Pretenţii. Decizia nr. 386/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 386/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 22069/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 386/2013
Ședința publică de la 06 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. P.
Judecător A. M. Tăruș
Judecător R. Steluța G.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 3 - 1 MAI împotriva sentinței civile nr._/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata D. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, re cursul a fost declarat și motivat în termen, au fost comunicate motivele de recurs.
Instanța constată că recurenta a solicitat judecarea în lipsă și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C., sub. nr._, reclamanta Asociația de Proprietari NR. 3 - 1 Mai, a chemat în judecată pe pârâta D. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3910, 78, reprezentând cheltuieli de întreținere si penalități de întârziere pentru perioada aprilie 2011-iunie 2012.
Motivând în fapt cererea, reclamanta a arătat că pârâta în calitate de proprietar al . blocul A1, . C., ., nu a mai achitat cotele de întreținere aferente acestui apartament din luna aprilie 2011 și până în iunie 2012, cuantumul acestora ridicându-se la 3910,78 lei.
Reclamanta a mai susținut că pârâta a fost somată în repetate rânduri în vederea achitării debitului restant, dar fără rezultat.
In drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 230/2007 și disp. art. 1073 din Codul Civil.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsa conform art. 242 C.p.c.
Acțiunea a fost scutită de taxa de timbru și timbru judiciar.
La dosar s-au depus următoarele documente: notificare din 18.06.2012, dovada de primire a acesteia, chitanța nr.170/21.08.2012, împuternicire avocațială nr._/24.08.2012.
Deși legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare conform art. 115 C.p.c si nici nu s-a prezentat in fata instanței pentru a formula apărări.
Prin încheierea de ședința din data de 27.09.2012, instanța, a admis cererea formulata de apărătorul reclamantei în sensul acordării unui nou termen de judecata pentru a depune la dosarul cauzei toate înscrisurile in susținerea acțiunii.
La termenul de judecată din data de 11.10.2012, apărătorul reclamantei a depus la dosarul cauzei, listele de plată aferente perioadei arătată în cererea de chemare în judecată, procese verbale încheiate cu ocazia Adunării Generale a Asociației de P. nr. 3 - 1 Mai, ., instanța punându-i acestuia în vedere că potrivit dispozițiilor art. 113 C.pr.civ. să mai depună încă un exemplar de pe aceste înscrisuri pentru a fi comunicate pârâtei.
Prin încheierea de ședință din data de 18.10.2012, instanța în temeiul art. 86 alin. 1 C.pr.civ, a dispus comunicarea către parata, a unui exemplar de pe listele de plată aferente perioadei arătată în cererea de chemare în judecată, procese verbale încheiate cu ocazia Adunării Generale a Asociației de P. nr. 3 - 1 Mai și totodată citarea acestei cu mențiunea de a arata excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de apărare, potrivit art. 118 alin. 3 C.pr.civ.
Instanța a administrat în cauză, proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 3 – 1 MAI, în contradictoriu cu pârâta D. C..
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 3910,73 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere, pentru perioada aprilie 2011 iunie 2012,
In temeiul art. 274 alin. 3 C.pr.civ, a fost redus onorariul apărătorului ales al reclamantei de la suma de 300 lei la suma de 100 lei.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat, către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pârâta D. C., în calitate de proprietar al apartamentului nr. 9, ., situat în C., . a achitat la termenul stabilit de reclamanta cheltuielile de întreținere aferente perioadei de 3910,73 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere, pentru perioada aprilie 2011 iunie 2012,
În conformitate cu dispozițiile art. 46. din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, “toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietar”.
Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice așa cum prevede art. 49 alin. 2 din același act normativ.
Art. 50 alin. 1 din Legea 230/2007 prevede ,, Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit”.
Așa cum rezultă din situația de fapt mai sus expusă, pârâta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 46 din Legea 230/2007, neachitând în perioada aprilie 2011 – iunie 2012, cota de contribuție ce îi revenea la cheltuielile asociației de proprietari.
Având în vedere că au trecut mai mult de 90 de zile de neplată a cotelor de contribuție, asociația de proprietari reclamantă avea dreptul să acționeze în justiție pârâta.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din același act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restante afișate pe listă de plata, penalizări care nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioada de 30 de zile de la termenul stabilit pentru plată, fără însă ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Conform dispozițiilor art. 25 alin. 3 din HG nr. 1588/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari “dacă terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor”.
In ceea ce privește cuantumul exact datorat de către paratul, instanța având in vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a reținut că pârâta datorează reclamantei suma de 3910,73 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere, pentru perioada aprilie 2011- iunie 2012.
Instanța a apreciat ca suma de 300 lei solicitată de reclamanta reprezentând contravaloarea onorariului avocațial, potrivit chitanței aflate la dosarul cauzei, în cadrul acțiunii de fata este nejustificat de mare în raport cu munca depusă de avocat (care a depus doar concluzii orale) si de complexitatea cauzei, obiectul acesteia și faptul că s-a soluționat la cel de-al doilea termen de judecată, când apărătorul nici nu s-a prezentat pentru a depune concluzii orale.
Această abilitare a instanței de reducere a onorariului avocațial este dată de dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă, care au fost declarate constituționale prin decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curții Constituționale.
