Contestaţie la executare. Decizia nr. 1180/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1180/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 18511/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1180/2013
Ședința publică de la 19 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător I. G. P.
Judecător M. N.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenții contestatori E. E. și E. S. împotriva sentinței civile nr.999/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . S. și terț poprit creditor S.C. P. B. S.A., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții contestatori asistați de avocat I. R. N. și reprezentantul intimatei debitoare, A. C., lipsă fiind terțul poprit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că terțul poprit a depus completarea la întâmpinare.
În temeiul art. 96 Cc.pr. civilă se comunică apărătorului contestatorilor duplicatul completării la întâmpinare.
Apărătorul convențional al recurenților contestatori arată că aceștia au depus două plângeri penale și depune la dosar înscrisuri ,solicitând administrarea probei cu aceste înscrisuri.
Instanța aduce la cunoștință că la precizările la motivele de recurs depuse la termenul din 15.05.2013 au fost atașate înscrisuri și a fost prorogată administrarea acestei probe până la acest termen.
Apărătorul recurenților contestatori învederează că acele înscrisuri sunt aceleași cu cele depuse la termenul de azi.
Reprezentantul intimatei debitoare arată că înscrisurile depuse nu i-au fost comunicate și nu cunoaște despre ce este vorba, învederând că lasă la aprecierea instanței administrarea acestei probe.
Instanța, în temeiul art. 167 C.pr. civilă coroborat cu dispozițiile art. 3065 C.pr. civilă, încuviințează administrarea acestei probe, apreciind-o necesară și utilă soluționării cauzei, după care
Se pune în discuție tardivitatea și calificarea precizărilor depuse la termenul anterior.
Apărătorul convențional al recurenților contestatori învederează că nu dorește modificarea motivelor de recurs ci o completare la acestea .
Reprezentantul intimatei debitoare, A. C-tin arată că înscrisurile depuse nu i-au fost comunicate și nu cunoaște despre ce este vorba, instanța aducându-i la cunoștință că are importanță calificarea precizărilor depuse la dosar, după care
Se pune în discuție excepția tardivității, motivelor de recurs depuse la termenul din 15.05.2013.
Avocat N. pentru contestatori, cu privire la excepție, lasă la aprecierea instanței.
Reprezentant A. C., lasă la aprecierea instanței.
Instanța respinge ca tardive, motivele de recurs formulate la data de 15.05.2013 de către recurenții contestatori, după care
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe recurs.
Avocat N. pentru contestatori, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,desființarea hotărârii instanței de fond, anularea actelor de executare din dosarul nr.82/E/2012, cu cheltuieli de judecată.
Arată că la data de 12.10.2010 s-a făcut o modificare conform căreia s-au retras din societate și au cesionat părțile sociale numiților A. M. și A. C-tin care aveau calitatea de administratori și au preluat atât activul cât și pasivul societății, hotărârea fiind comunicată și O.R.C de pe lângă Tribunalul D., recurenții au avut calitatea de giranți când fiica lor avea o calitate în această societate, societatea este pe profit, este solvabilă și motivul pentru care se prezintă la acest termen A. C. este acela că s-au formulat plângeri penale.
Reprezentantul intimatei debitoare, A. C., solicită respingerea recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.07.2012 sub nr._ contestatorii E. E. și E. S., în contradictoriu cu intimata .. S., au formulat contestație la executare împotriva executării silite din dosarul nr. 82/E/2012 în urma primirii somației imobiliare nr. 82 din 04.07.2012 trimisă de B.E.J. I. C. F. privind contractul de credit și contractul de garanție personală nr._/24.03.2008 privind achitarea debitului de 48.881,69 lei plus cheltuielile de executare 5.185 lei, solicitând și suspendarea executării silite, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că, în fapt, comunicarea somației de executare s-a făcut cu mari vicii de procedură, în sensul că aceasta nu cuprinde elementele prevăzute de art. 387 C.p.civ., ceea ce duce la anularea actului de executare, conform art. 391 C.p.civ.
Contestatorii au mai precizat că în contractul de credit și contractul de garanție personală nr._/24.03.2008 privind achitarea debitului de 48.881,69 lei sumă ce reprezintă un debit pe persoana juridică a debitoarei .. S., contestatorii din prezenta cauză au calitate de giranți iar respectiva societate funcționează în continuare, neaflându-se în lichidare, B.E.J. I. C. F. trebuind prin urmare să recupereze acest debit al creditoarei S.C. P. B. S.A. de la persoana juridică în favoarea cărei este făcut acest credit, iar în cazul în care aceasta nu era solvabilă debitul trebuia recuperat de la giranți.
