Revendicare imobiliară. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul DOLJ

Decizia nr. 142/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 10027/215/2010*

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 142/2013

Ședința publică de la 26 Martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. A.

Judecător J. S.

Grefier L. E. C.

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor, care au avut loc în ședința publică de la 05 martie 2013 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta deciziei, privind judecarea acțiunii formulată de reclamanții M. C. A. și M. M. în contradictoriu cu pârâții C. S. C. și C. T., având ca obiect revendicare imobiliară, reținută spre rejudecare ca urmare a anulării sentinței civile nr. 2942 din 14.02.2011 pronunțată de Judecătoria C. prin decizie civilă nr. 415 din 30.10.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 05 martie 2013, pronunțarea amânându-se în mod succesiv pentru termenul de judecată din 12 martie 2013, 19 martie 2013 și respectiv acest termen de judecată.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, reține următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 25.03.2004 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la nr.7851/2004, reclamanții M. M. și M. A. C., au chemat în judecată pârâții C. N. și P. D., solicitând să se dispună obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 420 mp. teren intravilan ocupat abuziv, situat în C., . și anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2782/1998, încheiat la notarul public E. D., pentru eroare asupra substanței convenției.

În motivarea acțiunii, reclamanții susțin că au dobândit o suprafață de teren de la P. C., conform actului nr._/09.08.1995.

În anul 1992, au vândut suprafața de 420 mp lui C. N. prin chitanță sub semnătură privată, acesta fiind autorul pârâtei C. N. și tot atunci P. D. a vândut suprafața de 420 mp. Ulterior, reclamanții au încheiat act autentic de vânzare autentificat sub nr. 2782/1998.

Întrucât cumpărătorul nu avea cale de acces la ., vânzătorii au convenit cu acesta crearea unei servituți de trecere care să-i asigure accesul cu utilaje și animale; fâșia de teren cu lungimea de 42 mp. afectată de servitute nu a făcut obiectul vânzării, rămânând în proprietatea vânzătorilor.

Pârâții au ocupat suprafața de 420 mp. în spatele terenului, iar pârâta C. N. a construit casa pe proprietatea reclamanților și nu pe terenul cumpărat de la P. D..

La data de 7.06.2004, pârâta C. N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că suprafața de 420 mp. revendicată a fost vândură de către reclamanți, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2782/17.08.1998, rezultând din acest contract că amplasamentul terenului este identic cu cel menționat în acțiunea introductivă, această suprafață nefiind ocupată de P. D..

De altfel, și reclamanții recunosc faptul că au înstrăinat terenul mai întâi prin act sub semnătură privată, soțului pârâtei – C. N. – iar ulterior, în anul 1998, s-au perfectat actele la notariat.

Cât privește capătul de cerere referitor la anularea contractului de vânzare-cumpărare cu nr.2782/1998, pârâta susține că nu are temei legal, întrucât reclamanții i-au vândut acesteia 420 mp., au vândut și pârâtului P. D., care la rândul său a înstrăinat cei 420 mp. pentru care există o hotărâre judecătorească definitivă, în total cumpărând 840 mp.

Nu este real că obiectul vânzării ar fi fost altul, de altfel, reclamanții au încasat prețul, au semnat contractul de vânzare-cumpărare, iar când a fost vândut terenul, aceasta l-a folosit neîntrerupt și a construit o casă.

Părțile au solicitat introducerea în cauză a cumpărătorilor terenului ca efect al transmisiunii.

Reclamanții și-au precizat acțiunea, continuând judecata în contradictoriu cu C. S. C. și C. T., solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.841/31.03.2004, ca fiind încheiat pe o falsă cauză, în temeiul dispozițiilor art.966, 968 C.civil.

La data de 28.01.2005, au formulat cerere de intervenție în interes propriu, intervenienții P. D. și P. V., prin care solicită obligarea pârâților C. S. C. și C. T., să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren intravilan de 420 mp., situată în C., ., asupra căruia s-a luat măsura disjungerii, pentru a fi judecată potrivit cadrului procesual stabilit de părți.

Pârâții C. S. C. și C. T. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamanților în temeiul excepției lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active, motivate de faptul că aceștia nu mai sunt proprietarii suprafeței revendicate.

Au invocat excepția prescripției dreptului de a solicita anularea unui contract încheiat în anul 1998, trecând termenul de 3 ani prevăzut pentru cererile în anulare a actelor juridice.

