Contestaţie la executare. Decizia nr. 576/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 576/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 3926/201/2012
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 576/2013
Ședința publică de la 27 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. P.
Judecător A. M. Tăruș
Judecător R. Steluța G.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta G. A. împotriva sentinței civile nr. 77/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata P. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de jduecată, recurs declarat și motivat în termen, nu s-a depus taxa de timbru și timbru judiciar, motive necomunicate, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că pentru acest termen recurenta deși legal citată cu mențiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, aceasta nu și-a îndeplinit această obligație, după care
Instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării cererii de recurs și rămâne în pronunțare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, reține:
La data de 08.11.2012 contestatoarea G. A. a formulat contestație la executarea pornită la cererea creditoarei P. Municipiului C., solicitând anularea titlului executoriu nr._ din data de 22.10.2012 ca nefiind în acord cu realitatea.
În fapt, a arătat că din respectivul titlul executoriu rezultă că datorează Primăriei Municipiului C. următoarele sume:
1) impozit teren intravilan, 481,10 lei, contestatoarea G. A. solicitând intimatei să facă dovada are în proprietate vreo suprafață de teren extravilan.
Au trecut 22 de ani de la revoluție, toată lumea a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. La data de 21.02.1992, tatăl său, G. P., a primit adeverința de proprietar din care rezultă că are 0,50 ha extravilan și 0,04 ha intravilan, adică pământul pe care este ridicată casa.
În adeverință este specificată și poziția în registrul agricol. Pe verso este menționată tarlaua, vecinii și semnătura tatălui contestatoarei.
La 15.08.1992 tatăl său a decedat.
Începând din anul 1993 aproape în fiecare an contestatoarea a solicitat Certificatul de Proprietar. Toate demersurile sale au rămas fără rezultat.
În anul 2008 contestatoarea a ajuns și la Prefectura Județului D..
A menționat că la data de 07.11.2012 nu are nici un act de proprietate din care să rezulte că este proprietara vreunei suprafețe de teren sau casă.
Cu toate acestea, nu înțelege de ce și pentru ce trebuie să plătească intimatei impozit pe clădire și teren (intravilan și extravilan)?
Clădirea gravitează iar terenurile nu-i aparțin. În momentul în care a insistat la Registrul Agricol pentru terenul extravilan prin anul 2010, verbal, a primit răspunsul că, de fapt, nu sunt 0,50 ha ci 0,25 și nu în arealul din C., ci la Ciupercenii Vechi.
Acum, P. C. o obligă pe contestatoare să-și facă datoria de contribuabil, în loc să-i dea un exemplu pozitiv și să-i ofere ceea ce rezultă dintr-un act valid emis de către intimată încă de acum 21 de ani.
Contestatoarea lasă la aprecierea instanței să pronunțe o hotărâre corectă care să arate ce vină are fiecare și ce primește fiecare dintre ei.
Prin urmare, contestatoarea arată că nu datorează nici un leu pentru terenuri, pentru că, potrivit realității, nu le are în posesie.
Referitor la impozitul pe clădire, conform art. 405 cod civil și Cod procedură civilă, suma datorată s-a prescris, pentru că au trecut deja 3 ani.
A depus la dosar odată cu contestația copie adeverință nr. 1153/21.02.1992, copie Titlu Executoriu nr._ din data de 22.10.2012, copie adresa nr. 3385/06.10.2008.
În data de 03.12.2012, contestatoarea depune cerere de ajutor public judiciar.
În data de 06.12.2012, intimata primăria Municipiului C. depune întâmpinare prin care solicită respingerea contestației formulate de către contestatoarea G. A..
În fapt a motivat că contestatoarea figurează în evidențele intimatei cu un debit în sumă totală de 1643,74 lei reprezentând impozit teren intravilan și impozit teren extravilan.
În vederea recuperării debitului arătat, s-a procedat la emiterea Titlului executoriu nr._/22.10.2012 și somației nr._/22.10.2012.
A arătat, faptul că bunurile înscrise în evidența fiscală, respectiv imobilul clădire și teren intravilan, au fost dobândite de contestatoare de la autoarea G. T., conform Certificatului de moștenitor nr. 112/24.11.1984 și de la autorul G. P., conform Certificatului de moștenitor nr. 1148/21.10.1992.
