lituaniei).
Instanta apreciaza ca raspunsul comisiei locale in sensul ca nu are rezerva de teren nu este suficient si nici justificat, in conditiile in care aceasta, ., ar fi trebuit sa faca aplicarea dispozitiilor art. 10 din Hotararea nr. 890/04.08.2008 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor. Astfel, in situatia in care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibila, fostului proprietar sau mostenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat in aceeasi localitate sau .. Oferta va fi trimisa persoanelor indreptatite prin scrisoare recomandata cu confirmare de primare. In plus, in situatia in care . nu mai exista suficient teren in rezerva comisiei de fond funciar, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localitati care vor pune la dispozitie terenurile ramase disponibile. Atunci cand nu mai exista teren in rezerva comisiei de fond funciar, aceasta se va putea adresa, prin intermediul comisiei judetene de fond funciar, institutiilor si autoritatilor publice care administreaza teren proprietatea statului.
Mai mult C. locală are posibilitatea legală de încheia protocoale cu alte autorități administrativ-teritoriale, care dețin teren excedentar, în vederea atribuirii în proprietate, către persoanele îndreptățite a suprafețelor validate.
Or, in cauza, C. Locala Daneti nu a facut dovada unor asemenea demersuri, depunand la dosarul de fond o adresa prin care C. Locala Dobresti s-a adresat Comisiei Locale Daneti (f 85) si nu invers, ci s-a rezumat la a comunica instantei ca nu are rezerva de teren, caz in care, pentru punerea in posesie a mostenitorilor autorului D. I. pentru nu a aduce atingere dreptului acestora de proprietate, trebuie sa faca aplicarea dispozitiilor susmentionate. In aceste conditii, revine comisiei locale de fond funciar, potrivit legii, obligatia de a stabili un amplasament, de a identifica terenul liber si de a face o propunere de amplasament beneficiarului.
Chiar daca prin adresele depuse la filele 86-88 din dosarul de fond C. Locala Daneti a facut dovada faptului ca s-a adresat Comisiei Judetene D. pentru obtinerea de teren in vederea punerii in posesie a persoanelor indreptatite, aceste adrese dateaza din 2009, nefacandu-se dovada unor demersuri mai recente in acest sens sau unor demersuri catre comisiile locale invecinate pentru obtinerea de teren in vederea punerii in posesie a autorului D. I..
Prin recunoasterea dreptului de proprietate autorului D. I. prin sentinta civila nr 3903/2008 a Judecatoriei C. pe raza comunei Daneti, creanta acestuia (in prezent a mostenitorilor sai) este suficient stabilita pentru a constitui o valoare patrimoniala care antreneaza aplicarea garantiilor art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventia Europeanu a Drepturilor Omului (cauza C. contra Romaniei). Pronuntarea acestei sentinte a nascut autorului si, acum, mostenitorilor acestuia, speranta legitima de a obtine punerea in posesie cu terenul respectiv.
Sustinerile recurentei C. Locala Daneti si Primarului C. Daneti in sensul ca oricum autorul D. I. nu mai era indreptatit la o suprafata de 10,5 ha pentru care s-a pronuntat sentinta judecatoreasca nr 3903/2008, fiindu-i reconstituit anterior intregul drept de proprietate nu pot fi primite de instanta, dat fiind faptul ca dreptul autorului este stabilit printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila tocmai pentru faptul ca intimatele C. Locala Daneti si C. Judeteana D. nu au formulat recurs, recunoscand astfel justetea pretentiilor autorului D. I., iar considerentele de fapt si de drept pentru care a fost pronuntata aceasta hotarare judecatoreasca oricum nu mai pot fi repuse in discutie.
Pronuntandu-se astfel, instanta are in vedere faptul ca potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Neamtiu impotriva Romaniei ), articolul 6 al Conventiei garanteaza fiecaruia dreptul de acces la justitie care are drept corolar dreptul la executarea deciziilor judecatoresti defintive (cauza Hornsby impotriva Greciei) . Curtea EDO a stabilit ca executarea unei hotarari a instantei de judecata trebuie sa fie considerata a fi parte integranta din „proces” in sensul articolului 6 din Conventie. Dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciara definitiva si obligatorie sa ramana inoperanta in detrimentul unei parti (Immobiliare Safii contra italiei ).