Prin sentința civilă nr.9852 din 10.10.2005, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr.7851/2004, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți, asa cum a fost precizata, in sensul ca au fost respinse atat capătul de cerere în revendicare, cat și capătul de cerere privind anularea contractului 2782/27.08.1998 si capatul de cerere privind anularera contractul de vanzare-cumparare nr. 841/31.03.2004.

S-a reținut că reclamanții revendică un teren în suprafață de 420 mp. pe care l-au vândut numitei C. N., prin contractul de vânzare-cumpărare nr.841/31.03.2004, și care la rândul său l-a înstrăinat pârâților C. S. C. și C. T., așa încât nu au calitate de proprietari și nu justifică interesul și deci calitatea procesuală activă în promovarea acțiunii.

Cât privește cererea de anulare a contractului de vânzare cumpărare nr.2782/27.08.1998, instanța a constatat prescripția, aceasta nefiind introdusă în termenul general de prescripție de trei ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.165/1958.

De asemenea, instanța a constatat că reclamanții nu sunt îndreptățiți să invoce nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.841/31.03.2004, nefiind părți în convenție.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M. M. și M. C. A..

Apelanții au susținut că în mod eronat instanța a reținut că au vândut suprafața de 840 mp., deoarece în actul de vânzare-cumpărare se menționează numai suprafața de 420 mp. și de asemenea în mod nejustificat a respins cererile de anulare a contractelor încheiate între părți, cu atât mai mult cu cât vânzarea a intervenit după ce acțiunea fusese înregistrată și deci prin această operațiune a micșorat suprafața de teren rămasă în proprietatea lor cu încă 420 mp..

Prin decizia civilă nr.748 din 5 mai 2006, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr.279/2006, s-a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții.

Prin decizia civilă nr.3257 din 22.11.2006, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._/54/2006, a fost admis recursul declarat de reclamanți și casată decizia civilă, trimițând cauza spre rejudecare la Tribunalul D..

Primind cauza pentru rejudecarea recursului, tribunalul a inregistrat-o la nr._ si a dispus citarea partilor.

Recurentii au depus la dosar contractul de vanzare-cumparare autentic nr. 117/20.12.1996 si schita topografica.

Prin dec.civ.nr. 1268/20.06.2007 tribunalul D. a admis recursul, a casat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin actiunea introductiva formulata la 25.03.2004 si care a investit instanta de fond reclamantii M. M. si M. A. C. au chemat in judecata pe paratii C. N. si P. D., solicitand pe de o parte revedicarea terenului in supraf. de 420 mp. situat in C., ., iar pe de alta parte, anularea contractului de vanzare-cumparare autentic nr. 2782/1998 incheiat intre cei doi reclamanti si parata Cosntantin N..

Se mai retine ca la 06.12.2004, reclamantii si-au precizat actiunea in sensul introducerii in cauza in calitate de parati si a numitilor C. S. Constanta si C. T., motivat de faptul ca in cursul procesului reclamantii au aflat ca parata Constanin N. nu mai detine terenul in litigiu ci l-a instrainat in anul 2004 catre paratii C. S. Constanta si C. T., reclamantii solicitand in plus si anularea contractului de vanzare-cumparare nr. 841/31.03.2004 incheiat intre vanzatoarea C. N. si cumparatorii C. S. Constanta si C. T. .

Se mai retine ca nici prin aceasta cerere scrisa depusa la 06.12.2004 si nici printr-o alta cerere ( scrisa sau verbala) reclamantii nu au renuntat la judecata fata de parata Constnatin N. si nici nu au renuntat la judecarea vreunuia dintre capetele de cerere mentionate in actiunea introductiva, astfel incat se constata ca in mod gresit instanta de fond a dispus scoaterea din cauza a paratei C. N., apreciind ca nu are calitate procesuala pasiva si continuand judecata numai fata de paratii P. D., C. S. Constanta si C. T. .

Aceasta in situatia in care in cuprinsul sentintei civile pronuntate la 10.10.2005, instanta de fond a analizat atat capatul de cerere in revendicare, cat si capetele de cerere privind anularea contractului de vanzare-cumparare autentic nr. 2782/1998 incheiat intre cei doi reclamanti si Cosntantin N. si anularea contractului de vanzare-cumparare nr. 841/31.03.2004 incheiat intre vanzatoarea C. N. si cumparatorii C. S. Constanta si C. T., dar fara ca hotararea sa fie pronuntata in contradictoriu si cu parata Constnatin N. ce era parte in cele doua contracte de vanzare-cumparare.