Mai mult decât atât, B.E.J. I. C. F. din data de 23.04.2012 a emis o înștiințare de poprire cu nr. 82/23.04.2012 pe veniturile contestatorilor din prezenta cauză, pe care le primesc prin card bancar ca angajați ai P.M.S. C..
Contestatorii au mai arătat că executarea silită se face doar pentru persoana datornică (în speță .. S.), iar în cazul în care aceasta nu era solvabilă, se făcea expres executarea silită a giranților, ori a celor care au garantat în scris.
În drept, au fost invocate prevederile art. 399 – 401 C.p.civ.
La termenul de judecată din data de 04.09.2012 cauza a fost suspendată în temeiul art. 242, alin. 1, pct. 2 C.p.civ., fiind repusă pe rol la data de 09.10.2012, la cererea contestatorilor.
La data de 01.10.2012 contestatorii, prin avocat N. I. R., au depus la dosar precizare la acțiune.
Ulterior, la data de 03.10.2012 contestatorii au depus la dosar o nouă precizare la acțiune.
În ședința publică din data de 09.10.2012 apărătorul contestatorilor, avocat Săndulsecu A., a solicitat instanței să nu ia act de precizarea formulată la data de 01.10.2012 de către d-nul avocat N. I. R., întrucât contestatorii au înțeles să renunțe la serviciile d-nului avocat N. I. R., solicitând ca instanța să ia act doar de precizarea formulată la data de 03.10.2012, prin avocat S. A., depunând la dosar încă un exemplar de pe aceasta.
Prin precizarea formulată la data de 03.10.2012 contestatorii au precizat că înțeleg să solicite desființarea actelor de executare silită reprezentate de somația imobiliară nr. 82/04.07.2012, procesul verbal de executare silită din 12.09.2012, precum și a tuturor actelor de executare silită ulterioare emise în dosarul de executare nr. 82/E/2012 B.E.J lonașcu C. F..
În motivare, s-a arătat că, pentru ca urmărirea silită să poată opera, creanța trebuie să îndeplinească mai multe cerințe: să fie certă, lichidă și exigibilă potrivit dispozițiilor art. 379 C.pr.civ.
Astfel, pentru a se putea trece la executarea silită este necesar să se cunoască cuantumul creanței, care fie este conținut în actul de creanță, fie este determinabil.
Or, potrivit somației imobiliare emise de B.E.J. I. C. F. nr. 82/4.07.2012 în dosarul de executare nr. 82/E/2012, cuantumul titlului executoriu este de 48.881,69 lei în condițiile în care prin contractul de credit nr. 60-_/24.03.2008 s-a acordat un credit de 60.000 lei din care s-au achitat mai multe rate.
Potrivit art. 371 alin. 3 si 4 C.pr.civ.. sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată. în condițiile legii, iar pentru aceste sume, procesul verbal constituie titlu executoriu.
Același articol, la alin. 1 stabilește că partea care solicita îndeplinirea unui act sau alte activități care interesează executarea silită este obligat să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Rezultă așadar, conform textelor mai sus menționate, că principiul pe care legea îl consacră în motivarea executării silite este cel al avansării cheltuielilor de către partea care solicită îndeplinirea unui act sau altei activități care interesează executarea silită.
Cum creditorul este cel care ia inițiativa declanșării executării silite si tot el este interesat în realizare, cheltuielile de executare se consemnează de către creditor anticipat.
În speță, în dosarul de executare nr. 82/E/2012, deși există procesul verbal constatator prin care s-a stabilit debitul total de 48.881,69 lei, în care sunt incluse si cheltuielile de executare în sumă de 5.445 lei, nu s-a făcut dovada achitării acestora așa cum prevede art. 371 alin. 3 C.pr.civ.. nefiind depuse chitanțe ori alt document de plată a cheltuielilor de executare.
Articolul 39 alin. 1 lit. a din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești prevede faptul că "onorariul executorului nu trebuie să depășească 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite"
Prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare încheiat în dosarul de executare silită nr. 82/E/2012 se percep cheltuieli de executare de 5.445 lei cu mult peste valoarea stabilită de dispozițiile art. 39 alin .1 din Legea 188/2000.
Consideră contestatorii că executarea silită încalcă dispozițiile art. 371 ind. 3 alin. 1 C.pr.civ. potrivit căruia" veniturile și bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile și numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor".
Prejudicierea contestatorilor rezultă din faptul că este supus executării silite imobilul proprietatea acestora pentru un debit de 48.881.69 lei la care se adaugă cheltuieli de executare în cuantum de 5.445 lei.
Se începe executarea asupra imobilului cu o valoare de 40.000 Euro, pentru un credit contractat de ., mult peste valoarea debitului reprezentat de titlul executoriu.
