Pretenţii. Decizia nr. 255/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 255/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 255/2015
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. Ș.
Judecător M. N.
Judecător L. C. C.
Grefier F. C. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții-pârâți T. D. R. și T. I. M. împotriva sentinței civile nr. 6736/12.05.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți R. C. și M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenții-pârâți T. D. R. și T. I. M., reprezentant convențional, avocat T. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._/17.02.2015, emisă de Baroul D., pentru intimata-reclamantă R. C., consilier juridic R. A.-M., în baza delegației nr. 232/08.01.2015,lipsă fiind intimatul-reclamant M. C. PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat T. D., pentru recurenții-pârâți T. D. R. și T. I. M., în ceea ce privește cererea de repunere în termenul de recurs arată că T. D. R. la data comunicării sentinței pronunțată de Judecătoria C. se afla încarcerat și solicită acordarea unui termen de judecată pentru a face dovada că la momentul respectiv acesta se afla încarcerat și nu a avut cum să primească această sentință și ca atare nu a putut formula în termen legal apărări și căi de atac. Solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a obține o adeverință de la instituția unde este încarcerat pentru a arăta perioada în care acesta a fost încarcerat, nu i-a fost comunicată sentința și nu a cunoscut această împrejurare decât după comunicarea sentinței. Arată că ulterior luării dosarului în pronunțare și până la data redactării sentinței Primăria a vândut acest imobil către o terță persoană, iar soții T. s-au mutat din acest imobil, iar comunicarea a venit după ce s-a făcut vânzarea acestui imobil.
Consilier juridic R. A.-M., pentru intimata-reclamantă R. C., arată că imobilul a fost vândut chiar către soții T., se opune având în vedere că sunt soții, iar soția a avut cunoștință despre hotărâre.
Avocat T. D., pentru recurenții-pârâți T. D. R. și T. I. M., arată că sunt incidente dispozițiile art. 90 alin. 7 din codul de procedură civilă în care se menționează că citațiile și actele de procedură se comunică pentru persoanele arestate/încarcerate la locul de detenție și nu se poate trece peste acest drept la apărare al persoanei și dreptul de a formula căi de atac în condițiile în care acesta fusese încarcerat.
În deliberare, în raport de actele și lucrările dosarului așa cum se prezintă ele la fondul cauzei, instanța respinge cererea.
Avocat T. D., pentru recurenții-pârâți T. D. R. și T. I. M., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv a înscrisurilor ce au stat la baza vânzării camerei nr. 6 de către Primărie către soții T. și ulterior de către soții T. către un terț pentru a dovedi că în procedura de vânzare s-a efectuat o evaluare a acestei camere, valoare care a cuprins și îmbunătățirile pe care soții T. le-au făcut acestei camere și ca atare Primăria a vândut o cameră îmbunătățită de către soții T. la o valoare stabilită printr-un raport de evaluare tot către soții T.. Față de cererea reconvențională prin care au solicitat contravaloare acestor îmbunătățiri efectuate, consideră că se impune administrarea acestei probe pentru a face dovada faptului că îmbunătățirile au creat acest spor de valoare pentru camera respectivă.
Consilier juridic R. A.-M., pentru intimata-reclamantă R. C., arată că nu se opune, având aceeași solicitare de a depune cele 2 contracte de vânzare-cumpărare, respectiv cel dintre Primărie și soții T. și cel încheiat ulterior de soții T. către un terț.
La interpelarea instanței avocat T. D., pentru recurenții-pârâți T. D. R. și T. I. M., învederează că nu are asupra sa aceste înscrisuri și va face demersuri pentru a depune acel raport de evaluare ce nu a fost comunicat soților T., iar dacă nu i se va răspunde arată că își rezervă dreptul de a solicita instanței să efectueze o adresă la momentul respectiv.
În deliberare, instanța apreciază că la acest moment este inutilă cererea de probatorii formulată pe fondul cauzei și acordă cuvântul asupra cererii de repunere în termenul de recurs și excepției tardivității recursului.
