Anulare act. Decizia nr. 127/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 127/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 127/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 127/2015
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Judecător D. O.
Judecător D. G.
Grefier L. E. C.
Pe rol, a pronunțarea asupra dezbaterilor, care au avut loc în ședința publică de la 13 februarie 2015 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului formulat de reclamanta B. G., împotriva sentinței civile nr. 1714 din 15.07.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă F. I., având ca obiect nulitate absolută contract de întreținere.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 03.06.2011 pe rolul Judecătoriei Calafat sub nr._, reclamanta B. G. a chemat în judecată pe pârâta F. I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de întreținere autentificat sub nr. 146/23.01.2001 de BNP S. F. din Calafat și a procesului verbal de punere în posesie nr. 284/11.01.2011 emis de Consiliul Local Calafat.
În fapt, reclamanta a arătat că prin contractul de întreținere sus menționat, pârâta a dobândit imobilul din Calafat . identificat cu nr. cadastral 388, înscris în C.F. nr. 550 a orașului Calafat, cu vecinii: N – C. M., E – M. T., S – Surlea N., V – . soțul său, B. P., decedat la data de 02.01.2009, fără a beneficia și ea de întreținere din partea pârâtei și fără să aibă dreptul să locuiască în imobil.
Reclamanta a susținut că, la data încheierii actului a cărui anulare o solicită, soțul său a declarat că nu este căsătorit, cu toate că ei nu divorțaseră, iar în ceea ce privește terenul intravilan pe care se află casa înstrăinată, soțul său nu avea acte de proprietate și nici certificat de moștenitor ca să poată înstrăina terenul și construcția, în contract menționându-se că terenul s-a reconstituit în baza Legii 18/1991 prin procesul verbal de punere în posesie nr. 284/11.01.2001 eliberat de Consiliul Locala Calafat, în situația în care, la acea dată deținea TDP nr. 1212-_/16.11.1993, pentru care s-a emis un proces verbal de punere în posesie premergător emiterii titlului de proprietate, solicitând și anularea acestui proces verbal emis fără nici o bază legală, în dreptul proprietarului nefiind semnătura soțului său.
Față de cele de mai sus, nefiind întrunite condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții conform art. 948 pct. 4 Cod civil, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de întreținere autentificat sub nr. 146/23.01.2001 de BNP S. F. din Calafat și a procesului verbal de punere în posesie nr. 284/11.01.2001 emis de Consiliul Local Calafat.
În drept, a invocat prevederile art. 948, art 960, art 966 Cod civil.
La data de 08.07.2011, pârâta a depus întâmpinare solicitând, pe cale de excepție, anularea cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 20 pct. 1 din Legea 146/1997, ca insuficient timbrată și să se constate nulitatea cererii de chemare în judecată, fiind încălcate disp. art. 82 C. rap. la art. 133 alin. 1 C., întrucât reclamanta nu a precizat cererea de chemare în judecată în fapt și în drept și respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei.
În ceea ce privește excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, pârâta a solicitat să se constate că nu există identitate între persoana reclamantei și cel care ar fi titularul unui drept afirmat deoarece în anul 1986, reclamanta a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile dobândite împreună cu înstrăinătorul B. P. și, în acest sens, s-a pronunțat s.c. nr. 843/30.04.1986, prin care reclamanta a primit sultă în valoare de 35.998 lei.
A mai arătat că contractul de întreținere este un contract intuitu personae și nu poate fi atacat decât de către creditorul întreținerii, iar succesorii acestuia putând să continue procesul intentat de creditorul decedat și că întreținutul, timp de nouă ani de zile, nu a atacat contractul, iar reclamanta nu face parte din categoria succesorilor, mai mult decât atât s-a făcut ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile dobândite împreună.
În ceea ce privește mențiunea reclamantei din cererea de chemare în judecată: " fără ca eu să beneficiez de întreținere din partea pârâtei și fără să am dreptul să locuiesc în imobil", pârâta a arătat că este neîntemeiată, raportată la obiectul contractului de întreținere și la consimțământul valabil exprimat în momentul încheierii acestuia.