Executarea silită încalcă dispozițiile art. 3713 alin. 1 în condițiile în care se începe executarea silită asupra apartamentului fără ca executorul să aibă în vedere veniturile realizate de ., societate ce realizează venituri și care deține mai multe bunuri ce ar putea fi executate în vederea recuperării debitului.
Prin contractul de garanție reală imobiliară nr. 60-_/24.03.3008 încheiat între P. B. S.A și . s-a constituit garanția reală mobiliară asupra a două autoturisme marca Mercedes Benz.
Potrivit art. 7 alin. 1 lit. a din acest contract de garanție reală imobiliară "în caz de neexecutare creditorul gajist poate folosi mijloacele pentru luarea în posesie a bunurilor afectate garanției" bunuri urmăribile și împotriva cărora se putea începe executarea silită.
Potrivit art. 371 ind. 5 C.proc.civ., executarea silita încetează daca: (...) b) nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri".
Executarea silită împotriva contestatorilor putea fi pornită numai în situația în care debitorul . nu ar avea bunuri urmăribile sau ar fi imposibil de valorificat.
Potrivit art. 399 alin. 3 C.proc.civ. „în cazul în care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătoreasca, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu ".
Titlul executoriu în baza căruia s-a procedat la executare silita este contractul de credit nr. 60-_/24.03.2008, iar creditoarea a procedat la executarea silita a contestatorilor, fără însa ca anterior să fi încercat executarea debitorului principal si numai dacă acesta ar fi fost insolvabil să treacă la executarea silită a giranților.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 republicata în Monitorul Oficial nr. 305/18.04.2008 „orice contract încheiat între comercianți si consumatori pentru vânzarea unor bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate".
Clauza prin care giranții au renunțat la beneficiul de discuțiune si diviziune este lovita de nulitate absoluta, nefiind negociată direct și creând în detrimentul contestatorilor, contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților, mai exact între obligația pe care ne-am asumat-o prin semnarea în calitate de giranți a contractului de credit si modalitatea de interpretare a acesteia de către banca.
Prin urmare, este evident ca noțiuni de genul „beneficiul de discuțiune" sau „beneficiul de diviziune", în lipsa unor clauze de interpretare pe înțelesul nostru ne sunt străine si, în speța, nu au fost înțelese de către subsemnații efectele asumării unei asemenea obligații, nefiind calificați pentru a înțelege astfel de noțiuni.
Chiar si în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, potrivit art. l alin. 2 din același act normativ, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului, fiind inechitabil ca contestatorii să fie obligați la plata unei datorii pe care au înțeles să o achite numai dacă debitorul principal .. ar fi insolvabil.
La data de 18.10.2012 contestatorii au depus la dosar cerere de introducere în cauză, în calitate de terț poprit, a creditoarei S.C. P. B. S.A.
La data de 26.11.2012 terțul poprit a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă și neîntemeiată a contestației la executare și menținerea în tot a formelor de executare întreprinse.
Pe cale de excepție intimata a invocat inadmisibilitatea acțiunii, având în vedere că, în fapt, motivele invocate la punctul 5 de către contestatori reprezintă în fapt o acțiune în constatarea clauzelor abuzive în temeiul Legii 193/2000.
Potrivit ari 2. alin 1 din Legea 193/2000: "Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale".
Având în vedere că, în speță, contestatorii au garantat personal restituirea împrumutului obiect "material" al contractului comercial încheiat in numele si pe seama societății, in care fiica acestora este asociat unic și administrator, prin încheierea contractului de fidejusiune, contestatorii au vizat atingerea unui interes legat de activitatea profesional-comerciala, si nu un interes personal.
Așa fiind, ei nu au calitatea de consumatori în înțelesul explicat de art. 2 din Legea nr. 193/2003 in vigoare la data contractului, astfel ca nu se pot prevala de norme juridice speciale care protejează aceasta categorie de persoane.
Rezultă în mod clar faptul ca E. E. și E. S. nu se încadrează in noțiunea de consumator, în sensul Legii 193/2000, drept pentru care intimata solicită admiterea excepției inadmisibilității capătului de cerere prin care se solicita constatarea clauzelor abuzive.
De asemenea, acest motiv de contestație este inadmisibil deoarece se încalcă prevederile art. 399 alin. 3 pentru că legea prevede în mod expres o cale specială de atac, o acțiune în constatarea clauzelor abuzive, întemeiată pe prevederile legii 193/2003.
Pe fondul cauzei, intimata solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiata.
Față de susținerile contestatorilor conform cărora creanța băncii nu ar fi certa lichida si exigibilă, intimata a arătat că creanța certă este aceea a cărei existenta rezultă din însuși actul de creanța sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta (conform art. 379, alin. 3 Cod procedură civilă).
Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinata prin însuși actul de creanța sau când este determinabila cu ajutorul actului de creanța sau si al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanța, (conform art. 379, alin. 4 Cod procedura civila).