În considerentele acestei decizii s-a arătat că nicio dispoziție din legea fundamentală nu interzice expres consacrarea prin lege a prerogativelor instanței de a cenzura cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată cuantumul onorariului convenit între părțile contractului de asistență juridică, prin prisma proporționalității cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
O asemenea prerogativă este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar să-i fie opozabil, iar opozabilitatea este consecința însușirii sale de către instanță prin hotărârea judecătorească, creanța dobândind astfel caracter cert, lichid și exigibil.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României). Particularizând, instanța europeană de contencios a drepturilor omului a statuat că onorariile avocațiale urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă nu contravin nici dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, conform cărora contractul dintre avocați și client nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect de niciun organ al statului.
Aceste prevederi se aplică exclusiv raporturilor contractuale dintre părțile contractului de asistență juridică, fiind o aplicație particulară a art. 969 Cod civil, care consacră principiul obligativității respectării contractului de către părți, clientul având obligația de a achita integral onorariul, pe care însă nu îl va putea recupera de la partea adversă, în măsura în care va câștiga procesul, decât dacă instanța va aprecia asupra caracterului său real, necesar și rezonabil.
Împotriva sentinței civile nr._/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a declarat recurs reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 3 – 1 MAI, prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei și nu 150 lei.
Recurenta a arătat că instanța de fond a r fi trebuit să acorde în totalitate suma cerută cu titlu de cheltuieli de judecată întrucât cuantumul onorariului de 300 lei este justificat de consultanța, redactarea și asistența juridică iar la încheierea unui contract de asistență juridică nu se poate anticipa cât va dura un proces; soluționarea cauzei la cel de-al doilea termen de judecată nu trebuie să impieteze asupra acordării în întregime a cheltuielilor de judecată.
Un al doilea motiv de recurs a vizat omisiunea instanței de a menționa în dispozitivul hotărârii că penalitățile sunt în cuantum de 0,2 %/zi de întârziere.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.299 și următoarele C.proc.civ.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 C.proc.civ.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurentei și în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art.3041 C.proc.civ, Tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de recurs referitor la reducerea cheltuielilor de judecată, așa cum a statuat pe acest aspect și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în bogata sa jurisprudență (Hotărârea din 26.05.2005 în cauza C. contra României, Hotărârea din 21.07.2005 în cauza S. și alții c. României, Hotărârea din 19.10.2006 în cauza R. contra României, Hotărârea din 27.06.2006 în cauza P. contra României), se poate afirma că și în dreptul intern, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli în temeiul art.274 C.proc.civ. decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
În speță, soluția reducerii cuantumului onorariului de avocat la suma de 100 lei nu este justificată. Posibilitatea reducerii onorariului de avocat există atunci când se constată că acesta este mai mare decât valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Ori, valoarea totală a pretențiilor reclamantei-recurente în ceea ce privește capătul principal al cererii s-a ridicat la suma de 3910,78 lei reprezentând cheltuieli de întreținere iar onorariul de avocat s-a stabilit la suma de 300 lei, conform chitanței justificative existente la dosar.
Cheltuielile efectuate trebuie să fie necesare și efectuate în limita unui cuantum rezonabil.
Este real că nimeni nu este obligat să se apere singur, chiar dacă are cunoștințe juridice, dreptul la apărare fiind un drept recunoscut tuturor, inclusiv avocaților în cauze proprii.
La aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să țină seama nu numai de valoarea pretențiilor, ci și de complexitatea cauzei și munca depusă de avocat.
Instanța de fond a considerat că onorariul de 300 lei solicitat de reclamantă ce reprezintă contravaloarea onorariului avocațial este nejustificat de mare în raport de munca depusă, complexitatea cauzei, obiectul acesteia și faptul că s-a soluționat la cel de-al doilea termen de judecată.
Tribunalul constată însă că, munca apărătorului ales al reclamantei a constat în redactarea acțiunii introductive și sesizarea instanței de judecată cu tot ceea ce implică aceasta și asistarea reclamantei la primele trei termene de judecată când a depus și înscrisuri în dovedirea susținerilor.
În aceste condiții, raportat la munca efectivă, dovedită ca fiind desfășurată personal de apărătorul reclamantei, la cuantumul pretențiilor, se poate considera că suma de 300 lei este o cheltuială rezonabilă.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, privind omisiunea instanței de a se pronunța asupra capătului de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, această critică nu poate fi primită întrucât într-o astfel de ipoteză, recurenta-reclamantă are la îndemână procedura prevăzută de dispozițiile art.281-2812 C.proc.civ. În acest sens, potrivit art.2812a C.proc.civ, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art.281-2812 .
Având în vedere considerentele mai sus menționate, în raport de dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ și art.312 C.proc.civ, Tribunalul va admite recursul și va fi modificată în parte sentința în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către reclamanta-recurentă; se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de recurenta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 3 - 1 MAI împotriva sentinței civile nr._/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata D. C..
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâtul la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către reclamanta recurentă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2013.
Președinte, I. G. P. | Judecător, A. M. Tăruș | Judecător, R. Steluța G. |
Grefier, I. C. |
Red.jud.I.G.P.
28.03.2013
Tehn.S.V./3 ex.
Jud.fond:V.V.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 5/2013. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4328/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
