Contestaţie la executare. Decizia nr. 1531/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1531/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 32253/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1531/2013
Ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. F. S.
Judecător S. L. M.
Judecător L. A.
Grefier E. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta contestatoare S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA, împotriva sentinței civile nr. 8446 din 30.05.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata I. M. și intimata terț poprit B. SA, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
- contestatoarea S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA, a formulat recurs în termen, motivat; s-au fost comunicare motivele de recurs intimaților ;
- se solicită judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 C.pr.civ.
Constatându-se dosarul în stare de judecată, instanța reține cauza în pronunțare .
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8546/2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost respinsă contestația formulată de contestatorul S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA in contradictoriu cu intimatul I. M., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.11.2012,sub numărul_ ,contestatoarea S. "C. MARFĂ" SA București a formulat în contradictoriu cu intimatul I. M., contestație la executare împotriva executării silite începută de B. I. M. în dosarul de executare cu numărul 219/E/2012,în baza titlului executoriu constând în sentința 5430/20.09.2012 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr._/63/2012, solicitând anularea în parte a actelor de executare în ceea ce privește onorariul avocatului cuprins în cheltuielile de executare în sensul de a diminua aceste cheltuieli sub valoarea de 500 lei .
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că,prin sentința cu numărul 5430/20.09.2012, Tribunalul D. a admis acțiunea formulată de către reclamantul I. M. și a obligat contestatoarea la plata către acesta a diferenței de salariu în raport de salariul minim brut de 700 lei pentru perioada 25.07._10, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și dobânda legală și 500 lei cheltuieli de judecată.
Creditorul s-a adresat executorului judecătoresc solicitând punerea în executare a sentinței menționate,sentință ce constituie titlu executoriu, fiind format dosarul de executare nr. 219/E/2012.
Prin adresa din 14.11.2012 a fost emisă adresa de înființarea a popririi asupra conturilor contestatoarei deschise la B. C., pentru acoperirea sumei de 2198,17 lei;din procesul verbal anexat adresei de înființare a popririi a rezultat că B. a stabilit cheltuieli de executare în sarcina debitoarei contestatoare în cuantum de 2198,17 lei,din care 500 lei onorariu avocat.
Cu privire la onorariul avocatului în cuantum de 500 lei menționat în procesul verbal al cheltuielilor de executare,contestatoarea a arătat că aceste cheltuieli sunt excesive în raport de efortul depus, fiind disproporționat de mare și tendențioase în raport cu natura pricinii; a mai arătat că redactarea cererii de executare silită nu a avut o complexitate foarte mare încât să determine încasarea unui onorariu egal cu cel încasat în fața instanței de fond.
A mai arătat că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată,în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală,iar în funcție de situația concretă instanța are posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat.
A solicitat anularea în parte a actelor de executare pornite în dosarul nr. 219/E/2012, în sensul diminuării onorariului avocatului sub cuantumul de 500 lei.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.399 și urm. C.p.c.
A solicitat judecarea în lipsă a cauzei potrivit art. 242 C.pc.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința cu numărul 5430/20.09.2012, Tribunalul D. a admis acțiunea formulată de către reclamantul I. M. și a obligat contestatoarea la plata către acesta a diferenței de salariu în raport de salariul minim brut de 700 lei pentru perioada 25.07._10, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și dobânda legală și 500 lei cheltuieli de judecată.
Deoarece debitoarea nu și-a îndeplinit de bună voie obligația, ocazie cu care ar fi evitat plata cheltuielilor suplimentare ocazionate de executarea silită, intimatul creditor I. M. a adresat o cerere B. I. M. solicitând începerea executării silite a acestui titlu, executare ce a fost încuviințată de Judecătoria C..
În cadrul B. I. M. s-a format dosarul de executare 219/E/2012,în cadrul căruia s-a dispus întocmirea unui raport de expertiză contabilă pentru a se stabili suma efectiv datorată și s-a întocmit procesul verbal cuprinzând cheltuielile de executare .