Terenul extravilan în suprafață de 0,50 ha a fost înregistrat în evidențele fiscale pe baza situației comunicate de C. agricol, conform extrasului din tabelul nominal cu cetățenii care dețin teren agricol pe categorii de folosință.
În concluzie, față de cele arătate, intimata consideră că suma înscrisă în Titlul executoriu nr._/22.10.2012 și Somația nr._/22.10.2012 este corect calculată, drept pentru care solicită respingerea contestației formulate de către contestatoarea G. A..
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115 -118 C..
A solicitat judecarea în lipsă.
A atașat la dosarul cauzei odată cu întâmpinarea, în copie xerox, adeverința emisă de Circumscripția Fiscală C. nr. 1441/06.04.1993, cererea înregistrată cu nr. 1441/06.04.1993, certificat de moștenitor nr. 112/24.11.1984, certificat de moștenitor nr. 1148/21.10.1992, adresa nr. 3518/08.09.1992 emisă de Serviciul Financiar C., adresa nr._/24.11.1984 emisă de Consiliul Popular C. - Serviciul Financiar, proces verbal pentru stabilirea impozitului pe clădiri și teren nr. 239/21.03.1966, extras din Tabelul nominal cu cetățenii care dețin teren agricol pe categorii de folosință.
În data de 18.01.2013 contestatoarea depune dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 97 lei și depune la dosar note de ședință, menționând că în întâmpinarea depusă de către intimată, aceasta nu face decât să înșire un număr de legi, prin care să facă dovada a ceea ce contestatoarea a comunicat deja instanței.
Întreg C. agricol la care se referă intimata, contestatoarei i-au spus că nu are 0,50 ha extravilan ci 0,25 ha, dar nu a fost niciodată pusă în posesie fizic, la fața locului și nici nu avea cum să primească niște foloase în acest caz.
Nu se justifică, drept urmare, plata retroactivă a unui impozit.
Menționează că impozitul pe casă și pe terenul intravilan are obligația să-l plătească, dorind să se stabilească un număr de rate lunar, care să-i permită acesteia să supraviețuiască, luând în considerare venitul său.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Intimata-creditoare P. Municipiului C. a emis în data de 22.10.2012 titlul executoriu nr._ în dosarul de executare nr. 36/22.10.2012 în care contestatoarea-debitoare G. A. figurează cu un debit, compus din impozit (clădiri, teren intravilan și teren extravilan ) și penalități, în sumă de 1643,74 lei.
Deși, inițial, în acțiunea introductivă contestatoarea arată faptul că nu datorează impozit pentru construcție și terenul intravilan în suprafață de 0,04 ha, întrucât nu există nici un act că aceste bunuri sunt în proprietatea ei, ulterior în notele de ședință din 18.01.2013 contestatoarea arată că " impozitul pe casă și pe terenul intravilan am obligația să-l plătesc", recunoscând astfel temeinicia și legalitatea titlului executoriu contestat în ceea ce privește impozitul pentru construcție și terenul intravilan, fapt pentru care instanța constată că mențiunile din cuprinsul titlului executoriu corespund realității.
De altfel, imobilul clădire și teren intravilan, au fost dobândite de contestatoare de la autoarea G. T., conform Certificatului de moștenitor nr. 112/24.11.1984 și de la autorul G. P., conform Certificatului de moștenitor nr. 1148/21.10.1992, în cuprinsul cărora se menționează la bunuri imobile 250 mp situați în C. .. 59 ( la momentul emiterii acestor certificate de moștenitor erau în vigoare legile nr. 58/1974 și 59/1974, care limitau terenul aferent construcției la suprafața de 250 mp, acesta fiind și motivul pentru care în certificatele de moștenitor a fost trecută suprafața de 250 mp și nu 400 mp, așa cum rezultă din Procesul Verbal pentru stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri și a primelor de asigurare prin efectul legii pentru clădiri, pe perioada 1966/1970, act care a fost întocmit în conformitate cu actul de vânzare-cumpărare autentic nr. 152/111 din 22.06.1955 emis de către Fostul notariat de Stat al Raionului C., act care este menționat în cele două certificate de moștenitor menționate mai sus.