Procedand in acest fel, instanta de fond a incalcat dispozitiile art. 129 si art. 47 C.pr.civ., precum si principiul disponibilitatii partilor in procesul civil.

Astfel, potrivit principiului disponibilitatii, reclamantul este acela care fixeaza cadrul procesual, atat din punct de vedere al partilor intre care se va purta judecata, cat si din punct de vedere al obiectului procesului si fundamentului juridic al pretentiei deduse judecatii.

Potrivit art. 129 C.pr.civ., instanta de judecata are dreptul si obligatia de a se pronunta cu privire la obiectul cererii deduse judecatii si toate partile indicate de reclamant, instanta putand chiar sa puna in discutia partilor orice imprejurari de fapt si de drept legate de situatia in fapt si motivarea in drept pe care partile le invoca in sustinerea pretentiilor si apararilor lor.

Pe de alta parte, in conformitate cu dispoz. art. 47 C.pr.civ., in procesul avand ca obiect anularea unui contract, reclamantul( -ii) este (sunt) obligat (-ți) sa cheme in judecata in calitate de parati pe toti contractantii, nu numai pe unii dintre ei, deoarece drepturile si obligatiile partilor derivand din contract sunt indivizibile, iar in situatia in care reclamantul nu a chemat in judecata toti contractantii, instanta de judecata are obligata ca in temeiul ar. 129 C.rp.civ sa puna in discutia partilor necesitatea largirii cadrului procesual, in sensul necesitatii introducerii in cauza a tuturor contractantilor.

Cu ocazia rejudecarii, instanta de fond urmeaza sa clarifice mai intai cadrul procesual sub aspectul partilor intre care se poarta judecata si sa verifice calitatea procesuala a acestora in functie de obiectul cererii de chemare in judecata (fiecare capat de cerere), in raport de dispoz. art. 47, 129 si 132 C.pr.civ. si cu respectarea principiului disponibilitatii procesului civil, tinand seama si de prevederile art. 246 C.pr.civ. cu privire la modalitatea renuntarii de catre reclamanti la judecata fata de anumite persoane sau capete de cerere aratate in actiunea introductiva, precum si de aspectul ca analizarea si solutionarea cererii de anulare a unui contractat de vanzare-cumpaparare trebuie facute in contradictoriu cu toti contractantii.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ la data de 30.03.2010.

În rejudecare, la cererea reclamanților a fost încuviințată proba cu expertiză tehnică topografică care s-a finalizat prin depunerea raportului de expertiză de către expert I. M. G., asupra căruia pârâții au formulat obiecțiuni.

La cererea reclamanților s-a solicitat înaintarea actelor care au stat la baza contractului de vânzare-cumpărare aut. Sub nr. 841/31.03.2004 de către BNP D. E. din C., înaintate cu adresa nr. 530/16.07.2010.

Prin sentința civilă nr. 2942/2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții M. M. si M. C. A. în contradictoriu cu pârâții C. S. C. și C. T., .

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Din probele administrate în cauză, se reține că reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare aut. Sub nr. 2782/27.08.1998 de BNP E. D. din C., încheiat între reclamanți în calitate de vânzători și numita C. N., în calitate de cumpărător al terenului în suprafață de 420 mp situat în intravilanul mun. C., .. 95, jud. D., pentru eroare asupra obiectului contractului, au mai solicitat nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare aut. Sub nr. 841/31.03.2004 încheiat între numita C. N. în calitate de vânzător și cei doi pârâți în calitate de cumpărători cu privire la același teren, pentru cauză falsă precum și obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de cca. 137 mp pe care pârâții au construit o casă, teren ce face parte din terenul proprietatea reclamanților în suprafață de 625 mp și care este situat la nordul terenului vândut, cu obligarea pârâților să demoleze construcția edificată pe terenul revendicat sau să fie autorizați pârâții să demoleze construcția pe cheltuiala pârâților.

În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare aut. Sub nr. 2782/1998 pentru eroare asupra obiectului contractului, instanța l-a respins, având în vedere că nu s-a făcut dovada că reclamanții ar fi fost în eroare în momentul încheierii contractului în ceea ce privește obiectul acestuia, cu atât mai mult cu cât anterior întocmirii contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită, a fost încheiat un antecontract prin care fiecare parte a cunoscut terenul înstrăinat, iar ulterior s-a încheiat actul autentic.

