Pretenţii. Decizia nr. 179/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 179/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 3496/215/2006*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 179/2013
Ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Steluța G.
Judecător G. C. F.
Grefier G. D.
Pe rol pronunțarea apelurilor formulate de reclamanții G. O.-A.- decedat, reclamanții moștenitori G. T.-S., G. B. S., M. C., și de pârâții L. I., C. N., C. A., împotriva sentinței civile nr._/16.12.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta L. P. – decedată, moștenitori fiind apelanții pârâți L. I., cu C. A. – nepoată, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când având nevoie de timp pt. a delibera, instanța a amânat pronunțarea la termenul din 22.0.2013, termen la care, pt. aceleași motive a fost amânată pronunțarea la termenele din 29.03.2013, respectiv 05.04.2013, când în vederea constituirii legale a completului de judecată, dată fiind lipsa justificată a unui membru al completului de judecată, a fost amânată pronunțarea la termenul de astăzi, 12.04.2013.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față:
Prin acțiunea formulată la 26.09.2006 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la nr._ (nr. vechi: 17.327/C/2006), reclamanții G. O. – A. și G. T. S., au chemat în judecată pe pârâții L. I. și C. N., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 1500 mp, situat în C., ..98, jud. D., la desființarea împrejmuirii și a construcției edificate pe acest teren precum și obligarea la plata de către pârâți a lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea în fapt a acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață de 4910 mp, situat în C., tarlaua 54, . l-au dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1004/09/05.2000 la BNP P. E.. In partea de nord vest a acestei suprafețe de teren, la intersecția străzii Fermierului cu . ocupă o parte din suprafața sa, au împrejmuit terenul ocupat și au edificat pe acesta o casă și câteva anexe gospodărești.
Au mai arătat reclamanții că, deși au solicitat pârâților să elibereze terenul ocupat și să-și ridice construcțiile, aceștia au refuzat.
La data de 02.11.2006, pârâții au depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
In susținerea apărărilor, pârâții au arătat că nu ocupă suprafața de teren indicate de reclamanți, iar pârâtul C. N. deține acte de proprietate asupra unei suprafețe de teren situate în C., .. 98, jud. D., conform actului de dezmembrare și contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 907/25.04.2005 la BNP I. Vergica. Au mai arătat pârâții că acest act a fost înscris în Cartea Funciara sub nr. definitiv 7310/2005, astfel ca prin înscriere dreptul lor a devenit opozabil erga omnes.
La data de 29.11.2007, instanța, în temeiul disp.art. 244 c.p.c. a suspendat cauza până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/215/2007.
La data de 25.05.2010 pârâții au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, fixându-se termen la 05.07.2010.
Prin sentința civilă nr._ din 18.10.2010 pronunțată de Judecătoria C. au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes ca neîntemeiate.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții G. O. – A. și G. T. S., împotriva pârâților L. I., L. P., C. N. și P. A., ca neîntemeiată
Au fost obligați reclamanții la 2000 lei cheltuieli de judecată către pârâți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin acțiunea introductivă având ca obiect revendicare imobiliară cu privire la imobilul situat în C., ., nr.98, jud. D., reclamanții au invocat ca mijloc de probă în susținerea calității de proprietari contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1004/09.05.2000.
Prin sentința civilă nr._/25.06.2009, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 2069, pronunțată de Tribunalul D. la data de 06.11.2009, s-a dispus constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1004/09.05.2000 sub aspectul terenului în suprafață de 1000 mp situat în C., ., nr.98, jud. D..
S-a reținut în esență că, în condițiile în care s-a dispus constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 2299-_/30.08.1999 prin sentința civilă nr._/18.09.2008 pronunțată de Judecătoria C., act în baza căruia vânzătorul Z. A. a vândut reclamantului G. O. A. suprafața de 1000 mp, tarlaua 54, . parte din suprafața de_ mp, actul subsecvent – contractul de vânzare cumpărare – autentificat sub nr. 1004/09.05.2000 este și el lovit de nulitate absolută în conformitate cu disp. art. 948 pct. 3 si 4 C.civ.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții G. O.-A. și G. T.-S..