A solicitat respingerea acțiunii ca tardiv introdusă, fiind îndeplinite condițiile prescripției dreptului la acțiune, iar in privința art. 960 Cod civil, pe care își întemeiază în drept acțiunea, pârâta solicită să se aibă în vedere următoarele că raportat la art. 961 Cod civil, nulitatea relativă este prescriptibilă și trebuie invocată înlăuntrul termenului de prescripție extinctivă prevăzut de Dec. 167/1958, acela de 3 ani și se justifică întrucât nulitatea relativă este instituită pentru ocrotirea unor interese individuale, generate de asigurarea unei siguranțe și certitudini a actului juridic.
Potrivit art. 9 din același act normativ, în caz de viclenie sau de anulare, sau în celelalte cazuri de anulare, prescripția începe să curgă de la data când cel îndreptățit a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actelor, în speța de față contractul de întreținere fiind încheiat la data de 23.01.2001, iar reclamanta a formulat acțiune în anul 2011, cu mult peste termenul de prescripție.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, arătând că, în anul 2001, numitul B. P., actualmente decedat, i-a înstrăinat imobilul casă și teren, situat în Municipiul Calafat ., obligându-se să-l întrețină cu toate cele necesare traiului zilnic, pe tot restul vieții, iar la decesul acestuia să suporte cheltuielile de înmormântare, iar timp de nouă ani de la data încheierii actului și până la decesul acestuia, cât și după decesul său, și-a îndeplinit această obligație asumată.
Mai arata pârâta că, din anul 1985 reclamanta s-a despărțit în fapt de numitul B. P., fostul său soț, și s-a mutat în altă locație în Calafat, unde locuiește și în prezent, iar aceasta a intentat acțiune de ieșire din indiviziune, pronunțându-se în acest sens s.c. nr. 843/30.04.1986, reclamanta primind sultă pentru bunurile dobândite împreună.
În ceea ce privește imobilul casă, pârâta susține că, așa cum reiese și din contractul de întreținere, înstrăinătorul l-a dobândit o parte prin moștenire de la părinții săi, iar o parte prin sentința civilă sus menționată, acesta având dreptul de proprietate în exclusivitate ,iar ea nu avea nici o obligație să o întrețină pe reclamantă, întrucât nu a existat nici un acord de voință în această privință, iar contractul de întreținere a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale și reflectă acordul liber consimțit al părților contractante.
Față de cererea de anulare a procesului verbal de punere în posesie cu privire la terenul aferent casei de locuit a solicitat introducerea în cauză a Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18/1991 – Primăria Calafat și a Comisiei Județene de Aplicare a Legii 18/1991 – Prefectura D., iar pe cale de excepție respingerea acestei cereri ca inadmisibilă, tardiv introdusă și făcută de o persoană fără calitate și a arătat că, în speța de față, înstrăinătorul B. P. a fost pus în posesie de către Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar, cu suprafața de 400 mp, teren aferent casei de locuit, situat în Calafat ., procesul verbal fiind ridicat de către acesta și folosit la realizarea documentației cadastrale, intrând în circuitul civil.
Procesul verbal de punere în posesie putea fi contestat în termen de 30 zile la instanța competentă, conform art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991.
A mai solicitat să se constate nulitatea capătului de cerere privind anularea procesului verbal de punere în posesie, fiind încălcate disp. art. 82 C. rap. la art. 133 alin. 1 C., solicitând ca reclamanta să-și precizeze în fapt și în drept și acest capăt de cerere, să menționeze motivele care atrag nulitatea acestui proces verbal de punere în posesie, iar pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată a capătului de cerere privind anularea procesului verbal de punere în posesie, susținând ca prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 18F 271/1991, în mod legal înstrăinătorul B. P. a fost pus în posesie cu suprafața de 400 mp teren aferent casei de locuit.
În drept a invocat prevederile art. 115-119 C..
A atașat sentința civilă nr. 843/30.04.1986 și Hotărârea Comisiei Județene de validare a dreptului de proprietate a înstrăinătorului B. P..
Prin încheierea de ședința din data 08.07.2011, instanța a disjuns capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de întreținere autentificat sub nr. 146/23.01.2001 de capătul de cerere privind nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr. 284/11.01.2011 și a suspendat capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de întreținere autentificat sub nr. 146/23.01.2001 până la soluționarea capătului de cerere privind nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr. 284/11.01.2011.
