Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Hotărâre din 28-06-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 30290/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 310/2013
Ședința publică de la 28 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător M. E. N.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de petenta . BUCURESTI SA, cu sediul în București, .. 6 A, ..11, sectorul 2, împotriva sentinței civile nr. 1147/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații B. I., B. E., cu domiciliul în C., .. 3, județul D., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelantul a depus la dosar înscrisurile solicitate, se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și reține dosarul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 14.11.2012, petenta . BUCURESTI SA în contradictoriu cu intimații B. I., B. E., a formulat plângere împotriva încheierii de respingere nr._ soluționată la data de 22.10.2012 de către BCPI C. și comunicată subscrisei la 22.11.2012, solicitând modificarea acestei încheieri în sensul intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în C., .. 3, județul D. în baza actului de adjudecare din data de 31.01.2011 emis de executor bancar T. Anelin D..
În motivare, petenta a arătat că cererea de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în C., .. 3, județul D. a fost respinsă inițial prin încheierea nr._/05.09.2012, la fel și cererea de reexaminare formulată în termenul legal.
Petenta a precizat că potrivit disp. art. 151 ind. 7 din Normele metodologice de aplicare a L 571/2003, după expirarea termenului de 10 zile în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, organul de executare silită sau cumpărătorul au numai obligația de a depune documentația aferentă transferului, astfel încât organul fiscal să poată emite deciziile de impunere pe numele contribuabilului.
Petenta a mai arătat că, potrivit disp. art. 151 ind. 2 lit. a din HG 44/2004, contribuabilul este persoana fizică din patrimoniul căreia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia și căruia îi revine obligația de plată a impozitului prev. de art. 77 ind. 1 Cod. Fiscal, drept urmare decizia de impunere este comunicată doar contribuabilului nu și adjudecatarului.
În drept, petenta și-a întemeiat cererea pe disp. art. 50 alin. 2(2) din L 7/1996, art. 151 ind. 7 din Normele metodologice de aplicare a L 571/2003, art. 4 din anexa 4 a Ordinului Ministrului Economiei și Finanțelor și al Ministrului Justiției nr. 1706/1889/C/2008.
În susținerea cererii, petenta a depus la dosar: sentința civilă nr. 2772/04.10.2011, sentința civilă nr. 8891/29.11.2011.
În scop probator, instanța a dispus efectuarea unei adrese către OCPI D., iar prin adresa nr. 1626/SPI/14.12.2012 s-au înaintat copia documentației_/2012 respectiv_/2012 și a cărții funciare electronice_ C..
Prin sentința civilă nr.1147/23.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă plângerea formulată de petenta . BUCURESTI SA în contradictoriu cu intimații B. I. și B. E.,, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin actul de adjudecare din data de 31 01 2011 emis de executorul bancar T. Anelin D. s-a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C. . nr. 3, județul D., identificat cu nr. cadastral_/35 și înscris în CF_ UAT C. în favoarea adjudecatarului S.C. I. P. INVESTMENTS București SA ca urmare a vânzării la licitație a acestui imobil.
La data de 27 07 2012, petenta a solicitat OCPI D. să intabuleze dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în C. . nr. 3, județul D., identificat cu nr. cadastral_/35 și înscris în CF_ UAT C., iar la cerere a fost anexat actul de adjudecare.
OCPI D. a emis către petentă un certificat de completare a documentației prin care i-a solicitat acesteia să facă dovada că fost achitat impozitul pe transferul dreptului de proprietate, iar la această cerere, petenta a răspuns cu o notă în care a învederat motivele pentru care nu achită acest impozit.
Prin încheierea de respingere nr._ dată în dosarul_/2012, OCPI a respins cererea petentei cu motivarea, în esență, că, potrivit disp. art. 77 indice 1 Cod fiscal, pentru înscrierea drepturilor de proprietate in CF trebuia să se facă dovada achitării impozitului pe transferul dreptului de proprietate.
Împotriva acestei încheieri, petenta a formulat cerere de reexaminare, cerere ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea de respingere nr_/21.09.2012.
Analizând textele invocate ca temei de drept, instanța a constatat că potrivit disp art. 77 ind 1 alin 1 din Legea 571/2003 modif:" La transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit…."
