Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1153/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1153/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 1153/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 1153/2015
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător A. B.
Grefier C. D. S.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta-reclamantă S. C. împotriva Sentinței civile nr._/12.12.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât V. G. și intimații-intervenienți I. M. și A. A., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterea cauzei și concluziile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința din 04.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședința de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, pentru depunere de concluzii scrise, în temeiul art. 394 alin.2 C., a amânat pronunțarea la data de 11.06.2015, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 17.06.2015, când a amânat pronunțarea la data de 24.06.2015.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil de față, retine urmatoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.12.2011 sub nr._ reclamanta S. C. a chemat în judecată pe pârâtul Vătman G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul arabil în suprafață de 5000 m.p. ( lățime de 21, 45 m și lungime de 240, 2 5 m ) situat în ., . cu următoarele vecinătăți: la Nord- DE 630; la Est- V. G., la Sud- DE 597 și Vest- V. F..
În motivare a arătat că reclamanta este fiica lui I. C. ( în prezent decedat ) care a fost proprietarul de drept al terenului înscris în TDP cu nr. 804-_ eliberat la data de 24.06.1994, de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Dovada că este proprietara terenului ce îl revendică o face cu TDP nr. 804-_ eliberat la data de 24.06.1994, eliberat de Comisia Județeană în care este trecută și reclamanta în calitate de moștenitoare a defunctului I. C..
Arată reclamanta că terenul pe care îl revendică este ocupat în mod abuziv de pârât din luna octombrie 2011, fără nici un drept, și refuză să i-l cedeze în deplină proprietate și posesie.
Menționează că terenul în litigiu este cultivat cu grâu de reclamantă, iar pârâtul a intrat abuziv pe terenul său și l-a parcelat a doua oară, acesta fiul lui V. A., fiind văr de gradul II cu reclamanta.
În drept, invocă prevederile art. 555, 556, 563, 564, 565, 566 din Noul Cod Civil.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu martori respectiv T. M. și efectuarea unei expertize tehnice.
A evaluat provizoriu terenul la suma de 500 lei.
S-a depus: împuternicire avocațială, dispoziție de plată a taxei de timbru, chitanță de onorariu de avocat, TDP nr. 804-_ din data de 24.06.1994, plan de amplasament și delimitare.
La data de 03.02.2011 reclamanta a depus precizare la acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză și a celorlalți coindivizari înscriși în TDP nr. 804-_ emis de Comisia Județeană la data de 24.06.1994, având în vedere că coindivizarul nu poate introduce acțiune în revenidcare terților, întrucât această acțiune se poate exercita de toți condivizarii cărora le aparține proprietatea și de aceea solicită introducerea în cauză a celorlalți coindivizari înscriși în TDP respectiv I. M. și A. A..
Prin încheierea de ședință din data de 08.02.2012 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenienți a numiților I. M. și A. A..
La data de 02.30.2011 reclamanta a depus cerere de complinire a acțiunii inițiale prin care solicită alături de capătul de cerere în revendicare și stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți, în raport de actele de proprietate ale părților.
Precizează că dintr-o eroare în acțiunea inițială s-a menționat faptul că revendică toată suprafața de teren situată în T 105 P 33; în realitate pârâtul ocupand suprafața de 2400 m.p.
Pârâtul deține în proprietate tot în T 105 însă T 34, teren care are o deschidere la stradă de aproximativ 10ml. Acest teren este cultivat cu grâu și în mod abuziv a ocupat terenul pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantei și interveninienților, o porțiune de respectiv 10 ml la stradă, pe toată lungimea terenului, cu scopul de a-și construi o casă pe aceasta.
În luna octombrie 2011 a observat că terenul său este arat și parcelat și a solicitat să se deplaseze cu o Comisie de la Primăria Coșoveni pentru efectuarea măsurătorilor în teren. Cu această ocazie, la măsurătoarea a fost prezentă și cealaltă vecină a terenului său,Ț. M., vecina de la Est, față de care nu sunt probleme cu privire la linia de hotar.
Comisia a constatat că pârâtul V. G. îi ocupă în mod abuziv o bucată de teren lată de 10 ml, pe toată lungimea terenului.