In cazul dosarului execuțional nr. 82/E/2012 suntem în prezenta unei creanțe certe si lichide, conform titlului executoriu constituit din Contractul de Credit nr. 60-_/24.03.2008 și contractul de garanție personala nr. 60-_/24.03.2008, contracte semnate și de către contestatori, prin semnarea acestora, contestatoarea asumându-și toate drepturile si obligațiile care decurg din aceste contracte. Existența creanței rezulta din însuși "actul de creanța" semnat și de către contestatoare, respectiv, cuantumul creanței este clar precizat în cele doua titluri executorii menționate mai sus.
Creanța exigibila este o creanța cu scadenta împlinita, deci a cărei executare poate fi ceruta imediat de către creditor (chiar si prin executare silita).
In data de 12.01.2011, ca urmare a neîndeplinirii obligației debitoarei ., privind rambursarea la scadenta a sumelor datorate conform contractului de credit, creditoarea P. B. S.A. a declarat scadenta anticipata a tuturor sumelor datorate conform titlului executoriu, in temeiul prevederilor contractului de credit art. 10.3. "În situația in care clientul încalcă oricare din obligațiile sale rezultând din prezentul contract, creditorul are dreptul de a considera exigibile suma principala a creditului, dobânda și penalitățile calculate până la data plății efective, fără punere în întârziere, fără nici o altă formalitate prealabilă și de a cerere rambursarea imediată a creditorului. Dreptul creditorului de a considera exigibile de plin drept suma principală a creditului și dobânda calculată până la data plății efective, în termenii sus-menționați, nu exclude dreptul aceștia de a proceda direct la executarea silită."
În orice caz, creditorul poate purcede la executarea silita a garanțiilor în orice moment daca clientul încalcă obligațiile de plata conform Planului de rambursare.
Ulterior, banca a formulat către Corpul Executorilor Bancari al P. B., cerere în vederea punerii în executare silita a titlurilor executorii, sus-menționate. În acest sens, Corpul Executorilor Bancari al P. B. S.A. a declanșat procedura executării silite, încuviințată de Judecătoria D. prin încheierea din data de 08.04.2011 in dosarul nr._/215/2011. Ulterior intrării in vigoare a Legii 287/2011 privind asimilarea executorilor bancari, a fost făcuta cerere de continuare a executării silite către B. I. C..
Cuantumul creanței este determinabil, el fiind prevăzut în titlu de credit. Debitorul principal nu si-a respectat obligațiile de plata, începând cu rata nr. 26.
Conform scadențarului semnat si asumat si de către contestatori, in data de 17.05.2010, ulterior ultimei plați efectuate, debitoarea principala mai datora băncii suma de 40.621,27 lei. La aceasta suma s-au adăugat dobânzile scurse pana la data de 12.01.2011, data declarării scadenți anticipate, in suma de 4522,12 lei. Astfel, creanța băncii fata de contestatori, la data declanșării executării silite este in suma de 40.686,87 lei, compusa din suma de 40.621,27 lei principal credit, suma de 4522,12 dobânzi si suma de 35.6 lei cheltuieli de urmărire. Menționează intimata ca la data declarării scadentei anticipate s-a stopat calculul dobânzilor, si nici penalități nu au fost calculate asupra acestor sume.
Diferența dintre aceasta suma si suma pentru care contestatorii au fost somați o reprezintă cheltuielile de executare, înregistrate in cadrul dosarului nr. 82/E/2012.
Având în vedere faptul că între contestatori și asociatul unic al debitorului principal exista o relație de rudenie de gradul I, asociatul unic este fiica contestatorilor, afirmația contestatorilor conform căreia nu ar avea cunoștința de cuantumul creanței este in mod evident făcuta cu rea credința.
Cu certitudine, contestatorii cunosc momentul in care fiica acestora a încetat sa își mai execute obligațiile de plata.
Față de susținerile contestatorilor conform cărora in conformitate cu prevederile art. 371A7 alin. 3 si alin. 4, ar trebui ca banca, in calitate de creditor sa avanseze cheltuielile de executare pentru ca acestea sa fie
cerute ulterior debitorului, intimata solicită respingerea acestor motive ca neîntemeiate.
In conformitate cu prevederile art. 37 alin. 3 Legea 188/2000 "executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului."
Prin aplicarea principiului "specialia generalibus derogant" este evident ca afirmațiile debitorului sunt neîntemeiate. Onorariul nu trebuie plătit anticipat de către creditor pentru a putea fi ulterior solicitat debitorului. Prevederile art. 3717 se refera exclusiv la acele cheltuieli de executare ce trebuie avansate de creditor cum ar fi taxele de timbru si timbrul judiciar, etc.
