Anulare act. Decizia nr. 250/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 250/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 250/2015
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător D. O.
Judecător D. G.
Grefier L. E. C.
Pe rol, pronunțare asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2015 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului formulat de reclamanții ȘUBULICA Ș. și ȘUBULICA G. împotriva sentinței civile nr. 2458/21.08.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., având ca obiect anulare act.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.01.2014, sub nr._, reclamanții Subulică S. și Subulică G. au chemat în judecată pe pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a Angajamentului de plată nr. 964/A/31.01.2006 emis de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D., încheiat în frauda legii.
În motivarea în fapt, reclamanții au arătat că fiica lor S. E. S. prezintă un handicap neuropsihic grav, așa cum rezultă din certificatul de handicap nr._/28.08.2002. Aceasta se află internată în prezent într-un Centru de recuperare și reabilitare a persoanelor cu handicap, respectiv Centrul de recuperare și reabilitare "D. cel Nou" situat în Filiași, centru aflat în subordinea pârâtei.
Reclamanții au precizat că din anul 2002 până în anul 2009 fata a fost internată într-un cămin spital din C., CRRPH din ., D..
La data de 26.01.2006 a fost încheiat Angajamentul de plată nr. 964/A/31.01.2006 între părți, deșii fiica reclamanților era internată într-un cămin spital încă din anul 2002.
Reclamanții au menționat că fiica lor a fost transferată în centrul – cămin spital din Filiași în anul 2009, până în acest an, fiica lor fiind internată în cămine spital din C..
Astfel, reclamanții solicită constatarea nulității absolute a Angajamentului de plată nr. 964/A/31.01.2006 emis de pârâtă, având în vedere că a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de Metodologia din data de 01.07.1999 actualizată la 09.05.2003, de stabilire a nivelului contribuției de întreținere de întreținere în instituțiile de asistență socială, datorate de persoanele asistate sau de susținătorii legali ai acestora, aprobată prin Hotărârea 532/1999, potrivit art. 3 alin.5 din această metodologie, fiind scutiți de la plata contribuției de întreținere susținătorii legali ai persoanelor internate în căminele atelier, precum și susținătorii legali ai bolnavilor neuropsihici asistați în căminele spital.
Au mai menționat că, în prevederile HG nr. 939 din 29.12.2007, la anexa 2 erau prevăzute unitățile care funcționează sub coordonarea metodologică a instituției pentru persoanele cu handicap. Prin art. 57 alin.2 din OUG nr. 102 din data de 29.06.1999, Anexa 2 la HG nr. 939/2007 privind organizarea și funcționarea Secretariatului de Stat pentru Handicapați s-a modificat în mod corespunzător anexei la prezenta ordonanță de urgență, respectiv listei cu instituțiile de interes public pentru protecția socială a persoanelor cu handicap, respectiv centre de recuperare și Cămine Spital, reglementate prin art. 5 și următoarele. La data de 01.07.2009 s-a aprobat prin Hotărârea nr. 532 din 1999, metodologia de stabilire a nivelului contribuției de întreținere în instituțiile de asistență socială, datorată de persoanele asistate sau susținătorii legali ai acestora. La data de 06.12.2006 a intrat în vigoare
Legea nr. 448 care a abrogat OUG nr. 102 din data de 29.06.1999.
Au arătat reclamanții că potrivit Adresei nr. 2180/D.G.O.I./26.04.2006, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, în subordinea căreia se află Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D., la data intrării în vigoare a HG nr. 532 din 1999, căminele spital figurau între unitățile care funcționau în subordinea și coordonarea metodologică a SSPH. Mai mult, prin adresa nr. 9532 din data de 07.05.2007, chiar Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap a arătat că nu s-a făcut o prevedere expresă de corelare a noțiunii de cămin spital cu cea de centru de recuperare și reabilitare. Totodată, prin adresa nr._/D.G.O.I.C./28.09.2007 Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap a confirmat faptul că Centrul Pentru Recuperare și Reabilitate Neuropsihiatrică din C. se numea cămin spital, deci cele două noțiuni sunt corelate.
Prin adresa nr. 7000/DGOIC/30.07.2007 Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap confirmă faptul că diagnosticul fiicei reclamanților este de natură neuropsihică, iar asistarea acesteia în Centrul de recuperare și reabilitare C. este scutită de taxa de întreținere, informație comunicată și instituției pârâte. De asemenea, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a emis o adresă prin care subliniat faptul că persoanele cu handicap cu afecțiuni neuropsihice beneficiază de scutire potrivit legii.
Mai mult, au arătat reclamanții, în Anexa la metodologie nu sunt prevăzute menționarea și a penalităților de întârziere, fapt care se poate observa reaua-credință în redactarea acestui angajament, care este nul, fiind încheiat în pofida legii.