D. fiind că pârâtul a schimbat semnele de hotar intrând în proprietatea sa, solicită în raport de actele de proprietate, să dispună grănițuirea celor două proprietăți.
Pârâtul V. G. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în revendicare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării arată că detine în tarlaua 105 deține în proprietate teren în . de 2500 m.p. cu următoarele vecinătăți: N- De 630; E_ I. C.; la S- DE 597, V- C. M., așa cum rezultă din titlul de proprietate nr. 711-_/09.05.1994 eliberat e Comisia Județeană D. pentru stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor.
Pentru terenul proprietatea sa descris mai sus, posedă încheierea nr._/08.08.2011 stată în dosarul nr._/22.06.2011 al Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară D., extras de carte funciară pentru informare și anexa 1 eliberate de OCPI D., plan de amplasament și delimitare întocmit de . SRL și vizat de OCPI, procesele verbale din 04.10.2011 și 15.11.2011 cu ocazia pichetării în teren a punctelor de contur 101, 38, 102 și 1 02 ce delimitează . 105 de pe teritoriul comunei Coșoveni, proprietatea V. G., pichetare care s- a făcut conform planului de amplasament și delimitare din documentația cadastrală întomcit de . SRL și a vizată de OCPI D. sub nr. cadastral_.
Anexat s-au depus următoarele înscrisuri: copie de pe TDP nr. 711-_ din data de 09.05.1994, încheierea nr._/08.08.2011 a OCPI D., extras de carte funciară nr._ pentru informare însoțit de anexa 1- liniare imobil, plan de amplasament și delimitare și proces verbal din data de04.10.2011 și proces verbal din data de 15.11.2011.
La data de 22.03.2012, reclamanții A. C. A. și I. C. M. au depus cerere prin care solicită alături de reclamantă ca pârâtul V. G. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 2500 m.p. ( 10 ml pe toată lungimea terenului- adică partea de teren care este vecină cu terenul pârâtului), teren situat în . P 33 și mai solicită totodată stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți în raport de actele de proprietate ale părților.
Arată că sunt proprietari ai terenului revendicat, conform TDP nr. 804-_ din 24.06.199, prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha și 4900 m.p. în . urma autorului I. C..
Deoarece pârâtul ocupă din terenul lor, din T 105 P 33, aproximativ jumătate, înțelege să revendice acest teren de la acesta. Este adevărat că pârâtul deține în proprietate tot în T 105 însă P 34, teren care are o deschidere la stradă de aproximativ 10 ml, ce este cultivată cu grâu, însă în mod abuziv a ocupat și din terenul proprietatea lor cu scopul de a-și construi o casă pe acesta.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin încheierea de ședință din data de 04.04.2012 instanța a dispus încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu doi martori și proba cu expertiză specialitatea topografie solicitate de părți.
Raportul de expertiză specialitatea topografie cu obiectivele încuviințate la termenul de judecată din data de 07.03.2012 a fost efectuat de către expert D. D. și depus la data de 03.10.2012, asupra căruia reclamanta a formulat obiecțiuni ce au fost respinse la termenul de judecată din data de 24.10.2012.
S-a depus raport de expertiză extrajudiciară.
Prin sentința civilă nr._/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S. C., în contradictoriu cu pârâtul V. G. și intervenientii I. M. și A. A..
S-a luat act că pârâtul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Conform titlului de proprietate nr. 804-_/24.06.1994, reclamanții S. C., A. A. și I. M. dețin în coproprietate terenul arabil extravilan în suprafață de 5000 mp, situat în ., .: Nord- DE 630; Est- T. M., Sud- DE 597 și Vest- V. G., imobil ce are număr cadastral_ și este înscris în CF nr._/2012 a loc Coșoveni.
Pârâtul deține în proprietate teren de 2500 mp, situat în ., .: N-DE 630; E- moștenitori I. C.; S- DE 597; V- C. M., așa cum rezultă din titlul de proprietate nr. 711-_/1994, imobil ce poartă număr cadastral_ și este înscris în CF a loc. Coșoveni sub nr._/2011.
Reclamanții solicită retrocedarea de către pârât a suprafeței de ocupă suprafața de 2400 m.p și stabilirea liniei de hotar conform actelor de proprietate, (prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor reclamanta S. C. își micșorează obiectul cererii la 1881 mp.), susținând că pârâtul a ocupat abuziv terenul revendicat în luna octombrie 2011.
