Revendicare imobiliară. Decizia nr. 176/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 293/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 176/2013
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. G. - judecător
Judecător L. M.
Judecător L. L. B.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul pârât D. V., împotriva sentinței civile nr. 8485/01.06.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. N. și C. C. și intimații pârâți N. M. și N. I., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat G. C., cu delegație de substituire pentru avocat Ș. T., pentru recurentul pârât D. V. și avocat V. M., pentru intimații reclamanți C. N. și C. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat G. C., pentru recurentul pârât D. V., depune la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, din care un exemplar se comunică apărătorului intimaților reclamanți.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe fond.
Avocat G. C., pentru recurentul pârât D. V., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Avocat V. M., pentru intimații reclamanți C. N. și C. C., solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate ca legală și temeinică. Arată că există un singur petit, având ca obiect revendicare, nesolicitându-se grănițuirea și în consecință nu există autoritate de lucru judecat, terenul în litigiu având o configurație distinctă față de terenul revendicat în anul 2003. Cu obligarea recurentului la cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamanții C. N. și C. C. au solicitat în contradictoriu cu pârâții D. V., N. M. și N. I. pronunțarea unei hotărâri prin care pârâtul D. V. să fie obligat să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 23 mp, situat pe latura de nord a proprietății lor, iar pârâții N. M. și Meanțu I. să fie obligați să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 150 mp, situat pe latura de nord a proprietății lor, stabilirea hotarului despărțitor între proprietatea ce le aparține și proprietatea pârâților N. și obligarea acestora să-și retragă gardul despărțitor de proprietate la limita proprietății acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 168/2001 de BNP I. Vergica, au dobândit în anul 2001 terenul în suprafață de 950 mp, situat în T 70 P 16 (zona Dezbenzinare), județul D., teren extravilan, cu vecinătățile: N-D. V., E-Dc 46,S-M. L., V-drum.
Au mai arătat reclamanții că prin sentința civilă nr. 4645/05.05.2003 pronunțată de Judecătoria C., s-a admis acțiunea reclamanților formulată împotriva pârâtului D. V. și s-a stabilit hotarul despărțitor între proprietățile părților, conform schiței la raportul de expertiză întocmit de expert I. I., fiind obligat pârâtul D. V. să-și retragă gardul despărțitor de pe proprietatea reclamanților la limita proprietății sale, pe o lățime de 1,88 m și o lungime de 46,59 m.
Se mai arată că imediat după pronunțarea sentinței civile nr. 4645/05.05.2003 pârâtul D. V. și-a retras gardul la limita proprietății sale, dar la aprox. 2-3 ani, a mutat din nou gardul despărțitor, ocupând din terenul lor suprafața de 23 mp.
De asemenea, reclamanții au mai arătat că în legătură cu pârâții N., aceștia într-o discuție au recunoscut ocuparea abuzivă a suprafeței de 150 mp, ce formează obiectul prezentei cereri.
La data de 27.02.2012, pârâtul D. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii raportat la autoritatea lucrului judecat.
În motivarea întâmpinării pârâtul D. V. a arătat că la data de 02.08.2002 a fost chemat în judecată de reclamanții C. N. și C. C. solicitând să se dispună grănițuirea proprietății sale de proprietatea reclamanților, acțiune ce a format obiectul dosarului nr._/2002, sens în care s-a pronunțat sentința 4645/05.05.2003.
Mai arată pârâtul D. V. că este incorect ca după 9 ani reclamantul C. N. să formuleze o nouă acțiune și să solicite o nouă suprafață de teren, pe care să o cedeze în favoarea reclamantului, aceeași cerere, între aceleași părți și același obiect fiind judecată anterior.
Prin încheierea de ședință din data de 27.02.2012 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul D. V. prin întâmpinare.