Avocat T. D., pentru recurenții-pârâți T. D. R. și T. I. M., solicită admiterea cererii de repunere în termen în temeiul art. 103 Cod procedură civilă, arătând că înscrisurile atașate acestor dovezi de comunicare fac dovada că recurenții nu au intrat în posesia acestei sentințe. Arată că dovezile de comunicare sunt întoarse la dosar, nu există o procedură ulterioară prin care să se facă o dovadă a faptului că această sentință a fost comunicată către soții T., iar aceste aspecte reies și din cererea formulată la instanța de fond pentru a le recomunica această sentință, cerere ce a fost respinsă. Solicită respingerea excepției tardivității. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Consilier juridic R. A.-M., pentru intimata-reclamantă R. C., solicită respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, arătând că hotărârea instanța de fond a fost comunicată către soții T., aceștia au formulat această cerere către judecătorie pentru a li se comunica această hotărâre doar după ce dosarul a ajuns în stadiul de executare. Arată că au investit hotărârea și au mers la executor, recurenții au executat această plată ce se impunea prin hotărârea de fond de bunăvoie. Solicită admiterea excepției tardivității.
Având cuvântul în replică avocat T. D., pentru recurenții-pârâți T. D. R. și T. I. M., învederează că repercursiunile acestei necomunicări sunt recunoscute și de colega sa. Arată că au luat la cunoștință de conținutul acestei sentințe abia în procedura de executare, nu știe cum a fost obținut acest titlu executoriu definitiv în condițiile în care existau dovezile restituite la dosar cu necomunicarea către recurenți.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.03.2012 sub nr._, reclamanta R. C. a chemat în judecată pe pârâții T. D. si T. I. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 4357,86 lei reprezentând contravaloare folosința spațiu si penalități de întârziere pentru perioada septembrie 2008 – septembrie 2011, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, s-a arătat ca cota de 1/8 din imobilul situat în C., ., face parte din domeniul privat al municipiului C., fiind dat in administrarea R. C..
A arătat reclamanta ca prin ..02.2000 rămasă definitive și irevocabila ca urmare a partajului succesoral stabilit prin aceasta hotărâre, Consiliului Local al M. C. i-a revenit din imobilul situat in C., ., lotul nr. 4 respectiv camera 6 cu intrare prin sala 7 si acces la baie precum și terenul în suprafața de 40 mp.
S-a mai arătat ca restul imobilului a fost înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare nr. 209/03.02.2004 de către P. P. M. numiților T. A. și T. M. R., care la rândul lor au donat imobilul astfel dobândit fiului lor T. D. R. prin contractul de donație nr. 1017/29.06.2007.
A menționat reclamanta ca prin cererea nr. 8076/03.08.2007, M. (actuala T.) I. a solicitat regiei închirierea părții din imobil rămasă în administrarea regiei, pe care aceasta împreună cu fiica sa și concubinul sau T. D. R. o ocupa fără forme legale, restul imobilului fiind proprietatea numitului T. D. R..
Reclamanta arata ca solicitarea formulata de M. (actuala T.) I., nu a putut fi soluționată favorabil, având in vedere ca partea din imobil rămasă in administrarea regiei este supusă reglementarilor legislației locative, in acest sens fiind necesară repartizarea spațiului de către Consiliul Local C. in vederea încheierii unui contract de închiriere.
Cu toate ca solicitările formulate de către pârâți in acest sens au rămas nesoluționate, întrucât aceștia nu au urmat procedurile administrative, pârâții au continuat sa ocupe spațiul in cauza fără a achita contravaloarea folosinței spațiului.
A precizat reclamanta ca in urma somațiilor nr. 9774 si 9775 din 24.08.2011, pârâții s-au prezentat la sediul regiei in data de 02.09.2011 si au comunicat ca urmează sa efectueze demersurile legale pentru rezolvarea situației locuinței situate in C., . si ca sunt de acord cu achitarea folosinței spațiului, in acest sens fiind încheiat procesul verbal de conciliere nr._/02.09.2011.
De asemenea, reclamanta a precizat ca in perioada septembrie 2008 – septembrie 2011 pârâții deși au ocupat locuința situate în C., ., nu au achitat contravaloarea folosinței acesteia, fiind înregistrați in evidentele financiar contabile ale regiei cu un debit in cuantum de 4357,86 lei reprezentând contravaloare preț folosința spațiu și penalizări de întârziere.
A menționat reclamanta ca contravaloarea folosinței spațiului a fost calculate în baza nivelului minim al chiriei stabilit in funcție de prevederile art. 30 din OUG 40/1999 modificată de HG 310/2007, iar penalitățile de întârziere au fost calculate in baza normelor metodologice de aplicare a Legii 114/1996.
In drept au fost invocate dispozițiile Legii 114/1996, art. 1073 si urm, art. 1082 și art. 1084 C., OUG 40/1999 si HG 310/2007.
