Legea 10/2001. Sentința nr. 104/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 104/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 468/63/2005
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 104/2013
Ședința publică de la 03 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Grefier F. C. C.
Pe rol, judecarea acțiunii formulate de reclamanții B. B. C. E. și B. B. M. G. Ș. în contradictoriu cu pârâții P. M. BĂILEȘTI, P. M. BĂILEȘTI, R. B., . Z., . S. W. Service SA, ., ., ., ., . P. Băilești, I. Băilești, . W., ., . ca obiect legea 10/2001 Rejudecare cf. dec. 123 /20.03.2008 a Curții de Apel C.
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamanții B. B. C. E. și B. B. M. G. Ș., reprezentant convențional, avocat V. F., în baza împuternicirii avocațiale nr. 67, emisă de Baroul O., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- procedura de citare este nelegal îndeplinită cu pârâtele ., SC V. SA și I. Băilești, întrucât citațiile au fost restituite cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă și noul locatar nu permite afișarea" și respectiv "unitate desființată";
- prin încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2011 cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 1551 Cod procedură civilă;
- prin încheierea de ședință din data de 25 iunie 2012 s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și s-a menținut măsura suspendării în temeiul dispozițiilor art. 1551 Cod procedură civilă dispusă prin încheierea din data de 26 septembrie 2011;
- reclamanții au depus cerere de repunere pe rol a cauzei;
- s-a dispus citarea părților în vederea dezbaterii cererii de repunere pe rol și a excepției perimării;
- pârâta . note de ședință prin care a invocat excepția perimării.
Avocat V. F., pentru reclamanții B. B. C. E. și B. B. M. G. Ș., învederează că inițial cauza s-a suspendat față de lipsa de procedură cu pârâtele . și . la acest termen constată că este lipsă de procedură și cu pârâta I. Băilești. Depune la dosar sediile pârâtelor . și . solicită repunerea cauzei pe rol.
În deliberare, având în vedere că nu mai subzistă motivele ce au dus la suspendarea cauzei, instanța repune cauza pe rol, după care, pune în discuție excepția perimării.
Avocat V. F., pentru reclamanții B. B. C. E. și B. B. M. G. Ș., solicită respingerea excepției perimării, întrucât conform legii orice act de procedură înlătură excepția perimării.
După strigarea cauzei și rămânerea dosarului în pronunțare asupra excepției perimării, dar înainte de închiderea ședinței de judecată, se prezintă consilier juridic C. N., pentru pârâta R. B. și consilier juridic D. D., pentru pârâții P. M. BĂILEȘTI și P. M. BĂILEȘTI.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
La data de 01 septembrie 2005, reclamanții B. B. C. -E. și B. B. M. – G. - Ș., în calitate de succesori legali ai autoarei B. B. M.-M., au formulat contestația împotriva dispozițiilor nr. 1842/12 august 2005 și nr. 1844/17 august 2005 emise de P. Mun. Băilești, prin care le-a fost respinsă cererea formulată în temeiul Legii nr.10/2001, de restituire în natură a imobilului situat în M. Băilești, compus din teren în suprafață de 9000 ha.și construcțiile aflate pe teren, respectiv conac, moară și alte anexe.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au depus la dosarul actul de succesiune de pe urma bunicului lor, respectiv decizia nr._/1992, în care este menționată proprietatea din Băilești, testamentul olograf al acestuia, certificatul de moștenitor de pe urma mamei lor B. B. M.-M., care era fiica lui Ș. I. – G..
În cauză, a formulat întâmpinare P. Mun. Băilești, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că nu s-a făcut dovada proprietății autoarei reclamanților asupra bunurilor solicitate la data preluării acestora de către stat.
S-a mai invocat de către pârâtă că terenurile ce au făcut obiectul legilor fondului funciar nu intră sub incidența Legii nr.10/2001.
