Contestaţie la executare. Hotărâre din 21-08-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-08-2013 în dosarul nr. 1656/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1389/2013
Ședința publică de la 21 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. L. B.
Judecător D. G.
Judecător J. S.
Grefier E. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta-intimată C.N.A.D.N.R. România S.A., împotriva sentinței civile nr. 4774 din data de 25.03.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S.C. D. M. S.R.L., intimata B.E.J. M. C. I. și intimata-terț poprit B. T. S.A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. C., pentru intimata-contestatoare S.C. D. M. S.R.L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Avocat M. C., pentru intimata-contestatoare S.C. D. M. S.R.L., învederează instanței de judecată că nu mai are alte cereri de formulat în prezenta cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatei-contestatoare solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 21.01.2013, contestatoarea . a formulat, în contradictoriu cu intimații C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA și B. M. C. I., contestație la executare împotriva încheierii nr. 4161/06 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012 prin care s-a admis și s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție . 11 nr._/17.06.2012, emis de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA, dar și împotriva somației nr. 2289/D/2012, a înștiințării înființării popririi nr. 2289/D/2012, ambele emise la data de 07.12.2012 și a procesului verbal de stabilirea a cheltuielilor de executare nr. 2289/D/2012, emis la 29.10.2012 și solicită să se dispună anularea formelor și actelor de executare întocmite împotriva contestatoarei și constatarea nulității acestor acte, să se dispună suspendarea executării silite începute în dosarul de executare cu nr. de înregistrare nr. 2289/D/2012, până la soluționarea prezentei contestații, cu cheltuieli de judecată.
Motivând în fapt acțiunea, a arătat că urmare a demersurilor creditorului C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România S.A, prin intermediul B. M. C.-I., Judecătoria C. a admis și a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._/17.06.2012, emis de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România S.A.
Consideră, că actele de executare silită, efectuate până-n prezent, sunt lovite de nulitate absolută și se impun a fi desființate, întrucât, procesul-verbal de contravenție . nr._/17.06.2012, conținând înștiințarea de plată privind plata sumei de 115,38 lei, este un act administrativ și, în consecință, este executoriu de drept, nemaifiind necesare alte forme de executare efectuate prin intermediul unui executor judecătoresc.
Ca atare, întrucât încheierea nr. 4161/06 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012, prin care s-a admis și s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._/17.06.2012, emis de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România S.A. (act administrativ și nu act de executare astfel cum prevede C.pr.civ). este nulă, apreciază că toate actele și formele de executare efectuate de B. M. C.-I. sunt lovite de nulitate absolută, ca urmare a principiului interdependenței actelor juridice, astfel că și somația nr. 2289/D/2012 și înștiințarea înființare de poprire nr. 2289/D/2012, ambele emise la 07.12.2012, dar și procesul-verbal de stabilirea a cheltuielilor de executare nr. 2289/D/2012, emis la 29.10.2012 sunt, de asemenea, nule.
Pe fond, solicită admiterea contestației la executare
formulată, având în vedere disproporția vădită între suma pretinsă de
C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România S.A.,
respectiv 115,38 lei și onorariul perceput de executorul judecătoresc, respectiv
612,62 lei, adică o sumă de aproximativ cinci ori mai mare decât suma datorată
creditorului.
Învederează, totodată, că nu i-a fost comunicat niciodată procesul-verbal de contravenție . nr._/17.06.2012, emis de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România S.A., și că este de acord să achite suma datorată, respectiv cei 115, 38 lei, neavând cunoștință despre debitul ce-l datorează, până la primirea actelor contestate.
In raport de toate aceste aspecte, solicită admiterea contestației de executare și, ca o consecință firească, să se dispună anularea formelor de executare, constând în încheierea nr. 4161/06 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012, prin care s-a admis și s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._/17.06.2012, emis de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România S.A., somația nr. 2289/D/2012 și înștiințarea înființare de poprire nr. 2289/D/2012, ambele emise la 07.12.2012, dar și procesul-verbal de stabilirea a cheltuielilor de executare nr. 2289/D/2012, emis la 29.10.2012, iar în condițiile art. 403 alin. 1 C.pr.civ., să se dispună suspendarea executării silite începută-n dosarul de executare, până la soluționarea prezentei contestații, cu cheltuieli de judecată.
La data de 31.01.2013 intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În fapt, arată că la data de 20.12.2010 autovehiculul cu numerele de înmatriculare_ aparținând contestatoarei ..