Cu privire la cererea de chemare în judecată a altor persoane și a cererii formulate de A. A. și I. M. de revendicare și grănițuire, instanța constată că prevederile art. 58 codul de procedură civilă au dat naștere unor controverse în doctrină cu privire la poziția procesuală pe care o dobândește cel chemat în judecată pe această cale. Dacă din prevederile art. 57 alin. (1) Codul de procedură civilă rezultă că introducerea terțului în litigiu se poate face în calitate de pârât, din prevederile art. 58 Codul de procedură civilă rezultă că poziția procesuală ce o va ocupa respectivul terț în raportul juridic de drept procesual este cea de „intervenient în interes propriu”, calitate ce reprezintă tocmai o varietate a calității de reclamant.
Cum persoana chemată în judecată „ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul” (art. 57 alin. (1) Codul de procedură civilă), și cum odată chemat în judecată devine intervenient în interes propriu (art. 58 Codul de procedură civilă), rezultă că poziția sa procesuală este cea de reclamant, indiferent de faptul că interesul de a face hotărârea ce se va pronunța opozabilă față de acest terț, aparține reclamantului sau pârâtului.
Cum în speță A. A. și I. M. au formulat cerere prin care solicită retrocedarea suprafeței ocupate de pârât și cerere în grănițuire, instanța se va pronunța asupra acțiunii precizată și modificată, formulată de reclamanții S. C., A. A. și I. M., împotriva pârâtului.
Verificând aplicarea legii civile în timp, instanța constată că, potrivit art. 6 alin. 5 C. Civ. și art. 3 din Legea 71/2011, actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . noului cond civil, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz, a săvârșirii ori produceriilor, iar potrivit art. 6 alin. 6 C.civ. și art. 5 alin. 2 din Legea 71/2011, „dispozițiile noului cod civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare al acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al terenurile, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.”
Astfel, conform principiilor neretroactivității legii civile în timp, prevăzute de art. 6 C.civ. și al aplicării imediate a legii civile noi, actelor și faptelor juridice civile le sunt aplicabile dispozițiile legii civile în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor, cu excepția retroactivității legii civile noi și a ultraactivității legii civile vechi, dacă legea nouă prevede expres o astfel de excepție.
În cauză sunt aplicabile prevederile noului Cod civil, deoarece, potrivit art. 6 alin. 6 din acest act normativ, "dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din… raporturile de proprietate … și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi."
Conflictul de legi în timp, ivit ca urmare a succesiunii legilor, se soluționează de așa-numitul drept tranzitoriu sau intertemporal, care conține reguli specifice, și anume două principii de bază: principiul neretroactivității legii civile și principiul aplicării imediate a legii civile noi. Articolul 6 din noul Cod civil conține aceste două principii în alin. 5 și 6, reluate și de dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil. Primul principiu impune neretroactivitatea legii civile noi, în sensul că trecutul juridic nu intră sub incidența acesteia, iar cel de-al doilea circumscrie aplicarea legii noi în sensul că viitorul juridic (situațiile juridice pendinte și efectele viitoare ale raporturilor juridice trecute) este guvernat numai de legea civilă nouă.
Litigiul dintre părți a apărut ca urmare a raporturilor de vecinătate, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, solicitându-se retrocedarea unei suprafețe de teren și grănițuire celor două proprietăți ale părților, astfel că este vorba de aplicarea imediată a legii noi în condițiile art. 6 alin. 6 din noul Cod Civil, menționat anterior.
Potrivit dispozițiile art. 563 NCC," Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut.
Dispozițiile art.560 Cod.civ. prevăd că "Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal, cheltuielile ocazionate de acesta".
Din depoziția martorului audiat în cauză a rezultat că în toamna anului 2011 pârâtul a ocupat din terenul folosit anterior de către reclamați o suprafață de teren, cu ocazia efectuării măsurătorilor de cadastru.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat de expert D. D. a rezultat că, în conformitate cu proiectul parcelar al Primăriei Coșoveni, întocmit la eliberarea titlurilor de proprietate și a documentației cadastrale pârâtul nu ocupă din terenul reclamanților, terenul acestora din urmă fiind deplasat către vest, deoarece proprietarii de la est ai terenurilor din această . din plan, deținând în fapt lățimi mai mari, iar hotarul despărțitor între terenurile părților se află situat în interiorul terenului ocupat de reclamanți.
