Uzucapiune. Hotărâre din 10-12-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 3993/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2158/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte - M. R. H. - judecător
Judecător - D. O.
Judecător - V. P.
Grefier - L. E. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul C. C. împotriva sentinței civile nr. 7962 din 21.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns av. S. L. pentru recurentul reclamant, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța aduce la cunoștință modul de soluționare a cererii de ajutor public judiciar, formulată de recurentul reclamant, în sensul admiterii acesteia și scutirii recurentului reclamant de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 775,5 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Av. S. L., pentru recurentul reclamant, arată că înțelege să formuleze cerere de probatorii prin care solicită încuviințarea probei cu martorii nominalizați la fond și efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topografie-cadastru.
Instanța, în temeiul art. 305 C.p.civ., respinge proba testimonială și proba cu expertiză, solicitate de recurentul reclamant prin apărător, ca fiind inadmisibile în recurs.
Av. S. L., pentru recurentul reclamant, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și constatând dosarul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Av. S. L., pentru recurentul reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probatoriului pentru a se stabili dacă a avut loc joncțiunea posesiilor, conform motivelor de recurs.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.02.2013 sub nr._ reclamantul C. C. a chemat-o în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.000 mp situat în comuna Dobrești, ., jud. D. și să se constate că este titularul dreptului de proprietate, prin accesiune, asupra construcțiilor edificate pe terenul anterior menționat.
În motivare arată că, în fapt, în anul 1975, autorul său, C. V. a primit de la fostul CAP o suprafața de teren de 1000 m.p. în . ajutător, suprafața pe care inițial a cultivat-o cu porumb iar ulterior, a împrejmuit aceasta suprafață de teren și a edificat o casă de locuit compusă din 2 camere și hol.
Ulterior construirii acestei case, după anul 1990 autorul a mai construit pe aceeași suprafață de teren o anexă gospodărească și a făcut extinderi la casa de locuit.
Terenul în suprafață de 1000 m.p. situat în com. Dobrești, ., jud. D. a fost stăpânit de către autorul reclamantului încă din anul 1975, iar ulterior după decesul acestuia în anul 2004, reclamantul l-a stăpânit netulburat împreună cu construcțiile edificate pe acesta.
Astfel, autorul reclamantului a stăpânit întreg imobilul compus din suprafață de teren de 1000 mp situat în com. Dobrești, ., jud. D., împreună cu construcțiile edificate pe acesta, posesia acestuia fiind continuă și netulburată, publică și neechivocă.
Ulterior decesului autorului său, reclamantul a exercitat o posesie continuă și netulburată, publică și neechivocă asupra întregului imobil și în toată această perioadă a înțeles să exercite toate atributele dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, fiind si singurul moștenitor al autorului său, așa cum rezultă și din certificatul de moștenitor nr. 174/29.07.2004 emis de B.N.P. D. T..
Interesul promovării acțiunii îl reprezintă pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de proprietate asupra acestui imobil și consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile prescripției achizitive de lungă durată, fiind mai mult de 30 de ani de când deține acest imobil, împreună cu autorul său.
De altfel, art. 1837 și art. 1846 cod civil prevăd în mod expres că prescripția este modul de a dobândi proprietatea, aceasta fiind fondată pe faptul posesiunii care constă în deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul, în numele nostru.
De asemenea, art. 1847 Cod Civil prevede că pentru a se putea prescrie se cere o posesiune continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Așa cum reiese și din certificatul nr. 13/22.01.2013 emis de Primăria Dobrești, se atestă faptul că reclamantul figurează în evidențele Direcției Impozite și Taxe al Comunei Dobrești, ca plătitor de taxe și impozite locale pentru întreg imobilul din ..
De asemenea, dispozițiile art. 1890 Cod civil prevăd că acțiunile se vor prescrie în termen de 30 de ani, fără ca cel care invocă prescripția să fie obligat a produce vreun titlu.
Întrucât autorul reclamantului a stăpânit continuu și netulburat întreg imobilul încă din 1975 iar ulterior decesului său, reclamantul în calitate de moștenitor a acceptat succesiunea ca unic moștenitor și a stăpânit în fapt acest imobil, între aceleași limite ca și autorul său, consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1860 și art. 1890 din Codul civil, fiind îndeplinite condițiile uzucapiunii de 30 de ani, ca urmare a joncțiunii posesiei reclamantului cu posesia autorilor săi.