Au mai învederat reclamanții că, prin sentința nr._ din data de 20.09.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, Judecătoria C. a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D., prin care s-a solicitat obligarea reclamanților la plata unui debit și a unei contribuții lunare în baza Angajamentul de plată nr. 964/A/31.01.2006.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedire, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: Angajamentul de plată nr. 964/A/31.01.2006, certificatul de handicap nr._/28.08.2002, Adresei nr. 2180/D.G.O.I.C/26.04.2006, adresa nr. 9532 din data de 07.05.2007, adresa nr._/D.G.O.I.C./28.09.2007, adresa nr. 7000/DGOIC/30.07.2007, adresa nr. 2519/DJ/CJC/19.03.2010, adresa nr. 3/SJCRU/CJC/12.01.2010 emise de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap fișă de evaluare psihologică, evaluare medicală, raport de reevaluare, contract pentru acordarea de servicii medicale, sentința civilă nr._ din data de 20.09.2012 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._
La data de 18.06.2013 pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea ca temeinic și legal al angajamentului de plată.
În motivare, pârâta a arătat că motivele invocate de reclamanți nu se încadrează în cauzele care atrag nulitatea absolută a unui act juridic.
Pârâta a arătat că în subordinea sa nu există nici un cămin – spital și nici nu a existat. Centrele în care a beneficiat de măsură de protecție fiica reclamanților sunt centre de recuperare și reabilitare și nu au nici o legătură cu căminele-spital.
Una din condițiile esențiale pentru a fi aprobată internarea într-un centru din subordine sa este semnarea în prealabil a unui angajament de plată a contribuției de întreținere. Reclamanții au semnat un angajament de plată a contribuției de întreținere pentru fiica lor, dar au considerat că nu trebuie să plătească această contribuție, deși instanța s-a pronunțat în mod definitiv și irevocabil asupra faptului că aceștia nu sunt scutiți de plata acestei contribuții ( sentința civilă nr. 684/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul D., irevocabilă prin decizia nr. 3779 din 2009 a Curții de Apel C..
De altfel, aplicabilitatea Angajamentului de plată nr. 964/A/31.01.2006 emis de către pârâtă a încetat odată cu pronunțarea de Tribunalul D. a deciziei civile nr. 133/2013, definitivă și irevocabilă, prin care au fost obligați reclamanții la plata contribuției de întreținere în sumă de 602 lei începând cu data de 23.10.2009 și în continuare, până la intervenirea unei cauze legale care să-i scutească de la plata acestei contribuții.
A precizat pârâta că a respectat legislația în vigoare, fapt confirmat și de instanțele de judecată investite de reclamanți să constate că aceștia sunt scutiți de la plata contribuției de întreținere, cereri respinse de instanță definitiv și irevocabil.
Pârâta a arătat că angajamentul de plată emis de aceasta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, este un act juridic valabil, cu o cauză licită, reclamanții semnându-l în cunoștință de cauză, neaducându-se nici o dovadă că s-au aflat în eroare.
Pârâta solicită respingerea acțiunii și menținerea ca temeinic și legal al angajamentului de plată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 – 208 C.proc.civ..
În dovedire a depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa DGASPC D. nr. 4220 din data de 08.02.2012, sentința civilă nr. 684/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul D., deciziei civile nr. 133/2013 a Tribunalului D., adresa MMFPS- DGPPH nr._ din data de 17.04.2012, extras HG nr. 1007/2005.
În baza dispozițiilor art. 411 C.proc.civ.., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La solicitarea instanței, pârâta a depus actele care au stat la baza încheierii Angajamentul de plată nr. 964/A/31.01.2006.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Prin sentința civilă nr. 2458/21.08.2014 pronunțată de Judecătoria C. fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții S. S. și S. G., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D., ca neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit certificatului de handicap nr._/28.08.2002, fiica reclamanților Ș. Ș. și Ș. G., Ș. E. Ș. a fost încadrată în grad de handicap 1 ( grav), nerevizuibul.
La data de 31.01.2006 între părți s-a încheiat Angajamentul de plată nr. 964/A/31.01.2006, prin care reclamanții s-au obligat să plătească lunar suma de 190 lei reprezentând contribuția de întreținere pentru fiica lor cu handicap asistată în Centrul de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap, respectiv CRRPH C..
În drept, instanța a reținut că nulitatea este acea sancțiune de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, nulitatea absolută fiind aceea care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei norme juridice care ocrotește un interes general, deci a unei norme juridice imperative, de ordine publică.
Una din cauzele care atrage nulitatea absolută a actului juridic civil o constituie fraudarea legii.