A fost scos de pe rol și repartizat aleatoriu capătul de cerere privind nulitatea procesului verbal de punere în posesie nr. 284/11.01.2011 la un complet specializat în fond funciar si s-a format dosarul nr._ in care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1312/25.06.2013 prin care s-a constatat nulitatea absoluta a procesului verbal de punere în posesie pentru suprafața de 440 mp teren intravilan situat in Calafat ., județul D., rămasă definitivă si irevocabilă prin Decizia civila nr. 1907/13,11,2013 a Tribunalului D..
La data de 18 02 2014 reclamanta B. G. a solicitat în scris repunerea pe rol a dosarului civil nr._ /2012 având ca obiect nulitatea absoluta a contractului de întreținere autentificat sub nr. 146/23,01,2001 de BNP S. F. din Calafat, atașând Decizia civila nr. 1907/13,11,2013 a Tribunalului D. ,iar dosarul a fost repus pe rol.
La data de 15.04.2014, reclamanta a depus precizare la acțiune cu privire la motivelor de nulitate absoluta. A arătat ca s-a despărțit in fapt de soțul sau autorul B. P. datorita infidelității acestuia care a intrat . cu colega sa de serviciu F. I., iar începând cu anul 1986, după ce a părăsit domiciliul conjugal, parata s-a mutat in locuința soțului său având împreuna o relație de concubinaj devenita notorie.
A susținut ca după o perioada de 15 ani de concubinaj când soțul sau ajunsese la o vârsta apreciabila de 69 de ani si acuza mai multe afecțiuni medicale, parata având doar 40 de ani, intre ei fiind o diferența de vârsta de 29 de ani apăruse problema destrămării relației si in aceste împrejurări parata l-a determinat pe soțul sau să îi înstrăineze imobilul sub forma unui contract de întreținere, doar pentru ca aceasta sa rămână in relația de concubinaj.
A susținut reclamanta, ca autorul nu avea nevoie efectiva de întreținere prin asigurarea celor necesare traiului zilnic pentru a fi nevoit din acest motiv sa încheie un contract de întreținere cu o terță persoana, iar cei doi puteau sa continue să își acorde sprijin reciproc fără nici o condiționare materială.
A mai susținut ca autorul, în situația în care ar fi ajuns în nevoie necesitând întreținere, avea o fiică și aceasta putea să îl întrețină.
In aceste condiții, a apreciat reclamanta că, la momentul perfectării contractului, s-a urmărit o cauza ilicita si imorala, continuarea relației de concubinaj, situație in raport de care se impune a fi aplicata sancțiunea nulității absolute a contractului de întreținere autentificat sub nr 146/23.01.2001 de BNP S. F. din Calafat.
In aceeași precizare reclamanta enumera si alte nereguli ce s-au produs la întocmirea contractului de întreținere, respectiv că înstrăinătorul B. P. a declarat fals, in sensul ca este necăsătorit, cei doi urmând să ascundă astfel faptul ca acesta nu este divorțat si are un descendent si prin aceasta, urmărind, un scop imoral, acela al scoaterii din succesiune a bunului principal.
De asemenea, înstrăinătorul a declarat in fals ca terenul si 3 camere din casa au fost dobândite prin moștenire de la părinții săi, decedați de peste 50 de ani ascunzând astfel realitatea in sensul ca acesta mai avea frați si ca niciodată nu se dezbătuse succesiunea părinților și si-a justificat dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 400 mp printr-un proces verbal de punere in posesie nr 284/2001 si nu pe un titlu de proprietate, iar prin sentința civila nr 1312/2013 pronunțata de Judecătoria Calafat in dosarul nr_ rămasă definitiva si irevocabila prin respingerea recursului conform Deciziei civile nr 1907/2013 pronunțata de Tribunalul D. s-a constatat nulitatea absoluta a acestui înscris.
Susține reclamanta că dobânditoarea, parata F. I., a cunoscut faptul ca înstrăinătorul era căsătorit si avea o fiică, ca înstrăinătorul nu dezbătuse succesiunea cu frații acestuia si in aceste condiții a acceptat sa dobândească imobilul pe riscul său cu scopul imoral de a-l scoate din succesiunea acestuia la care era îndreptățită soția supraviețuitoare si descendenta gradul I, condiționându-l să prelungească relația de concubinaj în schimbul imobilului.