În concluzie, apreciază că sunt îndeplinite condițiile cumulative ale uzucapiunii de lunga durată, cu consecința nașterii în patrimoniul său a dreptului de proprietate asupra imobilului din ., jud. D. și solicită să constate dreptul său de proprietate asupra suprafeței de teren de 1000 mp și prin accesiune asupra construcțiilor edificate pe acesta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. III din Codul de procedură civilă, precum și pe dispozițiile art. 1837, art. 1860 art. 1890 precum și art. 492 și următoarele din Codul Civil.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar adeverința nr. 217/22.01.2013 emisă de Primăria Comunei Dobrești, certificat de atestare fiscală nr. 13/22.01.2013, certificat de moștenitor nr. 174/29.07.2004, certificat de deces pentru C. V..
În temeiul rolului activ în materie probatorie, reglementat de art. 129, alin. 5 C.p.civ., instanța a dispus emiterea unei adrese către Primăria Comunei Dobrești pentru a se înainta în copie conformă cu originalul, decizia prin care autorului reclamantului – C. V. – i-a fost acordat terenul în suprafață de 1.000 mp situat în comuna Dobrești, ., jud. D., ca lot ajutător de la C.A.P. în anul 1975, relațiile fiind comunicate la data de 10.05.2013.
Prin sentința civilă nr. 7962/21.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C. C., în contradictoriu cu pârâta .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
Potrivit adresei nr. 1035 /30.04.2013 emisă de Primăria ., a fost atribuit in folosința numitului C. V., o suprafață de teren de 1000 m.p., cu care acesta figurează înscris in registrul agricol in perioada 1986-1990 ca fiind dat ca lot în folosința, în calitate de membru cooperator, ulterior, pe acest teren acesta construind fără autorizație de construcție o casa . In prezent in registrul agricol din 2010-2014, la imobilul lui C. V. – decedat figurează înscris fiul acestuia C. C..
Potrivit art. 645 și 1837 C.civ., prescripția achizitiva este o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate, iar potrivit art. 1846 alin. 1 C.civ. orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii.
Dreptul de proprietate se dobândește prin efectul posedării lucrului un timp determinat, fiind necesara întrunirea a doua condiții cumulative: uzucapiunea se consideră împlinită după trecerea termenului de 30 de ani de la data intrării in posesie a imobilului si exercitarea unei posesii utile, neviciate.
Instanța a reținut că posesia este o stare de fapt ce consta in exercitarea asupra unui imobil a unei puteri si stăpâniri materiale ce se manifesta prin acte de folosința, de conservare, dar este esențial ca aceste activități sa fi fost exercitate de cel ce invoca uzucapiunea pentru sine, iar nu cu acordul proprietarului, cum s-a petrecut in cazul de fata.
Prescripția achizitivă este întemeiata pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie sa îndeplinească condițiile prevăzute de art. 1847 C.civ. Conform acestui text de lege, posesia trebuie sa fie continua, neîntreruptă, netulburată, public si sub nume de proprietar.
In cazul în speță, posesia nu s-a exercitat în nume de proprietar de către autorul reclamantului C. V. și, ca atare, conform art. 1853 alin. 2 C.civ. nu este o posesie utilă.
In cauză nu există niciuna din situațiile menționate în art. 1858 C.civ ca să poată fi schimbată posesiunea exercitată de către reclamant și autorul său într-o posesie utilă.
In consecință, nefiind îndeplinită una din condițiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească posesia, nu se poate considera că a operat uzucapiunea în favoarea reclamantului asupra imobilului în litigiu.
In privința imobilelor: casa de locuit compusa din doua camere și hol si anexa gospodăreasca, instanța a reținut ca acestea nu pot fi dobândite de reclamant prin accesiune imobiliara, in baza dispozițiilor art. 492 C.civ., întrucât reclamantul nu este proprietarul terenului pe care au fost edificate aceste imobile, iar potrivit dispozițiilor art. 492 C.civ orice construcție, plantație sau lucru făcut in pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și ca sunt ale lui, până ce se dovedește din contra.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a fi administrată proba cu martori și expertize tehnice, specialitatea topografie și construcții.
Recurentul arată că prima instanță a analizat greșit dispozițiile legale în materie de uzucapiune și joncțiunea posesiilor și a revenit în mod nejustificat asupra încuviințării probei cu martorul citat și prezent în sala de judecată.
