Fond funciar. Sentința nr. 31/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 31/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 575/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 575/2015
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier C. D. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul-reclamant D. F. împotriva sentinței civile nr._ din 31.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatii-pârâți C. J. DE FOND FUNCIAR DIN C. PREFECTURII D., C. L. COSOVENI DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. P., pentru apelantul-reclamant, lipsa fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost motivat, declarat in termen, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat M. P., pentru apelantul-reclamant, arată că nu mai are cereri de formulat.
Tribunalul, constatând că nu mai sunt cereri de formulat acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat M. P., pentru apelantul-reclamant, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate si admiterea acțiunii pe fond așa cum a fost precizată, în sensul constatării faptului că este proprietarul suprafeței de 161 mp teren intravilan alături de suprafața de 1200 mp cat figurează în actele de proprietate. Arată că instanța de fond a respins cererea ca neîntemeiată pe considerentul că suprafața de teren de 161 mp figurează în realitate în cadrul terenului din titlul de proprietate, nefiind aplicabile dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991 în speță trebuind să se recurgă la punerea titlului de proprietate în concordanță cu realitatea din teren.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
La data de 07.02.2014 reclamantul D. F. a chemat în judecată pârâtele C. Județeana de Aplicare A Legilor Fondului Funciar- Prefectura D. Si C. L. Coșoveni De Aplicare A Legilor Fondului Funciar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este proprietarul suprafeței de 161 mp teren intravilan curți – construcții, alături de suprafața de 1200 mp cât figurează în actele de proprietate, teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, situat în comuna Coșoveni, ., nr. 28, județul D., cvartalul 14, parcelele 659, 660,661, format din 300 mp teren arabil,in T14 P 660, cu următorii vecini: N_CC 659, E-G. I., S-VH 661 și V-P. C-tin., din 300 mp vii, in T 14 P 661, cu următorii vecini: N_A 660, E-G. I., S-Ds 434, V-Rusescu P., 600 mp curți – construcții, in T 14 P 659, cu următorii vecini:N-Ds 432, E-G. I., S-A 660, V-P. C-tin.,
În motivarea acțiunii, în fapt, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului situat în comuna Coșoveni, ., nr. 28, județul D. imobil ce se compune din casa de locuit, anexele gospodărești și terenul aferent acestor construcții, în suprafață de 1200 mp conform actelor de proprietate constând în certificatul de moștenitor nr. 1352/14.09.1995 emis de notar de stat Cernobai E., contractul de partaj voluntar aut. la nr. 866/25.05.1999 de BNP D. F., TDP nr. 1017-2219/21.02.1995.
Pentru intabularea dreptului de proprietate, reclamantul a făcut demersuri in vederea întocmirii documentației cadastrale a imobilului, iar în urma măsurătorilor efectuate de expert P. I. a rezultat că terenul aferent construcțiilor are suprafața de 1361 mp, cu 161 mp mai mult decât cea înscrisă în actele de proprietate.
Reclamantul a menționat că dintotdeauna, atât autorii săi cât și acesta, au avut proprietatea acestui imobil, așa cum este el în prezent, fără să fi avut vreo modificare a limitelor proprietății și fără să fi existat litigii de vecinătate.
Explicația acestei diferențe de teren dintre suprafața menționată în actele de proprietate și suprafața rezultată în urma măsurătorilor actuale constă în instrumentele de măsurare folosite, reprezentanții Primăriei folosind instrumente de măsurare rudimentare.
Pentru ca diferența de suprafață de 161 mp, reieșită în urma măsurătorilor, reprezintă mai mult de 10% față de cea înscrisă în actele de proprietate, documentația cadastrală a fost respinsă de O.C.P.I. D., reclamantul neputând să-și înscrie dreptul de proprietate în Cartea Funciară.
În drept, a invocat dispozițiile art. 23 Legea 18/1991.
Paratele nu au depus întâmpinare.
La dosar reclamantul a depus în copie următoarele acte:CI, certificat de moștenitor nr. 1352/1995 emis de notariatul de Stat Județean D., contract de partaj voluntar aut. la nr. 866/25.05.1999 de BNP D. Faurar, TDP nr. 1017-2219/1995, referat/18.11.2013, încheiere de respingere nr._/04.12.2013, plan de amplasament și delimitare a imobilului, certificat de identificare a bunurilor imobile nr.4697/17.01.2014 emis de OCPI D., certificat de atestare fiscală nr.304/20.01.2014, împuternicire avocațială.
Prin sentința civilă nr._/31.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul D. F. împotriva pârâților C. Locală de Aplic. a Legilor Fondului Funciar Coșoveni și C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar- Prefectura D..