In susținerea acțiunii au fost depuse la dosar copii de pe următoarele acte: ..02.2000, contract de vânzare cumpărare nr. 209/2004, contract de donație nr. 1017/2007, cererea nr. 8076/2007, adresa nr. 9754/2007, adresa nr._/2008, adresa nr._/2009, adresa nr. 2368 si 2369/2009, adresa nr. 9774 și 9775/2011, proces verbal nr._/2011, somația nr._/2011, proces verbal de constatare nr._/2011, modul de calcul al debitului restant.
La data de 11.06.2012, pârâții au depus la dosar întâmpinare cu caracter reconvențional prin care au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanta si obligarea acesteia in solidar cu Municipiul C. prin Primar la plata contravalorii lucrărilor de îmbunătățire și restaurare efectuate de către pârâți la imobilul situat în C., ., raportat la cota de 1/8 din dreptul de proprietate deținut de acestea asupra imobilului.
S-a arătat prin întâmpinare ca la data de 29.06.2007, pârâții au dobândit prin contractul de donație autentificat sub nr. 1017, dreptul de proprietate asupra camerelor 1 (hol), 2,3,4,5,8 (bucătărie), 9 (baie), 10 (sala), cu o suprafața utilă de 126,05 mp din imobilul clădire situat în C., ..
Pârâții au arătat că prin același act autentic au dobândit si dreptul de proprietate asupra terenului aferent imobilului clădire, în suprafață de 233 mp, aflat in indiviziune cu RAAFLS Craiovașsi P. C..
Au menționat pârâții ca având în vedere ca aceasta camera nr. 6 deținută de Municipiul C. și administrate de R. C. deține pereții comuni cu celelalte camere deținute de către pârâtul T. D. R., au considerat ca pentru a putea beneficia de intimitatea spațiului de locuit ar fi necesar formularea unei cereri in vederea cumpărării spațiului respective de către pârâta T. I. M..
S-a mai arătat că în anul 2007 pârâții au formulat mai multe cereri în numele si pe numele pârâtei T. I. M. prin care au solicitat repartizarea camerei nr. 6, având in vedere ca doar aceasta întrunea condițiile legale de formulare a unei astfel de cereri în temeiul Legii 112/2001 si a Legii 114/1996, cerere care a fost respinsa.
Au menționat pârâții că nu au utilizat aceasta camera ca si spațiu locativ si nu datorează suma de 4357,86 lei reprezentând contravaloarea folosinței acestei camere.
De asemenea, pârâții au arătat că reclamanta a invocat ca și temei juridic disp. Legii 114/1996, OUG 40/1999 si HG 310/2007, în condițiile în care intre părți nu a existat un contract de locațiune.
In ceea ce privește cererea reconvenționala, pârâții au menționat faptul ca prin contractul de prestări servicii nr. 14/22.05.2010 încheiat cu . SRL, au realizat lucrări de reparație si amenajare a întregului imobil, natura lucrărilor fiind una complexa așa cum a rezultat din situația de lucrări, vizând atât lucrări de restaurare, reparare și îmbunătățire a pereților exteriori și interiori, cât si lucrări de schimbare a acoperișului, înlocuirea instalației electrice in tot imobilul.
Au menționat pârâții ca având in vedere ca si camera 6 face parte integranta din imobil, lucrările au fost executate si in beneficiul acestora, investiția făcută de către pârâți sporind valoarea bunului in individualitatea sa.
A precizat pârâții că valoarea totală a lucrărilor s-a ridicat la suma de_,53 lei.
In subsidiar, pârâții au solicitat compensarea sumei de 4357,86 lei reprezentând contravaloarea folosinței camerei nr. 6,din suma datorata de către reclamanta către pârâți, suma reprezentând contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire și restaurare efectuate de către pârâți la imobilul situat în C., . raportat la cota de 1/8 din dreptul de proprietate deținut de acestea asupra imobilului.
De asemenea, pârâții au solicitat obligarea M. C. prin Primar și R. C. la plata sumei ramase si datorate catre pârâti după compensare din valoarea lucrărilor de îmbunătățire și restaurare efectuate de către pârâți la imobilul situat în C., ., raportat la cota de 1/8 din dreptul de proprietate deținut de acestea asupra imobilului.
In drept, pârâții au invocat dispozițiile art. 115-118, 119-120 C., art. 592, 1039 și urm., 1073, 1074, 1082, 1084, 1143 si urm C.civ si Legea 114/1996.
Prin încheierea din data de 19.11.2012, instanța a dispus introducerea in cauza si citarea in calitate de intervenient principal a M. C. prin Primar.