Cu toate acestea insa, accesul la un tribunal nu poate obliga statul sa dispuna executarea fiecarei hotarari de natura civila, indiferent care ar fi aceasta si indiferent care ar fi imprejurarile (cauza O. contra Romaniei, cauza Sanglier contra Frantei ). Sarcina care revina insa fiecarui stat contractant este sa se doteze cu un arsenal juridic adecvat pentru a asigura respectarea obligatiilor pozitive care ii revin (cauzele M. si Schrepler impotriva Romaniei ).
Instanta retine astfel ca prin neexecutarea unei hotarari judecatoresti de catre autoritatile administrative cu atributii in domeniul reconstituirii dreptului de proprietate recurentii D. sufera o restrangere in dreptul lor la executarea unei hotarari in justitie, atat timp cat aceasta hotarare nu a fost nici modificata, nici anulata, echivaland astfel cu restrangerea dreptului efectiv al acestora de acces la instanta protejat de art. 6 din Conventia EDO.
Neexecutarea sentintei judecatoresti de catre cele doua comisii duce si la o restrangere a dreptului acestora reglementat de art. 1 din Protocului 1 potrivit caruia orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale, instanta retinand ca notiunea de „bun” este una autonoma in jurisprudenta Curtii EDO. Astfel, instanta are in vedere faptul ca o sentinta judecatoreasca irevocabila favorabila reclamantului care nu a fost asadar niciodata anulata a dat nastere in patrimoniul sau la un „bun” in sensul reglementat de art. 1 din Protocolul 1.Ca atare, cum neexecutarea sentintei civile nr. 3903/18.03.2008 este imputabila autoritatii administrative competente, respectiv Comisiei Locale Daneti, decurge de aici imposibilitatea pentru reclamantul autor de a obtine executarea completa a acestei sentinte, ceea ce echivaleaza cu o ingerinta in dreptul sau la respectarea bunurilor lor care este prevazut de prima fraza a primului alineat al articolului 1 din Protocolul 1 din Conventie (cauzele M. P. si altii contra Romaniei, R. contra Romaniei, P. contra RomanieiIoachimescu si I. contra Romaniei ).
Prin urmare, fata de prevederile art 312 C., recursul Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar Daneti si al Primarului C. Daneti va fi respins ca nefondat, ramanand astfel la latitudinea comisiei locale sa faca aplicarea art. 10 din HG 890/2005, identificand amplasamentul pe care vor fi pusi in posesie mostenitorii autorului D. I..
In ceea ce priveste recursul declarat de mostenitorii autorului D. I., instanta il apreciaza si pe acesta ca nefondat .
Astfel, criticile recurentilor privind gresita solutionare de catre prima instanta a exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, dat fiind ca intimatele au recunoscut ca nu au pus in executare sentinta civila nr 3903/2008 a Judecatoriei C., prin aceasta recunoastere intrerupandu-se cursul prescriptiei, sunt neintemeiate.
Ca atare, prin incheierea de sedinta din data de 21.10.2011 in mod corect prima instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune pe perioada anterioara anului 2006 (dat fiind ca actiunea a fost introdusa la data de 30.06.2009, termenul general de prescriptie fiind de 3 ani conform Decretului 167/1958), respectiv pe perioada 2001-2005, iar faptul ca intimatele comisii au recunoscut ca pana in prezent nu au pus in executare sentinta civila nr 3903/2008 nu echivaleaza cu o intrerupere a termenului de prescriptie, cu atat mai mult cu cat perioada in litigiu pentru care s-a acordat lipsa de folosinta este 2006-2011, asadar chiar anterioara titlului executoriu, iar recunoasterea nu putea viza decat o perioada ulterioara pronuntarii hotararii judecatoresti care a stabilit obligatii in sarcina celor doua comisii.