S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut in fapt următoarele:
Prin T.D.P. nr.1017 -2219/21.02.1995 s-a reconstituit pe numele lui D. M.N. dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața totala de 5 ha si 1100 mp.situat in com.Cosoveni,., din care in T14 P659, 660 si 661 suprafața de 1200 mp.de teren intravilan.
Conform certificatului de moștenitor nr.1352/14.09.1995 emis de Notariatul de Stat Judetean D. -Cernobai E.-notar de stat si contractului de partaj voluntar aut. la nr. 866/25.05.1999 de BNP D. F., reclamantul este proprietarul exclusiv al terenului intravilan din titlu din T14 P659,660 si 661 si al casei cu 2 camere ,sala,bucătărie si un beci ,casa fiind situata in comuna Coșoveni, ., nr. 28,jud.D..
Asa cum rezulta din referatul/18.11.2013, încheierea de respingere nr._/04.12.2013 a OCPI, planul de amplasament și delimitare a imobilului si certificatul de identificare a bunurilor imobile nr.4697/17.01.2014 emis de OCPI D.,in urma măsurătorilor efectuate la fata locului pentru întocmirea cadastrului a rezultat o suprafața totala a T14 P659,660 si 661 cu 161 mp mai mare decât cea din actele de proprietate ,adică 1361 mp.fata de 1200 mp.,si fiind cu 10% mai mare decât cea din acte s-a refuzat de către OCPI recepționarea documentației cadastrale si deci atribuirea nr.cadastral imobilului,aflat la prima înscriere,astfel ca s-a respins in consecința si cererea de înscriere in cartea funciara.
Aceeași concluzie a existentei unui plus de suprafața de 161 mp, față de cea din titlu a rezultat si din raportul de expertiza efectuat in cauza, unde acest plus de suprafața a fost identificat si s-a menționat ca întreaga suprafața de 1361 mp se compune din: P659 in suprafața de 530 mp.deci cu 70 mp. mai puțin decât in titlu, P660 in suprafața de 429 mp, mai mult cu 129 mp deci in titlu si P661 in suprafața de 402 mp,cu 102 mp mai mult decât in titlu.
S-a mai concluzionat ca plusul de suprafața este poziționat in P660 si P661 din care 51,30 mp in P660 si 109,70 mp in P661 si ca in realitate figurează in cadrul terenului din titlul de proprietate.
Instanța a reținut din raport ca acest plus de teren este in posesia reclamantului, nu este înscris in titlul altei persoane, nu face parte din domeniul public sau privat al statului sau unității administrativ-teritoriale, iar din adresa nr.5333/11.09.2011 a Comisiei Locale cu care s-au înaintat actele de la baza titlului de proprietate rezulta de asemenea ca suprafața de 161 mp din acțiune nu este la dispoziția Comisiei Locale.
Si martorii audiați in cauza au declarat ca hotarele si gardul împrejmuitor al imobilului au rămas aceleași de zeci de ani, fără a se emite pretenții asupra vreunei porțiuni de teren, martorul G. C. arătând ca in urma efectuării cadastrului a rezultat o suprafața mai mare a acestuia decât cea din acte.
Conform art. 23 din legea 18/1991 invocat de reclamant ca temei de drept alin.1) „Sunt si rămân in proprietatea privata a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea țărănimii.”iar conf.alin (2) „Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare in actele de proprietate, in cartea funciara, in registrul agricol sau in alte documente funciare, la data intrării in cooperativa agricola de producție.”
Față de considerentele expuse, rezultând ca plusul de teren solicitat de reclamant de 161 mp figurează in realitate in cadrul terenului din titlul de proprietate si anume al parcelelor 660 si 661 din acesta, instanța a considerat ca nu este aplicabil textul de lege menționat ,reclamantul putând recurge la punerea titlului de proprietate in concordanta cu realitatea din teren ,acesta fiind eliberat in urma unor măsurători inexacte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D. F., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.
Reclamantul a arătat că titlul de proprietate nr.1017-2219 din data de 21.02.1995 a fost emis pe numele defunctului său tata D. M. N., având la bază cerere de reconstituire a dreptului de proprietate precum și mențiunile din Registrul agricol, unde acesta figura cu suprafața totală de 1200 mp teren intravilan.
Pe cale de consecință "Titlul de proprietate nr. 1017-2219 din data 21.02.1995" emis pe numele defunctului său tata a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în opinia sa neputând opera modificarea acestuia.