La data de 14 decembrie 2005, reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că au solicitat anularea dispozițiilor emise de P. Mun. Băilești și restituirea în natură a următoarele imobile: imobil împrejmuit cu gard, situat în Mun. Băilești, .-3 (fostă . cu . din teren în suprafață de cca-.8000 mp. și construcțiile aflate pe acesta, din care actualul sediu al Primăriei Băilești, având o suprafață construită de 200 mp. și alte construcții anexe, respectiv birouri, grajduri, pivnița de vinuri, sere, clădiri care deserveau personalul, etc.; imobilul situat în Băilești, . . . cu . din teren în suprafață de cca.500 mp. și construcția aflată pe acesta, respectiv fosta bancă Agricolă (RAIFFESEIN B.); imobilul situat în Băilești, . teren în suprafață de cca.10.000 mp. și clădirile aflate pe acesta, dintre care fosta moară, fosta uzină Electrică, o construcție compusă din 6 încăperi, o altă construcție cu destinația de locuință, două magazii și alte construcții existente; imobilele care se mai regăsesc în prezent și care sunt enumerate în hotărârea Comisiei de plată pentru Reforma Agrară din 26 aprilie 1946, anexa nr.2 și anexa nr.3 a Comitetului Sătesc de Expropriere.
Reclamanții au precizat că pentru restul bunurilor solicitate care au făcut obiectul notificării și a prezentei acțiuni, respectiv terenurile cu destinația de teren agricol, livezi, păduri, etc. au formulat cerere în baza Lg.nr.247/2005.
Prin încheierea de ședință de la 25 ianuarie 2006 a fost încuviințată proba cu expertizele specialitatea topografie și construcții.
Prin sentința civilă nr. 1142 din 20.09.2006, pronunțată în dosar nr. 4460/civ/2006, Tribunalul D. a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanți; s-a anulat dispoziția nr.1842 din 12 august 2005, emisă de P. Mun. Băilești; s-a dispus restituirea în natură către reclamanți, a următoarelor bunuri imobile: imobil situat în Mun.Băilești, .-3 (fostă . cu . din teren intravilan în suprafață de 9533 mp. și următoarele construcții aflate pe acest teren edificate anterior anului 1948 și descrise în raportul de expertiză tehnică și anexele la raport întocmit de expert tehnic ing. I. I., după cum urmează: - clădirea Primăriei Mun. Băilești; construcții anexe, respectiv castel de apă (C 7), magazie cu fânar ( C 25), bar – fostă moară (C 26), magazie, atelier mobilă (C 31), magazie (C 32), magazie producție și depozite (C 33), cabină (C 37); - imobil situat în Mun. Băilești, . . . cu . din teren în suprafață de 936 mp. și construcția aflată per acest teren în suprafață de 300 mp., respectiv fosta Bancă Agricolă; - imobil constând în teren intravilan în suprafață de_ mp. situat în Mun. Băilești, ., . raportul de expertiză tehnică și completare la raport, întocmit de exp. D. V..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că este întemeiată contestația formulată de către reclamanți, prin înscrisurile depuse la dosar făcându-se dovada faptului că aceștia au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii 10/2001, având calitatea de moștenitori ai autoarei Ș. M. (căsătorită B. – B.), decedată la data de 15 decembrie 2001, aceasta la rândul ei fiind fiica numitului Ș. I. G., autorul de la care imobilele aflate în litigiu au fost preluate de către stat.
Sub acest aspect s-a reținut că este nelegală dispoziția nr.1844/17 august 2005, emisă de P. Mun. Băilești, prin care s-a respins notificarea înregistrată cu nr.87/N/2001 pe baza considerentelor eronate că nu s-a făcut dovada proprietății autorului reclamanților asupra bunurilor solicitate.
În privința construcțiilor existente, s-a avut în vedere raportul de expertiză tehnică întocmit de exp. I. I., specialist în construcții civile și industriale, care a stabilit că pe cele două terenuri solicitate există două categorii de construcții, și anume construcțiile vechi proprietatea autorului reclamanților, ce au fost preluate de către stat, precum și construcții noi edificate după punerea în executare a actului de naționalizare.
S-a conchis că se impune restituirea în natură către reclamanți numai a construcțiilor vechi ce au constituit proprietatea autorilor reclamanților și măsuri reparatorii în echivalent pentru construcțiile noi edificate ulterior actului de naționalizare, avându-se în vedere dispoz.art.3 alin.1, art.9 alin.1 și art.10 alin.3 din Lg.10/2001.