In cauza au fost administrate proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei, proba testimoniala, fiind audiați martorii B. M. N. și S. F., proba cu expertiza tehnica specialitatea construcții civile, raportul de expertiza fiind întocmit de către expert C. S. și depus la dosar la data de 17.09.2013.
La raportul de expertiza părțile au formulat obiecțiuni, răspunsul la obiecțiuni fiind depus la dosar la data de 11.11.2013.
La data de 18.11.2013, pârâții au depus la dosar obiecțiuni la răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiza, răspunsul la obiecțiuni fiind depus la dosar la data de 17.02.2014.
Prin sentința civilă nr.6736/12.05.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă formulată de reclamanta R. C., în contradictoriu cu pârâții T. D., T. I. M. și intervenientul Municipiul C. Prin Primar.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 2178,93 lei reprezentând contravaloare folosința spațiu pentru perioada septembrie 2008 - septembrie 2011 si a sumei de 2178,93 lei penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
A fost respinsă cererea reconvenționala.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta R. C. a solicitat obligarea pârâților T. D. si T. I. M. la plata sumei de 4357,86 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a cotei de 1/8 din imobilul situate in C., . respectiv camera 6 cu intrare prin sala 7 si acces la baie, pentru perioada septembrie 2008-septembrie 2011 si a penalităților de întârziere.
Prin sentința civila nr.1226/02.02.2000 a Judecătoriei C. a fost atribuit reclamantei din prezenta cauza lotul nr.4 compus din camera nr.6 cu intrare prin sala 7 si acces la baie din imobilul situat in C., . precum si terenul in suprafața de 40 m.p.
La data de 03.02.2004 intre numitii P. P. M. pe de o parte si T. A. și T. M. R. pe de alta parte a fost încheiat contractual de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.209 de BNP P. E. având ca obiect imobilul S+P situate in C., . compus din casă de locuit camerele 1(hol), 2,3,4,5,8(bucătărie), 9(baie), 10(sala) si teren aferent în suprafața de 233 m.p in indiviziune cu RAAFLS C.(care detine 40 m.p teren în indiviziune ca proprietar al camerei 6 cu acces din camera 7-coridor) și P. C.(care deține 47 m.p teren în indiviziune ca proprietar al subsolului).
Prin contractul de donație autentificat sub nr.1017/29.06.2007 de BNP P. E. T. A. și T. M. R. au donat pârâtului din prezenta cauza din imobilul situate in C., . următoarele: din casa de locuit camerele 1(hol), 2,3,4,5,8(bucătărie), 9(baie), 10(sala) și teren aferent în suprafață de 233 m.p in indiviziune cu RAAFLS C.(care detine 40 m.p teren în indiviziune ca proprietar al camerei 6cu acces din camera 7-coridor) și P. C.(care detine 47 m.p teren in indiviziune ca proprietar al subsolului).
Potrivit art.998 C.civ:"orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara și art. 999 C.civ prevede că omul este responsabil nu numai de prejudicial ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa."
Din prevederile legale menționate mai sus rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existenta unei fapte ilicite a unei persoane, prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul cauzat si vinovăția autorului faptei ilicite.
Fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie să se afle în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită în sensul ca acest efect negativ trebuie sa fie rezultatul direct și nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite.
Vinovăția reprezintă latura subiectiva a răspunderii civile delictuale si constă în atitudinea de voință si conștiință a autorului faptei ilicite fata de aceasta si rezultatul socialmente periculoase.
Apărarea pârâților în sensul ca nu folosesc camera din litigiu si susținută de martorul B. M. N. este contrazisă de înscrisurile depuse la dosar respectiv cererile formulate de către pârâta T.(fosta M.) I. si paratul T. D. prin care au solicitat aprobarea cumpărării camerei din litigiu (fila10, 18) în care menționează că locuiesc în camera ce aparține R..
Având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța a reținut că pârâții au folosit efectiv camera nr.6 ce face parte din imobilul situat în C., ., jud. D. în lipsa unui titlu locativ și fără să achite contravaloarea folosinței spațiului pentru perioada septembrie 2008-septembrie 2011.
