Contestaţie la executare. Decizia nr. 1390/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1390/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-08-2013 în dosarul nr. 7627/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1390/2013
Ședința publică de la 21 August 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. L. B.
Judecător D. G.
Judecător J. S.
Grefier E. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta-contestatoare S.N.T.F.M. C. MARFĂ S.A. împotriva sentinței civile nr. 7050 din data de 29.04.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 6, în contradictoriu cu intimatul B. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: B. T. pentru recurentul-contestator, lipsind recurenta-contestatoare S.N.T.F.M. C. MARFĂ S.A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Apărătorul recurentului-contestator depunând la dosar împuternicirea avocațială nr. OT/_/2013 emisă de Baroul O. pentru avocatul titular B. O. A., precum și delegație de substituire, învederează că nu mai are alte cereri de formulat în prezenta cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat B. T. pentru recurentul-contestator solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei C. la data de 22.02.2013 contestatoarea S.N.T.F.M. "C.F.R. MARFĂ" SA a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații B. I. M. și B. M., solicitând anularea formelor de executare silita dispuse în dosarul de executare nr. 503/E/2012 al B. I. M., anularea procesului-verbal din data de 06.02.2013 privind stabilirea cheltuielilor de executare și a actului denumit "înființare poprire creanță" nr. 503/E/2012/06.02.2013, în sensul de a anula în parte actele de executare, respectiv de a înlătura obligația contestatoarei de a plăti cheltuielilor de transmitere prin poștă în cuantum de 100 lei și onorariul avocatului în cuantum de 700 lei și restabilirea situației anterioare.
În motivarea contestației, a arătat că prin sentința civilă nr. 8452/05.12.2012 Tribunalul D. a admis acțiunea formulată de intimatul B. M. și a obligat societatea contestatoare la plata către acesta a diferențelor salariale și a sporului pentru condiții speciale de muncă de 25% pentru perioada 24.10.2009 – 31.12.2010, actualizată cu indicele de inflație precum și dobânda legală.
Întrucât debitoarea nu și-a executat obligația prevăzută în titlul executoriu, creditorul s-a adresat executorului judecătoresc, formându-se dosar de executare nr. 503/E/2012, iar la data de 06.02.2013 a fost emisă adresa de înființare poprire asupra conturilor societății deschise la Banca Feroviară pentru acoperirea sumei de 15.303 lei.
Menționează că executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în sarcina debitoarei în cuantum de 2717 lei, din care cheltuieli de transmitere prin poștă în cuantum de 100 lei și cheltuieli pentru onorariu avocat 700 lei.
Precizează că actul de înființare poprire cât și procesul-verbal privind cheltuielile de înființare nu au fost comunicate societății prin poștă, ci au fost aduse personal de către executorul judecătoresc, astfel că nu a fost efectuată nici o cheltuială de transmitere prin poștă și, prin urmare suma de 100 lei nu este dovedită.
În ceea ce privește onorariul de avocat în cuantum de 700 lei, a susținut că acesta este nejustificat de mare, în raport cu efortul pe care acesta l-a depus.
În drept, invocă art. 711 C.P.CIV. și solicită judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 11.03.2013 intimatul B. M. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În fapt, arată că a pus în executare titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 8452/2012 a tribunalului D., formându-se dosar execuțional nr. 503/E/2012 al B. I. M., care a stabilit cheltuielile de executare conform legii, iar onorariul avocațial este unul proporțional cu munca depusă de acesta, instanța de judecată neavând posibilitatea de a reduce cuantumul onorariului avocațial.
Din oficiu, instanța a dispus atașarea dosarului execuțional nr. 503/E/2012 al B. I. M. înaintat la data de 04.04.2013.
Prin încheierea de la 08.04.2013 instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului B. I. M., invocată din oficiu.
Prin sentința civilă nr.7050/29.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea S. C. Marfa SA, în contradictoriu cu intimatul B. M..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8452/05.12.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/63/2012, a fost admisă acțiunea creditorului B. M. și a fost obligată contestatoarea să plătească către acesta diferențele salariale și sporul pentru condiții speciale de muncă de 25% pentru perioada 24.10.2009 – 31.12.2010, actualizată cu indicele de inflație precum și dobânda legală.