A fost depistat utilizând rețeaua de drumuri naționale fără a poseda rovinieta valabilă, i s-a emis PVCC Rl 1 nr._/17.06.2011.
Conform conținutului titlului executoriu proces-verbal de constatare a contravenției . 1 nr._/17.06.2011, contravenientul avea obligația, sa achite contravaloarea tarifului de despăgubire in valoare de 28 euro, tarif ce trebuia achitat în contul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri C., exact cum se menționează în înștiințarea de Plata din cuprinsul PVCC.
Solicită să se observe faptul ca deși organul emitent al PVCC a îndeplinit procedura legală de comunicare a PVCC în termen, acesta fiind titlu executoriu, debitoarea . cu rea-credință nu a achitat contravaloarea tarifului de despăgubire, motiv pentru care CNADNR prin DRDP C. s-a adresat B. M. C. I..
Astfel, potrivit art 371 indice 1 alin 2 Cod Procedura Civila "In cazul in care debitorul nu-si executa de bunăvoie obligația sa, aceasta duce la îndeplinire prin executare silita."
Mai mult decât atât, B. M. C. a respectat întocmai prevederile Codul de Procedura Civilă, astfel cum și contestatoarea a menționat, B. M. demarând procedura executării silite ulterior emiterii somației de plată.
CNADNR, prin DRDP C. s-a adresat B. M. C. cu cererea de executare silită înregistrată la B. sub nr. 2289/D/2012, pentru a pune în executare titlul executoriu reprezentat de PVCC . nr_/17.06.2011. De asemenea, CNADNR prin DRDP C. a achitat in contul B. M. C. contravaloare avans onorariu pentru dosarul execuțional mai sus menționat.
Consideră ca debitul pe care debitoarea D. M. SRL îl are față de CNADNR SA- prin DRDP C. nu este stins până la recuperarea tuturor cheltuielilor ocazionate cu executarea silită.
Art 3715 prevede în mod expres faptul că :"executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume datorate potrivit legii"
Cu privire la cheltuielile de executare, solicită să se rețină faptul ca procesul-verbal de cheltuieli a fost încheiat în mod legal de către executorul judecătoresc, respectând prevederile Ordinului nr 2550/C/14.11.2006.
De asemenea, conform art 39 alin 1 din legea 188/2000 „executorii judecătorești au dreptul pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministrul justiției cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești."
Solicită să se ia în considerare faptul ca controlul judiciar efectuat de către instanța de judecată în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc este limitat doar la verificarea încadrării acestuia în limitele prevăzute de legiuitor, iar nu de aprecierea asupra concordanței acestuia cu valoarea pricinii și munca îndeplinită de executor-dispoziție legală prevăzuta de art. 274 alin 3 Cod Proc Civ - ce reglementează dreptul judecătorului de a reduce onorariul avocatului, în situația în care acesta este excesiv de mare în raport cu munca îndeplinită, neputând fi extinsă la mai multe situații, aceasta norma fiind de stricta aplicare.
Față de cele arătate solicită să se observe deplina legalitate a documentelor întocmite în vederea executării silite și prin urmare să se respingă contestația la executare a debitorului ca neîntemeiată și nelegală.
La 04.02.2013, contestatoarea a timbrat cererea cu 71 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către B. M. C. pentru a înainta dosarul de executare nr. 2289/D/2012, dosarul fiind înaintat instanței de judecată la 19.02.2013.
La data de 25.02.2013 contestatoarea a depus o cerere prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de terț poprit a Băncii T. SA, unde au cont bancar, ce a fost indisponibilizat.
Prin încheierea de ședință din data de 25.02.2013 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de terț poprit a Băncii T. și a respins cererea de suspendare a executării silite începute în dosarul nr. 2289/D/2012 al B. M. C. I..
Prin sentința civilă nr. 4774 din data de 25.03.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a admis contestația la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA și B. M. C. I. și terțul poprit B. T. SA.
Au fost anulate toate formele de executare efectuate în dosarul nr 2289/D2012 al B. M. C. I., inclusiv procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 29 10 2012.
A fost obligată intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA la 300 lei cheltuieli de judecata către contestatoare
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la B. M. C. I. la data de 29.08.2012, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România S.A. a solicitat executarea silită a titlului executoriu constituit de procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/17.06.2011, cu privire la suma de 127,56 lei, reprezentând tariful de despăgubire stabilit prin respectivul act.