Mai mult, se constată că cererea de anulare a acestui contract este prescrisă, nefiind introdusă în limita termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 Decretul 167/1958.

Referitor la capătul de cerere privind nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare aut. Sub nr. 841/31.03.2004 încheiat între numita C. N. în calitate de vânzător și cei doi pârâți în calitate de cumpărători cu privire la același teren, pentru cauză falsă, instanța l-a respinsca neîntemeiat, având în vedere că autoarea C. N. a înstrăinat pârâtei C. S. C-ța. Suprafața totală de 840 mp, pentru care pârâții au achitat prețul, astfel că la încheierea contractului nu se poate reține că a existat o cauză falsă.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect revendicarea suprafeței de cca. 137 mp de către reclamanți, instanța l-a respins ca neîntemeiat.

În acest sens, s-au avut în vedere concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză în toate fazele procesuale dar și raportul de expertiză întocmit de expertul asistent I. I., care relevă faptul că pârâții nu ocupă nici o suprafață de teren din proprietatea reclamanților.

Mai mult, același raport de expertiză arată că reclamanții dețin în plus față de actele de proprietate suprafața de 618 mp, iar pârâtul C. T. are în minus față de actele de proprietate suprafața de 392 mp.

Și raportul de expertiză întocmit de expert I. M. relevă faptul că în urma tranzacției notariale, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2782/1998 reclamanții ar fi trebuit să rămână cu suprafața de 625 mp, însă în realitate folosesc la data expertizei suprafața de 1243 mp.

În stabilirea situației de fapt, dacă pârâții ocupă vreo suprafață din terenul aflat în proprietatea reclamanților raportat la actele de proprietate deținute, se reține de către expert că pârâții ocupă din terenul reclamanților suprafața de 137 mp, iar reclamanții ocupă din terenul pârâților suprafața de 115 mp, rămânând ocupată suprafața de 22 mp (137 mp – 115 mp = 22 mp) însă dacă ținem cont de antecontractul de vânzare-cumpărare, pârâții nu ocupă din terenul reclamanților, în această situație reclamanții ocupă din terenul pârâților suprafața de 189 mp delimitați în anexa 2.

Prin urmare, coroborând actele depuse la dosar cu concluziile rapoartelor de expertiză, instanța a apreciat că pârâții nu ocupă nici o suprafață din terenul proprietatea reclamanților, reclamanții având în posesie o suprafață mai mare cu 618 mp față de actele lor de proprietate.

Ca o consecință a respingerii capătului de cerere în revendicare, instanța a respins și petitul privind demolarea construcțiilor existente pe teren.

În conformitate cu disp. art. 480 C.CIV., în cadrul acțiunii în revendicare, reclamantul are obligația să facă dovada dreptului său de proprietate asupra bunului pretins și dovada ocupării abuzive din partea pârâtului.

În speță, reclamanții nu au făcut dovada că terenul revendicat este ocupat abuziv de pârâți, iar în acest context, față de starea de fapt reținută de instanță și dispozițiile legale aplicabile, se constată că acțiunea reclamanților este neîntemeiată sub toate capetele de cerere, urmând a fi respinsă ca atare.

Fiind în culpă procesuală, reclamanții au fost obligați în solidar către pârâta C. S. C. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M. M. și M. C. A. solicitând anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe întrucât aceasta a soluționat procesul fără a intra în judecarea fondului.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelanții au arătat că prin cererea introductivă a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2782/1998 pentru eroare asupra obiectului contractului, dar instanța de fond a soluționat acest capăt de ceree fără a intra în cercetarea fondului, pe excepția prescripției, confundând acțiunea în nulitate absolută a actului cu care a fost investită și care e imprescriptibilă cu acțiunea în anularea actului care e prescriptibilă. Instanța nu a analizat probele administrate în dosar dar ajunge la concluzia cu nu s-a făcut dovada erorii în momentul încheierii contractului. Contrar probelor administrate în cauză instanța și-a motivat soluția pe convingerea greșită că terenul înstrăinat prin antecontract este același pentru care ulterior s-a încheiat act autentic.

Instanța de fond a respins și capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 841/2004 reținând că nu se poate reține că există o cauză falsă deși această vânzare a avut loc în timpul procesului intentat împotriva pârâtei C. N., care a declarat pe propria răspundere sub sancțiunile art. 292 Cpen că imobilul nu formează obiectul altei judecăți, fiind astfel încălcate disp. Legii 247/2005.