Reclamanta a mai invocat, în sprijinul celor precizate că, pe parcursul relației de concubinaj cu B. P., pârâta a deținut în proprietate o garsoniera în municipiul Calafat, șantajându-l pe acesta cu faptul că are unde să locuiască în situația în care va renunța la relația de concubinaj, garsonieră pe care a acceptat sa o înstrăineze doar după ce l-a determinat pe autor să încheie contractul de întreținere.
În drept a invocat art. 948, 960, 966 cod civil.
La data de 06.05.2014, pârâta a formulat întâmpinare la precizarea motivelor de nulitate absolută solicitând respingerea precizării ca neîntemeiata și nelegală susținând că acest contract de întreținere a fost făcut cu respectarea tuturor condițiilor cerute de lege și că înstrăinătorul a avut nevoie de întreținere dat fiind starea sa de sănătate.
De asemenea, a susținut că nu a știut ca înstrăinătorul nu era divorțat si nu este adevărat ca a avut o relație de concubinaj cu acesta, iar contractul s-a încheiat datorita faptului ca din anul 1986 atunci când reclamanta s-a despărțit in fapt de către B. P. si pana la decesul acestuia atât reclamanta cat si fiica acestuia nu au mai venit sa îl vadă, sa îl îngrijească si să se intereseze de el.
A mai susținut ca atât reclamanta cat si fiica acestuia l-au lăsat pe înstrăinător fără nici o întreținere, iar acesta si-a dorit pana in ultima clipa a vieții sale să aibă o relație normală, corecta si de apropiere cu fiica sa, dar aceasta nu a fost interesata de tatăl sau, iar acest contract nu are o cauza ilicita si imorala, ci cererea principala și precizarea reclamantei au o cauza ilicita si imorala dat fiind că interesul reclamantei este doar de ordin material, pe reclamantă neinteresând-o persoana înstrăinătorului atunci când acesta trăia si ca același interes a urmărit-o pe reclamanta si la judecarea cererii de partaj bunuri comune din anul 1986.
Cât privește faptul că la încheierea contractului de întreținere B. P. a declarat ca nu este căsătorit, parata a arătat ca acesta era despărțit de 15 ani și nu crede ca avea cunoștințe juridice să facă distincția între despărțirea in fapt si cea in drept, iar autorul nu a ascuns ca are o fiică, ci și-a exprimat dorința sa o vadă înainte de a deceda si ca si-a dorit ca aceasta sa fie interesata de persoana sa.
Cat privește imobilul casa si teren, a precizat ca autorul a fost proprietar la data încheierii contractului de întreținere iar procesul verbal de punere în posesie de care se face vorbire a fost un act întocmit ca urmare a validării dreptului de proprietate conform Legii fondului funciar, instanța constatând ca este nul ca urmare a unor condiții de forma si nicidecum al faptului ca nu ar corespunde cu realitatea.
Referitor la garsoniera pe care a vândut-o, parata a făcut precizarea ca acest aspect este real, insa a vândut-o dat fiind faptul ca nu avea posibilitatea sa întrețină doua imobile atât cel pe care îl dobândise in baza contractului de întreținere cat si acea garsoniera de care se face vorbire, iar întreținerea autorului necesita anumite sume de bani.
In drept, a invocat art 115-119 Cod proc civila.
La data de 20.05.2014, parata a formulat completare la întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1714/15.07.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. G., invocată de pârâta F. I. și a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect nulitatea absoluta a contractului de întreținere autentificat sub nr. 146/23.01.2001 de BNP S. F. din Calafat, formulată de reclamanta B. G. împotriva pârâtei F. I..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, in ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocata de parata, in raport de actele aflate la dosar, aceasta este întemeiată deoarece sarcina indicării si justificării calității procesuale o are reclamantul in ce-l privește atât pe el cat si calitatea procesuala a paratului prin expunerea stării de fapt in cererea de chemare in judecata, din care sa reiese ca interesul sau de a se adresa justiției este îndreptățit de faptul ca paratul i-a încălcat ori contestat un drept care daca nu ar fi proteguit de justiție, el, reclamantul ar suferi un prejudiciu.