Instanța a dat eficiență juridică expertizei judiciare, fiind efectuată nemijlocit la solicitarea instanței, fată de expertiza extrajudiciară depusă la dosar de către reclamanți, care nu răspunde la obiectivele instanței.
De asemenea, instanța a respins cererea în grănițuire, având în vedere că, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciar, linia de hotar între proprietățile vecine se situează în interiorul terenului folosit de reclamanți, astfel că cererea reclamanților apare ca neîntemeiată, neputându-se stabili hotarul potrivit susținerilor acestora, iar pârâtul nu a formulat cerere reconvențională.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S. C., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii cererii precizate și complinite, admiterea cererilor de intervenție și obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie numai 1881 mp, S3 din raportul de expertiză întocmit de ing. D. D..
În motivare a arătat că instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea că va da eficiență juridică expertizei efectuată de expert D. D., fiind efectuată nemijlocit la solicitarea instanței înlăturând expertiza extrajudiciară.
Raportul de expertiză întocmit în cauză trebuia coroborat cu actele de proprietate ale părților și cu celelalte probe administrate. În cuprinsul raportului de expertiză expert D. a menționat ca părțile nu au în posesie terenul conform documentației cadastrale, aspect confirmat și de expertiză extrajudiciară întocmită de ing.D. D..
În perioada 2009-2010, prin bună învoială a fost de acord cu pârâtul să folosească terenul proprietatea sa.
Pârâtul a fost cel care și-a efectuat cadastru pentru teren, poziționând eronat coordonatele punctelor de contur, lucrare înscrisă în CF la punerea în posesie, Comisia Locală a avut ca punct de reper drumul DN 72.
Instanța, deși învestită și cu capăt de cerere în grănițuire, a respins această cerere cu motivarea că potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară, linia de hotar dintre proprietățile vecine se situează în interiorul terenului folosit de reclamanți, astfel că cererea reclamanților apare ca neîntemeiată.
A mai învederat că pârâtul și-a întocmit cadastru în anul 2011, însă la data efectuării cadastrului de către aceasta nu s-a ținut cont de planul parcelar al Primăriei, preluându-se greșit din lucrarea cadastrală a primului care și-a întocmit cadastru, respectiv a pârâtului V.. Atât apelanta reclamantă cât și ceilalți vecini folosesc terenurile conform punerilor în posesie și titlurilor de proprietate, martora T. M. vecina de la Est precizând cu ocazia audierii că pârâtul a ocupat aproximativ jumătate din terenul său și arătând în mod expres „ că terenurile la câmp nu sunt îngrădite, dar sunt delimitate cu țăruși.
În luna octombrie a anului 2011 a observat că terenul său este arat și parcelat și a solicitat să se deplaseze o Comisiei de la Primăria Coșoveni pentru efectuarea măsurătorilor în teren, ocazie cu care la măsurătoare a fost prezentă și cealaltă vecină a terenului său Ț. M., față de care nu sunt probleme cu linia de hotar. Comisia a constatat că pârâtul V. G. îi ocupă în mod abuziv o suprafață de teren lată de 10 m.l, pe toată lungimea terenului, pârâtul fiind cel care a schimbat semnele de hotar intrând pe terenul proprietatea sa.
Intimatul V. G. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
În motivare a arătat că din raportul de expertiză tehnică rezultă că, în conformitate cu proiectul parcelar al comunei Coșoveni, jud.D., întocmit la eliberarea titlurilor de proprietate, V. G. nu ocupă din terenul reclamantelor, terenul acestora fiind deplasat către vest, deoarece proprietarii de la est ai terenurilor din această . din plan, deținând în realitate lățimi mai mari, iar hotarul despărțitor între terenurile părților se află situat în interiorul terenului ocupat de reclamant.
Precizează că după întocmirea raportului de expertiză de către expert D. D., reclamanta a procedat la distrugerea bornelor de hotar, neexsitând nicio înțelegere cu aceasta în sensul de a folosi anterior terenul, iar în ceea ce privește existența unui teren al numitului T. pe care să fie plantată o viță de vie de peste 30 ani aceasta este o afirmație care nu corespunde realității.