În prezenta cauză, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a Angajamentului de plată nr. 964/A/31.01.2006 emis de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D., pe care îl consideră încheiat în frauda legii, cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de Metodologia din data de 01.07.1999 actualizată la 09.05.2003, de stabilire a nivelului contribuției de întreținere de întreținere în instituțiile de asistență socială, datorate de persoanele asistate sau de susținătorii legali ai acestora, aprobată prin Hotărârea 532/1999, potrivit cărora sunt scutiți de la plata contribuției de întreținere susținătorii legali ai persoanelor internate în căminele atelier, precum și susținătorii legali ai bolnavilor neuropsihici asistați în căminele spital, învederând că fiica lor a fost internată într-un cămin spital.
Instanța a reținut însă că, prin sentința civilă nr. 684/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2008, irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 3779 din 2009 a Curții de Apel C., s-a statuat în mod irevocabil faptul că reclamanții au obligația de a contribui lunar la întreținerea fiicei lor, persoană cu handicap, întrucât nu există dispoziții legale care să îi scutească de această obligație legală. S-a mai statuat cu putere de lucru judecat faptul că susținerile reclamanților potrivit cărora le sunt aplicabile dispozițiile HG nr. 532/1999 modificată prin HG 1021/2000 și HG nr. 503/2001 privind modalitatea de stabilire a nivelului contribuției de întreținere datorate de persoane asistate sau de întreținătorii legali, dispoziții potrivit cărora sunt scutite de la plata contribuției de întreținere susținătorii legali ai persoanelor internate în căminele atelier, precum și susținătorii legali ai bolnavilor neuropsihici asistați în căminele spital, nu pot fi reținute ca incidente în cauză, întrucât instituția în care este internată fiica reclamanților nu are o astfel de organizare, nefiind inclusă în categoria căminelor spital sau căminelor atelier. Faptul că anterior reorganizării Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică din C. se numea Cămin Spital, nu înseamnă că în prezent îi sunt aplicabile dispozițiile legale destinate unui astfel de stabiliment, de vreme ce această instituție s-a reorganizat, și-a schimbat denumirea, forma de organizare fiind în prezent cu totul alta.
Instanța a mai reținut că puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Prin urmare, având în vedere cele statuate cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 684/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2008 și care nu pot fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară, constatând că nu este incidentă cauza de nulitate absolută invocată de reclamanți, instanța a respins acțiunea formulată de aceștia ca neîntemeiată.
De asemenea, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții S. Ș. și S. G., arătând că instanța de fond este nelegală și dată cu încălcarea dispozițiilor legale privind autoritatea de lucru judecat, respectiv instanța a admis excepția autorității de lucru judecat fără să pună în discuție această excepție.
Instanța de fond a greșit atunci când nu a analizat cerințele impuse de lege și a stabilit ca sentința civilă nr. 6, 7 și din Legea nr.448 din 2006, care prevăd că persoanele cu handicap beneficiază de servicii medicale gratuite. Instanța nu a analizat nici una dintre cerințele prevăzute de lege pentru existența autorității de lucru judecat.
De asemenea, instanța a greșit atunci când a constatat că în anul 2006, când reclamanții au încheiat Angajamentul de Plată nr.964/A/31.01.2006, nu au existat dispoziții legale care să îi scutească de obligația legală de a contribui la întreținerea fiicei lor, deoarece dispozițiile art.6 și 10 din Legea nr. 448/2006 prevăd ca fiica lor beneficiază de asistență medicală și spitalizare.
Intimata Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că, în mod corect, instanța a respins cererea reclamanților și a reținut că nu există o hotărâre judecătorească care a soluționat în mod irevocabil această cerere a reclamanților.
Consideră că s-a respectat legislația în vigoare, fapt confirmat și de instanțele de judecată învestite de către reclamanți să constate că aceștia sunt scutiți de la plata contribuției de întreținere, cereri respinse de instanță definitiv și irevocabil.
Analizând recursul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.
Astfel, nu se poate reține susținerea recurenților reclamanți în sensul că prima instanță a soluționat în mod greșit cauza prin prisma excepției autorității de lucru judecat, fără ca aceasta să fie pusă în discuția părților.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții Subulică S. și Subulică G. au solicitat să se constate nulitatea absolută a Angajamentului de plată nr. 964/A/31.01.2006 emis de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D., încheiat în frauda legii, cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de Metodologia din data de 01.07.1999 actualizată la 09.05.2003, de stabilire a nivelului contribuției de întreținere de întreținere în instituțiile de asistență socială, datorate de persoanele asistate sau de susținătorii legali ai acestora, aprobată prin Hotărârea 532/1999, potrivit cărora sunt scutiți de la plata contribuției de întreținere susținătorii legali ai persoanelor internate în căminele atelier, precum și susținătorii legali ai bolnavilor neuropsihici asistați în căminele spital, învederând că fiica lor a fost internată într-un cămin spital.