În motivarea apelului se arată că instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere cu privire la desființarea împrejmuirii și a construcțiilor edificate de pârâți pe terenul proprietatea lor și asupra capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata lipsei de folosirea a terenului pe ultimii 3 ani, soluționând procesul fără a intra în judecata fondului.
Astfel, prin acțiunea introductivă apelanții au învestit instanța cu un prim capăt de cerere având ca obiect revendicarea suprafeței de 1500 mp ocupate de pârâți, situate în . în C., T54, p37 cu următoarele învecinări: la nord – DE6, la est – I. C., la sud T13/2 și la vest DE 32/2 teren care, potrivit schiței parcelare de punere în posesie se găsește în întregime la intersecția . . 32/2).
Arată că expertiza efectuată în cauză de expert C. V. a constatat că pârâții le ocupă din terenul în suprafață de 1390 mp materializat pe schița anexă între punctele 1-2-3-4-9-10-11-12-13-8-6-1, cu dimensiunile și vecinătățile arătate în aceasta, pe acest teren pârâții construind construcțiile C1, C2, C3.
Se mai arată că prin sentința civilă nr._ din 25.06.2009 Judecătoria C. a constatat nulitatea absolută parțială a actului lor de proprietate numai pentru suprafața de 1000 mp situat în ..98.
Instanța de fond, fără să analizeze expertiza și documentația cadastrală a pârâților, probe administrate în cauză, a concluzionat că întreg terenul situat în C., .. 98, are suprafața de 1000 mp și întrucât nulitatea absolută a actului lor se referă la acest teren nu mai dețin actul care să justifice acțiunea în revendicare.
Tribunalul D. - Secția Civilă prin Decizia nr. 258/20 .04. 2011, a admis apelul declarat de reclamanții G. O.-A. și G. T. – S., împotriva sentinței civile nr._/18.10.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții L. I., C. N., L. P., a desființat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Analizând considerentele sentinței pronunțate la 18.10.2010 de instanța de fond, Tribunalul a constatat că aceasta nu a făcut referire și nu s-a pronunțat asupra diferenței de teren de la 1500 mp solicitați de reclamanți prin acțiunea introductivă și care a investit instanța și suprafața de 1000 mp. cu privire la care s-a constatat nulitatea actului de proprietate invocat de reclamanți și nici nu a analizat capetele de cerere privind demolarea împrejmuirii si construcțiilor edificate de pârâți pe terenul proprietatea reclamanților și capătul de cerere în despăgubiri pentru terenul proprietatea reclamanților, ocupat fără drept de pârâți, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, în înțelesul art. 129 si 312 C.pr.civ., sub acest aspect fiind întemeiate criticile formulate de apelanții reclamanți in cadrul cererii lor de apel.
Aceasta în situația în care chiar expertul desemnat în cauza a constatat că pârâții ocupă o suprafață de 1390 mp din terenul în suprafață totala de 4190 mp deținut de reclamanți în T 54, P 37 în baza contractului de vânzare cumpărare autentic nr. 1004/2000, deci mai mult decât suprafața de 1000 mp. ce a făcut obiectul acțiunii în nulitate.
Constatând ca prima instanța nu a analizat regimul juridic al terenului în suprafață de 500 mp. ( diferența de la 1500 mp invocați în acțiune si 1000 mp ce au făcut obiectul acțiunii în nulitate ) pentru care reclamanții au solicitat recunoașterea proprietății și redobândirea posesiei, sub aspectul îndeplinirii condițiilor prev. de art. 480 mp. C.cvi., respectiv dovada dreptului de proprietate al reclamanților și posesia abuzivă a pârâților, nu a identificat în mod concret această suprafață ( referindu-se în hotărâre doar la suprafața de 1000 mp ce a constituit obiectul acțiunii în anulare, dar fără a identifica in mod clar aceasta suprafața din terenul revendicat de reclamanți), si in raport de aceasta suprafața, situația construcțiilor și împrejmuirii invocate de reclamanți și capătul de cerere in pretenții pentru lipsa de folosința a terenului reclamanților ocupat de pârâți, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ca prin modalitatea de desfășurare a procesului în fața primei instanțe nu a fost respectat dreptul la apărare si la un proces echitabil pentru părți, și având în vedere și necesitatea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, pentru părți, tribunalul a admis apelul, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanța de fond.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ 2011* .