Referitor la capătul de cerere privind grănițuirea s-a apreciat că soluția este corectă întrucât coordonatele susținute de aceasta se regăsesc în porțiunea de teren revendicată care în realitate este proprietatea sa.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: copie de pe certificatul de moștenitor nr.1407/15.07.1994, copie de pe certificatul de moștenitor nr.140/23.09.2004, adresa nr._/04.12.2013, emisă de OCPI D., copie de pe titlul de proprietate nr.711_/09.05.1994, emis de Comisia Județeană de Aplicare a legii fondului funciar D., copie de pe titlul de proprietate nr.804/_/24.06.1994, emis de Comisia Județeană de Aplicare a legii fondului funciar.
În scop probator în apel a fost audiată martora I. E., propusă în dovedirea apelului de reclamantă, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
A fost efectuată expertiză topo de expert L. F. și un nou raport de expertiză de expert D. V. A., raport care s-a depus la data de 21.10.2014, iar răspunsul la obiecțiuni la data de 27.01.2015, acesta obținând și avizarea OCPI la data de 28.05.2015.
Analizând cererea de apel prin prisma susținerilor părților, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.295-296 VCPC reține următoarele:
Reclamanta și intervenienții I. M. și A. A. sunt proprietarii suprafeței de teren de 5000 m.p, situată în extravilanul localității Coșoveni, T105 P33, având în vedere următoarele vecinătăți la N-De 630; la E- B. V., la S-De 597 și la V-V. F., prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar prin titlul de proprietate nr.804-_/1994, emis de Comisia Județeană de Aplicarea a legii fondului fuciar.
Se mai reține că dreptul de proprietate al reclamantei și intervenienților a fost înscris în cartea funciară nr._( fila 45 din dosar).
La rândul său pârâtul este deține terenul în suprafață de 2500 m.p, situat în T105 P34 având următoarele vecinătăți la N-De 630, E-I. C., la S De 597 și la V-Corna M., ca moștenitor a autoarei V. I.A., pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate prin titlul de proprietate nr.711-_/09.05.1994, drept de proprietate care a fost înscris în cartea funciară nr._ (fila 29 din dosar).
Din cele mai sus expuse se constatată că părțile sunt beneficiare ale reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legii fondului funciar.
Or, într-o asemenea situație pentru terenurile care urmează a se grănițui trebuie să se aibă în vedere l-a determinarea liniei de hotar planurile parcelare și schițele topo-cadastrale, care au stat la baza emiterii acestor titluri. În situația în care limita de hotar nu poate fi identificată pe baza verificărilor efectuate, atunci aceasta urmează să fie stabilită pe baza transpunerii actelor de reconstituire în special a proceselor verbale de punere în posesie în care s-ar regăsi dimensiunile terenurilor. În ipoteza în care nu există astfel de procese verbale identificarea liniei de hotar se va determina apelându-se la vechi semne de hotar anterioare reconstituirii dreptului de proprietate sau în lipsa acestora prin transpunerea actelor primare de proprietate, ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate.
Din înscrisurile depuse la dosar se constată că la baza emiterii titlurilor de proprietate nu au stat planuri parcelare și nu au fost emise procese verbale de punere în posesie, aspecte confirmate de Primăria Comunei Coșoveni prin adresa nr.6532/16.11.2012, în care s-a menționat că procesele verbale au fost emise ulterior întocmirii titlurilor de proprietate și nu anterior, astfel că pentru niciuna dintre părți nu avut loc o punere în posesie efectivă.
Totodată Primăria prin aceeași adresă a menționat că la nivelul localității nu a existat un plan cadastral anterior emiterii titlurilor de proprietate, planul parcelar al tarlalei 105 fiind întocmit în anul 2007, însă acesta nu a fost recepționat de OCPI, aspect confirmat de această instituție prin_/04.12.2013 (aflată la fila 66 din dosar).
Se mai reține că ambele părți și-au întocmit documentații cadastrale, terenurile fiind înscrise în cartea funciară, astfel cum s-a expus deja în considerente.