Instanța a respins cererea în revendicarea suprafeței de 137 mp bazându-se pe concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, dar și pe raportul de expertiză întocmit de expert asistent I. I., trăgând concluzia că apelanții reclamanți dețin în plus o suprafață de teren. Instanța trebuia să arate de ce a preferat punctul de vedere al expertului asistent și a înlăturat concluziile expertului numit de instanță, mai mult nu face nicio referire la punctul de vedere al expertului asistent M. I..

Reclamantul M. M. a formulat recurs, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu s-a pronunțat asupra primului petit al cererii ca de altfel nici asupra celui de-al doilea.

Intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelurilor apreciind că în mod corect a pronunțat prima instanță sentința în anularea contractului de vânzare cumpărare având în vedere că prin întâmpinarea depusă la dosar în cel de-al doilea ciclu procesual au arătat că reclamanții nu pot să-și modifice acțiunea în sensul schimbării temeiului juridic. Instanța de rejudecare a clarificat cadrul procesual atât sub aspectul părților, cât și al obiectului. Deși au susținut apelanții că instanța de fond în rejudecare trebuia să intre în cercetarea fondului cauzei și să administreze toate probatoriile, aceștioa la interpelarea instanței au arătat că doresc doar proba cu expertiza.

În ședința publică din data de 18.10.2011 Tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul dispunând din oficiu suplimentarea raportului de expertiză întocmit la fond și suplimentarea probei testimoniale.

Prin decizia civilă nr. 415/30.10.2012, Tribunalul a admis apelurile, a anulat sentința apelată și a reținut cauza spre rejudecare.

În rejudecare, Tribunalul a administrat proba cu interogatoriile reciproce ale părțile precum și proba testimonială, în cauză fiind audiați numiții N. M., C. A. D., O. I., ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar (f 45-47).

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin înscrisul sub semnătură privată denumit „contract de vânzare cumpărare” (f 77 dosar_/215/2007) promitenții vânzători P. D. și M. M. s-au obligat să vândă promitentului cumpărător C. N. „suprafața de pământ de 840 mp situată în Municipiul C. având următoarele vecinătăți: la apus S. R., la răsărit P. D. și M. M., la miazăzi drumul viilor, iar la miazănoapte C. N. cu drum de ieșire pe lângă țevile de termoficare și M. M.”.

Întrucât acordul de vointa al partilor nu era apt să transmită dreptul de proprietate asupra bunului imobil intrucat terenurile puteau fi instrainate sau dobandite prin acte juridice intre vii, sub sanctiunea nulitatii absolute, numai daca actul a fost incheiat in forma autentica (art. 46 legea 18/1991), prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2778/1998 la BNP E. D. (f 4 dosar 7851/2004), M. M. și M. C. A. au transmis cumpărătoarei C. N. (succesoarea promitentului cumpărător C. N.) dreptul de proprietate asupra suprafeței de 420 mp situatî în intravilanul Municipiului C., .. 95 având ca vecinătăți: la E . N M. M., la S CFR C.-Piatra O., la V S. R.. Prin sentința civilă_/03.10.2002 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul 7433/2002 (f 32-33 dosar 7851/2004) s-a constatat valabilitatea convenției de vânzare cumpărare încheiată la data de 28.11.1995 între P. D. și C. N. privind terenul în suprafață de 420 mp situat în C., ., cu vecinătățile: N C. N., S C. N., E P. D. și C. N., V S. R., această sentință ținând loc de contract de vânzare cumpărare.

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 841/31.03.2004 la BNP E. D. (f 44 dosar 7851/2004), C. N. a trasmis dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Alșeea II Gârlești nr. 18 (fost 95) compus din suprafața de 840 mp (848 mp din măsurători) și locuința C1 cu suprafață construită totală de 133,42 mp către C. S. C. și C. T..

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanții M. M. și M. C. A. au solicitat revendicarea suprafeței de 420 mp, anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2778/1998 la BNP E. D. pentru eroare asupra substanței obiectului (obiectul cererii introductive), constatarea nulității absolute a aceluiași contract eroare asupra obiectului, demolarea construcției edificate pe acest teren (obiectul cererii modificatoare formulate la data de 10.12.2007 în dosarul_/215/2007-f 17), constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 841/31.03.2004 la BNP E. D. pentru cauză falsă (obiectul cererii modificatoare formulate în dosarul 7851/2004-f60).