Împotriva hotărârii respective, la data de 15 decembrie 2006 și respectiv 13 decembrie 2006 au declarat apel atât reclamanții cât și pârâta P. Mun. Băilești, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin motivele de apel depuse pe aceeași dată, reclamanții B. C. E. B. și B. B. M. G. Ș. au criticat hotărârea Tribunalului D., susținând că în mod greșit această instanță a respins cererea privind restituirea în natură pentru o parte din imobilele solicitate, pe baza considerentelor că au fost edificate după anul 1948, deși la dosar nu s-a depus nici o dovadă din care să rezulte anul de construcție, precum și faptul că au fost construite de alte persoane decât de autori.
S-a susținut și faptul că în mod eronat Tribunalul D. a menționat în dispozitivul hotărârii un alt amplasament pentru construcțiile anexe (castel de apă, moară, magazin), care au fost amplasate pe terenul situat în Mun. Băilești, .-3 (fosta . condițiile în care, conform realității din teren, rezultată din raportul de expertiză, construcțiile respective se află situate în Mun.Băilești, .> Pârâta P. mun. Băilești, prin motivele de apel depuse pe aceeași dată a susținut că în mod greșit Tribunalul D. a dispus obligarea sa la restituirea în natură a unor construcții care nu se află în proprietatea sa, neavând nici posesia și folosința acestora, cea mai mare parte din construcțiile edificate pe terenul intravilan în suprafață de 9533 mp. și menționate la pct.1 în dispozitivul hotărârii, fiind proprietatea altor persoane fizice sau juridice.
Astfel, s-a susținut că imobilul situat în Mun. Băilești, . . terenul în suprafață de 936 mp. și construcția edificată pe această suprafață, aparține Băncii Raiffeisen, iar castelul de apă aparține lui .; magazie cu fânar lui . S.; bar lui .; magazie aparținând . și cabină poartă aparținând lui . aparținând lui . magazie aparținând lui UFET.
Avându-se în vedere caracterul devolutiv al apelului, prin încheierea din 29 martie 2007, s-a considerat a fi necesar a se verifica susținerile apelantei pârâte P. Mun. Băilești, dispunându-se efectuarea unor adrese către societățile comerciale indicate pentru a se stabili în baza cărui temei juridic dețin o parte din construcțiile solicitate de către reclamanți.
Relațiile solicitate au fost înaintate instanței conform dovezilor depuse la dosar iar la data de 08 martie 2007, apelanții reclamanți au formulat întâmpinare la apelul declarat de pârâtă, solicitând respingerea acestuia, susținându-se că pe tot parcursul judecării cauzei în primă instanță, intimata nu a susținut că o parte din imobilele construcții solicitate ar fi proprietatea altor persoane fizice sau juridice.
Prin decizia civilă nr.123/20.03.2008, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, au fost admise apelurile declarate de reclamanții B. B. C. E. și B. B. M. G. Ș. și pârâta P. M. Băilești, împotriva sentinței civile nr. 1142 din 20 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr. 4460/2006, în contradictoriu cu pârâtul P. M. Băilești, având ca obiect legea 10/2001.
A fost desființată sentința menționată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoz. art.1 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, aprobate prin HG 250/03 aprilie 2007, se reține faptul că: unitatea deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică, care exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată, cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică ce are înregistrată în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste), iar entitatea investită cu soluționare notificării este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său (A.; Ministerul Finanțelor Publice, sau alte autorități publice centrale sau locale implicate).
De asemenea, dispoz.art.29 din aceleași norme metodologice arată că pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prev.la art.21 alin.1 și 2 (imobilele deținute de o regie autonomă, o societate sau companie națională, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
Raportând aceste dispoziții legale care definesc calitatea de unitate deținătoare sau de entitate investită cu soluționarea notificării, la datele speței, se constată că în mod greșit prima instanță a dispus obligarea Primăriei Băilești la restituirea către reclamanți a unor imobile pentru care această pârâtă nu are calitatea de persoană deținătoare.
Este real faptul că pe tot parcursul judecării cauzei în primă instanță, chiar și după efectuarea raportului de expertiză care a identificat și individualizat imobilele solicitate de către reclamanți, pârâta P. Mun. Băilești nu s-a apărat și nu a susținut faptul că o parte din aceste construcții revendicate au fost înstrăinate către diverse persoane fizice sau juridice, neaflându-se ‚în patrimoniul său, astfel încât nu are calitatea de unitate deținătoare.