Prin sentința civilă nr._/16.12.2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții G. O.-A., G. T. - S., în contradictoriu cu pârâții L. I., C. N., L. P., C. A..
Au fost obligați pârâții L. I. și L. P. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 561 ,76 m.p. individualizată prin punctele de contur 2-3-4-7-8-9-6-5-2 din schița terenului anexată la raportul de expertiza specialitatea topografie astfel cum a fost completat in al doilea ciclu procesual, întocmit de expertul Carpici V. .
Au fost obligați pârâții C. N. și C. A. sa lase in deplina proprietate și liniștită posesie suprafața de 131,77 m.p. individualizată prin punctele de contur 9-8-10-11-9 din schița terenului anexată la raportul de expertiza specialitatea topografie astfel cum a fost completat in al doilea ciclu procesual, întocmit de expertul Carpici V..
Au fost obligați pârâții L. I. și L. P. sa demoleze partea din construcția C 2 garaj situată pe suprafața de 561 ,76 m.p. mai sus individualizată.
Au fost obligați pârâții C. N. și C. A. să demoleze partea din construcția C 3 casă de locuit amplasată pe suprafața de 131,77 m.p. mai sus individualizată.
Au fost obligați pârâții L. I. și L. P. sa plătească reclamantului suma de 3033,54 lei cu titlu de contravaloare de folosința a suprafeței de teren de 561 ,76 m.p., pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare in judecată.
Au fost obligați pârâții C. N. și C. A. sa plătească reclamantului suma de 711,558 lei cu titlu de contravaloare de folosința a suprafeței de teren de 131,77 m.p., pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare in judecată.
A fost admisă, proporțional cu pretențiile admise, cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată.
Au fost obligați pârâții L. I. și L. P. să plătească reclamantului suma de 1596 lei cheltuieli de judecată .
Au fost obligați pârâții C. N. și C. A. sa plătească reclamantului suma de 532 lei cheltuieli de judecată .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare in judecată, reclamanții G. O. – A. și G. T. S., chemat în judecată pe pârâții L. I. și C. N., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligați să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 1500 mp, situat în C., ..98, jud. D., la desființarea împrejmuirii și a construcțiilor edificate pe terenul ocupat, obligarea la plata de către pârâți a lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani, reclamanții arătând in fapt ca sunt proprietarii terenului în suprafață de 4910 mp, situat în C., tarlaua 54, . l-au dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1004/09/05.2000 la BNP P. E., că pârâții ocupă fără drept din acest teren o suprafață de 1500 mp in partea de nord vest la intersecția străzii Fermierului cu .>
Potrivit încheierii de ședința din data de 05.07.2010, reclamanții și-au precizat cererea de chemare în judecată în sensul că au fost introduse și conceptate în cauză în calitate de parate pe L. P. și P. A. ( C.), iar în ședința publică din data de 15.12.2011, reclamanții si au mărit câtimea obiectului de la 1500 m.p. revendicați de la parați la 1725,68 mp și au solicitat modificarea cererii de chemare in judecată solicitând constatarea dreptului de proprietate pe temeiul accesiunii imobiliare artificiale, asupra construcțiilor amplasate pe teren lor, edificate de parați, solicitare ce le a fost respinsa ca inadmisibilă in raport de stadiul procesual al judecării cauzei ( rejudecare după desființare unde judecata se desfășoară în limite precis stabilite, potrivit art. 315 c.pr.civ.).