La data de 01.06.2012 reclamanții C. N. și C. C. și-au precizat acțiunea, în sensul că solicită în principal ca pârâtul D. V. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 48 mp, în raport de actele de proprietate ale reclamanților, iar în subsidiar să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 14,38 mp, în raport de actele cadastrale și să fie obligat pârâtul să mute gardul despărțitor la limita proprietății sale, iar în cazul refuzului, să fie autorizați să mute gardul pe cheltuiala pârâtului, iar pârâții N. M. și N. I., să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 77,24 mp, conform raportului de expertiză efectuat de expert I. I. și stabilirea hotarului despărțitor între proprietățile vecine ale reclamanților și pârâților N. și obligarea acestora să-și retragă gardul despărțitor de proprietate la limita proprietății acestora.
Prin încheierea de ședință din data de 23.04.2012 instanța a constatat că aliniatul 1 de la punctul 1 și punctul 2 al precizării la acțiune nu prezintă o modificare a cererii de chemare în judecată ci o precizare a câtimii obiectului cererii de chemare în judecată în funcție de concluziile raportului de expertiză și a luat act de aceasta, iar cu privire la aliniatul 2 al punctului 1 respectiv, prin care se solicită ca pârâtul D. V. să-și mute gardul despărțitor, instanța a constat că aceasta reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată potrivit art. 132 alin. 1 pct 2 C.pr.civilă, fiind tardiv formulată.
Prin sentința civilă nr.8485/01.06. 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă cererea precizată formulată de reclamanții C. N. și C. C. în contradictoriu cu pârâții D. V. și N. M. și N. I..
A fost obligat pârâtul D. V. să lase în deplină proprietate și pașnică posesie reclamanților C. N. și C. C. suprafața de teren de 48 mp situată în C., T70, P16, compusă din S1- 4,78 mp ( puncte 2,17,16,15,14,13,70,2) și S2- 43,22 mp (puncte 32, 66, 64, 63, 32,)astfel cum a fost identificată și delimitată conform raportului de expertiză întocmit în cauză de către dl. expert I. I. și schiței anexă nr.3, parte integrantă a raportului de expertiză întocmit în cauză, raport pe care îl omologhează.
Au fost obligați pârâții N. M. și N. I. să lase în deplină proprietate și pașnică posesie reclamanților C. N. și C. C. suprafața de teren de 77,24 mp situată în C., T70, P16 compusă din S1- 15,64 mp ( puncte topografice 3,11,12,23,3 ) și S2- 61,6 mp (puncte topografice 23,24,25,26,27,28,29,30,31,72,71,41,23,) astfel cum a fost identificată și delimitată conform raportului de expertiză întocmit în cauză de către dl. expert I. I. și schiței anexă nr.1, parte integrantă a raportului de expertiză întocmit în cauză, raport pe care îl omologhează(schiță aflată la dosar la fila 90).
A fost stabilită linia de hotar ce desparte proprietatea reclamanților C. N. și C. C. de proprietatea pârâților N. M., și N. I. pe aliniamentul punctelor 3(colțul gardului actual), punctul 23, punctul 72(la 0,77 m de colțul casei(38) al pârâților, punctul 71- la 1,82 m de colțul casei(39)a pârâților, punctul 41 conform schiței anexă nr. 1 la raportul de expertiză întocmit în cauză de către dl. expert I. I., schiță aflată la dosar la fila 91.
Au fost obligați pârâții N. M. și N. I. să-și retragă gardul despărțitor aflat pe proprietatea reclamanților între punctele 3,31 conform liniei de hotar stabilită în prezenta cauză.
A fost obligați pârâtul D. V. la plata către reclamanții a sumei de 832 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanții a sumei de 2330,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 168/29.01.2001 de BNP I. Vergica, reclamantul C. N. a dobândit imobilul situat în C., T 70, P16, compus din teren extravilan în suprafață de 950 mp, având următoarele vecinătăți: N- D. V., E- Dc 46, S- M. L., V- Drum, iar potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul I. I., reclamanții dețin în fapt suprafața de 746 mp.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2072/20.10.1998 de BNP I. Vergica, pârâtul D. V. a dobândit imobilul, compus din teren extravilan în suprafață de 300 mp, ce face parte din suprafața totală de 2500 mp situat în C., T70, P16, având următoarele vecinătăți: N- M. V., E- Dc 46, S- M. L., V- Drum, iar potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul I. I., pârâtul deține în fapt suprafața de 348 mp.