Susținerile respective au fost făcute pentru prima dată în cadrul instanței de apel, instanță care în baza principiului rolului activ al judecătorului a dispus extinderea cercetării judecătorești prin verificarea acestor susțineri.
În acest sens s-a dispus efectuarea unor adrese către persoanele juridice nominalizate de către pârâtă prin motivele de apel pentru a se stabili dacă dețin construcțiile respective și în baza cărui temei juridic.
În urma acestor verificări s-a constatat că o parte din construcțiile solicitate de către reclamanți sunt deținute de alte persoane juridice decât P. Mun. Băilești, în baza unor acte juridice de înstrăinare, acte care dovedesc că au dobândit dreptul de proprietate asupra acestora și pe baza cărora au fost înscrise în patrimoniul acestora.
Se va constata astfel că prin dispozitivul hotărârii Tribunalului D., pârâta P. Mun. Băilești a fost obligată să restituie în natură către reclamanți, o . construcții, care nu se mai află în patrimoniul său, neavând calitatea de persoană juridică deținătoare.
Sub acest aspect se impune ca cererea formulată de reclamanți în temeiul Lg.10/2001 și având ca obiect construcțiile respective, să fie soluționată în contradictoriu cu persoanele juridice care dețin aceste imobile, și care se află înregistrate în patrimoniul lor.
Sunt aplicabile în acest sens dispoz.art.297 c.pr.civ., care atrag admiterea celor două apeluri, desființarea hotărârii tribunalului D. și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, se va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a persoanelor juridice care dețin o parte din construcțiile solicitate de reclamanți, astfel încât cererea să fie dezbătută în contradictoriu cu aceștia, iar hotărârea finală să le fie opozabilă și să poată fi pusă în executare, a mai arătat instanța de control judiciar.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din 26 septembrie 2011 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în conformitate cu dispozițiile art.1551 C.pr.civ..
Prin încheierea 25 Iunie 2012, a fost respinsă cererea de repunere pe rol și menținută măsura suspendării în temeiul dispozițiilor art. 1551 Cod procedură civilă dispusă prin încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2011, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 indice 1 alin. 2 Cod procedură civilă, în sensul că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația stabilită prin încheierea de ședință din data de 27 iunie 2011, de a preciza sediul actual al pârâtei . care la data de 26 septembrie 2011 cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 1551 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției perimării recursului, pentru termenul din 3 iunie 2013, în considerarea faptului că perimarea este reglementată de norme de ordine publică și că operează de drept, prin simpla împlinire a termenului de perimare, instanța reține următoarele aspecte:
Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, fiind determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra unor raporturi juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părții.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, act ce nu a mai fost urmat, din vina părții, de actele de procedură ce trebuiau să succeadă în mod firesc. Așadar, momentul de la care începe să curgă termenul de perimare este data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 1551 C.pr.civ., deoarece din acest moment reclamanții aveau îndatorirea de a stărui în continuarea judecății ce a fost suspendată.
În speță, ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 26 septembrie 2011, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art.1551C.pr.civ., având în vedere că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația stabilită prin încheierea de ședință din data de 27 iunie 2011, de a preciza sediul actual al pârâtei .>
Văzând că în conformitate cu dispozițiile art.248 C.pr.civ., „ orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părților, mai mult de un an", iar potrivit dispozițiilor art.252 Cod proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu.
Constatând că de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 1 an din vina părții, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii iar cererea de repunere pe rol a fost respinsă prin încheierea din data de 25 iunie 2012.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 248 și urm. Cod proc. civ., urmează a constata perimat acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată perimată cererea de chemare în judecată privind pe B. B. C. E. și B. B. M. G. Șetfan și pârâții P. M. BĂILEȘTI, P. M. BĂILEȘTI, R. B., . Z., . S. W. Service SA, ., ., ., ., . P. Băilești, I. Băilești, . W., ., . ca obiect legea 10/2001 Rejudecare cf. dec. 123 /20.03.2008 a Curții de Apel C..
Cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2013.
Președinte, Grefier,
L. C. C. C. F. C.
Red.jud.L.C.Colțlan
Tehn. F.M.
2 ex/08.07.2013
| ← Pretenţii. Hotărâre din 30-10-2013, Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 1758/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