Instanța, analizând în mod coroborat probele administrate în cauza administrate atât în primul ciclu procesual cât și în cel de al doilea respectiv: înscrisurile, depozițiile martorilor B. M. și B. I., S. I. ( f.52-56 dos. primul ciclu procesual), raportul de expertiza întocmit tehnică întocmit de expertul P. M. ( f. 71-78 dos. primul ciclu procesual) și raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie întocmit de expertul C. V. ( f. 195 -203 dos. primul ciclu procesual) completat în cel de al doilea ciclu procesual, a reținut că reclamantul prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP P. E., sub nr. 1004, la data de 09 mai 2000, a dobândit de la vânzătorul Z. A. ( căruia i se reconstituise dreptul de proprietate asupra terenului vândut, prin TDP NR 2299-_/30.08.1999 –f. 57 primul ciclu procesual ), dreptul de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren printre care și asupra suprafeței de 4910 mp, situat în C., tarlaua 54, . la N – De 6, la E- C. G., la s- De6, la V De 32/2.
Prin sentința civila nr._/18.09.2008 definitivă și irevocabilă Judecătoria C. a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții L. I., L. P., C. N. și C. (fostă P. ) A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar C. și Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar D. și Z. I., a constat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 2299 -_ din 30.08.1999 pe numele Z. N. A. asupra terenului în suprafață de 1000 m.p individualizat în T 54 P 37, teren situat în C., .. 98 și prin sentința civilă nr._/25.06.2009 pronunțată de Judecătoria C. astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 27.04.2010, s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr. 1004/ 2000 de BNP P. E., asupra terenului în suprafața de 1000 m.p, situat in C., .. 98 .
În acest sens, s-a reținut că, potrivit cuprinsului sentinței civile nr._/18.09.2008, pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr._/215/2007, prezentul dosar înregistrat sub nr._/C/2006 actualmente_, a fost atașat la dosarul nr._/215/2007, iar raportul de expertiza tehnica specialitatea topografie întocmit de expertul C. V., în primul ciclu procesual în prezenta cauză, a constituit proba pe baza căreia instanța a individualizat suprafața de teren de 1000 m.p., situată în T 54 P 37 C. Alea IV Brestei nr . 98, pentru care s-a constat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 2299 -_ din 30.08.1999 și a constatării nulității parțiale a contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr. 1004/ 2000 de BNP P. E., asupra terenului în suprafața de 1000 m.p, situat in C., .. 98.
În atare situație, instanța conformându -se indicațiilor instanței de control judiciar date prin decizia nr. 258/2011 a Tribunalului D., a purcedat la identificarea terenului în suprafața de 1000 m.p, ce a făcut obiectul sentințelor judecătorești sus menționate, reținând că, din sentințele judecătorești mai sus menționate și ținând seama de întreg probatoriul administrat în cauză, s-a constatat că schița raportului de expertiza tehnică întocmit de expertul C. V. ( fila 201 primul ciclu procesual ), este asemănătoare cu schița anexată suplimentului efectuat în rejudecare la raportul de expertiza specialitatea topografie cu deosebirea ca expertul C. V., în aceasta din urmă schița a divizat în loturi terenul de 1000 m.p, deținut de parați în baza titlurilor lor de proprietate ( contract de vânzare cumpărare aut. nr._/1993, act de dezmembrare/contract de vânzare cumpărare aut. sub nr. 907/25.04.2005) plus cei 30 m.p. care sunt incluși în terenul pentru care reclamantului i-a fost anulat titlul de proprietate, astfel reclamantului i-a fost anulat titlul de proprietate pentru suprafața de 1000 m.p. delimitată prin punctele 1-2-5-6-9-11-12-13-14-15, potrivit schiței terenului ( f. 37).
Prin urmare, instanța văzând și dispozițiile art. 480 c.civil, a reținut că acțiunea reclamantului în parte este întemeiată, întrucât din întreg ansamblul probator administrat in cauza rezulta fără putință de tăgadă că parații stăpânesc mai mult teren decât au titlurile lor de proprietate sus arătate, în concret, parații L. I. și L. P., ocupă de la reclamanți suprafața de 561,76 m.p, materializați intre punctele 2-3-4-7-9-9-6-5-2 pe schița întocmită d expertul C. V. ( f. 37 ), iar pârâții C. N. și C. A., ocupă de la reclamanți suprafața de 131,77 m.p. materializați pe aceeași chita intre punctele 9-8-10-11-9.