In fapt, așa cum prevede art. 3717 alin 2, cheltuielile de executare sunt in sarcina debitorului.
In ceea ce privește susținerile contestatorilor privind faptul ca onorariul executorului ar fi calculat ilegal, cu încălcarea prevederilor art. 39 alin. 1 Legea 188/2000, intimata arată că acestea sunt neîntemeiate. In fapt onorariul executorului judecătoresc este in suma de 4514 lei, așa cum rezulta din procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, adică este in cuantumul legal de 10% din creanța.
Sunt neîntemeiate si susținerile contestatorilor care considera ca executarea silita împotriva acestora poate fi efectuata numai in situația în care debitorul .. nu ar avea bunuri urmăribile.
Titlurile executorii sunt contracte comerciale, fiind încheiate intre Banca si o persoana juridica. In aceste condiții, Persoana Juridica, beneficiara creditului împreuna cu contestatorii (garanții personali/fideiusori ) sunt ținuți solidaricește pentru rambursarea creditului către banca, conform prezumției enunțate de art. 42 alin 1 Cod Comercial.
Aceasta prezumție de solidaritate pasiva, este instituita de art. 42 alin. 2 Cod comercial și contra fidejusorilor, chiar necomercianți, care garantează o obligație comerciala. Art. 42. - In obligațiunile comerciale, codebitorii sunt ținuți solidaricește, afara de stipulațiune contrarie.
In cauza de fata, aceasta prezumție este fortificata întrucât, contractele de garanție personala/fideiusiune încheiate cu societatea comerciala bancara au natura comerciala, fiind, in expresia codului comercial, "fapta" de comerț, unilaterala sau mixta, conform art. 56 Cod comercial. Garantând o obligație comerciala, contestatorii răspund in solidar cu debitorul principal si nu pot invoca beneficiul discuțiunii si diviziunii. Daca contestatorii cunosc că debitoarea principala are bunuri urmăribile, acestea pot fi executate de către contestatori ulterior urmăririi silite, in vederea dreptului de regres al garanților si sa își recupereze astfel orice suma de bani ce va fi recuperata de către executorul judecătoresc din patrimoniul lor pentru datoria debitorului principal.
La fel de neîntemeiate sunt si afirmațiile contestatorilor conform cărora clauza prin care au renunțat la beneficiul discuțiunii și diviziunii ar fi abuzivă.
In primul rând, aceste apărări nu pot fi făcute pe calea contestației la executare, acest motiv fiind inadmisibil într-o contestație la executare.
Faptul ca avocatul intimaților citează trunchiat prevederile art. 399 alin. 3, uitând să menționeze si ca se pot face apărări împotriva titlului executoriu "daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac", demonstrează reaua credința a contestatorilor în promovarea contestației la executare. Reaua credința a contestatorilor este demonstrata și de faptul că nu au făcut contestația la executare în contradictoriu cu creditorul si au înțeles sa o promoveze doar împotriva debitorului principal, care este debitor alături de aceștia în contractul de credit.
De asemenea, acest motiv de contestație nu este întemeiat deoarece renunțarea la un drept pe care nu îl au în fapt contestatorii nu poate fi considerata clauza abuziva.
Așadar contestatorii nici nu beneficiază in fapt de beneficiul diviziunii și discuțiunii, deoarece garantează o obligație comerciala.
Astfel, conform art. 42. Cod Comercial - "în obligațiunile comerciale, codebitorii sunt ținuți solidaricește, afara de stipulațiune contrarie. "
Aceasta prezumție de solidaritate pasiva, este instituita de art. 42 alin. 2 Cod comercial si contra fidejusorilor, chiar necomercianți, care garantează o obligație comerciala. Așadar, contestatorii nu beneficiază de beneficiul de discuțiune si diviziune, astfel ca nu se poate considera ca o clauza prin care renunța la un drept pe care oricum nu îl au îi poate pune într-o situație disproporționata față de banca.
În ședința publică din data de 11.12.2012 contestatorii au depus la dosar cerere de renunțare la judecata cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către Biroul Executorului Judecătoresc I. C. F. pentru a înainta, în copii conforme cu originalul, actele dosarului de executare nr. 82/E/2012, acestea fiind înaintate la data de 28.08.2012.
Prin sent. civ. nr. 999/22.01.2013 s-a respins contestația la executare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere următoarele considerente:
In ceea ce privește excepției inadmisibilității invocată de către terțul poprit prin întâmpinarea formulată în cauză (fila 47) instanța a reținut că, atât timp cât contestatorii au precizat că nu au înțeles să solicite, prin cererea formulată, constatarea unei clauze abuzive din contractul de credit, nu se poate pune în discuție inadmisibilitatea invocării acesteia în cadrul contestației la executare.