În ceea ce privește terenul extravilan în suprafață de 0,50, despre care contestatoarea arată că nu i s-a emis titlu de proprietate, deși tatălui său i s-a eliberat adeverința 1153/21.02.1992 cu privire la această suprafață de teren, și prin urmare, din cauza faptului că nu i s-a emis titlu de proprietate, nu poate fi obligată la plata impozitului pentru acest teren, instanța constată că, întrucât tatălui contestatoarei i s-a eliberat adeverința 1153/21.02.1992 cu privire la această suprafață de teren, adeverință care este echivalentă cu un titlu de proprietate până la emiterea titlului de proprietate, lucru care nu s-a întâmplat până în prezent, contestatoarea este proprietara acestei suprafețe de teren și prin urmare are obligația achitării impozitului pentru această suprafață de teren.
De altfel, terenul extravilan în suprafață de 0,50 ha a fost înregistrat în evidențele fiscale pe baza situației comunicate de C. agricol, conform extrasului din tabelul nominal cu cetățenii care dețin teren agricol pe categorii de folosință, prin urmare, susținerile petentei cum că nu a fost pusă în posesie cu privire la această suprafață de teren și că nu folosește acest teren, nu corespund realității și, în consecință nu pot fi reținute de instanță.
Mai mult decât atât, chiar dacă contestatoarea nu ar folosi terenul, întrucât există adeverința menționată mai sus, care este echivalentă cu un titlu de proprietate până la emiterea titlului de proprietate, lucru care nu s-a întâmplat până în prezent, contestatoarea tot ar avea obligația de plată a impozitului pentru acest teren.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei cum că referitor la impozitul pe clădire, conform art. 405 Cod civil și Cod procedură civilă, suma datorată s-a prescris, pentru că au trecut deja 3 ani, instanța constată că aceste susțineri nu pot fi reținute de către instanță întrucât, fiind vorba despre sume datorate bugetului local, conform art. 91 din OG 92/2003 " (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. (2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.", iar conform, art. 23 din OG 92/2003 " (1) Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează. (2) Potrivit alin. (1) se naște dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată. " Prin urmare, având în vedere că în cauza de față data la care s-a constituit baza de impunere ce a generat dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă este data de 31.12.2008, când este scadentă cea mai veche dintre obligațiile fiscale neachitate menționate în titlul executoriu, rezultă că dreptul organului fiscal de a recupera obligațiile fiscale neachitate se prescrie în data de 01.01.2014, în consecință, în speța de față nefiind vorba despre obligații fiscale prescrise.
Având în vedere cele arătate prima instanța a respins contestația la executare.
Împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria C. a declarat recurs contestatoarea, fără însă a-l timbra.
Examinând recursul prin prisma excepției lipsei timbrajului, excepție de procedură, de ordine publică, se constată recursul este nul ca netimbrat.
În recurs, pentru primul te judecată – 27.03.2013, s-a pus în vedere recurentei prin citația emisă la data de 14.03.2013, fila 8 dosar recurs, obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei precum și sancțiunea aplicabilă în cazul neexecutării obligației de plată a acestor taxe.
La termenul din data de 27.03.2013 s-a constatat faptul că la dosarul cauzei nu a fost remisă dovada plății taxei de timbru și a timbrului judiciar .
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997: " Taxele de timbru se plătesc anticipat până la primul termen de judecată sau până la termenul acordat de instanță în acest scop. Sancțiunea pentru neachitarea taxei de timbru până la termenul acordat de instanță în cursul judecății sau stabilit de lege, este anularea cererii ca netimbrată.”
Se reține că recurenta nu a formulat cerere de asistență judiciară și nici nu a justificat un motiv obiectiv pentru neexecutarea obligației de plata a taxelor ce i-au fost puse în vedere prin mențiunile citației.
Față de aceste aspecte, din oficiu, s-a invocat excepția netimbrării recursului constatându-se că este întemeiată în raport de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, plata taxelor de timbru constituind prima condiție de legalitate a învestirii instanței de judecată.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus precum și dispozițiile art. 312 alineat 1 Cod procedură civilă instanța urmează să admită excepția netimbrării și pe cale de consecință să anuleze ca netimbrat recursul promovat de recurenta G. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării.
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de recurenta G. A. împotriva sentinței civile nr. 77/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata P. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2013.
Președinte, I. G. P. | Judecător, A. M. Tăruș | Judecător, R. Steluța G. |
Grefier, I. C. |
Red. Tehnored. A.M.Tăruș
Ex.2/03.04.2013.
Jud. Fond.C.N.M..
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 09/2013. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 21/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