La cererea executorului judecătoresc, prin încheierea nr.4161 din 06.09.2012, Judecătoria C., a încuviințat executarea silită a acestui proces verbal,condiții în care s-a format dosarul de executare nr. 2289/D/2012.
Astfel cu privire la contestarea încheierii nr. 4161/06 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012 prin care s-a admis și s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție . 11 nr._/17.06.2011, emis de C. națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA, instanța a reținut că teza acreditată de contestatoare nu poate fi primită.
Contestatoarea a solicitat anularea acestei încheieri întrucât, procesul-verbal de contravenție . nr._/17.06.2011, conținând înștiințarea de plată privind plata sumei de 115,38 lei, este un act administrativ și, în consecință, este executoriu de drept, nemaifiind necesare alte forme de executare efectuate prin intermediul unui executor judecătoresc.
Teza este însă greșită,deoarece faptele ce constituie contravenții prevăzute în OG 15/2002, pe lângă faptul că sunt sancționate cu amendă,sumă ce reprezintă venit al statului, executarea silită a acestora făcându-se în temeiul dispozițiilor OG 92/2003, însă contravenientul este obligat și la plata unui tarif de despăgubire, care trebuie virat în contul intimatei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România S.A.
Ori, acest tarif de despăgubire nu are caracterul de creanță bugetară,pentru a putea fi executat silit de organele financiare abilitate, ci reprezintă o creanță aparținând Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale România S.A,care, în ipoteza neachitării voluntare de către debitor, trebuie să urmeze procedura de drept comun ce reglementează executarea silită.
În consecință, instanța a reținut că, în mod corect intimata a sesizat B. M. C. I., solicitând executarea silită a procesul-verbal de contravenție ., nr._/17.06.2011.
De asemenea, în prezenta cauză este irelevant aspectul invocat de petentă referitor la faptul că nu i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție ce constituie titlu executoriu, întrucât, pe de o parte intimata a făcut dovada îndeplinirii procedurii de comunicare a acestui act, iar pe de altă parte, dacă petenta își menține poziția, are deschisă calea plângerii contravenționale.
Cu referire la prezenta contestație la executare,instanța reține însă temeinicia celorlalte motive invocate de petentă, aspect care conduce la anularea actelor de executare întocmite în dosarul nr. 2289/D/2012 al B. M. C.-I..
Astfel, din dosarul de executare rezultă că după încuviințarea executării silite, la 06.09.2012,executorul judecătoresc a întocmit mai multe acte de executare silită în vederea identificării bunurilor și veniturilor urmăribile ale debitorului, după care la data de 29.10.2012 a întocmit procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.
După aceasta, același executor judecătoresc a dispus înființarea popririi pe conturile debitorului la mai multe bănci, printre care și la terțul poprit B. T. SA.
Toate aceste acte,respectiv încheierea de încuviințare a executării silite, înștiințare poprire, proces-verbal de cheltuieli, titlu executoriu, însoțite de somație, au fost comunicate debitorului la data de 07.01.2013.
Procedura urmată de executorul judecătoresc apare însă ca fiind contrară dispozițiilor art. 387 cpc, potrivit cu care,executarea silită poate începe doar după ce se va fi comunicat debitorului o somație prin care acesta să fie încunoștințat despre declanșarea acestei proceduri, punându-i-se în vedere să execute de bunăvoie obligația înlăuntrul termenului prevăzut de lege, în caz contrar urmând a se proceda la executarea silită.
Executorul judecătoresc a efectuat mai întâi acte de executare silită propriu-zisă, aspect care se reflectă inclusiv în cuantumul cheltuielilor de executare stabilite prin procesul verbal,condiții în care instanța a apreciat că neînștiințarea prealabilă a debitorului prin somație atrage anularea executării silite, sens în care prezenta contestație a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata C.N.A.D.N.R. România S.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta arată că a efectuat anumite cheltuieli de executare către B. M. C. iar în urma sentinței nr. 4774/25.03.2013 a Judecătoriei C. prin care s-a admis contestația la executare DRDP C. ar fi păgubită de suma ce reprezintă cuantumul cheltuielilor de executare, cu privire la care arată că procesul-verbal de cheltuieli a fost încheiat în mod legal de către executorul judecătoresc.
Mai mult, în condițiile în care instanța de fond a apreciat că aceasta prin DRDP C., în mod legal, s-a adresat B. M., consideră că în mod eronat a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei.
