Legea 10/2001. Sentința nr. 212/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 212/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 25983/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 212/2013
Ședința publică de la 13 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. M.
Grefier L. E. C.
Pe rol judecarea acțiunii formulată pe reclamanții M. M., N. E. I., N. N., E. M., toți cu domiciliul procedural ales în C., ., ., județul D. contradictoriu cu pârâții M. C. PRIN PRIMAR și C. L. C., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că nu s-au înaintat relațiile solicitate Primăriei Municipiului C., iar reclamanții au depus o notă de ședință, după care;
Instanța ia act de cererea de probatorii, formulată de reclamanți, prin notele de ședință depuse la dosar și, respinge proba cu expertiza tehnică specialitatea topografie, apreciind ca nu este utilă și nici concludentă soluționării cauzei în această fază a cauzei.
Având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsă și constatând dosarul în stare de judecată, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față;
La data de 21.12.2012 M. M., N. E.-I., N. N. și E. M. au formulat, au chemat în judecată M. C. prin Primar, solicitând obligarea pârâtului la restituirea diferenței de teren în suprafață de 97 mp din totalul de 216 mp preluați abuziv în baza Decretului nr.231/1988 iar în subsidiar obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri bănești ca echivalent pentru întreaga suprafață de teren de 216 mp.
În motivarea cererii, reclamanții arată, în esență, că s-au mai judecat pârâtul în cadrul unui litigiu în care s-a pronunțat sentința civilă nr.430/20.05.2005, că între timp pârâta a emis o nouă dispoziție, nr._/21.06.2006 de aplicare a Legii nr.10/2001 și că Ordinul Prefectului nr.44/25.02.2002 prin care li s-a atribuit în proprietate doar suprafața de teren de 78 mp. este nelegal și nu corespunde realității.
În drept, invocă dispozițiile Legii nr.10/2001 și ale C.E.D.O.
S-au depus la dosar, în copie: certificatele de moștenitor nr. 1110/1975, nr. 29/11.02.2002, nr. 78/24.04.2002, schiță cadastrală a terenului, hotărârile judecătorești pronunțate în litigiul anterior, Ordinul Prefectului nr. 44/25.02.2002, schița anexă la acesta, dispoziția nr._/21.06.2006 a Primarului Municipiului C., certificat de urbanism, proces-verbal de preluare din 14.07.1988, fișa imobilului expropriat, certificat de atestare fiscală.
La data de 29.03.2013 reclamanții au formulat o cerere scrisă prin care l-au chemat în judecată și pe C. L. al Municipiului C., solicitând obligarea acestuia la atribuirea unui teren echivalent cu aceeași suprafață, precum cea deținută anterior.
Pentru soluționarea cauzei, s-a dispus atașarea dosarului nr.594/CIV/2004 al Tribunalului D..
Analizând cauza supusă soluționării, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 430/20.05.2005 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 594/CIV/2004 s-a admis în parte contestația formulată de aceiași reclamanți din cauza de față împotriva Dispoziției nr. 5314/24.04.2003 a Primarului Municipiului C. în contradictoriu cu pârâții C. L. al Municipiului C. și Primarul Municipiului C.. A fost anulată în parte Dispoziția nr. 5314/2003 a Primarului Municipiului C. și s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a terenului în suprafață de 34,23 mp. situată în C., .. 38, având ca vecini, la nord – proprietatea reclamanților, la sud, est și vest – domeniu public, individualizat conform schiței la raportul de expertiză întocmit de expert D. V., schiță ce face parte integrantă hotărârea respectivă. A fost menținută dispoziția nr. 5314/2003 a Primarului Municipiului C. în ceea ce privește măsurile reparatorii prin echivalent pentru restul terenului. S-a dispus restituirea către stat de către reclamanți a sumei de 76,5 lei, reactualizată de la data de 20.09.1988 la data achitării efective.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin dispoziția nr. 5314/24.04.2003 a Primarului Mun.C., emisă în baza Legii nr. 10/2001, a fost respinsă cererea reclamanților privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 216 mp situat în C., .. 38, cu motivarea că terenul de 168 mp. este ocupat de utilități publice realizate iar terenul în suprafață de 78 mp a fost deja atribuit reclamanților în baza Legii fondului funciar. Instanța a avut în vedere expertiza efectuată în cauză, care a identificat atât terenul de 78 mp. ce a fost restituit prin Ordinul Prefectului, precum și o suprafață de teren de 34,23 mp situată în prelungirea acesteia, liberă de construcții și care nu este necesară pentru buna utilizare a construcțiilor existente; s-a făcut aplicarea art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 în ceea ce privește măsurile reparatorii cuvenite reclamanților.