În lipsa acestor elemente față de care s-ar putea analiza stabilirea liniei de hotar și a dreptului de proprietate instanța va avea în vedere depozițiile martorilor, precum și concluziile raportului de expertiză efectuat în apel.
Din depoziția martorei Ț. M. se reține că terenurile proprietatea părților se află în extravilanul localității, fără ca acestea să fie îngrădite, însă sunt delimitate cu țăruși, iar terenul proprietatea reclamantei și intervenienților are la capăt mai mulți dafini.
Însă martora nu a fost în măsură să relateze dacă pârâtul intimat a ocupat din terenul reclamantei, deși initial a menționat că știe că acesta a ocupat din terenul reclamantei apelante pe care l-a arat, ulterior a menționat că nu a fost să vadă care este suprafața ocupată făcând o apreciere subiectivă asupra aspectului ocupării unei jumătăți din acesta.
În ceea ce privește declarația martorei I. E., audiată în apel se constată că aceasta nu a cunoscut niciun aspect în legătură cu ocuparea de către pârât a terenului proprietatea reclamantei pe o suprafață de 1800 m.p, învederând că nu a fost la locul situării acestor terenuri, deși are o proprietate care se învecinează în apropiere cu acestea de care însă se ocupă soțul său, aspectele relatate fiind cunoscute din discuțiile cu acesta.
Astfel se apreciază că niciuna dintre martore nu a fost în măsură să perceapă în mod direct dacă pârâtul a ocupat vreo suprafață de teren din proprietatea reclamantei și în ce modalitate, cunoscând aspectele relatate în mod indirect, față de care instanța de apel că nu poate acorda eficiență juridică acestor depoziții. Totodată nici una dintre martore nu a menționat existența vreunei înțelegeri între reclamant și pârât în anul 2009-2010, privind folosința terenului proprietatea reclamantei de acesta din urmă, nemaifiind administrată vreo probă în acest sens, astfel că instanța va respinge această susținere ca neîntemeiată.
Observând însă raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni(filele 147-148) efectuat și completat de expert D. V. A., se reține că în urma măsurătorilor efectuate întregii tarlale 105 în care se regăsesc terenurile proprietatea părților nu există diferențe sau vreo modificare între planul parcelar din anul 2007, care însă nu a fost avizat de OCPI și toate punerile în posesie, în sensul că încap terenurile pentru care au fost eliberate titluri de proprietate în această . au survenit deplasări parțiale în . parcelei 49 cu 9 cm pe latura de nord și 3 m pe latura de sud înspre . a generat o . suprapuneri virtuale ale tuturor parcelelor între 49 și 32. Se mai reține că documentațiile cadastrale dacă ar fi fost respectate sunt conforme cu planul parcelar din anul 2007 și nu ar exista nicio a suprapunere începând cu . parcelelor 33 și 34 din cauza lipsei planului parcelar anterior emiterii tdp-urilor, s-a făcut cu respectarea Ordinului 634/2006, documentațiile cadastrale fiind avizate de OCPI.
Astfel din cele mai sus expuse se apreciază că urmare a deplasării proprietarului P49 în sensul mai sus menționat, s-a produs o deplasare a tuturor proprietarilor până la . în prezent terenul reclamantei să se suprapună cu terenul proprietatea pârâtului intimat.
De astfel aceasta este concluzia la care a ajuns și expert Daciu D., care a întocmit raportul de expertiză la instanța de fond.
Instanța va acorda eficiență juridică acestui raport de expertiză efectuat de expert Diacoun, având în vedere că cele constate de expert și transpuse prin schițele anexă au fost avizate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, neputând valorifica raportul de expertiză extrajudiciar depus de reclamanta apelantă pe de o parte având în vedere principiul nemijlocirii administrării probelor în fața instanței de judecată, iar pe de altă parte acesta cuprinde concluzii contradictorii actelor depuse la dosar și celor două rapoarte întocmite în cauză de expert D. D. și D. V. A..
Acțiunea în revendicare este o acțiune reala, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, constituind un mijloc juridic specific de apărare a dreptului de proprietate.
Reclamantul, în cadrul acțiunii în revendicare imobiliara, trebuie sa probeze ca el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, deoarece în favoarea pârâtului operează o prezumție relativa de proprietate desprinsa din faptul posesiunii bunului. Proba dreptului de proprietate se face prin titlul de proprietate care poate sa fie un act translativ sau declarativ si revine aceasta obligație reclamantul.