Prin urmare, DRDP C. în mod corect s-a adresat B. M. C. pentru recuperarea creanțelor înscrise în titlul executoriu, cum în mod corect a apreciat și instanța de fond.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul continuării executării.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, precum și în raport de dispozițiile art. 306 alin. 2 Cod de proced. civilă, tribunalul constată că recursul formulat este fondat însă pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei contestații la executare și împotriva actului de executare privind înființarea popririi datat în 07.12.2012 din dosarul de executare nr. 2289/D/2012 al B.E.J. M. C. I., privind pe creditorul C.N.A.D.N.R. România S.A., contestație prin care s-a solicitat anularea și a acestui act de executare.
Contestatoarea . a contestat poprirea înființată asupra conturilor sale, deschise la RAIFFEISEN BANK, BCR SA, CEC Bank, Uni Credit Tiriac Bank, OTP Bank, Pro Credit Bank, B. T. SA, în favoarea creditorului C.N.A.D.N.R. România S.A., stabilind în acest fel obiectul cererii.
În situația în care s-a contestat poprirea înființată, aceasta nu se putea hotărî decât în contradictoriu cu terțul poprit care devine parte în procedura de executare, fiind un subiect al contestației la executare.
La judecarea contestației la executare iau parte, în primul rând, părțile direct interesate în procedura de executare, debitorul urmărit și creditorul urmăritor, iar în cadrul executării prin poprire și terțul poprit, devenit parte în procedura de executare.
Examinarea contestației la poprire trebuie făcută în condiții de contradictorialitate și opozabilitate cu terțul poprit, în această situație calitate procesuală pasivă are și terțul poprit, astfel că, în temeiul art. 129 C.proc.civ., instanța avea obligația să pună în discuția părților introducerea în cauză a terțului poprit.
Sigur, în virtutea principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual, dar aceasta nu împiedică instanța să verifice calitatea părților, în considerarea faptului că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
De altfel, contestatoarea a stabilit clar obiectul cererii și a indicat prin cererea de chemare în judecată pe terțul poprit, însă în cauză nu a fost stabilit în mod corect cadrul procesual în privința participanților la proces, având în vedere că judecarea contestației nu se poate face decât în contradictoriu cu citarea părților implicate în faza executării silite.
Într-o contestație la executare, instanța trebuie să analizeze valabilitatea actelor din dosarul de executare în contradictoriu cu toate părțile implicate în faza executării silite și, întrucât, pronunțarea unei hotărâri uniforme reprezintă o necesitate obiectivă în materia nulităților actelor de executare, litisconsorțiul este întotdeauna necesar, obligatoriu și unitar.
Datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie, ori acest motiv de ordine publică, conduce, inevitabil, la desființarea sentinței pentru nerespectarea de către instanță a prevederilor art. 47 Cod procedură civilă.
Cu referire la acest motiv de ordine publică ce privește nerespectarea condiției coparticipării procesuale obligatorii, examinarea contestației la executare de față, trebuia făcută în condiții de contradictorialitate și opozabilitate și cu terțul poprit, astfel că, în temeiul art. 129 C.proc.civ., instanța avea obligația să pună în discuția părților introducerea în cauză a terțului poprit.
Analiza contestației la executare fără a se introduce în cauză terțul poprit, a condus la stabilirea incorectă a cadrului procesual, lipsind de orice eficacitate juridică analiza în fond a cererii.
Astfel, se constată că în mod greșit, cu încălcarea normelor privind executarea silită, prima instanță a soluționat cauza fără introducerea în cauză a terțului poprit, făcând imposibilă exercitarea controlului de legalitate direct de către instanța de recurs, ori soluționând astfel cauza, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, supusă desființării.
În raport de acest motiv, care face de prisos analiza celorlalte critici formulate de recurentă, sentința este nelegală, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 C.proc.civ., se impune admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se asigura o judecată unitară a cauzei, urmând ca în rejudecare, criticile formulate de recurentă prin motivele de recurs să fie analizate sub formă de apărări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-intimată C.N.A.D.N.R. România S.A., împotriva sentinței civile nr. 4774 din data de 25.03.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S.C. D. M. S.R.L., intimatul B.E.J. M. C. I. și intimata-terț poprit B. T. S.A.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 August 2013.
Președinte, L. L. B. | Judecător, D. G. | Judecător, J. S. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.J.S.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond:M. M.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 26/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1390/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