De asemenea, analizând disp. art. 77 indice 1 alin 6 din legea 571/2003 modif, instanța a reținut că acestea prevăd că: "… Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului."
A. 1 din acest articol prevede care sunt excepțiile de la plata impozitului, excepții care sunt expres și limitativ prevăzute de lege și care sunt de strictă interpretare, printre aceste excepții nenumărându-se dobândirea bunului în procedura de executare silită.
Prin urmare, din coroborarea și interpretarea acestor texte de lege rezultă că vânzarea silită a unui imobil face parte din categoria "alte proceduri" avute în vedere de disp. art. 77 ind 1 alin 6, așa cum susține și OCPI în încheierea de respingere, și că nu este exceptată de la plata impozitului pe transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia.
Totodată, din textele menționate, instanța constată că obligația de a plăti impozitul pentru transferul proprietății este o condiție sine qua non pentru intabularea dreptului de proprietate.
Susținerea petentei în sensul că prin respingerea cererii sale îi este încălcat dreptul de proprietate, nu poate fi primită de instanță întrucât înscrierea în cartea funciară are în prezent efect de opozabilitate față de terți, după cum susține si petenta, iar nu efect constitutiv de drepturi.
De asemenea, potrivit art.1 alin 2 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului dispozițiile alin.1 nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
Curtea a decis că dreptul statului de a recupera creanțele fiscale neplătite corespunde unui interes general, deoarece privește asigurarea obținerii de venituri care urmează a fi folosite în interesul întregii societăți.
Astfel, instanța a apreciat că stabilirea prin lege a obligației de a dovedi plata impozitului în vederea intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit, nu este de natură a încălca principiul proporționalității între mijloacele folosite și scopul urmărit.
În fine, contrar susținerilor petentei, din coroborarea disp textului 151 ind 2 lit a) cu cele ale pct 151 ind 7 paragraf final din HG 44/2004, instanța reține că obligația plății impozitului pe transferul dreptului de proprietate în cadrul procedurii de executare silită incubă după caz debitorului sau adjudecatarului.
Dacă, de regulă, într-un transfer al dreptului de proprietate realizat prin acordul părților, prin procedura notarială, cel care plătește impozitul pe transferul dreptului de proprietate este fostul proprietar, acest fapt este justificat de împrejurarea că acesta primește prețul pentru imobil, deci realizează niște venituri. În procedura de executare silită, când fostul proprietar primește nu primește nici un preț ci dimpotrivă bunul imobil proprietatea sa este executat silit, iar cel care, de regulă, are un câștig din vânzarea silită a imobilului este adjudecatarul care achiziționează bunul la un preț mai mic decât cel de piață, de regulă, achiziționând bunul după ce valoarea acestuia a fost redusă cu 25 %, este și echitabil pentru ca acesta să poată să-și intabuleze dreptul de proprietate să achite și impozitul aferent.
Oricum, chiar dacă am fi de acord cu susținerile petentei în sensul că acest impozit ar fi datorat exclusiv de fostul proprietar, iar petenta, în calitate de adjudecatar, este obligată să achite un impozit pe care nu-l datorează, petenta are posibilitatea ca, după achitarea impozitul în contul fostului proprietar, să recupereze ulterior această sumă de la fostul proprietar.
Ceea ce este însă de necontestat este faptul că instanța nu poate încuviința o cerere a petentei prin care se încearcă a se eluda o dispoziție legală imperativă cum este plata impozitului.
Față de cele arătate, instanța a respins plângerea formulată petentul . București SA .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta . BUCUREȘTI, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Apelanta arată că în mod greșit instanța a considerat că în lipsa dovezii achitării impozitului la transferul dreptului de proprietate prevăzut de art. art. 771 Cod fiscal cererea petentei de intabulare a dreptului de proprietate trebuie respinsa. Instanța de fond nu a luat in considerare prevederile art. 151indice 7 din Normele metodologice de aplicare ale Codului Fiscal care reglementează situația petentei si stabilesc o procedura diferita, înlăturând obligația prezentării dovezii achitării impozitului la transferul dreptului de proprietate prin adjudecare în cadrul procedurii de executare silită.