Potrivit dispozițiilor art. 371 indice 1 alin. 1, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, așa cum prevede alin. 2.
Întrucât contestatoarea nu a executat de bunăvoie obligația stabilită prin titlul executoriu la cererea intimatului s-a pornit executarea silită, formându-se dosar nr. 503/E/2012 al B. I. M., în cadrul căruia s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu menționat, s-a întocmit proces-verbal privind cheltuielile de executare/06.02.2013 și s-a emis înființare poprire creanță nr. 503/E/2012/06.02.2013.
Prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare pentru cheltuieli de transmitere prin poștă a fost stabilită suma de 100 lei, iar onorariul avocațial 700 lei.
Potrivit art. 399 C.p.civ., împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, instanța a constatat că pe calea contestației la executare se pot invoca neregularități privind nerespectarea formelor prevăzute de lege pentru încunoștințarea debitorului, alegerea formei de executare, prescripția dreptului de a cere executarea silită precum și alte motive de nulitate a actelor de executare.
Din economia motivelor precizate de contestatoare, instanța a constatat că aceasta nu invocă cauze de natură să atragă anularea actelor de executare, ci vizează însăși executarea silită, pornită în condițiile în care contestatoarea nu a respectat dispozițiile legale menționate.
În acest context, instanța a reținut că actele de executare întocmite în dosar de executare nr. 503/E/2012 al B. I. M. au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în materia executării silite, având la bază debitul provenind dintr-o hotărâre civilă irevocabilă și care nu a fost executată de bunăvoie de către contestatoare, urmând a respinge acest capăt de cerere privind anularea parțială a actelor de executare.
Referitor la cheltuielile de executare stabilite în cadrul dosarului execuțional, s-a reținut că potrivit prevederilor art. 371 indice 7 alin. 2 Cod proc. civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, prin executare voluntară.
Sumele plătite cu titlu de onorariu pentru avocat reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de asistența juridică acordată, suma de 700 lei nu este disproporționat de mare în raport cu valoarea executării și a muncii îndeplinite de avocat.
Prin urmare, onorariul perceput de avocat în cadrul dosarului de executare silită, este apreciat de instanță ca reprezentând echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești prin acordarea de asistență juridică în favoarea creditorului.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, acestea au fost stabilite conform Legii 188/2000 și ele cuprind și cheltuielile de transmitere prin poștă, respectiv comunicarea actelor de executare și care trebuie recuperate de la debitoare.
Practica în materia cheltuielilor de judecată, care include și cheltuielile de executare, inclusiv a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României), a stabilit că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Cum debitoarea contestatoare nu a pus în executate titlul executoriu care a stat la baza declanșării executării silite, cheltuielile de executare sunt în sarcina sa, în mod corect stabilite de executorul judecătoresc, cu respectarea dispozițiilor Ordinului 2550/C/2006 și art. 39 Legea 188/2000.
Constatând că actul de executare, respectiv procesul verbal privind cheltuielile de executare este întocmit potrivit dispozițiilor legale și că motivele invocate de contestatoare sunt neîntemeiate, instanța a respins acest capăt de cerere.
Față de aceste considerente legale, instanța a apreciat că cererea contestatoarei este neîntemeiată sub toate capetele de cerere, urmând a o respinge ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA,criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, recurenta arată că prima instanță în mod greșit a reținut că onorariul avocatului nu este nepotrivit de mare în raport cu debitul pentru are s-a emis somația, fără a face verificările necesare, în sensul de a observa actele și demersurile efectuate de către avocat în faza de executare silită.
Mai arată că prima instanță a ignorat unul din principiile fundamentale ale procesului civil și anume al rolului activ, principiu reglementat de art. 129 C.pr.civ.
Recurenta apreciază că prima instanță trebuia să verifice la dosarul de executare dacă există dovada mandatului (contractului de asistență juridică încheiat în forma scrisă între avocatul care a demarat executarea silită și intimat)primit de la acesta în care se menționează în mod expres faptul că este împuternicit să în reprezinte și în faza executării silite.