Titlul executoriu în baza căruia s-a procedat la executare silită este reprezentat de contractul de credit nr. 60-_/24.03.2008, încheiat între P. B. S.A. in calitate de creditoare și . în calitate de debitoare, contractul de garanție personala nr. 60-_/24.03.2008, încheiat între P. B. S.A. in calitate de beneficiar și B. E. Tincuța M., B. E. I., E. S. și E. E. în calitate de garanți și contractul de garanție reală mobiliară nr. 60-_/24.03.2008 încheiat între P. B. S.A. în calitate de creditor gajist si . in calitate dedebitor gajist.
Ca urmare a neîndeplinirii obligației debitoarei ., privind rambursarea la scadenta a sumelor datorate conform contractului de credit, creditoarea P. B. S.A. a declarat scadenta anticipata a tuturor sumelor datorate conform titlului executoriu, in temeiul prevederilor contractului de credit art. 10.3.
Ulterior, P. B. S.A. a formulat către Corpul Executorilor Bancari al P. B., cerere în vederea punerii în executare silita a titlurilor executorii, fiind începută procedura executării silite, încuviințată de Judecătoria C. prin încheierea din data de 08.04.2011 în dosarul nr._/215/2011.
Ulterior, după . Legii 287/2011 a fost formulata cerere de continuare a executării silite către B. Ionascu C., fiind întocmit dosarul nr.82/E/2012.
Potrivit art. 399 C.pr.civ, împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Contestația la executare este, în principal, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silita, o „plângere” specifică acestei proceduri, prin care se poate obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori, uneori, chiar și anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Executarea silită poate începe în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile.
In cauza de față instant a apreciat că executarea silită are la bază o creanță certă, lichidă și exigibilă, conform titlului executoriu constituit din Contractul de Credit nr. 60-_/24.03.2008 și contractul de garanție personala nr. 60-_/24.03.2008 si contractul de garanție reală mobiliară nr. 60-_/24.03.2008, contracte semnate și de către contestatori, prin semnarea acestora, atât .. S. cât și contestatorii E. E. și E. S. asumându-și toate drepturile și obligațiile care decurg din aceste contracte.
Existența si cuantumul creanței rezulta din contractul de credit semnat de către reprezentantul .. S., fiind clar precizat în titlul executoriu, câtimea ei este determinata prin însuși actul de creanța, iar in ceea ce privește ratele neachitate determinabila cu ajutorul actului de creanța si este exigibila întrucât a ajuns la scadența executare putand fi cerută de către creditor.
In acest context instanța a reținut ca nefondată susținerea contestatorilor referitoare la faptul ca s-a început executarea silită în temeiul unei creanțe care nu este certă, lichidă și exigibilă.
Nici susținerea contestatorilor potrivit căreia se încalcă dispozițiile legale (art.371 ind. 3 alin. 1 C.pr.civ.) în condițiile în care se începe executarea silită asupra apartamentului contestatorilor giranți fără ca executorul să aibă în vedere veniturile realizate de ., societate ce realizează venituri și care deține mai multe bunuri ce ar putea fi executate în vederea recuperării debitului având în vedere ca beneficiara creditului .. S. împreuna cu contestatorii (garanții personali/fideiusori ) răspund solidar pentru rambursarea creditului către creditoare, conform dispozițiilor art. 42 alin 1 Cod Comercial aplicabile la data încheierii contractului și potrivit cărora: “ In obligațiunile comerciale, codebitorii sunt ținuți solidaricește, afara de stipulațiune contrarie”.
In cauza de față garantând o obligație comerciala, contestatorii răspund in solidar cu debitorul principal si nu pot invoca beneficiul discuțiunii si diviziunii, putand fi urmăriți cu prioritate de către creditoare in vederea recuperării debitului restant, urmand ca, ulterior contestatorii să își recupereze paguba din valorificarea bunurilor debitoarei in temeiul dreptului de regres al garanților, in contract existând o clauză prin care au renunțat la beneficiul discuțiunii și diviziunii, clauza a cărei valabilitate nu poate fi analizata in cauza de fata .
In ceea ce privește susținerea contestatorilor privind faptul ca onorariul executorului a fost stabilit cu încălcarea prevederilor art. 39 alin. 1 Legea 188/2000, instanța a apreciat că și aceasta este neîntemeiată având în vedere că onorariul executorului judecătoresc este în sumă de 4514 lei, așa cum rezultă din procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, adică este în cuantumul legal de cel mult 10% din creanța solicitată prin somație (suma formata din 40.621,27 lei credit restant si suma de 4522,12 dobânzi).
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare.
Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 371 ind.7 alin. 2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește onorariul de executor, sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188 /2000 și cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550 /2006, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
Instanța a constatat că în cauză, executorul judecătoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188 /2000, acesta fiind stabilit sub limita de 10% din creanța pusă în executare.