Analizând procesul verbal privind cheltuielile de judecată, în raport de motivele contestației, instanța de fond a reținut că executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 2133,26 lei din care 1 leu înregistrare dosar,10 lei formare dosar, 10 lei redactare adresă, 100 lei cheltuieli transmitere prin postă,20 lei transmitere adresă terț poprit, 30 lei arhivare dosar,20 lei taxă timbre,timbru judiciar 0,3 lei,500 lei onorariu avocat,400 lei onorariu expert,678,9 lei onorariu executare, TVA- 227,97 lei și 200 lei-consultații în legătură cu actele de executare .
Potrivit prev. art. 371 indice 7 alin. 2 C.p.civ. cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul în care creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, prin executare voluntară.
Practica în materia cheltuielilor de judecată, care include și cheltuielile de executare, inclusiv practica Curții Europene a Drepturilor Omului(cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României ) a stabilit că,partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care constată realitatea,necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Cheltuielile suportate trebuie să fie echitabile și raționale, să asigure acoperirea unui onorariu just, iar nu exagerat, disproporționat față de previziunile firești ale părților în proces (opinio necessitatis), susceptibil de a fi o cauză de sărăcire a uneia din părți și de îmbogățire a alteia sau de pedeapsă civilă stabilită în folosul celui care triumfă în proces.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de către instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate în raport de cuantumul creanței și volumul de muncă a celor implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 317/7 alin. 2 C.p.civ. În acest sens, instanța a mai reținut că, pentru identitate de rațiune și având în vedere și faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 274 alin.3 C.p.civ. sunt aplicabile și în faza de executare silită.
Sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 37 alin.1 din Legea 188/2000 și cele ale Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, în cazul obligației de plată a cărei executare se urmărește. Se constată că,în cauză,executorul a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile art. 37 alin.1 din Legea 188/2000, acesta fiind în limita de 10% din creanță.
În ceea ce privește onorariul avocatului în cuantum de 500 lei, instanța de fond a reținut că acesta este proporțional cu munca depusă de avocat în sensul redactării cererii de executare și urmăririi procedurii de executare silită.
Ca urmare a considerentelor expuse și având în vedere dispozițiile art. 317 alin. 2 C.p.civ. potrivit cu care cheltuielile ocazionate de executarea silită sunt în sarcina debitorului urmărit, instanța de fond a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea contestației și anularea formelor de executare dispuse de B. I. M. în dosarul 219/E/2012 și repunerea părților în situația anterioară.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că în mod greșit a fost respinsă contestația având în vedere că societatea contestatoare a executat obligația ce-i revenea conform titlului executoriu înainte de înființarea popririi.
Recurenta a arătat că a executat obligația ce-i revenea conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 5430/2012 înainte de emiterea de către B. I. M. a înființării de poprire din data de 14.11.2012.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cpciv și art. 304 ind 1 Cpciv.
Intimatul, deși legal citat nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat:
Prin sentința nr. 5430/2012 pronunțată de Tribunalul D.-Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul_/63/2012 a fost obligată pârâta SNTCFR Marfă –Sucursala Banat Oltenia la plata către reclamantul I. M. a diferenței dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite, sume actualizate cu rata inflației de la data fiecărei scadențe la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate calculată de la data scadenței la data plății efective.
La data de 19.10.2012, creditorul a solicitat B. I. M. executarea silită a titlului executoriu anterior menționat, formându-se dosarul de executare 219/E/2012.
Prin încheierea nr. 6237/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_/215/2012 s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu.
Prin adresa din data de 02.11.2012, executorul judecătoresc a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile având ca obiect determinarea drepturilor bănești datorate creditorului în temeiul titlului executoriu anterior menționat.