A reținut prima instanță că, în speța, reclamanta a solicitat nulitatea absoluta a contractului de întreținere autentificat sub nr 146/23.01.2001 de BNP S. F. din Calafat in calitate de soție supraviețuitoare a autorului B. P., decedat si că, pornind de la prevederile art 1169 cod civil potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea instanței trebuie sa o dovedească, cat si de la prevederile art 1170 cod civil potrivit cărora dovada se poate face prin înscrisuri, prin martori, prin prezumții sau prin mărturia uneia dintre părți, reclamanta avea obligatia sa probeze ca a acceptat expres sau tacit succesiunea autorului.
Referitor la acceptarea expresa, reclamanta nu a făcut dovada printr-un înscris autentic sau sub semnătură privata ca a acceptat succesiunea autorului și potrivit art. 689 cod civil acceptarea expresa trebuie sa îndeplinească doua condiții și anume: voința succesibilului de a accepta expres succesiunea trebuie sa fie manifestata in forma scrisa, autentica sau sub semnătura privata iar din conținutul înscrisului sa rezulte ca succesibilul si-a însușit in mod expres calitatea de moștenitor, ceea ce reclamanta nu a putut dovedi.
A mai apreciat prima instanță că, sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale eliberată de Primăria Municipiului Calata (fila 136 din dosar) nu este de natură a arăta că reclamanta și-a însușit calitatea de moștenitor al autorului, deci nu este un act de acceptare expresă a succesiunii.
Cat privește acceptarea tacita a succesiunii, reclamanta nu a dovedit nici ca a acceptat tacit succesiunea autorului și niciun martor audiat nu a arătat vreun aspect legat de acceptarea tacita a succesiunii, toți relatând ca, din anul 1986 sau 1987, reclamanta nu a mai venit vreodată in domiciliul autorului aspect de altfel arătat si de aceasta in ,,precizarea motivelor de nulitate˝ (fila 61 din dosar).
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, prin contractul de întreținere autentificat sub nr 146/23,01,2001 de BNP S. F. din Calafat, autorul B. P. a înstrăinat imobilul casa si teren situate in Calafat ., paratei, care s-a obligat sa il intretina cu toate cele necesare traiului zilnic pe tot restul vietii iar la decesul acestuia sa suporte cheltuielile de înmormântare.
Din depozițiile celor patru martori, prima instanță a mai reținut că, timp de peste nouă ani de la data încheierii actului si pana la data decesului autorului, dar si după decesul acestuia, parata si-a îndeplinit obligația asumata prin contract in sensul ca acesta a fost întreținut, îngrijit bine de care parata către a suportat si cheltuielile de înmormântare la decesul autorului și că, din anul 1985, reclamanta s-a despărțit in fapt de către numitul B. P. si s-a mutat . din Calafat in care locuiește si in prezent.
A mai reținut instanța de fond ca, după despărțirea in fapt reclamanta a promovat acțiunea de partaj bunuri comune la Judecătoria B. ce a format obiectul dosarului nr 623/1986 in care s-a pronunțat sentința civila nr 843/30,04,1986 definitiva si irevocabila prin neapelare și că, așa cum reiese din contractul de intretinere imobilul casa ce constituie obiectul contractului, la momentul incheierii acestuia era proprietatea exclusiva a înstrăinătorului B. P., acesta dobândind o parte din imobil prin moștenire de la părinții sai iar o parte prin sentința civila nr 843/30,04,1986 rămasa definitiva si irevocabila prin nerecurare.
Pentru a fi valabil un contract de întreținere trebuie sa îndeplinească unele condiții de valabilitate si anume: ambele părți trebuie sa aiba capacitatea de a contracta; consimțământul trebuie sa fie liber si neviciat; cauza sa fie licita si morala; bunul trebuie sa se afle in circuitul civil, iar instanța a apreciat că, din probatoriul administrat in cauza a reieșit ca toate condițiile de valabilitate au fost îndeplinite .
s-a mai reținut că, reclamanta nu a dovedit ca părțile contractante la momentul încheierii contractului de întreținere nu aveau capacitatea de a contracta, iar autorul a consimțit sa dea in deplina proprietate paratei imobilul proprietatea sa, parata sa primească imobilul in schimbul obligației de a-l întreținut pe acesta cu toate cele necesare traiului zilnic si la decesul sau sa suporte cheltuielile de înmormântare și că susținerea reclamantei ca înstrăinătorul nu a urmărit o contraprestație din partea dobânditoarei bunului este contrazisa atât de actul autentic semnat de cele doua părți, care arata ca scopul urmărit de autor a fost acela de a primi întreținere cat si de depozițiile martorilor care au arătat ca timp de 9 ani de la data încheierii actului si pana la decesul autorului acesta a fost bine îngrijit de parata, si-a exprimat si mulțumirea de cum este îngrijit iar anterior încheierii contractului a făcut afirmația ca ,,va lasă casa celui care îl va îngriji˝.