Faptul ca prin sentinta civila recurata s-a acordat contravaloarea lipsei de folosinta si pe o perioada anterioara pronuntarii hotararii judecatoresti se datoreaza anularii prin aceasta sentinta a HCJ 4216/09.03.2006 care la randul sau a lipsit practic de efecte alte doua hotarari ale Comisiei Judetene D. prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al autorului pe suprafata de 10,2 ha, respectiv HCJ 67/2001 si 47/2001, autorul avand inca din anul 2001 recunoscut dreptul de proprietate in natura asupra acestei suprafete de teren.
In mod corect a retinut prima instanta si faptul ca nu exista legatura de cauzalitate intre decesul autorului D. I. si atitudinea intimatelor comisii de a nu se conforma sentintei civile nr 3903/2008 a Judecatoriei C., la dosar neexistand acte medicale care sa dovedeasca acest lucru sau faptul ca starea de sanatate a autorului s-a agravat ca urmare a acestor fapte ale celor doua comisii.
Prin urmare, criticile recurentilor D. sub acest aspect sunt nefondate, asa incat in mod legal si temeinic prima instanta a respins capatul de cerere privind acordarea daunelor morale ca nefundat.
Neintemeiate sunt si sustinerile acestora in sensul ca in mod nelegal prima instanta nu a dispus obligarea celor doua intimate la plata contravalorii subventiior APIA de care ar fi putut beneficia autorul daca ar fi fost pus in posesie cu suprafata de 10,5 ha, instanta de fond facand o judicioasa interpretare a dispoyitiilor legale incidente.
Astfel, potrivit art 5 din Ordinul 687/2007, invocate in mod corect si de prima instanta, pentru a fi eligibili la acordarea sprijinului financiar, solicitanții trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a)să facă dovada proprietății sau a dreptului de folosință, asupra suprafeței de teren pe care înființează culturi în toamna anului 2007;
b)să facă dovada utilizării de semințe certificate și de calitate, sa facă dovada asigurării culturilor înființate în toamna anului 2007 la societăți de asigurare-reasigurare;
c)să nu figureze ca debitor la direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene sau a municipiului București sau la sucursalele județene ale APIA, respectiv a municipiului București, ca urmare a nerespectării condițiilor de eligibilitate aferente formelor de sprijin financiar acordate în ultimii 3 ani, sau să își lichideze debitele existente, până la data depunerii cererii de sprijin financiar pentru culturile din toamna anului 2007.
Ca atare, pe langa conditia de a fi proprietar al terenului pe care recurentii D. o invoca, este necesar indeplinirea si a celorlalte doua conditii, respectiv utilizarea de seminte certificate si de calitate, asigurarea culturilor la societati de asigurare/reasigurare si nefigurarea ca debitor la directiile pentru agricultura si dezvoltare rurala, conditii pe care, in mod corect prina instanta a apreciat ca mostenitorii autorului nu le indeplinesc pentru a putea beneficia de aceste subventii, prejudiciul suferit de acestia ca urmare a faptului ca nu s-au aflat in posesia terenului fiind unul eventual care nu poate fi asadar compensat pe acest aspect.
Pe cale de consecinta, vazand prevederile art 312 C., recursul declarat de recurentii D. Constanta, D. F. si D. S. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă C. Județeană de aplicare a Legii Fondului Funciar D., împotriva sentinței civile nr._/06.07.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2009.
Modifică în parte sentința civilă nr._/06.07.2012 a Judecătoriei C., în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea Comisiei Județene D. la plata contravalorii lipsei de folosință pentru terenul în litigiu ca neîntemeiat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Respinge recursul declarat de recurenta pârâta C. locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar D. împotriva sentinței civile nr._/06.07.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2009, ca neîntemeiat.
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți D. C., D. S. și D. F., împotriva sentinței civile nr._/06.07.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2009, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Aprilie 2013
Președinte, L. M. | Judecător, L. L. B. | Judecător, D. G. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.L.L.B.
Tehn.F.M./2 ex.
08.04.2013
Jud.fond.E.S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1524/2013. Tribunalul DOLJ | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 02/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