Pârâții N. M. și N. I. sunt proprietarii terenului arabil extravilan în suprafața de 2818 mp situat în C., T70, P15, .,73 conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3557/11.12.2000 și contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2892/26.08.2002, iar potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul I. I. aceștia dețin în fapt suprafața de 2921,24 mp.
De asemenea, instanța a mai reținut având în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul I. I. că pârâtul D. V. ocupă din terenul proprietatea reclamanților suprafața de 48 mp, iar pârâții N. M. și N. I. ocupă din terenul proprietatea reclamanților suprafața de 77,24 mp.
Potrivit art. 480 Cod pr. civilă, dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv si perpetuu care conferă titularului, exercițiul liber si nestingherit al tuturor prerogativelor sale - posesia, folosința si dispoziția - afara de cazul în care dreptul este dezmembrat prin voința acestuia din urmă.
Cel mai energic mijloc de apărare al dreptului de proprietate este acțiunea în revendicare, definita ca fiind acțiunea reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.
Astfel, orice persoană care este proprietar neposesor poate astfel chema în judecată o altă persoană care îi tulbură proprietatea și posesia pentru restabilirea dreptului său de proprietate.
Ca atare raportând dispozițiile legale mai sus menționate la situația de fapt reținută, având în vedere că pârâtul D. V. ocupă din terenul proprietatea reclamanților suprafața de 48 mp, instanța va obliga pârâtul D. V. să lase în deplină proprietate și pașnică posesie reclamanților C. N. și C. C. suprafața de teren de 48 mp situată în C., T70, P16, compusă din S1- 4,78 mp ( puncte 2,17,16,15,14,13,70,2) și S2- 43,22 mp (puncte 32, 66, 64, 63, 32,) astfel cum a fost identificată și delimitată conform raportului de expertiză întocmit în cauză de către dl. expert I. I. și schiței anexă nr.3, parte integrantă a raportului de expertiză întocmit în cauză, raport pe care îl omologhează.
De asemenea, constatând că pârâții N. M. și N. I. ocupă din terenul proprietatea reclamanților suprafața de 77,24 mp instanța va obliga pârâții N. M. și N. I. să lase în deplină proprietate și pașnică posesie reclamanților C. N. și C. C. suprafața de teren de 77,24 mp situată în C., T70, P16 compusă din S1- 15,64 mp ( puncte topografice 3, 11,12,23,3) și S2- 61,6 mp (puncte topografice 23,24,25,26,27,28,29,30,31,72,71,41,23,) astfel cum a fost identificată și delimitată conform raportului de expertiză întocmit în cauză de către dl. expert I. I. și schiței anexă nr.1, parte integrantă a raportului de expertiză întocmit în cauză, raport pe care îl omologhează(schiță aflată la dosar la fila 90).
Având în vedere soluția care urmează să se pronunțe cu privire la al doilea capăt de cerere al acțiunii formulate de reclamanții C. N. și C. C. în contradictoriu cu pârâții N. M. și N. I., instanța a admis capătul de cerere referitor la stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți și să stabilească linia de hotar ce desparte proprietatea reclamanților C. N. și C. C. de proprietatea pârâților N. M., și N. I. pe aliniamentul punctelor 3(colțul gardului actual), punctul 23, punctul 72(la 0,77 m de colțul casei(38) al pârâților, punctul 71- la 1,82 m de colțul casei(39) a pârâților, punctul 41 conform schiței anexă nr. 1 la raportul de expertiză întocmit în cauză de către dl. expert I. I., schiță aflată la dosar la fila 91, având în vedere că din considerentele raportului de expertiză, rezultă că între cele două proprietăți nu există linie de hotar, iar gardul edificat de pârâți pe aliniamentul punctelor 3,31 este edificat pe terenul proprietatea reclamanților.
De asemenea, având în vedere că din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză a rezultat că întregul gard de sârmă și scândură este edificat de pârâții N. M. și N. I. pe terenul proprietatea reclamanților, instanța a obligat pârâții N. M. și N. I. să-și retragă gardul despărțitor aflat pe proprietatea reclamanților între punctele 3, 31 conform liniei de hotar stabilită în prezenta cauză.