Astfel, fapta ilicită a pârâților constă în folosirea fără drept a camerei aparținând reclamantei, ceea ce este de natură a produce un prejudiciu material constând tocmai în contravaloarea lipsei de folosință, respectiv chiria pe care ar fi putut să o încaseze reclamanta de la alt chiriaș, dacă pârâții ar fi eliberat spațiul. Între fapta pârâților și prejudiciul produs reclamantei există legătură de cauzalitate, vinovăția pârâților rezultând tocmai din faptul că, deși cunoșteau că nu dețin un titlu locativ care să justifice ocuparea camerei în litigiu, au continuat să folosească această cameră.
Ca atare, instanța a reținut că prejudiciul cauzat reclamantei nu poate fi reparat decât prin obligarea pârâților, in solidar la plata către reclamantă a contravalorii lipsei de folosință, contravaloare ce a fost apreciată de reclamantă la suma de 2178,93 lei, suma calculată raportat la nivelul minim al chiriei stabilit conform art. 30 din OUG nr. 40/1999, modificată de HG nr. 310/2007 și penalitățile de întârziere în cuantum de 2178,93 lei aferente aceleiași perioade ce au fost calculate în baza normelor metodologice de aplicare a Legii 114/1996.
In ceea ce privește cererea reconvenționala formulate de pârâții reclamanții T. D. și T. I. M., instanța a respins-o ca neîntemeiata pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Potrivit art.997 C.civ acela cărui se face restituțiunea, trebuie să despăgubească pe posesorul chiar de rea-credință de toate cheltuielile făcute pentru conservarea lucrului, sau care au crescut prețul lui.
Din probatoriul administrat în cauză respectiv declarațiile martorilor B. M. N. si S. F. și actele depuse la dosar reiese ca paratii T. D. și T. I. M. în anul 2010 au realizat o . îmbunătățiri la întreg imobilul situat in C., . inclusiv la camera din litigiu.
Raportul de expertiza specialitatea construcții și evaluări imobiliare efectuat in cauza de expert C. S. a concluzionat ca la camera nr.6 au fost efectuate următoarele lucrări: desfacere tencuieli pe pereți, desfacerea tencuielilor la tavan, tencuirea pereților, tencuieli la tavan, desfacerea pardoselilor, montat gresie, plinte la gresie, montat faianță pe înălțimea de 1,50 m pe peretele dintre camera 8 și 6, demontat tâmplărie de lemn, montat tâmplărie PVC, montat ușă dublă din lemn, executat zugrăveli lavabile, iar în răspunsul la obiecțiunile formulate expertul C. Ș. a menționat că reparația asterealei, învelitoarea cu tablă Lindab, desfacerea și refacerea tencuielilor la fațadă, montarea tâmplăriei PVC la fațadă, zugrăvelile și vopsitoriile la fațadă, șapa armată din camera în litigiu și desfacerea și refacerea tencuielilor interioare sunt lucrările de la camera din litigiu care au devenit obligatorii când au fost executate lucrările la întreg imobilul.
Cheltuielile necesare sunt cele care au drept scop conservarea lucrului în materialitatea lui, iar cheltuielile utile sunt cele care ameliorează starea materială a lucrului și care nefiind necesare sporesc totuși valoarea lucrului.
Anumite lucrări cum sunt desfacerea pardoselii, montat gresie, plinte la gresie, montat ușă dublă din lemn constituie cheltuieli voluptorii care nu au deci un caracter util și necesar.
Este evident că transformarea camerei constituie lucrări făcute de pârâții reclamanți pentru un scop personal, neconvenit cu proprietarul, lucrări care nu se înscriu în categoria celor necesare, iar sporirea confortului nu poate fi imputată proprietarului.
În ceea ce privește reparația asterealei, învelitoarea cu tablă Lindab, desfacerea și refacerea tencuielilor la fațadă, montarea tâmplăriei PVC la fațadă, zugrăvelile și vopsitoriile la fațadă, șapa armată din camera în litigiu și desfacerea și refacerea tencuielilor interioare deși acestea au devenit obligatorii pentru camera din litigiu în momentul în care au fost executate lucrările la întreg imobilul, contravaloarea acestora nu poate fi imputată reclamantei, având în vedere că pârâții reclamanți sunt cei care se folosesc de acest spor de valoare adus imobilului.
Dacă s-ar admite teza potrivit căreia pârâții reclamanți ar putea cere contravaloarea îmbunătățirilor realizate s-ar crea o îmbogățire fără justă cauză a acestora având în vedere că aceștia sunt cei care folosesc camera din litigiu, iar la momentul evacuării acestora, valoarea îmbunătățirilor de care au profitat aceștia va fi inferioară prin uzură morală și fizică, fără vreun profit direct în patrimonial proprietarului.