Instanța nu a reținut apărarea pârâților în sensul că sunt de buna-credință fiindcă, pe de o parte, în speță suntem într-o acțiune în revendicare în ipoteza în care una dintre părți are titlu asupra terenului revendicat ( reclamantul) iar nu în situația în care niciuna dintre părți să nu aibă titlu și să fie necesară în cele din urmă compararea posesiilor aflate în conflict iar, pe de altă parte pornind de la definiția posesorului de buna-credință consacrată de dispozițiile art. 486 cod civil din 1864, respectiv :posesorul este de bună-credință când poseda ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu –i sunt cunoscute, s-a constatat că nu este îndeplinită ipoteza acestui text de lege pentru ca pârâții L. I. și L. P., stăpânesc din terenul reclamantului suprafața de 561 ,76 m.p. individualizată prin punctele de contur 2-3-4-7-8-9-6-5-2 din schița terenului, și parații C. N., C. A., stăpânesc din terenul reclamantului suprafața de 131,77 m.p. individualizată prin punctele de contur 9-8-10-11-9, fără a avea vreun titlu care sa le confere acest drept .
Așadar, din probele administrate în cauză mai sus indicate, rezultă că este întemeiată și pretenția constând în demolarea construcțiilor de către parați, amplasate pe terenul proprietatea reclamanților, întrucât un prim efect al admiterii acțiunii în revendicare este restituirea lucrului liber de orice sarcini.
Având în vedere dispozițiile art. 485 precum și art. 480 c. civil care definește proprietatea ca fiind dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru in mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, se constată ca si pretenția privind lipsa de folosința pe ultimii 3 ani anteriori formulării cererii este întemeiată, însă la stabilirea cuantumului datorat de parați instanța a ținut seama de valoarea metrului pătrat a terenului stabilită expertul C. V. (36), valoare care se va raporta la suprafața ocupată de către pârâți, urmând a obliga parații L. I. și L. P., să plătească reclamantului suma de 3033,54 lei cu titlu de contravaloare de folosință a suprafeței de teren de 561 ,76 m.p., pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare in judecată și parații C. N. și C. A. sa plătească reclamantului suma de 711,558 lei cu titlu de contravaloare de folosința a suprafeței de teren de 131,77 m.p., pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare in judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții G. O.-A., G. T. – S. și pârâții L. I., C. N., C. A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamanții au arătat că, critica adusă sentinței constă în aceea că prima instanță a obligat pârâții L. I. și L. P. să le plătească suma de 3.033, 54 lei cu titlu de contravaloarea de folosință a suprafeței de teren de 561,76 m.p, pe ultimii trei ani anteriori introducerii cereri de chemare în judecată și pe pârâții C. N. și C. A. la suma de 711,55 lei cu titlu de contravaloare de folosință a suprafeței de teren de 131,77 m.p. pe ultimii trei ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sume care reprezintă doar o parte din contravaloarea reală a lipsei de folosință a terenurilor ocupate de către pârâți.
În mod greșit, prima instanță a avut în vedere raportul de expertiză întocmit în rejudecare de expert C. V., raport împotriva căruia reclamanții au formulat obiecțiuni.
Astfel, expertul a calculat prejudiciul cauzat reclamanților prin lipsa de folosință a terenului raportat la perioada de fructificare a capitalului teren, care este de 25 de ani. Această metodă este folosită însă în cazul înstrăinării terenului cu plata în rate, valoarea acestuia putând fi încasată în maxim 25 de ani.
În speță, nu este vorba de o înstrăinare, ci de un prejudiciu cauzat prin lipsirea reclamanților de unul dintre atributele dreptului de proprietate - folosința.
Fiind teren intravilan cu destinație curți-construcții, expertul trebuia să calculeze contravaloarea lipsei de folosință cel puțin la nivelul chiriei lunare pe metru pătrat pentru astfel de terenuri, chirie care nu poate fi mai mică decât cea percepută de Consiliul Local al Municipiului C. pentru terenurile proprietatea sa privată.