În ceea ce privește cererea reclamanților privind autorizarea lor de a muta gardul în caz de refuz al pârâților N. M. și N. I. instanța a constatat că aceasta cerere poate fi formulată ulterior, potrivit dispozițiilor art. 580 indice 2 Cod de procedură civilă în condițiile în care pârâții ar refuza executarea obligației stabilite în sarcina lor prin prezenta hotărâre.
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, potrivit dispozițiilor art. 274 Cod proc.civ., partea care cade în pretenții a fost obligată, la cerere, să platească cheltuielile de judecată, această obligație avându-și sorgintea în culpa procesuala, dovedita prin aceea ca ea a pierdut procesul.
Fiind în culpa procesuală, în baza art.274 C.pr.civ., instanța a obligat pârâtul D. V. la plata către reclamanții a sumei de 832 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cota de ¼ din cuantumul onorariului de avocat și expert ( respectiv 700 lei) și taxa judicară de timbru și timbru judiciar în cuantum de 132 lei corespunzător capătului de cerere având ca obiect revendicare și pârâții N. M. și N. I. la plata către reclamanții a sumei de 2330,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând cota de 3/4 din cuantumul onorariului de avocat și expert – 2100 lei și taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantum de 230, 3 lei corespunzător capetelor de cerere având ca obiect revendicare, grănițuire și obligație de a face.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul D. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, se arată că a invocat în fața primei instanțe autoritatea de lucru judecat prin litigiul ce a format obiectul dosarului nr._/2002, prin raportare la sentința nr.2645/05.05.2003, insa fara nicio motivare instanta a respins aceasta exceptie.
Prin Serviciul Registratura, recurentul a depus, la data de 20.11.2012, precizari
Prin care a invederat ca mai trebuie să mai ia o parte din pământul pârâtului pentru a-și întregi cadastrul, motivând că ulterior pârâtul și-a mutat gardul pe vechiul amplasament.
Intimatul reclamant C. Niocvolae a formulat întâmpinare, arătând că în cauză nu există tripla identitate de obiect,m cauză, părți în raport de sentința civilă nr.4645/05.05.2003 pronunțată de Judecătoria C. și că recurentul pârât a recunoscut pe de o parte că hotărârea în baza căreia se invocă autoritate de lucru judecat a fost executată în mod voluntar de către acesta și că în urma executării corespunzătoare a sentinței civile nr.4645/2003 frontul stradal al proprietății acestuia, în realitate este mai mare de 7 m.l., iar ieșirea intimatul reclamant este de 2 m.l. în loc de 2,30 m.l., conform actelor de proprietate, cadastru și sentința civilă menționată.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele motive:
Astfel, se constata ca instanta de fond a pronuntat o hotarare legala si temeinica prin corecta interpretare a ansamblului probator administrat in cauza raportat la situatia de fapt dedusa judecatii.
Sustinerile recurentului (dezvoltate prin notele de sedinta depuse la fila 21 din recurs in care nu se face altceva decat sa se dezvolte motivul de recurs invocat initial) in sensul ca a invocat in fata primei instante exceptia autoritatii de lucru judecat, exceptie pe care Judecatoria C. ar fi respins-o fara a motiva in vreun fel aceasta solutie apar ca nefondate pentru considerentele ce urmeaza:
La termenul de judecata din data de 27.02.2012 (f 67 dosar fond) instanta, dupa ce, cu respectarea principiului contradictorialitatii, a pus in dezbaterea partilor exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de recurentul parat D. V. pe capatul de cerere avand ca obiect revendicare, a respins motivate aceasta exceptie, retinand, in mod correct, ca in cauza nu sunt indeplinite prevederile art 1201 C civ, intrucat reclamantii intimate au invocat in prezenta cauza eventuala ocupare a terenului de catre recurentul parat D. V. dupa pronuntarea sentintei civile ce a facut obiectul dosarului nr_/2002.
Tribunalul retine că potrivit dispozitiilor art 166 C. exceptia puterii lucrului judecat se poate ridica de parti sau de judecator chiar inaintea instantelor de recurs.