Față de considerentele expuse, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții către reclamantă la plata sumei de 2178,93 lei reprezentând contravaloare folosința spațiu pentru perioada septembrie 2008 - septembrie 2011 și a sumei de 2178,93 lei penalități de întârziere aferente aceleiași perioade și a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr.6736/12.05.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ au formulat cererea de repunere în termenul de recurs și recurs pârâții T. D. R. și T. I. M..
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de recurs au arătat că sentința civilă nr.6736/12.05.2014 nu le-a fost comunicată, la dosarul cauzei regăsindu-se întoarse atât dovezile de comunicare, cât și exemplarele ce trebuiau comunicate astfel încât procedura de comunicare a sentinței este viciată. Hotărârea nu a fost comunicată nici până în prezent deși s-a formulat la Judecătoria C., la data de 26.11.2014, o cerere de recomunicare a sentinței.
Prin cererea de recurs s-a solicitat, în esență, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și admiterii cererii reconvenționale în vederea obligării intimatelor-pârâte reconvențional în solidar la plata lucrărilor de îmbunătățire și restaurare efectuate la camera 6 din imobilul situat în municipiul C., ..
În drept, cererea de repunere în termenul de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.103 C.proc.civ., iar recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și 3041 C.proc.civ.
Recursul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 180 lei achitată prin chitanța nr._/17.02.2015.
Deși legal citați, intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurenților și în raport cu prevederile incidente, incluzând art.3041 C.proc.civ.:
Potrivit art. 98 Cod proc. civ. schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.
Așadar, dacă partea nu a notificat schimbarea domiciliului, actele de procedură se îndeplinesc valabil la vechiul său domiciliu, cu care s-a legat instanța (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 512/1953, în C.D. 1952-1954, p. 320)
În speță, recurenții – pârâți, deși au beneficiat de asistență juridică calificată, nu au adus la cunoștința instanței schimbarea domiciliului nici la momentul încetării dezbaterilor și acordării cuvântului pe fond și nici ulterior, după redactarea hotărârii și comunicarea la domiciliul cunoscut, astfel încât ca urmare a lipsei comunicării noului domiciliu, prin coroborarea dispozițiilor art. 92 alin. (3) C. proc. civ. cu cele ale art. 98 C. proc. civ. rezultă că actul procedural al instanței, prin care le-a fost comunicată sentința la domiciliul inițial, din ., a fost corect îndeplinit.
Noua adresă a fost precizată în dosar o dată cu cererea de recomunicare a hotărârii, cerere respinsă prin rezoluția judecătorului de fond, ca urmare a faptului că hotărârea fusese deja comunicată la adresa indicată de pârâții- reclamanți prin cererea reconvențională formulată.
Cererea de recomunicare a hotărârii, făcută după pronunțarea și comunicarea sentinței, prin care s-a indicat noul domiciliu al părții, nu este de natură să determine momentul de la care trebuie calculat termenul pentru exercitarea căii de atac. Chiar dacă dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii la adresa inițială s-au întors cu mențiunea "destinatar mutat", această împrejurare nu poate fi calificată drept un viciu procedural de vreme ce hotărârea a fost comunicată la adresa indicată în cuprinsul dosarului pe tot parcursul procesului, inclusiv prin întâmpinare și cererea reconvențională, iar schimbarea domiciliului nu a fost notificată la dosar înainte de comunicarea hotărârii.
În atare situație, se constată că în cauză nu se poate reține îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 103 Cod proc. civ., motiv pentru care urmează a se respinge cererea de repunere în termenul de declarare și motivare a recursului și pe cale de consecință a se reține excepția tardivității recursului.
Potrivit art. 301 Cod proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
Cum în cauză, recursul a fost declarat la data de 12.12.2014, cu nerespectarea termenului legal, având în vedere considerentele mai sus menționate și dispozițiile legale incidente, Tribunalul, în baza art. 312 alin.1 Cod proc. civ., va respinge cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac ca nefondată și pe cale de consecință, va respinge recursul ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac.
Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți T. D. R. și T. I. M. împotriva sentinței civile nr. 6736/12.05.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți R. C. și M. C. PRIN PRIMAR, ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2015.
Președinte, I. G. Ș. | Judecător, M. N. | Judecător, L. C. C. |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.I.G.Ș
2 ex./02.04.2015
| ← Anulare act. Decizia nr. 250/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Hotărâre din 31-03-2015, Tribunalul DOLJ → |
|---|