Prin HCL s-a stabilit că nivelul chiriei pentru terenuri cu această destinație este de 1,5-7 lei m.p., iar expertul a stabilit ca valoare a lipsei de folosință a terenul ca fiind 0,14 lei.
Reclamanții consideră că este necesar să se efectueze o completare la raportul de expertiză, fie o nouă expertiză, care să aibă ca obiectiv determinarea corectă a cuantumului lipsei de folosință a terenurilor ocupate de pârâți pe perioada de 3 ani anterioară introducerii acțiunii.
Pârâții, în motivarea apelului, arată că au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză la termenul din 15.12.2011, obiecțiuni ce vizau ca expertul să stabilească în concret cât ocupă pârâții din terenul reclamanților, având în vedere documentațiile cadastrale, actele de proprietate și sentința civilă nr._/25.09.2009, obiecțiuni care au fost respinse, deși erau pertinente și veneau în perfectă concordanță cu apărările apelanților și cu înscrisurile depuse la dosar cauzei.
Pârâții apreciază că există neconcordanțe vădite între schițele-anexă la raportul de expertiză și cele topo-cadastrale întocmite cu ocazia intabulării dreptului de proprietate al părților sub aspectul punctelor de reper și configurației în plan a terenului.
Expertul face o afirmație neconformă cu realitatea că nu poate identifica cadastral terenul de 1000 m.p ce a făcut obiectul litigiului dintre părți. Astfel, acesta venea în contradicție cu propria expertiză efectuată în cadrul primului ciclu procesual prin care a identificat terenul conform sentinței civile nr._/25.06.2009 pronunțată de Judecătoria C. prin care actul de vânzare-cumpărare al reclamanților a fost declarat nul absolut. De asemenea, există neconcordanțe între cele două schițe întocmite, coordonatele sunt sensibil diferite față de cele din expertiza din primul ciclu procesual și totodată suprafețele de teren din partea de sud și de vest sunt evidențiate greșit.
Nu este stabilit cât teren este ocupat de către cele două imobile construcții C 2 și C 3, astfel că nu se poate stabili cu certitudine dacă aceste imobile pot fi demolate total sau parțial.
Pârâții au solicitat, în temeiul art.138 alin.2 C.pr.civ., efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică specialitatea construcții.
Referitor la obligarea pârâților L. I. de a-și ridica construcția de pe terenul proprietatea reclamanților, construcție materializată în raportul de expertiză întocmit în rejudecare sub titulatura C 2, pârâții au invocat prescripția dreptului la acțiune în ce privește acest capăt de cerere, dar instanța nu s-a pronunțat asupra acestei excepții.
Pârâții au dat dovada de constructori de bună-credință la momentul edificării, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 499 Cod Civil și nefiind incidente dispozițiile art.494 Cod civil privind accesiunea imobiliară.
Reclamanții nu au solicitat niciodată prin notificare către pârâți ridicarea acestor construcții.
Nu poate fi primit capătul de cerere privind obligarea pârâtului L. I. la plata de despăgubiri referitoare la lipsa de folosință, deoarece este un capăt accesoriu celui privind obligația de a face care este, așa cum au arătat pârâții, prescris.
Pârâții arată că terenul în litigiu nu a fost înscris de cei doi reclamanți la administrația financiară, astfel că aceștia nu au rol fiscal deschis asupra suprafeței de teren în litigiu.
Solicită, într-o teză principală, refacerea raportului de expertiză și efectuarea unui raport de expertiză specialitatea construcții.
În subsidiar, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În cursul procesului aflat în calea de atac a apelului s-a adus la cunoștința instanței că pârâta L. P. a decedat la data de 02.12.2011(conform certificatului de decs de la fila 39 dosar ) și că singurii moștenitori sunt pârâții apelanți L. I. în calitate de soț supraviețuitor și C. A. în calitate de nepoată de soră.