Potrivit art 1201 C Civ puterea de lucru judecat presupune indeplinirea cumulativa a trei cerinte: identitate de parti, de cauza si de obiect ale unei actiuni de chemare in judecata nou formulate, in raport cu o sentinta judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Instanta retine aplicabilitatea in continuare a acestui text de lege, avand in vedere dispozitiile art 230 din Legea 71/2011 potrivit carora la data intrării în vigoare a Codului civil se abroga Codicele civil (sau Codul civil din 1864), publicat în Monitorul Oficial nr. 271 din 4 decembrie 1864, nr. 7 din 12 ianuarie 1865, nr. 8 din 13 ianuarie 1865, nr. 8 din 14 ianuarie 1865, nr. 11 din 16 ianuarie 1865, nr. 13 din 19 ianuarie 1865, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția dispozițiilor art. 1169 - 1174 și 1176 - 1206, care se abrogă la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010.
Cat priveste primul element ( partile ), in speta instanta constata aceasta identitate de parti, avand in vedere ca in dosarul_/2002 al Judecatoriei C. figureaza aceleasi parti cu aceleasi calitati procesuale ca si in prezentul litigiu, respectiv C. N., in calitate de reclamant (chiar daca in prezenta cauza figureaza in calitate de reclamanta si sotia reclamantului C. C.) si D. V., in calitate de parat.
In sfera notiunii de obiect al cererii de chemare in judecata se include nu numai obiectul material (pretentia concreta ), ci si dreptul subiectiv care poarta asupra obiectului material (de exemplu, dreptul de proprietate).
Instanta constata insa ca intre cele doua actiuni nu exista identitate de obiect, in primul dosar solicitandu-se granituirea proprietatilor partilor, in timp ce in prezenta cauza se solicita de catre reclamant obligarea paratului D. V. sa ii lase in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 23 mp pe care o ocupa paratul din terenul reclamantului, investindu-se asadar instanta in prezenta cauza cu o actiune in revendicare.
Prin cele de-al treilea element (cauza )se intelege fundamentul pretentiei afirmate, situatia de fapt calificata juridic, element care, de asemenea, potrivit celor anterior expuse, nu se regaseste in prezenta cauza prin raportare la judecata initiala.
In atare conditii, in mod corect prima instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de paratul recurent prin intampinare.
Mai mult decat atat, chiar si in situatia in care obiectul prezentei cauze nu ar fi numai acela al revendicarii unei suprafete de teren pe care paratul recurent ar ocupa-o de la reclamantii intimati, ci, potrivit precizarii depuse la fila 108 din dosarul de fond si obligarea paratului recurent sa isi mute gardul despartitor la limita proprietatii sale, in cauza tot nu s-ar pune in discutie autoritatea de lucru judecat in raport cu sentinta civila nr. 4645/05.05.2003 a Judecatoriei C., asa cum sustine recurentul, dat fiind faptul ca in prezenta cauza se invoca tocmai ocuparea de catre recurent a unei suprafete de teren ulterior pronunțării sentinței civile nr 4645/05.05.2003 a Judecatoriei C..
Pentru aceste motive, fata de prevederile art 312 C., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Totodata, fata de prevederile art 274 C., va obliga recurentul parat D. V. la plata catre intimatii reclamanti C. N. si C. C. a sumei de 2033 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs (onorariu aparator conform chitantelor depuse la dosar si taxa judiciara de timbru pentru repunerea pe rol a cauzei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât D. V., împotriva sentinței civile nr. 8485/01.06.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. N. și C. C. și intimații pârâți N. M. și N. I., ca neîntemeiat.
Obligă recurentul pârât la plata către intimatii reclamanti a sumei de 2033 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu apărător + taxă judiciară de timbru)
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Februarie 2013.
Președinte, D. G. | Judecător, L. M. | Judecător, L. L. B. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.L.L.B.
Tehn.F.M./2 ex.
11.02.2013
Jud fond C.Fl.S.
| ← Suspendare provizorie. Decizia nr. 183/2013. Tribunalul DOLJ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