Acest ultim aspect, instanța l-a reținut din relatarea martorei V. S. care a mai arătat ca autorul i-a spus ca a rugat-o pe fiica sa îl îngrijească insa aceasta a refuzat și aceeași martora cat si martora P. M., ambele vecine cu autorul, au arătat ca acesta avea nevoie de întreținere iar in ultimii 6-7 ani înainte de deces a avut probleme grave de sănătate, a fost internat de mai multe ori in spital, parata fiind cea care îl însoțea de fiecare data, iar fiica numitei îl vizita la spital, insă mai rar.
A mai reținut prima instanță că, cele doua martore ale reclamantei M. A. si D. Ș. au spus numai ca după aprecierea lor la data încheierii contractului de întreținere autorul nu avea nevoie de întreținere, susțineri contrazise de voința expresa a autorului materializata in actul autentic cat si de depozițiile martorelor Vamesu S. si P. M. care au arătat ca autorul avea nevoie de întreținere fiind bolnav si in vârsta și că reclamanta nu a dovedit nici caracterul imoral al actului a cărui nulitate se solicita deși susține ca acest contract a fost încheiat de autorul B. P. pentru a continua relația de concubinaj cu parata, nu a dovedit acest aspect si nici aspectul ca parata l-a șantajat sau amenințat pentru a încheia contractul, prin depozițiile celor doua martore M. A. si D. Ș. reclamanta fiind preocupata sa scoată in evidenta diferența mare de vârsta intre autor si parata, in opinia acesteia acest lucru fiind imoral.
Cu privire la celelalte nereguli ce s-au produs la întocmirea contractului de întreținere, respectiv declarația autorului ca este necăsătorit, ca terenul aferent casei de locuit nu poate fi înstrăinat întrucât autorul nu avea acte de proprietate, instanța a apreciat că nu reprezintă cauze de nulitate absoluta a contractului de întreținere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, calificat drept recurs, reclamanta B. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamanta a arătat, in motivarea recursului că, în mod greșit, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a acesteia în formularea acțiunii având ca obiect nulitatea absolută a contractului de întreținere autentificat sub nr. 146/23.01.2001 de BNP S. F. și că, deși, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. G., nu a dispus respingerea acțiunii ca fiind inadmisibila, ci, ca fiind neîntemeiată, existând, astfel contrarietate între considerente și dispozitiv.
S-a mai arătat că instanța de fond a făcut o apreciere eronata a probatoriului administrat, deoarece prezentul litigiu a fost suspendat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a unei alte cereri disjunse, având ca obiect „nulitatea absoluta a procesului-verbal de punere în posesie nr. 284/11.01.2001,, cauza in înregistrată în Dosarul nr._, ce a fost soluționata de același complet de judecata, iar cererea fusese formulata de reclamanta B. G., în aceeași calitate de soție supraviețuitoare a autorului B. P..
Prin Sentința civila nr. 1312/2013 din 25 iunie 2013, același magistrat a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. G., invocata de pârâta F. I., pe considerentul ca aceasta, in calitate de soție supraviețuitoare a defunctului la data emiterii actului contestat, poate invoca nulitatea acestuia.
In prezentul litigiu, pentru același argument, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. G., invocată de parata F. I., fiind astfel, nesocotită puterea lucrului judecat.
S-a mai susținut că, urmare a cererii formulata de soția supraviețuitoare B. G. către Casa Județeană de Pensii D., înregistrata sub nr._ din 26.05.2009, aceasta a optat pentru pensia de urmaș, fiindu-i emisă Decizia nr._/04.06.2009 și că, în mod nelegal,instanța de fond, admițând excepția lipsei calității procesuale active, constatând, astfel, ca reclamanta nu si-a justificat dreptul la acțiune, a procedat si la soluționarea pe fond a cauzei, așa cum rezultă din considerentele hotărârii, pronunțând un dispozitiv ambiguu, nefiind foarte clar daca acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată.