Conform concluziilor raportului de expertiză atașat la dosarul de executare la data de 14.11.2012, debitoarea a plătit la data de 01.11.2012 conform centralizatorului atașat la OP 1977/30.10.2012 suma de 6730,80 lei prin mandat poștal creditorului, iar suma netă actualizată și dobânda legală plătită în plus este de 442 lei.
La aceeași dată, respectiv 14.11.2012, B. I. M. a întocmit procesul verbal prevăzut de disp. art. 371 ind 7 Cpciv, stabilind cheltuieli de executare în cuantum de 2198,17 lei și adresa de înființare a popririi pentru acoperirea sumei stabilite cu titlu de cheltuieli de executare.
Tribunalul constată că prima instanță a făcut greșită apreciere a dispozițiilor legale relevante reținând legalitatea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, incident fiind cazul de modificare prev de art. 304 pct 9 Cpciv.
Astfel, disp. art. 39 alin. 4 teza finală Lg 188/2000 în vigoare la data stabilirii cheltuielilor de executare în dosarul 219/E/2012 prevedeau că în cazul în care debitorul somat să-și îndeplinească obligația a executat-o de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
În speță, Tribunalul constată că debitor și-a îndeplinit obligația stabilită prin titlul executoriu anterior emiterii somației de către executorul judecătoresc, astfel încât se impune reducerea sumelor stabilite cu titlu de onorariu de executor și respectiv onorariu de avocat.
Astfel, în ceea ce privește onorariul de avocat, suma de 500 de lei stabilită cu acest titlu, este, în aprecierea Tribunalului, disproporționat de mare în raport cu munca depusă de avocat care a completat doar o cerere tip de executare silită, ca atare urmează a fi redus la 200 lei.
Onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 678,9 lei urmează a fi redus în întregime întrucât până la data achitării de către debitor a sumelor evidențiate în titlul executoriu acesta a formulat o cerere de încuviințare a executării silite și a numit expertul, pentru această activitate suma de 200 lei stabilită cu titlu de consultații în legătură cu constituirea actelor de executare fiind, în aprecierea instanței de control judiciar, proporțională cu activitatea depusă.
Suma stabilită cu titlu de onorariul expert nu se impune a fi înlăturată sau redusă, fiind proporțională cu munca depusă de acesta, desemnarea expertului realizându-se după constituirea dosarului de executare silită, aproape concomitent cu achitarea debitului de către debitoare, îndeplinirea obligației fiind adusă la cunoștința executorului chiar de către expert.
Ca atare, în temeiul disp.312 Cpciv va admite recursul, va modifica sentința recurată, în sensul că va admite în parte contestația la executare, va anula în parte procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 14.11.2012 întocmit de B. I. M. în dosarul nr. 219/E/2012 în ceea ce privește suma de 978,9 lei, din care 678,9 lei onorariu de executor și 300 lei onorariu de avocat, precum și actele ulterioare acestuia, dispunând restabilirea situației anterioare executării în ceea ce privește această sumă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de recurenta contestatoare S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA, împotriva sentinței civile nr. 8446 din 30.05.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. M. și intimata terț poprit B. SA.
Modifică în tot sentința civilă recurată, în sensul că admite în parte contestația la executare.
Anulează în parte procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 14.11.2012 întocmit de B. I. M. în dosarul nr. 219/E/2012 în ceea ce privește suma de 978,9 lei, din care 678,9 lei onorariu de executor și 300 lei onorariu de avocat, precum și actele ulterioare acestuia.
Menține acest proces verbal și actele ulterioare doar pentru suma de 1219,27 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Dispune restabilirea situației anterioare executării în ceea ce privește suma de 978,9 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Președinte, D. F. S. | Judecător, S. L. M. | Judecător, L. A. |
Grefier, E. B. |
Red LA/2 ex/02.12.2013
E.B. 01 Octombrie 2013
J fond F G.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 30/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Hotărâre din 07-10-2013, Tribunalul DOLJ → |
|---|
