Contestaţie la executare. Hotărâre din 18-02-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 14787/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 235/2013
Ședința publică de la 18 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. S.
Judecător S. L. M.
Judecător M. N.
Grefier E. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind recursul declarat de recurentul intimat B. I., împotriva sentinței civile nr._ din 07.09.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator B. D., intimatul B. B. T., intimata terț poprit C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns ; recurentul intimat B. I., asistat de avocat C. M., intimatul contestator B. D., asistat de avocat D. Vățulescu, lipsind intimatul B. B. T., intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimatul B. D. ,a depus prin Serviciul Registratură, întâmpinare, în termenul legal.
Instanța procedează la comunicarea întâmpinării formulată de intimatul B. D., către apărătorul recurentului intimat, avocat M. C..
Avocat M. C., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv depunerea unei adeverințe de la Primăria Goiești,, din care să rezulte că intimatul B. I. are în posesie terenul și solicită efectuarea unei adrese către Primărie pentru a se comunica cine are terenurile în posesie.
Avocat D. Vățulescu, arată că se opune administrării acestei probe.
Tribunalul, respinge cererea de probatoriu, constată că nu este utilă și pertinentă administrarea acestei probe .
Avocat M. C., învederează că nu mai are cereri de probatorii de formulat.
Avocat D. Vățulescu, învederează că nu mai are cereri de probatorii de formulat.
Nemaifiind cereri de probatorii de formulat, excepții de invocat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat M. C., având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile în sensul respingerii contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
Avocat D. Vățulescu, având cuvântul solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată ( depune chitanța onorariului de avocat ).
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.06.2012 contestatorul B. D. a formulat în contradictoriu cu intimații B. B. T. și B. I. contestație la executare împotriva executării însăși și a actelor de executare întocmite de executor și comunicate pe 1 iunie 2012 și anume: somația și procesul verbal din 31 mai 2012 solicitând anularea executării și a actelor de executare întocmite de executor.
Motivând în fapt acțiunea a arătat că prin sentința civilă nr._/24 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr._/215/2008 al Judecătoriei C. a fost admisă acțiunea de partaj succesoral și s-a dispus împărțirea bunurilor succesorale rămase de la părinții lor B. N. și B. M. în două cote și li s-au atribuit aceste bunuri succesorale.
Menționează că bunurile au fost individualizate chiar și în dispozitivul sentinței civile nr._/24 iunie 2009.
A mai arătat că a ocupat exclusiv doar bunurile ( teren și casă ) care i-au fost atribuite de instanță cu ocazia soluționării dosarului de partaj și nu a ocupat și nici nu ocupă bunurile atribuite fratelui său B. I..
Din sentința menționată nu rezultă că vreun bun atribuit fratelui său ar fi fost în posesia sa sau că ar fi ocupat vreo suprafață din terenul atribuit acestuia. Au trecut 3 ani de la pronunțarea sentinței civile nr. 1 0624/24 iunie 2009, perioadă în care fiecare și-au exercitat dreptul de proprietate asupra bunurilor care le-au fost atribuite.
Întrucât nu este în posesia bunurilor aparținând pârâtului B. I., contestă această executare silită și actele de executare întocmite de executor întrucât conțin dispoziții care nu se regăsesc în sentința judecătorească care constituie titlu executor.
Astfel prin somația din 3 1 mai 2012 emisă în dosarul de executare nr. 114/E/2011 i se pune în vedere că în termen de 10 zile să îi lase în posesie pârâtului B. I. bunurile din lotul nr. 2 și respectiv lotul 1 din sentința civilă nr._/2009.
În primul rând prin sentința civilă menționată nu s-a dispus ca contestatorul să îi lase pârâtului vreun bun în posesie, iar în al doilea rând nu a ocupat niciodată vreun bun atribuit pârâtului.
Mai mult pentru a lăsa în posesie ceea ce nu ocupă, executorul stabilește în sarcina sa cheltuieli de executare în sumă de 3298,84 lei.
De altfel, din sentința civilă nr._/2009 rezultă că la atribuirea bunurilor s-a avut în vedere posesia lor, ceea ce demonstrează încă o dată că bunurile atribuite fratelui său se aflau în posesia acestuia chiar înainte de a se judeca.
Întrucât prin sentința civilă menționată, contestatorul nu a fost obligat la predarea vreunui bun sau să lase în posesie vreun bun al pârâtului și nici nu a avut în posesie vreun bun al acestuia, executarea silită este nelegală.
În drept contestatorul nu a indicat temeiul legal.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu interogatoriu.
S-a depus: comunicare nr. 114 /E/2012, somație nr. 114/E/2012, proces verbal din data de 31.05.2012,sentința civilă nr._ din data de 24.06.2009 și împuternicire avocațială.
La data de 28.06.2012 contestatorul a depus precizare la contestația la executare solicitând anularea procesului verbal din 20 iunie 2012 întocmit de executor B. T. în dosarul de executare nr. 114/E/2012.