Se susține de către reclamanta că instanța a insistat in analizarea unor condiții de valabilitate ale contractului de întreținere, care nu au fost invocate de reclamanta ca și motive de nulitate absoluta a contractul de întreținere autentificat sub nr. 146/23.01.2001, iar cu privire la motivul de nulitate invocat de reclamanta, respectiv caracterul ilicit și imoral al cauzei acestui contract, menținerea și continuarea relației de concubinaj dintre aceștia, a fost analizat superficial de către instanța, în doua fraze, reținându-se că reclamanta nu a dovedit cele susținute, fara să aduca niciun argument probator care să susțină aceasta concluzie, eschivându-se de la analiza probelor administrate, interogatoriu si declarații de martor, cu privire la perioada de 15 ani de concubinaj între B. P. și pârâta F. I., până în anul 2001 când s-a încheiat contractul de întreținere.
Reclamanta arată că dacă B. P. ar fi avut nevoie de întreținere din anul 1987, când parata s-a mutat in domiciliul sau, nu se explica motivul pentru care acesta nu i-a înstrăinat imobilul in schimbul întreținerii decât după o perioada de 15 ani de concubinaj, când el ajunsese la o vârsta de 69 de ani si începuse sa acuze mai multe afecțiuni medicale, în timp ce concubina sa avea doar 40 de ani, fiind o diferența de 29 de ani între aceștia și că martorii confirmă anumite discuții legate si de vânzarea garsonierei proprietatea pârâtei, B. P. vrând sa fie sigur de faptul ca pârâta, daca l-ar fi părăsit ulterior, nu ar mai fi avut unde sa locuiască.
Apreciază recurenta că este lovit de nulitate absoluta contractul de întreținere autentificat sub nr.146/23.01.2001, pe de o parte ca acesta este lipsit de cauză, întrucât la momentul încheierii sale înstrăinătorul nu a urmărit o contraprestatie din partea dobânditoarei bunului său, iar pe de alta parte, cauza contractului a fost imorală, respectiv determinarea continuării relației de concubinaj cu dobânditoarea și că, in aprecierea existenței unei cauze ilicite ori imorale se impune a fi avut în vedere intenția părților la momentul contractării.
Reclamanta recurenta a mai arătat că înstrăinătorul B. P. a declarat fals, în sensul ca este necăsătorit, cei doi urmărind astfel sa ascundă faptul ca acesta nu este divorțat si are un descendent, urmărind, si prin aceasta, un scop imoral, acela al scoaterii din succesiune a bunului principal și că este neverosimilă susținerea paratei, in sensul că la data de 23.01.2001 când s-a încheiat contractul, aceasta nu ar fi știut ca B. P. nu este divorțat.
De asemenea, se arată că înstrăinătorul a declarat în fals ca „terenul și 3 camere din casă "au fost dobândite prin moștenire de la părinții săi, decedați de peste 50 de ani", ascunzând astfel realitatea, in sensul ca acesta mai avea frate și ca niciodată nu se dezbătuse succesiunea părinților acestora recunoscându-se ca in realitate terenul și 3 camere din casa formau masa succesorală, dezbătută a părinților săi, iar anularea proces-verbal de punere în posesie nr. 284/2001, care a ținut loc de act de proprietate la momentul încheierii contractul de întreținere, trebuie sa aibă drept consecința si anularea acestuia din urmă.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs nu s-a administrat proba cu înscrisuri.
Deliberând asupra recursului, instanța constată următoarele:
Inițial reclamanta recurenta a învestit instanța cu o acțiune in constatarea nulității absolute a contractul de întreținere autentificat sub nr. 146/23.01.2001, încheiat intre autorul B. P. motivat inițial pe argumentul că reclamanta nu a beneficiat și ea de întreținere din partea pârâtei și nu a avut dreptul să locuiască în imobil precum si pentru faptul că, la data încheierii contractului, autorul B. P. a declarat că nu este căsătorit, cu toate că nu divorțase de reclamanta, iar în ceea ce privește terenul intravilan pe care se află casa înstrăinată, acesta nu avea acte de proprietate și nici certificat de moștenitor ca să poată înstrăina terenul și construcția.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând nulitatea contractului pentru lipsa cauzei, in sensul că înstrăinătorul nu a urmărit o contraprestație si pentru cauza imorala si ilicita in sensul ca s-a dorit scoaterea bunului din masa succesorală a defunctului și pentru a se continua relația de concubinaj, prin precizarea depusă, reclamanta schimbând de fapt cauza acțiunii .