Instanța nu poate interveni pentru a micșora sau mări cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului.
Onorariul executorului judecătoresc, calculat în limitele impuse de art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/ 2000, cum este cazul în speță, nu poate fi disproporționat de mare față de munca depusă de executor, astfel cum au susținut contestatorii, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
Pe de altă parte instanța a reținut că onorariul executorului judecătoresc nu trebuie achitat în avans, nici măcar parțial, de către creditor, conform art. 37 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, potrivit cu care executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului.
Prin urmare, onorariul executorului judecătoresc se obține exclusiv în urma executării de la debitor, în cazul în care executarea silită se finalizează cu realizarea obligației prevăzute de titlul executoriu.
Pentru toate aceste motive, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare precizată, formulată împotriva actelor de executare efectuate de Corpul Executorilor Bancari al P. B. și continuate în dosarul nr.82/E/2012 al B. Ionascu C..
Împotriva sentinței civile nr. 999/22.01.2013 au declarat recurs contestatorii E. E. și E. S., prin care au solicitat modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare și desființării tuturor actelor de executare emise în dosarul nr.82/E/2012 de B. I. C.-F..
În esență, recurenții au arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că urmărirea silită îndeplinește condițiile prevăzute de art.379 C.pr.civ. întrucât creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, în condițiile în care cuantumul titlului executoriu este de_,69 lei iar prin contractul de credit nr.60-_/24.03.2008 s-a acordat un credit de 60.000 lei din care s-au achitat mai multe rate.
Recurenții au arătat de asemenea, că executarea este nelegală și pentru că li se pretinde plata unei sume pe care creditorul nu a avansat-o executorului judecătoresc. În speță, în dosarul de executare nr.82/E/2012, deși există procesul-verbal constatator prin care s-a stabilit debitul total de 48.881,69 lei în care sunt incluse și cheltuielile de executare în sumă de 5.445 lei, nu s-a făcut dovada achitării acestora, așa cum prevede art.3711 alin.3 C.pr.civ.S-a arătat că sumele percepute de executorul judecătoresc exced plafoanelor stabilite de Legea nr.188/2000, nefiind în niciun fel dovedite.
Recurenții au arătat de asemenea, că întrucât contractul de credit a fost declarat scadent anticipat și reziliat, acesta nu-și mai produce efecte și orice executare silită derulată în baza acestui titlu, apare ca nelegală.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.299, 304 pct.7-9 C.pr.civ.
Recursul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 97 lei achitată prin chitanța nr._-93-0029/03.04.2013 și timbru judiciar de 0,15 lei.
La solicitarea instanței, prin adresa nr.610.1/12.04.2013 creditoarea P. B. S.A. a precizat că a achitat către B. I. C.-F. în avans un onorariu în sumă de 100 lei.
La data de 15.05.2013, contestatorii au depus note scrise intitulate"precizare la motivele de recurs", prin care au arătat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că prin retragerea din societate a asociatei B.-E. Tincuța-M., a încetat calitatea lor de garanți ipotecari ai . întrucât nu și-au dat acordul să rămână în continuare garanții noilor asociați ai societății care au preluat în totalitate activul și pasivul societății.
Recurenții au arătat de asemenea, că executarea silită să aibă în vedere doar debitoarea ai . care este solvabilă și deci putea fi executată silit.
Un alt motiv de recurs a vizat faptul că adresa de înființare a popririi ar fi trebuit emisă pentru amândoi și în niciun caz separat, fiind angajat la P.M.S.C..
Anexat motivelor de recurs au fost depuse înscrisuri (file 30-35).
Intimata-creditoarea P. B. S.A. a formulat completare la întâmpinare față de motivele de recurs depuse la data de 15.05.2013, invocând excepția tardivității acestora, iar pe fond respingerea ca nefondat întrucât schimbările de acționariat din cadrul societății nu le anulează acestora calitatea de garant personal. Aceștia răspund în solidar cu debitoarea principal și au renunțat irevocabil la beneficiul discuțiunii și diviziunii.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurenților și în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art.3041 C.proc.civ., Tribunalul reține următoarele aspecte:
Conform art.301 C.proc.civ termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
Întrucât art.303 din C.proc.civ prevede că recursul trebuie să fie motivat prin însăși cererea de recurs, sau înăuntrul termenului de recurs, este de înțeles că obligația de examinare a instanței se circumscrie la motivele prezentate în termenul legal, iar nu și la acele motive formulate tardiv sau acelea pe care instanța ar fi putut să le ridice din oficiu.