Conform dispozițiilor art. 151 indice 7 din Normele metodologice de aplicare Legii nr. 571/2003, după expirarea termenului de 10 zile in care contribuabilul (debitorul) avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, organul de executare silită sau cumpărătorul au numai obligația de a depune documentația aferentă transferului, astfel încât organul fiscal să poată emite deciziile de impunere pe numele contribuabilului, singurul care datorează impozit, conform legii. Petenta nu are obligația legală de a obține și prezenta decizia de impunere a debitorului (fostului proprietar) și cu atât mai puțin de a plăti impozitul stabilit prin acea decizie.
In cazul de față, organul fiscal a fost înștiințat despre transferul proprietății prin depunerea de către petenta la organul fiscal competent a declarațiilor fiscale și a actelor aferente adjudecării, conform dispozițiilor art. 254 alin 5 din Codul fiscal, fapt confirmat de certificatului fiscal anexat documentației de înregistrare a dreptului de proprietate în Cartea Funciară, astfel încât obligația legală a cumpărătorului (adjudecatarul), prevăzută de art. 151 indice 7 menționat mai sus, a fost respectată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., Tribunalul constată că apelul este fondat.
Astfel, raportat la dispoz. art. 151 indice 7 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 571/2003, aprobate prin H G 44/2004 si inscrisurile depuse de apelanta petenta in dosarul de fond si in faza apelului, tribunalul constata ca este intemeiata sustinerea acesteia privind interpretarea gresita de catre instanta de fond si registratorul de carte funciara a dispozitiilor art. 77 indice 1 din Codul fiscal rap. la art. 151 indice 7 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 571/2003, in sensul ca aceste dispozitii legale ar stabili obligatia petentei, in calitatea sa de adjudecatar, a platii impozitului pentru transferul dreptului de proprietate.
Astfel, potrivit art. 77 indice 1 alin. 1 Codul fiscal, la transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia, prin acte juridice intre vii asupra constructiilor de orice fel si a terenurilor aferente acestora, precum si asupra terenurilor de orice fel fara constructii, contribuabilii datoreaza un impozit care se calculeaza astfel...., iar potrivit alin. 2 din acelasi text legal, (2) Impozitul prevazut la alin. (1) nu se datoreaza in urmatoarele cazuri:
a) la dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor si constructiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul legilor speciale;
b) la dobandirea dreptului de proprietate cu titlul de donatie intre rude si afini pana la gradul al III-lea inclusiv, precum si intre soti.
(3) Pentru transmisiunea dreptului de proprietate si a dezmembramintelor acestuia cu titlul de mostenire nu se datoreaza impozitul prevazut la alin. (1), daca succesiunea este dezbatuta si finalizata in termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii.
Potrivit art. 77 indice 1 alin. 6 Codul fiscal, Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se va calcula și se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent. Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.
Pe de alta parte,potrivit art. 151 indice 7 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 571/2003, Impozitul se va calcula și se va încasa de către notarul public, pe chitanță sau bon fiscal, anterior autentificării actului sau semnării încheierii de finalizare a procedurii succesorale.
Impozitul poate fi plătit de către contribuabil fie în numerar, la sediul biroului notarului public, fie prin virament bancar, într-un cont al biroului notarial. În cazul plății impozitului prin virament bancar, dovada achitării se face cu ordinul de plată.
Documentul de plată a impozitului de către contribuabil se va menționa în încheierea de autentificare, respectiv în încheierea de finalizare a procedurii succesorale și în certificatul de moștenitor.
Modelul chitanțelor ce vor fi utilizate de către notarii publici la încasarea impozitului se va stabili și se va tipări de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România.
În îndeplinirea obligației ce le revine, registratorii de carte funciară vor verifica dacă în cuprinsul actului notarial sunt menționate documentele de plată a impozitului, prevăzute la paragrafele 1-3.
Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în cauze referitoare la transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia vor comunica organului fiscal din raza de competență teritorială a instanței de fond hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. În situația în care instanțele judecătorești nu transmit în termenul legal documentația prevăzută de lege, organul fiscal poate stabili impozitul datorat, la solicitarea contribuabilului, pe baza documentației prezentate de acesta. În situația în care la primirea documentației transmise de instanțele judecătorești constată diferențe care conduc la modificarea bazei de impunere, organul fiscal emite o decizie de impunere, conform procedurii legale.
Baza de calcul a impozitului datorat este cea stabilită potrivit hotărârii judecătorești sau documentației aferente hotărârii, în situația în care acestea includ valoarea imobilului stabilită de un expert autorizat în condițiile legii, respectiv expertiza privind stabilirea valorii de circulație a imobilului.
În cazul în care în hotărârea judecătorească nu este precizată valoarea imobilului stabilită de un expert autorizat în condițiile legii sau în documentația aferentă hotărârii nu este cuprinsă expertiza privind stabilirea valorii de circulație a imobilului, baza de calcul a impozitului se va stabili în condițiile pct. 151^6 din prezentele norme metodologice.
În cazul transferurilor prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, contribuabilul are sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, în termen de 10 de zile, inclusiv, de la data transferului, în vederea stabilirii impozitului, în condițiile legii.
În cazul în care se solicită intabularea dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia, în temeiul hotărârii judecătorești, registratorii de carte funciară vor verifica existența deciziei de impunere emise de organul fiscal competent și dovada achitării impozitului.
În cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului.
Tribunalul constata ca aceste dispozitii legale prevad doar obligatia adjudecatarului de a instiinta organul fiscal despre transferul proprietatii prin depunerea documentatiei aferente, urmand ca ulterior organul fiscal competent sa stabileasca impozitul si sa emita decizia de impunere cate debitorul proprietar, fiind gresita aprecierea instantei de fond in sensul ca obligația plății impozitului pe transferul dreptului de proprietate în cadrul procedurii de executare silită incubă după caz debitorului sau adjudecatarului, intrucat din cuprinsul dispozitiilor Codului fiscal redate mai sus rezulta fara dubiu ca in niciuna dintre situatiile prevazute de art. 77 indice 1 din Legea 571/2003 nu se prevede obligatia dobanditorului de a plati vreun impozit.
Tribunlul mai constata ca in speta, prin actele depuse in faza apelului, petenta a facut dovada indeplinirii obligatiei de a depune actele aferente transferului la organul fiscal inca din anul 2011, anterior formularii cererii de intabulare a dreptului sau de proprietate asupra imobilului dobandit, astfel incat tribunalul apreciaza ca sunt netemeinice atat incheierea data de BCPI C. de respingere a cererii de intabulare formulata de petenta, cat si sentinta civila nr 1147/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, fiind date cu incalcarea dispozitiilor legale mentionate mai sus.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul urmează ca în temeiul art. 296 C.pr.civ., să admitaă apelul declarat de petenta . BUCURESTI SA, si sa schimbe sentinta civila atacata, in sensul admiterii plangerii si anularii incheierii de respingere nr._/22.10.2012 a O.C.P.I. D., urmand a se dispune intabularea dreptului de proprietate al petentei asupra imobilului situat în C., .. 3, județul D., cu nr. cadastral_/35 în C. F. nr._ C., în baza actului de adjudecare din 31.01.2011 emis de Ex. bancar T. Anelin D. în dosar nr. 39/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de petenta . BUCURESTI SA, cu sediul în București, .. 6 A, ..11, sectorul 2, împotriva sentinței civile nr. 1147/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații B. I., B. E., cu domiciliul în C., .. 3, județul D.,
Schimbă sentința civilă atacată, în sensul că admite plângerea.
Anulează încheierea de respingere nr._/22.10.2012 a O.C.P.I. D. și dispune intabularea dreptului de proprietate al petentei asupra imobilului situat în C., .. 3, județul D., cu nr. cadastral_/35 în C. F. nr._ C., în baza actului de adjudecare din 31.01.2011 emis de Ex. bancar T. Anelin D. în dosar nr. 39/2009.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Iunie 2013.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, M. E. N. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./5 ex.
01.08.2013
Jud.fond-M.G.Z.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6053/2013. Tribunalul DOLJ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