De asemenea, prima instanță trebuia să verifice dacă la dosarul de executare există dovada tuturor demersurilor efectuate pentru punerea în executare a sentinței nr.7050/29.04.2013 și anume redactarea cererii de legalizare a sentinței, ridicare copie legalizată a titlului executoriu, formularea cererii de executare silită, plata taxelor aferente, deplasarea la biroul executoriului judecătoresc,urmărirea procedurii de executare silită.
Recurenta arată că prima instanță trebuia să verificare, de asemenea, dacă la dosarul de executare există dovada plății onorariului de avocat și în baza rolului activ trebuia să pună în vedere pârâtului să depună aceste dovezi la dosar.
Mai arată că onorariul de 700 lei este exagerat de mare față de efortul depus, nu este justificat, fiind disproporționat de mare în raport cu natura pricinii, lipsa de complexitate a cauzei și munca depusă de avocat. Redactarea cererii de executare silită nu a fost de o asemenea complexitate încât să determine încasarea unui onorariu avocațial de 700 lei.
În drept, invocă dispozițiile art.304 pct.7, 9 din vechiul Cod de procedură civilă.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare și a anulării în parte a actelor de executare în ceea ce privește onorariul avocațial și a diminuării acestor cheltuieli sub valoarea de 700 lei.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele motive:
Prin contestația la executare dedusa judecății contestatoarea recurenta a solicitat anularea actului denumit înființare poprire creanța nr. 503/E/2012 din 06.03.2013 si a procesului verbal de stabilire cheltuieli de executare din aceeași data întocmite în dosarul de executare nr. 503/E/2012 al B. I. M..
Tribunalul reține astfel ca in acest dosar executarea silită a fost pornită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 8452/05.12.2012 a Tribunalului D.
Cum in cauza s-a solicitat de către contestatoare anularea actelor de executare întocmite de B. I. M. in dosarul 503/E/2012, specificându-se expres ca se solicita anularea adresei de înființare a popririi din data de 06.02.2013 si cum in cadrul acestui dosar de executare au fost emise mai multe adrese de înființare a popririi in baza art 454 C., tribunalul retine ca prezentul litigiu trebuia soluționat si in contradictoriu cu terții popriți Banca Feroviară și Raiiffeisen Bank.
Cum in cauza este vorba de o coparticipare procesuala obligatorie în sensul prevederilor art 47 C., dat fiind faptul ca in cauza se solicita anularea adreselor de înființare a popririi din data de 06.02.2013 întocmite în dosarul de executare nr. 503/E/2012, dosar în care au fost emise mai multe adrese de înființare a popririi, instanța reține că în prezenta cauză trebuia să figureze ca părți și terții popriți, motiv pentru care va admite recursul dedus judecății, urmand a casa sentința civilă recurată si a trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, rejudecare ce se va realiza insa in contradictoriu și cu terții popriți. .
Unul din principiile care guvernează întreg procesul civil este principiul disponibilității parților asupra cadrului juridic al acțiunii, reglementat de prevederile art 129 alin 6 C.. De la acest principiu specific procedurii civile nu s-ar putea deroga, pe temeiul rolului activ al judecătorului, fără a exista o dispoziție legală expres.
In aceste condiții, reclamantul este cel ce fixează cadrul procesul dedus judecății, având libera alegere în privința persoanelor între care se stabilesc raporturi juridice procesuale, judecătorul fiind ținut să respecte cadrul procesual trasat de părți.
Prin urmare, judecătorul nu are posibilitatea de a introduce, din proprie inițiativa, un terț în proces, neexistând nici un text de lege care să îi confere acest drept.