În speță, se constată că motivele de recurs depuse la data de 15.05.2013 (f 28 dosar recurs) deși intitulate "precizare la motivele de recurs" nu reprezintă deloc o dezvoltare a acelor inițiale, formulate în termen, ci se concretizează în noi critici aduse sentinței recurate și invocarea nelegalității executării silite pentru nerespectarea beneficiului discuțiunii și a anulării garanțiilor acordate debitului ca urmare a schimbării acționariatului.
Pe cale de consecință, nefiind vorba despre motive de ordine publică, și nici de o dezvoltare a celor inițiale, Tribunalul constată că în raport de data comunicării sentinței recurate – 06.02.2013, motivele de recurs depuse la 15.05.2013 sunt în mod evident formulate cu nerespectarea termenului de 15 zile, astfel încât se vor respinge ca tardive.
În ceea ce privește motivele de recurs formulate prin cererea inițială, Tribunalul constată că acestea sunt în totalitate nefondate.
Astfel, recurenții contestă caracterul cert, lichid și exigibil al creanței invocând împrejurarea că din creditul acordat de 60.000 lei s-au achitat mai multe rate.
Conform art.1169 cod civil cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească ori recurenții nu au făcut dovada susținerilor lor prin înscrisurile depuse, cuantumul sumei urmărite fiind prevăzută în titlul de credit și ținând cont de dobânzile scurse până la data derulării scadenței anticipate.
Împrejurarea că în cauză creditorul nu a făcut dovada achitării în avans a onorariului executorului judecătoresc nu prezintă relevanță întrucât nu există un text legal care să impună creditorului să plătească anticipat onorariul executorului. Dimpotrivă, în art.37 alin.3 din Legea nr.188/2000 se prevede că executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului.
Este de necontestat că potrivit art.3717 C.proc.civ partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop și că pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor. Prevederile menționate se referă la cheltuielile de executare ce trebuie avansate de creditor, taxe procedurale iar împrejurarea achitării parțiale a onorariului executorului judecătoresc de către creditoare nu înseamnă neachitarea ulterioară și nici nu atrage imposibilitatea executorului judecătoresc de a-și recupera onorariul din sumele obținute pe calea executării silite.
Este nefondată de asemenea, și critica recurenților privind împrejurarea că sumele percepute de executorul judecătoresc exced plafoanelor stabilite conform dispozițiilor art.37 din Legea nr.188/2000.
În mod corect, instanța de fond a reținut că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în limitele legale – prin raportare la dispozițiile legale în materie, respectiv art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000 care stabilesc plafonul sub limita de 10 % din creanța pusă în executare și la datele concrete ale speței, conform cărora onorariul executorului este în cuantum de 4514 lei potrivit procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare iar creanța solicitată prin somație este compusă din 45,143,35 lei la care se adaugă cheltuielile de executare.
Nu pot fi primite nici susținerile recurenților în sensul că executarea silită este nelegală ca urmare a declarării ca scadent anticipat a creditului acordat și pe cale de consecință a rezilierii acestuia.
Nu poate fi valorificată în favoarea lor o împrejurare reglementată de altfel, contractual, imputabilă debitorului pentru neîndeplinirea obligației asumate de rambursare a creditului pentru a considera ca nelegal titlu executoriu de la baza urmăririi silite contestate.
Potrivit art.10.3 din contractul de credit, semnat și deci însușit sub aspectul conținutului și efectelor sale de către recurenți, în calitatea lor de garanți, "în situația în care clientul încalcă oricare din obligațiile sale rezultând din contract, creditorul are dreptul de a considera exigibile suma principală a creditului, dobânda și penalitățile calculate până la data plății efective, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate prealabilă și de a cere rambursarea imediată a creditului. Dreptul creditorului de a considera exigibile de plin drept suma principală a creditului și dobânda calculată până la data plății efective nu exclude dreptul acestuia de a proceda direct la executarea silită, iar potrivit art.10.4, în orice caz, creditorul poate purcede la executarea silită a garanțiilor în orice moment dacă clientul încalcă obligația de plată conform Planului de rambursare".
În speță, declarația de scadență anticipată a contractului de credit nu semnifică lipsirea de efecte juridice a contractului ci permite posibilitatea băncii-creditoare de a recurge la procedura executării silite în vederea rambursării sumei acordate cu titlu de împrumut.
Având în vedere aceste considerente, față de dispozițiile art.312 alin.1 C.proc.civ, Tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardive, motivele de recurs formulate prin cererea depusă la dosar la data de 15.05.2013, de către recurenții E. E. și E. S..
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenții E. E. și E. S. împotriva sentinței civile nr. 999/22.01.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații . S. și ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2013.
Președinte, L. C. C. | Judecător, I. G. P. | Judecător, M. N. |
Grefier, I. C. |
Red.jud.I.G.P.
04.07.2013
Tehn.S.V./2 ex.
Jud.fond-S.M.B.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 18-02-2013, Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1306/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