În motivare a arătat că nu a participat la punerea în posesie a creditorului și nici la întocmirea procesului verbal contestat.
Mai mult, când a primit somația din 31.05.2012 s-a deplasat la domnul executor și i-a adus la cunoștință că nu ocupă nici un bun care să aparțină fratelui său dintre cele atribuite prin sentința civilă nr._/24.06.2009. Mai mult, i-a solicitat să nu continue executarea care nu are nici un obiect întrucât contestatorul recunoaște toate drepturile fratelui său așa cum au fost stabilite prin sentința menționată. În acest sens a depus o cerere la domnul executor și înregistrată la data de 14.06.2012.
De altfel nici din procesul verbal întocmit de executor nu rezultă că contestatorul ar fi în posesia vreunui bun aparținând creditorului pentru că așa cum a arătat în contestație, sunt în posesia acestor bunuri chiar înainte de a se judeca în partaj succesoral, posesie care a fost avută în vedere și la atribuirea bunurilor.
La data de 04.07.0212 contestatorul a depus precizare la contestație prin care a solicitat să se anuleze și dispoziția executorului judecătoresc de înființare a popririi nr. 114/26 iunie 2012 emisă în dosarul de executare nr. 1 14/E/2012 al executorului judecătoresc B. T. solicitând introducerea în cauză a terțului poprit C. Județeană de Pensii D..
Prin dispoziția respectivă executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi pe pensia sa pentru suma de 3658,34 lei reprezentând cheltuieli de judecată și de executare.
Așa cum a arătat în contestația la executare, nu a fost în posesia vreunui bun aparținând intimatului ca să fie necesară executarea silită. Mai mult a recunoscut în totalitate dreptul de proprietate al intimatului stabilit prin sentința civilă nr._/2009.
Potrivit art. 371 indice 1 alin. 1 și 2 C.pr.civ., executarea silită are loc în situația în care obligația stabilită prin hotărâre judecătorească nu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
Întrucât a respectat de bunăvoie drepturile fratelui său stabilite prin sentința menționată, în mod abuziv s-a declanșat o executare silită împotriva sa doar pentru a plăti o sumă enormă cu titlu de cheltuieli de executare.
Anexat s-a depus: înființare poprire nr. 114/2012, sentința civilă nr._ din 24 iunie 2009, rezoluție din data de 27.03.2008.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către B. B. T. în vederea înaintării în copie conformă cu originalul a dosarului de executare nr. 114/E/2012, dosarul fiind comunicat pe rolul instanței de judecată.
La data de 25.07.2012 contestatorul a depus precizare la contestație prin care solicită ca cheltuielile de judecată pe care și le datorează reciproc s_au stins prin compensație.
Potrivit art. 1617 alin. 1 și 2 din Noul cod civil compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile oricare ar fi izvorul lor și care au ca obiect o sumă de bani.
În speță intimatul a pornit executarea prin poprire împotriva sa pentru suma de 359,5 lei cheltuieli de executare la care a fost obligat contestatorul prin sentința civilă nr._/215/2008 al Judecătoriei C..
Prin decizia civilă nr. 2604/18 decembrie 2009 pronunțată în dosarul nr._/215/2008 al Tribunalului D. cu ocazia soluționării recursului recurentul B. I. a fost obligat către contestator la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, datoriile reciproce s ș-au stins prin compensație până la concurența celei ai mici dintre ele, intimatul fiind cel care mai are o datorie către contestator în sumă de 640 lei.
Anexat s-a depus: decizia civilă nr. 2604 din data de 18.12.2009, chitanțe.
Prin încheierea de ședință din data de 16.08.2012 instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/07.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul B. D., în contradictoriu cu intimații B. B. T. și B. I. și terțul poprit C. Județeană de Pensii D..
Au fost anulate actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 114/E/2012 al B. B. T. inclusiv înființarea popririi din data de 22.06.2012.
A fost obligat intimatul B. I. la 1396 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că părțile s-au judecat într-un proces de partaj succesoral care s-a soluționat irevocabil prin sentința civilă nr._/24.06.2009 pronunțată în dosarul nr._/215/2008.
Din dispozitivul sentinței civile nr._/24.06.2009 ce constituie titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită la cererea intimatului B. I., s-a reținut că fiecăruia i s-au atribuit anumite bunuri din masa succesorală, mobile și imobile, și niciunul dintre ei nu a fost obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie vreun bun imobil.
Potrivit dispozițiilor art. 371 indice 1 și următoarele din Codul de procedură civilă, prin care se stabilesc scopul și obiectul executării silite, orice obligație stabilită de o instanță de judecată sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire, de regulă, de bunăvoie, iar în cazul în care acest lucru nu se întâmplă, debitorul obligației va fi constrâns prin intermediul executării silite în oricare dintre formele prevăzute de lege.