În mod corect a reținut prima instanță puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 684/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2008, irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 3779 din 2009 a Curții de Apel C., prin care s-a statuat în mod irevocabil faptul că reclamanții au obligația de a contribui lunar la întreținerea fiicei lor, persoană cu handicap, întrucât nu există dispoziții legale care să îi scutească de această obligație legală, precum și că susținerile reclamanților potrivit cărora le sunt aplicabile dispozițiile HG nr. 532/1999 modificată prin HG 1021/2000 și HG nr. 503/2001 privind modalitatea de stabilire a nivelului contribuției de întreținere datorate de persoane asistate sau de întreținătorii legali, dispoziții potrivit cărora sunt scutite de la plata contribuției de întreținere susținătorii legali ai persoanelor internate în căminele atelier, precum și susținătorii legali ai bolnavilor neuropsihici asistați în căminele spital, nu pot fi reținute ca incidente în cauză, întrucât instituția în care este internată fiica reclamanților nu are o astfel de organizare, nefiind inclusă în categoria căminelor spital sau căminelor atelier. Faptul că anterior reorganizării Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică din C. se numea Cămin Spital, nu înseamnă că în prezent îi sunt aplicabile dispozițiile legale destinate unui astfel de stabiliment, de vreme ce această instituție s-a reorganizat, și-a schimbat denumirea, forma de organizare fiind în prezent cu totul alta.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște, două manifestări procesuale – respectiv, aceea de excepție procesuală conform art. 166 C.proc.civ. și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți.
În manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente (obiect, părți, cauză), însă nu și atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 684/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2008 se impune în prezenta cauză, cum de altfel s-a reținut și în decizia civilă nr. 133/30.01.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ *.
Astfel, statuările în legătură cu aspectele reținute în cadrul dispozitivelor și considerentelor acestor hotarari judecatoresti, nu mai pot să fie supuse unei reevaluări ulterioare, fără încălcarea puterii de lucru judecat, întrucât ele sunt rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării jurisdicționale a instanței.
Acest aspect presupune, în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă odată tranșată de instanță să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar pe de altă parte ca aspectele stabilite de o primă instanță să nu fie contrazise prin hotărârea unei instanțe ulterioare.
Este vorba de prezumția lucrului judecat care funcționează în cauză [art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ.], potrivit căreia o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți (res judicata pro veritate habetur), neputându-se primi vreo dovadă contrară, față de caracterul absolut al prezumției [art. 1202 alin. (2) C. civ.].
Prezumția lucrului judecat presupune că o chestiune soluționată printr-o hotărâre definitivă, trebuie soluționată la fel în procesele ulterioare, iar acțiunea a doua se va judeca în fond, respectându-se constatările făcute în primul proces.
Prin intermediul prezumției de lucru judecat se înlătură contradicțiile ce s-ar putea ivi între constatările hotărârilor judecătorești, indiferent dacă acestea sunt cuprinse în considerentele acestora sau în dispozitiv.
Astfel, prin formularea prezentei acțiuni, reclamanții nu au încercat decât eludarea efectelor juridice ale unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în litigii purtate între aceleași părți, aspect inadmisibil.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în cauzele A. si D. contra României, ca repunerea în discuție a unei hotărâri judecătorești ce a dobândit autoritate de lucru judecat este de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 Paragraful I din Convenție.
Tribunalul constată că, față de reținerea în cauză a prezumției de lucru judecat, ca mijloc de probă, și nu a autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 684/02.04.2009, este greșită susținerea recurenților-reclamanți în sensul că instanța de fond avea obligația de a pune în discuția părților excepția autorității de lucru judecat, cum este greșită și afirmația potrivit căreia instanța s-ar fi pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a Angajamentului de plată nr. 964/A/31.01.2006 și chiar asupra acestei solicitări s-a pronunțat instanța, reținând, ca mijloc de probă în sensul respingerii acesteia, prezumția puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 684/02.04.2009.
Referitor la al doilea motiv de recurs, prin care se invocă interpretarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 3 alin. 5 din H.G. nr. 532/1999, art. 6, 7 și 9 din Legea nr. 448/2006, tribunalul constată că puterea de lucru operează și în această privință, stabilindu-se irevocabil prin sentința civilă nr. 684/02.04.2009 faptul că reclamanții au obligația de a contribui lunar la întreținerea fiicei lor, persoană cu handicap, întrucât nu există dispoziții legale care să îi scutească de această obligație legală. Prin urmare, în prezenta cauză nu se poate reține altfel decât prin nesocotirea celor statuate în mod irevocabil în hotărârea judecătorească menționată, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții ȘUBULICA Ș. și ȘUBULICA G. împotriva sentinței civile nr. 2458/21.08.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2015.
Președinte, V. P. | Judecător, D. O. | Judecător, D. G. |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./2 ex., 15.05.2013
Jud.fond-A.C.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1153/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 255/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