Cum, din probele administrate la instanța de fond a rezultat cu certitudine faptul că acest teren se află în posesia reclamantului, nu este înscris în registrul agricol al altei persoane, nu face parte din domeniul public sau privat al statului unității administrativ-teritoriale și nici nu se află la dispoziția Comisiei Locale, iar martorii audiați au declarat că hotarele și gardul împrejmuitor a rămas aceleași de zeci de ani, nicio persoană neemițând pretenții asupra vreunei porțiuni de teren, apreciază că se află în situația unui caz dobândire a proprietății în temeiul legii, astfel cum este reglementat legea nr. 18/1991, art. 23.
Apreciază că terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești precum și curtea și grădina din jurul acesteia fac excepție de la reconstituirea ori constituirea dreptului de proprietate privată. Transferul cu titlu gratuit al dreptului de proprietate de la stat la persoana fizică a avut loc, de drept, că în momentul intrării în vigoare a Legii 18/1991, astfel că suprafața de 161 de mp aflată în litigiu nu a trecut și nici nu putea trece la dispoziția Comisiei locale Coșoveni de aplicare a legilor fondului funciar, acesta Comisie neputând să constituie sau să reconstituie în favoarea unei persoane dreptul de proprietate.
Prin punerea titlului de proprietate în concordanță cu realitatea din teren, în sensul de a se modifica suprafața de teren intravilan reconstituită defunctului tată de la 1200 m.p. la 1361 ar însemna, ca suprafața de 161 de m.p. care, prin efectul legii, nu a fost niciodată la dispoziția Comisiei Locale, să formeze obiectul unei reconstituiri a dreptului de proprietate, lucru inadmisibil.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466-482 Cod de procedură civilă.
Analizând cererea de apel prin prisma susținerilor părților, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.476-477 NCPC reține următoarele:
Prin prezenta acțiune apelantul reclamant a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 161 m.p, teren intravilan, care alături de suprafața de 1200 m.p, formează curtea casei și grădina, invocând ca temei în drept dispozițiile art.23 din legea 18/1991.
Din actele dosarului se constată că apelantul reclamant a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate prin titlul de proprietate nr.1017-2219/21.02.1995, pentru suprafața de teren de 5 ha și 1100 m.p, din care 1200 m.p, situat în intravilanul localității, categoria curții construcții, vii și arabil, titlul de proprietate fiind conform actelor premergătoare care nu au fost contestate de apelantul reclamant.
Regimul juridic al terenului pentru care s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate, este reglementat de art.23 din legea 18/1991, temei invocat și de reclamantul apelant.
Potrivit art.23 alin.1 din legea 18/1991 sunt și rămân în proprietatea privată a membrilor cooperatori sau, după caz a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul lege 42/1990, privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
În principiu dispozițiile art.23 din legea 18/1991 instituie un caz de reconstituire a dreptului de proprietate, reclamantul apelant beneficiind de reconstituirea dreptului de proprietate contrar celor susținute de acesta prin cererea de apel.
Cum dispozițiile art.23 alin.1 fac trimitere la cele ale art.8 din decretul 42/1990, se apreciază că acestea sunt menținute în vigoare pentru suprafețele de terenuri pentru care a operat reconstituirea dreptului de proprietate, reconstituirea intervenind ca efect al aplicării decretului lege mai sus menționat efectul său fiind menținut de art.23 din legea 18/1991, situație în care beneficiarul dreptului de proprietate trebuie să recurgă la procedura instituită prin dispozițiile legii fondului funciar, în sensul de a se adresa cu o cerere de reconstituire pentru diferența de teren, cerere care însă poate fi formulată oricând nefiind supusă termenului instituit de legea fondului funciar, în această situație titlul de proprietate având caracter constatator și recognitiv.
În consecință cum pentru suprafața de 1200 m.p intravilan curții construcții și grădină, s-a urmat această procedură, regimul juridic al terenului de 161 m.p, este reglementat de dispozițiile legii fondului funciar cu particularitățile mai sus evocate, astfel că dobândirea dreptului de proprietate prin constatare în temeiul art.23 din legea 18/1991, nu este admisibilă.
Prin prisma considerentelor mai sus expuse se apreciază că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, și în temeiul art.480 alin 1 NCPC urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant D. F., domiciliat în C. ..61,., . ,CNP -_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat P. M. cu sediul în C. ., ..1, ., împotriva sentinței civile nr._ din 31.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR DIN C. PREFECTURII D., C. L. COȘOVENI DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2015.
Președinte, A. B. | Judecător, A. C. Tițoiu | |
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.A.C.Tițoiu
Tehn.F.M./5 ex.
Jud.fond.C.C.M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 239/2015. Tribunalul DOLJ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 604/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