Prin urmare, față de cele expuse, instanța a apreciat că împotriva contestatorului, care nu a fost obligat prin sentința civilă nr._/24.06.2009 a Judecătoriei C. la nicio prestație față de intimat, deci nu este debitorul acestuia.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată la care a fost obligat contestatorul, în cuantum de 359,5 lei prin sentința civilă indicată, s-a apăreciat că s-a stins această obligație prin compensație cu obligația intimatului la plata sumei de 1.000 lei, conform deciziei civile nr. 2604/18.12.2009 a Tribunalului D. prin care s-a respins recursul promovat de acesta.
Potrivit dispozițiilor art. 1617 alin. 1 din Noul Cod Civil "compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură".
În concluzie, având în vedere considerentele de fapt și de drept arătate, instanța a apreciat, raportat la dispozițiile art. 399 și următoarele din codul de procedură civilă că, prezenta contestație la executare este întemeiată și a admis-o, cu consecința anulării actelor de executare săvârșite de către executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 114/E/2012 al B. B. T., inclusiv înființarea popririi emisă în data de 22.06.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul B. I., care a arătat că susținerile contestatorului nu sunt reale, întrucât el ocupă suprafețele de teren respective, iar în situația în care acesta nu le-ar fi ocupat intimatul nu s-ar mai fi adresat executorului judecătoresc.
Intimatul contestator B. D. a formulat întâmpinare, arătând că de la data pronunțării sentinței de partaj fiecare parte ocupă bunurile ce i-au fost atribuite și că a respectat de bunăvoie drepturile reclamantului.
Recursul va fi admis, pentru următoarele considerente:
Soluția de admitere a contestației la executare adoptată de prima instanță se bazează pe teza potrivit căreia o hotărâre de partaj ar trebui să conțină în mod expres o obligație de predare a bunurilor partajate de copărtașul care le posedă copărtașului căruia i se atribuie bunurile respective și care devine, în acest mod, titularul unui drept de proprietate exclusivă asupra lor.
Această teză juridică este în dezacord cu jurisprudența constantă și consacrată în materia respectivă, care a statuat că hotărârea de partaj poate fi pusă în executare, fiind susceptibilă de executare silită directă mobiliară sau imobiliară în privința bunurilor incluse în loturile fizice atribuite foștilor copărtași; în acest sens, obligația de predare a bunului este implicită iar titularul lotului respectiv este îndreptățit să demareze executarea silită împotriva fostului copărtaș ce le posedă, fără a i se putea cere să promoveze o acțiune în revendicare să inițieze o nouă procedură judiciară pentru a obține recunoașterea dreptului său de a-și exercita prerogativele asupra bunurilor respective, în contradictoriu cu același copărtaș cu care s-a judecat în cadrul procesului de partaj.
De altfel, este de notorietate că în practica judiciară hotărârile de partaj conțin, în partea de dispozitiv, doar loturile fizice și valorice, obligațiile de plată a unor sulte și obligațiile de plată a cheltuielilor de judecată, fără ca în dispozitiv să se facă vreo mențiune cu privire la posesia bunurilor și la vreo obligație de predare a lor. Asta nu înseamnă, însă, că hotărârea de partaj nu constituie titlu executoriu în vederea luării în posesie a bunului atribuit în lot, întrucât însăși finalitatea hotărârii de partaj este reprezentată de stabilirea unor drepturi exclusive ce sunt opozabile părților din procesul respectiv și care pot fi realizate pe deplin în contradictoriu cu acestea.
Față de cele arătate, se constată că dezlegarea în drept dată de prima instanță este greșită și că în speță nu se pune o problemă de principiu a neîndreptățirii propriu-zise a intimatului de a face demersuri execuționale, pe considerentul că sentința civilă nr._/2009 nu ar constitui titlu executoriu în vederea îndeplinirii unei obligații de predare a bunurilor.
Contestația la executare se impune a fi analizată, însă, pe fondul său, în sensul de a se verifica posesia exercitată de părți asupra bunurilor ce fac obiectul executării silite, pentru a se stabili dacă susținerile contestatorului corespund sau nu realității.
Se mai constată că instanța nu a procedat la cercetarea fondului cererii cu care a fost învestită, în cauză urmând a se face aplicarea art.312 alin.5 C.pr.civ, în sensul că recursul va fi admis, iar sentința pronunțată de Judecătorie va fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța va administra toate probele utile și concludente pentru a se verifica dacă titularul contestației la executare a exercitat posesia asupra bunurilor atribuite intimatului înainte de demararea executării de către acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul intimat B. I., împotriva sentinței civile nr._ din 07.09.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator B. D., intimatul B. B. T., intimata terț poprit C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D..
Casează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2013.
Președinte, D. F. S. | Judecător, S. L. M. | Judecător, M. N. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.S.L.M.
Tehn.S.V./3 ex.
Jud.fond-D.S.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1180/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