De asemenea, prima instanță s-a raportat în mod greșit la adresa primită de la intimata-pârâtă, concluzionând că reclamantul nu a uzucapat pentru sine, ci a uzucapat cu acordul proprietarului decedat și a reținut în mod greșit că nu sunt îndeplinite niciunele din situațiile prevăzute de art. 1858 C.civil cu privire la joncțiunea posesiilor, fără a argumenta în vreun fel acest considerente.
Recurentul susține că din anul 2004 și până în prezent exercită posesia sub nume de proprietar pentru întreg patrimoniul moștenit de la autorul său, printre care o casă și un teren în suprafață de 1000 mp, primit de la tatăl său de la fostul CAP în . ajutător.
Recurentul consideră că în cauză sunt aplicabile, fără echivoc, dispozițiile art. 1858 C.civil cu privire la joncțiunea posesiilor, întrucât prin moștenire i-a fost transmisă posesiunea, din partea deținătorului. Moștenirea are un caracter universal și constă în totalitatea drepturilor și obligațiilor ce se află în patrimoniul persoanei decedate, astfel că, se poate deduse caracterul de act cu titlu universal al moștenirii.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamantul a formulat cerere pentru constatarea existenței dreptului său de proprietate cu privire la suprafața de 1.000 m.p. teren, situată în comuna Dobrești, ., județul D., invocând ca mod de dobândire a dreptului de proprietate prescripția achizitivă de 30 de ani, care se fundează pe faptul posesiunii în termenul stabilit de lege, fiind irelevant dacă posesorul este de bună sau rea-credință.
Astfel cum a menționat Primăria . nr. 1035/30.04.2013 (fila 27 dosar fond), în registrul agricol din perioada 1986-1990 apare înscris numitul C. V., tatăl reclamantului, cu suprafața de 0,10 ha atribuită în folosință, având în vedere că până la apariția Legii nr. 18/1991 tot terenul deținut de membrii cooperatorii era lot în folosință, fiind proprietatea fostelor cooperative agricole de producție.
S-a mai arată că pe suprafața de 0,10 ha teren C. V. a construit în anul 1990 un imobil cu destinația de locuință, fără autorizație de construcție.
Chiar reclamantul în cererea de chemare în judecată a menționat că tatăl său a primit terenul în litigiu ca lot ajutător, ceea ce înseamnă că acesta a fost atribuit doar în folosință, astfel încât în cauză este vorba de o detenție precară.
Lipsa elementului intențional animus pentru existența posesiei presupune că autorul reclamantului sau acesta nu a stăpânit terenul în litigiu sub nume de proprietar, în calitate de posesor, ci doar ca detentor precar.
Pe de altă parte, în cauză nu s-a dovedit existența vreunui caz de intervertire a precarității în posesie utilă, necesară pentru a opera uzucapiunea de lungă durată.
De aceea, în cauză nu a mai fost necesară administrarea probei testimoniale sau a probei cu expertiză tehnică în specialitatea topografie-cadastru, însuși reclamantul menționând în acțiune că autorul său a deținut terenul cu titlu precar.
Totodată, răspunzând unei alte critici a recurentului-reclamant, în speță nu mai era necesară nici analizarea joncțiunii posesiilor, din moment ce instanța a reținut în mod corect că terenul asupra căruia poartă litigiul nu a fost stăpânit sub nume de proprietar, deci că reclamantul și tatăl său nu au întrunit în persoana lor calitatea de posesori.
Autorul C. V. nu putea transmite moștenitorului său mai multe drepturi decât avea le însuși (nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet sau nemo dat quod non habet), deci nu a transmis posesiunea terenului.
Reclamantul putea sau poate uza de dispozițiile art. 23 și art. 36 din Legea nr. 18/1991, în vederea stabilirii dreptului său de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit, adresând o cerere în acest sens Comisiei locale de fond funciar Dobrești.
În consecință, văzând că recursul este nefondat sub aspectul tuturor criticilor formulate, iar prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, tribunalul, în baza art. 312 alin.1 teza a II-a C.pr.civ., va respinge calea de atac exercitată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul C. C. împotriva sentinței civile nr. 7962 din 21.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2013.
Președinte, M. R. H. | Judecător, D. O. | Judecător, V. P. |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.D.O.
Tehn.S.V./2 ex.
08.01.2014
Jud.fond-S.M.B.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 76/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 09/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