Prin încheierea de Cameră de consiliu de la 01.06.2012 a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de apelantul pârât L. I. și s-a dispus reducerea taxei judiciare de timbru de la suma de 925 lei la suma de 462,5 lei și a timbrului judiciar de la 2,5 lei la 1,25 lei.
Prin încheierea de ședință de la 15.06.2012, tribunalul a dispus atașarea la dosarul cauzei a dosarului nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr._/25.06.2009.
În ședința publică din 14.09.2012, tribunalul, ca urmare a decesului apelantului reclamant G. O. A. a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor G. B. S. în calitate de fiu și M. C. în calitate de fiică, soția supraviețuitoare, G. T. S. având deja calitatea de parte în dosar.
În ședința publică din 26.10.2012 instanța a încuviințat pentru apelanții pârâți efectuarea unei expertize tehnice specialitatea construcții care să stabilească întinderea și vechimea celor două construcții și dacă există soluție tehnică de demolare parțială a construcției deținute de apelantul Căciun.
Expertiza a fost efectuată de dl expert I. I. și se află atașată la filele 71-73 dosar.
În ședința publică din 15.03.2013 apărătorul apelanților reclamanți a învederat instanței că nu mai insistă în efectuarea expertizei privind calculul lipsei de folosință a terenurilor.
În aceeași ședință, instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a apelanților reclamanți G. B. S. și M. C., excepție invocată de apelanții pârâți.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu disp. art. 137, alin. 1 C.p.c., excepția lipsei calității procesuale active a apelanților reclamanți G. B. S. și M. C., tribunalul urmează să o respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit legii civile române, dovada calității de moștenitor se face prin certificatul de moștenitor iar, în lipsa acestuia, prin acte de stare civilă sau testament. Prin urmare, legea română nu condiționează dovedirea calității de moștenitor de existența certificatului de moștenitor, dând posibilitatea părții care invocă o astfel de calitate să facă dovada cu acte de stare civilă, cum este cazul în prezenta speță.
Astfel, din certificatul de naștere - fila 50 dosar, privindu-l pe apelantul reclamant moștenitor G. B. S. și certificatul de căsătorie – fila 49 dosar, privind-o pe apelanta reclamantă moștenitoare M. C., rezultă că aceștia au calitatea de descendenți direcți ai defunctului G. O. A., iar potrivit disp. art. 963, alin. 1 și 2 din Noul Cod civil "moștenirea se cuvine, în ordinea și după regulile stabilite în prezentul titlu, soțului supraviețuitor și rudelor defunctului, și anume descendenților, ascendenților și colateralilor acestuia, după caz. Descendenții și ascendenții au vocație la moștenire indiferent de gradul de rudenie cu defunctul, iar colateralii numai până la gradul al patrulea inclusiv."
Analizând apelul declarat de apelanții reclamanți G. B. S., tribunalul urmează să-l respingă ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin motivele de apel, reclamanții au criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul cuantumului sumei de 3033,54 lei la care au fost obligați pârâții către reclamanți de prima instanță cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință a suprafețelor de teren de 561,7 mp, respectiv 131,77 mp, apreciind că această sumă reprezintă doar o parte din contravaloarea reală a lipsei de folosință a terenurilor ocupate de către pârâți și că, prin urmare este necesar în apel să se efectueze fie o completare la raportul de expertiză, fie o nouă expertiză, care să aibă ca obiectiv determinarea corectă a cuantumului lipsei de folosință a terenurilor ocupate de pârâți pe perioada de 3 ani anterioară introducerii acțiunii.
Cum în cursul procesului, apelanții reclamanți nu au mai solicitat efectuarea unei completări la raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe și nici efectuarea unei noi expertize și nici nu au administrat alte probe prin care să dovedească susținerile din apel, deși potrivit disp. art. 1169 din vechiul Cod civil aveau această obligație, tribunalul, în baza art. 296 C.p.c. va respinge apelul formulat, ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel, formulate de apelanții pârâți, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Principalele critici formulate de apelanții pârâți vizează greșita reținere de către prima instanță a calității lor de constructori de rea credință, critici apreciate întemeiate de tribunal pentru considerentele ce urmează.