Examinând cu prioritatea impusă de disp. Art. 137 Cpciv excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți prin întâmpinare, instanța reține următoarele:

Eroarea asupra calităților substanțiale ale obiectului contractului constituie un caz de eroare viciu de consimțământ care atrage nulitatea relativă a actului juridic respectiv.

Regimul juridic al nulității relative se concretizează prin aceea că trebuie invocată, pe cale de excepție sau pe cale de acțiune în termenul de prescripție extinctivă.

Potrivit art. 9 Decretul 167/1958 prescripția dreptului la acțiune în anularea unui act juridic pentru eroare curge de la data când cel îndreptățit a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.

În speță, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2778/1998 la BNP E. D. a fost încheiat la data de 27.08.1998, iar acțiunea prin care se solicită anularea acestuia pentru eroare asupra calităților substanțiale ale obiectului contractului a fost promovată la data de 25.03.2004, după împlinirea termenului de prescripție instituit de norma legală anterior menționată.

Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția invocată cu consecința respingerii cererii având ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2778/1998 la BNP E. D. ca prescrisă.

În ceea ce privește cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a aceluiași contract pentru eroare asupra obiectului, instanța reține următoarele:

În cazul acestui tip de eroare obstacol, care împiedică însăși formarea actului juridic, falsa reprezentare a realității cade asupra identității fizice a obiectului contractului în sensul că una dintre părți crede că tratează cu privire la un anumit bun, iar cealaltă parte are în vedere un alt bun.

În motivarea în fapt a acestei cereri, reclamanții M. M. și M. C. A. au arătat că terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2778/1998 la BNP E. D. nu este cel ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare, având o altă formă și alte vecinătăți.

Potrivit mărturisirii provocate a reclamantului M. M. obținută cu ocazia interogatoriului administrat de instanță în temeiul rolului activ la data de 05.03.2013, pârâții stăpânesc terenul pe care reclamantul a înteles să-l vândă în anul 1995, astfel cum a fost delimitat cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare cumpărare. Acest teren este cel pe care a înțeles să-l vândă când a încheiat contractul de vânzare cumpărare în formă autentică, în 1998.

Ca atare instanța constată că la momentul încheierii contractului a cărui nulitate se solicită, vânzătorii nu au avut o falsă reprezentare a identității terenului ce a făcut obiectul acordului de voință, ci au intenționat să transmită dreptul de proprietate asupra terenului ce a făcut obiectul antecontractului din 1995.

Erorile materiale cuprinse în acest contract, invocate de reclamant pot fi remediate în procedura instituită de art. 88 legea 36/1995, dar nu se pot constitui în motive de nulitate absolută a contractului. Ca atare și această cerere va fi respinsă.

Analizând cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 841/ 31.03.2004 la BNP E. D. pentru cauză falsă,instanța urmează a o respinge pentru următoarele considerente:

Cauza actului juridic definită a fi obiectivul urmărit la încheierea actului juridic trebuie să îndeplinească următoarele condiții pentru a fi valabilă: să existe, să fie reală, să fie licită și morală.

Cerința realității cauzei este consacrată expres de dispozițiile art. 966 Cciv potrivit cărora obligația fondată pe o cauză falsă nu poate avea niciun efect.

Cauza nu este reală, ci este falsă dacă există eroare asupra motivului determinant adică asupra scopului mediat al actului (definit a fi motivul determinant al încheierii actului juridic).

Disp. Art. 967 Cciv instituie două prezumții: cea de valabilitate a cauzei, idiferent de faptul redării ei în înscrisul constatator al actului juridic și cea de existență a cauzei, ceea ce înseamnă că ea nu trebuie dovedită.

În speță, reclamanții și-au motivat în fapt această cerere prin aceea că pârâta C. N. a înstrăinat suprafața de teren revendicată în timpul procesului fapt ce ar prezuma inexistența unui motiv al încheierii actului cu excepția pierderii calității procesuale pasive de către aceasta.

Tribunalul constată că prezumția de valabilitate a cauzei, anterior menționată, nu a fost răsturnată de reclamanți.

Astfel, pe de o parte, reclamanții nu au administrat nicio dovadă în sprijinul acestei cereri, deși sarcina probei le incumbă potrivit art. 1169 Ccciv și art. 129 alin. 1 Cpciv, iar pe de altă parte situația invocată de reclamanți aceea a înstrăinării bunului în timpul procesului pentru a îngreuna soluționarea cauzei este contrazisă de înscrisurile existente la dosar.