Numai părțile sunt cele care pot lărgi sfera procesului prin modificarea cererii de chemare în judecată, conform art. 132 C., iar nu instanța din oficiu. Aceasta inițiativa a modificării cererii de chemare in judecata, in situația în care încă de la început cererea dedusă judecății nu a fost formulata cu respectarea prevederilor legale, nu poate să aparțină decât reclamantului, în cazul contrar, respectiv acela în care instanța din oficiu ar introduce în cauză o persoană împotriva căreia reclamantul nu s-a îndreptat sau în cazul în care instanța, justificându-si acțiunea prin rolul sau activ reglementat de art. 129, al. 5 C., ar pune în discuția părților necesitatea chemării în judecată a unei alte persoane decât cele inițial chemate în judecată, celui ce a fost din oficiu introdus în cauză i s-ar încălca în mod evident dreptul la un proces echitabil, mai exact dreptul la o instanța imparțială și independentă.
Astfel Curtea a statuat ca principiul potrivit căruia un tribunal trebuie sa fie prezumat ca fiind lipsit de orice prejudecată sau de părtinire reflecta un element important al preeminentei dreptului . In concepția instanței europene, noțiunea de imparțialitate la care se refera art. 6 paragr. 1 urmează a fi apreciată într-un dublu sens: pe de o parte ea are in vedere un demers subiectiv ce semnifica încercarea de a determina convingerea personala a unui judecător ., semnificând așa zisa imparțialitate subiectiva, iar pe de alta parte imparțialitatea cuprinde un demers obiectiv ce urmărește a se determina daca judecătorul oferă toate garanțiile suficiente pentru a exclude, in persoana lui orice bănuiala legitima, aceasta semnificând imparțialitate obiectiva a tribunalului (cauza Piersack contra Belgiei).
In ceea ce privește imparțialitatea obiectiva a tribunalului, Curtea a arătat ca aceasta consta în a determina daca unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica autorizează a pune in discuție imparțialitatea magistratului. In aceasta materie aparentele au un rol deosebit, deoarece într-o societate democratică instanțele trebuie să inspire justițiabililor deplină încredere.( CEDH, M. c Franța, 2000). Pentru a se pronunța cu privire la imparțialitatea judecătorului sau dimpotrivă la existența unei bănuieli legitime de lipsa de imparțialitate a magistratului într-o anumită cauză, Curtea va avea în vedere optica celui afectat de masurile dispuse de magistrat .. Ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratica, instanțele trebuie să o inspire publicului, justițiabilului (cauza Fey contra Austriei, Ferrantelli și Santangelo contra Italiei).
In toate situațiile în care se solicită anularea unei adrese de înființare a popririi chemarea în judecată a tuturor părților implicate, respectiv creditor, debitor și terț poprit reprezintă o condiție necesara, constituind un caz de coparticipare procesuală obligatorie, neîndeplinirea ei făcând acțiunea inadmisibila.
In atare condiții, în rejudecare, cum instanța din oficiu nu poate introduce o terță persoană în cauză, va interpela contestatoarea daca înțelege sa se judece in contradictoriu si cu terții popriți Banca Feroviara și Raiffeisen Bank (dat fiind ca s-a solicitat anularea adreselor de înființare a popririi din data de 06.02.2013 în care aceștia apar ca terți popriți, cu toate ca au mai fost emise încă două astfel de adrese in 15.02.2013 către terții popriți Complexul Energetic Oltenia SA si Trezoreria Municipiului C. pe care însă recurenta contestatoare nu a înțeles sa le atace ), iar în caz afirmativ va lua act de aceasta cerere și va dispune introducerea in cauza a acestora conform art. 454 C., în caz contrar va aplica dispozițiile legale în materie vizând lipsa coparticipării procesuale obligatorii.
Față de aceste considerente, in baza art 312 C., instanța va admite recursul dedus judecății, fără a mai analiza motivele invocate în recurs de recurenta contestatoare, dat fiind faptul că prezenta contestație la executare a fost analizată de prima instanță fără participarea obligatorie a tuturor părților implicate în executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare S.N.T.F.M. C. MARFĂ S.A. împotriva sentinței civile nr. 7050 din data de 29.04.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 6, în contradictoriu cu intimatul B. M..
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 August 2013.
Președinte, L. L. B. | Judecător, D. G. | Judecător, J. S. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.L.L.B./09.09.2013
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond:L.C.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 21-08-2013, Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 2072/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