Criteriul folosit de prima instanță în stabilirea calității de constructori de rea credință a pârâților a fost unul greșit; și anume definiția posesorului de bună credință dată de disp. art. 486 Cod civil.
Or, în speță dispozițiile legale aplicabile sunt cele prevăzute de art. 492-494 Cod civil dispoziții care reglementează accesiunea imobiliară artificială.
Potrivit disp. art. 492 Cod civil, orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra.
În cauză, prezumția a fost răsturnată, probele administrate în cauză demonstrând că cele două construcții ce se solicită a fi demolate au fost edificate de pârâții L. și, respectiv C., pe terenul proprietatea reclamanților apelanți, astfel că instanța are obligația de a stabili calitatea de constructori de bună sau de rea credință a pârâților.
În ce-l privește pe pârâtul apelant L. I., tribunalul reține că a edificat construcția C2 cu destinația de grajd în anul 1993, aspect reținut în suplimentul la raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe de expert C. V. – fila 35 dosar fond, și confirmat prin declarația martorului B. I. audiat în primul ciclu procesual-fila 13, dosar nr._/c/2006 al Judecătoriei C..
Reclamanții apelanți au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat pe care se află edificat grajdul aparținând pârâtului apelant prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1004/09.05.2000 de BNP P. E., iar pârâtul apelant L. I. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1000 mp situat în C., .. 98, fost . de vânzare-cumpărare autentificat sub nr_/17.05.1993.
Prin urmare, la data edificării construcției cu destinația de grajd, apelantul pârât a fost de bună credință, având convingerea că a construit pe terenul proprietatea sa, cât timp reclamanții apelanți au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului abia în anul 2000, la distanță de 7 ani de la data edificării construcției, în toată această perioadă apelantul pârât exercitând dreptul de proprietate asupra acesteia fără a fi deranjat în acest exercițiu.
În ce privește construcția edificată de pârâții apelanți C. pe suprafața de 76 mp aparținând în proprietate apelanților reclamanți, conform suplimentului la raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe de expert C. V. – fila 35 dosar fond, data construcției ar fi anul 2004, cu doi ani înainte de introducerea prezentei cereri de chemare în judecată, astfel că tribunalul apreciază că și acești pârâți apelanți au calitatea de constructori de bună credință.
Având în vedere calitatea de constructori de bună credință a apelanților pârâți, precum și disp. art. 494, alin. 3, teza a IIa potrivit căreia "…dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus ziselor plantații clădiri și lucrări…" tribunalul, în baza art. 296 și 297 C.p.c. va admite apelul formulat de pârâții apelanți și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va respinge cererea având ca obiect obligarea pârâților la demolarea împrejmuirii și a construcțiilor edificate pe terenul ocupat, urmând să mențină celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Întrucât prin respingerea propriului apel, reclamanții au căzut în pretenții, în baza art. 274 C.p.c. vor fi obligați la plata către apelanții pârâți C. N. și C. A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 287 lei, precum și la plata către apelantul pârât L. I. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2464,5 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de reclamanții moștenitori G. T.-S., G. B. S., cu domiciliul în C., .. 4, județul D. M. C., cu domiciliul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr._/16.12.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta L. P. – decedată, moștenitori fiind apelanții pârâți L. I., C. A. – nepoată.
Admite apelul formulat de pârâții L. I., C. N., cu domiciliul în C., .. 98, județul D.,C. A., cu domiciliul în comuna Cernătești, .. 428, județul D., împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge cererea având ca obiect obligarea pârâților la demolarea împrejmuirii și a construcțiilor edificate pe terenul ocupat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă apelanții reclamanți la plata către apelanții pârâți C. N. și C. A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 287 lei, precum și la plata către apelantul pârât L. I. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2464,5 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Aprilie 2013.
Președinte, R. Steluța G. | Judecător, G. C. F. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.R.S.G.
Tehn.F.M./8 ex.
Jud.fond: V.V.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1895/2013.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 122/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