Astfel, acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25.03.2004, primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 03.05.2004.

Potrivit procesului verbal de îndeplinire a procedurii de citare (f 14 dosar 7851/2004), pârâtei C. N. i-a fost comunicată citația pentru acest prim termen de judecată la data de 22.04.2004.

Contractul a cărui nulitate se solicită a fost încheiat la data de 31.03.2004.

În lipsa unor probe în dovedirea împrejurării că pârâta avea cunoștință de perspectiva promovării unei acțiuni în revendicare și anulare a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2778/1998 la BNP E. D., instanța nu poate prezuma că aceasta a luat cunoștință la o altă dată decât cea a comunicării citației pentru primul termen de judecată de pretențiile reclamanților.

Ca atare, instanța concluzionează că nu perspectiva procesului declanșat de reclamanți a fost motivul încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 841/ 31.03.2004 la BNP E. D., prezumția de valabilitate a cauzei nefiind răsturnată.

Tribunalul apreciază a fi neîntemeiată și cererea având ca obiect revendicare.

Astfel, actiunea in revendicare este actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar de la care pretine restituirea bunului.

Actiunea in revendicare are ca obiect solutionarea unui conflict intre parti care poarta asupra dretului de proprietate si ca atare este la indemna celui care are calitatea de proprietar al bunului revendicat.

Disp. Art. 1169 Cciv prevad ca sarcina probei revine celui care face o propunere inaintea ajudecatii, altfel spus reclamantul va trebui sa-si dovedeasca sustinerile.

In afara dreptului sau de proprietate, reclamantul . revendicare este obligat sa probeze si alte aspecte, cum ar fi faptul ca paratul este cel care detine bunul.

În speță, reclamanții nu au dovedit că pârâții dețin vreo suprafață de teren asupra cărei nu sunt proprietari.

De altfel, chiar reclamantul a recunoscut la interogatoriul administrat în ședința publică din data de 05.03.2013 că pârâții stăpânesc doar terenul identificat cu ocazia încheierii antecontractului din anul 1995, nu au mutat niciodată gardul, nici linia de hotar stabilite și nici nu i-au ocupat vreo suprafață de teren. Acest mijloc de probă, mărturisirea reclamantului se coroborează cu depozițiile martorilor audiați nemijlocit potrivit cărora, singurii care au schimbat configurația propriului teren prin mutarea gardului sunt reclamanții (f 45-46 dosar_ ).

Această stare de fapt, permite instanței să dea eficiență concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert I. G. M. (f 46 dosar_ fond) potrivit cărora, dacă se ține cont de antecontractul de vânzare cumpărare, pârâții nu ocupă din terenul reclamanților.

În ceea ce privește cererea având ca obiect demolarea construcției edificate pe terenul revendicat luând în considerare soluția pronunțată asupra capătului principal de cerere având ca obiect revendicare, instanța potrivit principiului accesorium sequitur principalae îl va respinge.

În temeiul disp. Art. 274 Cpciv, constatând culpa procesuală a reclamanților îi va obliga la plata cheltuielilor de judecată avansate de pârâți în cuantum de 3000 lei din care 700 lei reprezintă onorariul avocat în dosarul_/215/2007 (f 21), 300 lei onorariu expert în dosarul_ (f 78), 1000 lei onorariu avocat în același dosar (f 93), 1000 lei onorariu avocat în recursul promovat în dosarul_ (f 30).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Respinge ca prescrisă cererea având ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărarea autentificat sub nr. 2782/1998 la BNP E. D. acțiunii formulată de reclamanții M. C. A. și M. M. dimiciliați în C.,.. 10 în contradictoriu cu pârâții C. S. C. domiciliată în C., cart. Lăpuș Argeș, ., . T. domiciliat în C., ., nr. 18.

Respinge neîntemeiate cererile având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărarea autentificat sub nr. 2782/1998 la BNP E. D., constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărarea autentificat sub nr. 841/2004 la BNP E. D..

Respinge ca neîntemeiate cererile având ca obiect revendicare și demolare construcții.

Obligă reclamanții la plata către pârâți a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2013.

Președinte,

L. A.

Judecător,

J. S.

Grefier,

L. E. C.

Red LA/6 ex/03.06.2013

L.C. 08 Aprilie 2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul DOLJ