Recurenta a invocat ca prim motiv de recurs greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active și faptul că, deși instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. G., nu a dispus respingerea acțiunii ca fiind inadmisibila, ci, ca fiind neîntemeiată, existând, astfel contrarietate între considerente și dispozitiv.
Instanța de recurs constată acest motiv întemeiat din considerentele ce succed:
Astfel, instanța de fond s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocata in întâmpinare nu cu prioritate, cum ar fi trebuit, ci după ce a administrat probe pe fondul cauzei, fără insa sa unească excepția cu fondul, admițând, in final, excepția.
Instanța de recurs apreciază ca aceasta a fost greșit admisa deoarece reclamanta are calitatea de soție supraviețuitoare a înstrăinătorului B. P. și a dovedit acceptarea succesiunii prin depunerea cererii pentru a obține pensie de urmaș de pe urma autorului. De altfel, chiar in dosarul nr._, având ca obiect soluționarea petitului privind anularea procesului verbal, disjuns din prezenta cauza, instanța a apreciat ca reclamanta are calitate procesuala activă reținându-se ca are calitatea de moștenitor al autorului B. P., iar aceasta sentința civila irevocabila nr 1312/25 06 2013 se impunea, pe acest aspect, cu autoritate de lucru judecata și in prezenta cauza.
Mai mult, in recurs, recurenta reclamanta a depus si decizia nr_/04 06 2009 emisa de CJP D. prin care se atesta primirea pensiei de moștenitor de pe urma defunctului B. P..
De asemenea, este întemeiata si critica recurentei privind modul de soluționare a cauzei in sensul că instanța nu a dispus respingerea acțiunii ca fiind, nu inadmisibila, cum susține recurenta, ci formulata de o persoana fără calitate procesual activă ci, a administrat probe pe fondul cauzei și a respins acțiunea mai degrabă, ca fiind neîntemeiată.
Astfel, instanța de fond, deși a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și, pentru ca această excepție are caracter peremptoriu, ar fi trebuit sa respingă acțiunea ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa, a administrat probe pe fondul cauzei atât in dovedirea sau in combaterea motivelor de nulitate invocate cat si probe care nu erau concludente ci țineau eventual de rezoluțiunea contractului, făcând si analiza acestora, apreciind ca reclamanta nu și-a dovedit susținerile, fără sa arate totuși daca acțiunea este respinsa ca nefondata sau din alt motiv.
Deoarece instanța de fond, deși a administrat probe care țineau de fondul cauzei si a făcut analiza acestora, nu a analizat motivele de nulitate invocate de reclamanta respectiv lipsa cauzei, cauza ilicita și cauza imorala, precum și faptul că nu a arătat în considerente, în concret, care este situația de fapt reținuta și regulile de drept incidente in cauza precum si faptul că aceste considerente ale sentinței recurate nu răspund comandamentelor logicii, nu sunt clare, concise și lipsite de contradictii, Tribunalul apreciază ca acest fapt echivalează cu necercetarea fondului.
Or, in condițiile in care fondul nu a fost cercetat, analiza legalitatii soluției pronunțate in cauza in recurs nu este posibila fără o cercetare prealabila a fondului incompatibila cu structura recursului.
Prin urmare, Tribunalul, in temeiul art 312 alin 5Cpc, va admite recursul, va casa in tot sentinta recurata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instanțe.
În rejudecare, instanța va analiza motivele de nulitate ale contractului de întreținere autentificat sub nr. 146/23.01.2001, încheiat intre autorul B. P. și pârâta invocate de reclamanta in precizarea la acțiune, respectiv lipsa cauzei, cauza ilicita și cauza imorala, urmând sa se raporteze la data încheierii contractului și nu la perioada anterioara sau ulterioara cum a procedat inițial și sa administreze probele pertinente și concludente soluționării cauzei pe aceste aspecte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta B. G., împotriva sentinței civile nr. 1714 din 15.07.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă F. I.,
Casează în tot sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare același instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2015.
Președinte, V. F. | Judecător, D. O. | Judecător, D. G. |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.V.F.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond.E.M.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 747/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 22/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