Prin decizia civilă nr. 29/16.01.2006 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 5759/CIV/2005 s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului C. împotriva sentinței menționate, iar prin decizia civilă nr. 7228/19.09.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanței de apel.
În consecință, în cadrul litigiului anterior, instanța de judecată a statuat în mod irevocabil asupra măsurilor reparatorii ce li se cuvin reclamanților în baza Legii nr. 10/2001 pentru suprafața de teren expropriată în baza Decretului nr. 231/1988, în sensul că suprafața de 34,23 mp. identificată prin expertiză a făcut obiectul restituirii în natură, iar pentru diferența de teren dintre suprafața totală expropriată și cea restituită prin ordinul prefectului și prin hotărârea instanței reclamanții sunt îndreptățiți să primească măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii.
Sentința civilă nr. 430/20.05.2005 a Tribunalului D. a intrat în puterea lucrului judecat iar rezolvarea juridică dată prin aceasta operează în cauza de față ca prezumție a puterii lucrului judecat, conform art. 1201 din vechiul Cod civil, așa încât reclamanții nu sunt îndreptățiți să solicite, în cadrul unui nou proces civil, reevaluarea stării de fapt ce a primit o dezlegare irevocabilă prin hotărârile judecătorești pronunțate în cadrul litigiului anterior.
Este irelevant faptul că, în timp ce litigiul anterior se afla în faza recursului, Primarul Mun.C. a emis o nouă dispoziție având nr._/21.06.2006, prin care a fot modificată Dispoziția nr. 5314/24.03.2003, în sensul că s-a aprobat restituirea parțială în natură a terenului în suprafață de 41 mp. situat în C., .. 38 din suprafața totală a terenului solicitat de 216 mp.; această nouă dispoziție nu este supusă controlului judecătoresc în cauza de față și, de altfel, întinderea suprafeței restituite este mai mare decât cea determinată prin expertiza administrată în dosarul respectiv.
Se mai reține că prin hotărârile judecătorești pronunțate în cauza anterioară s-a statuat și asupra acordării unor măsuri reparatorii prin echivalent reclamanților, astfel încât aceștia nu sunt îndreptățiți să solicite acordarea unei alte suprafețe de teren drept compensare pentru suprafața ce nu a făcut obiectul restituirii în natură.
De altfel, Legea nr.10/2001 nici nu reglementează o posibilitate a persoanei îndreptățite de a formula, pur și simplu, o pretenție în fața instanței de judecată pentru atribuirea unui imobil în compensare, ci doar dreptul persoanei nemulțumite de modul de soluționare a notificării de a ataca în instanță decizia ori dispoziția emisă de entitatea deținătoare.
În cazul reclamanților, atât procedura administrativă de soluționare a notificării, cât și procedura judiciară, de contestare a dispoziției primarului, au fost finalizate în mod irevocabil, astfel încât măsurile reparatorii acordate au intrat în puterea lucrului judecat și nu mai pot face obiectul unei reevaluări în cadrul unui nou proces.
Față de cele arătate, acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții M. M., N. E. I., N. N. și E. M., toți cu domiciliul procedural ales în C., ., ., județul D. în contradictoriu cu pârâții M. C. PRIN PRIMAR și C. L. C., ambii cu sediul în C., ., nr.7, județul D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Decembrie 2013.
Președinte, S. L. M. | ||
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.S.L.M.
Tehn.S.V./8 ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3062/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 21/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