În speță din cele mai sus expuse se constată că reclamanta nu este proprietarul terenului revendicat, pârâtul neocupând nicio suprafață de teren de la aceasta, astfel să instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică asuprca capătului de cerere în revendicare.
Însă art. 560 Cod.civ. prevăde că " Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal, cheltuielile ocazionate de acesta", dispoziții legale care sunt aplicabile în speța de fata.
În condițiile în care, reclamanta si pârâtul îsi disputa granita dintre proprietati în cadrul litigiului de fata, granituirea reprezentând un capat distinct al actiunii introductive, instanta de fond avea obligatia sa faca aplicarea prevederilor art.560 NCod civil, stabilind hotarul despărțitor conform probelor de la dosar, pe actualul amplasament.
Faptul ca linia de hotar se afla pe actualul amplasament, reprezentat de linia dintre cele două documentații, nu constituie un impediment pentru stabilirea hotarului despărțitor, o astfel de actiune fiind admisibila în raport de continutul dispozitiilor art. 560 Cod civil.
Prima instanta, a reținut că nu este necesară stabilirea liniei de hotar dintre proprietate, nefacându-se dovezi în sensul unei acaparari de teren din proprietatea reclamantului.
Chiar în cadrul unei astfel de actiuni complexe, daca se dovedeste ca nu a fost acaparata nici o suprafata de teren de catre pârât, implicit ca hotarul despartitor nu a fost modificat, granituirea se impune a fi stabilita prin hotarâre judecatoreasca, pentru ca numai astfel se rezolva problema litigioasa dintre proprietarii vecini.
Din raportul de expertiză rezultă că linia de hotar este determinată de linia comună dintre documentațiile cadastrale, fără însă ca aceasta să fie identificată, însă cum expert D. D. a reținut același aspect și a efectuat o identificare a liniei de hotar instanța va hotarul prin elementele de identificare din raportul de expertiză efectuat în primă instanță.
Prin prisma celor mai sus expuse se apreciază că soluția primei instanțe asupra capătul de cerere în grănițuire este greșit și în consecință urmează ca în temeiul art.296 VCPC să admită apelul, să schimbe sentința în sensul că va admite în parte acțiunea precizată și va stabili linia de hotar dintre proprietățile părților pe linia comună din documentațiile cadastrale descrise și distanța de reperaj de 98,14 m, notată pe planul anexă la raportul întocmit de expert D. D. cu punctele B-C, plan ce face parte integrantă din prezenta decizie, menținând soluția asupra capătului de cerere în revendicare.
Cu privire la cererea privind plata cheltuielilor de judecată se rețin următoarele:
Potrivit art.274 VCPC partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Din cele mai sus expuse se constată că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă ideea de culpă procesuală.
În speță însă având în vedere obiectul dedus judecății, faptul că instanța de fond a respins acțiunea, pârâtul intimat neavând interese să formuleze apel, dar și soluția pronunțată de instanța de apel, care a menținut în parte soluția primei instanței, soluționând capătul de cerere în grănițuire în apreciind că numai în acest mod se poate soluționa problema litigioasa dintre proprietarii vecini, apreciază că nu se poate reține culpa niciunei dintre părți în vederea acordării cheltuielilor de judecată, astfel că urmează să respingă cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanta S. C., cu domiciliul în C., cart Brazda lui N., ., ., . împotriva sentinței civile nr._/12.12.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul V. G., cu domiciliul în ., . și intimații-intervenienți I. M., cu domiciliul în Coșoveni, sat Coșoveni, ., județul D. și A. A., cu domiciliul în C., cart. Rovine, ., a p. 8, județul D. .
Schimba sentința în sensul că admite în parte acțiunea precizată și stabilește linia de hotar dintre proprietățile părților pe linia comună din documentațiile cadastrale descrise și distanța de reperaj de 98,14 m, notată pe planul anexă la raportul întocmit de expert D. D. cu punctele B-C, plan ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Respinge capătul de cerere în revendicare ca neîntemeiat.
Respinge cererile părților de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comuncare..
Pronunțată în ședința publică, azi, 24.06.2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, A. B. | |
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.A.C.Tițoiu
Tehn.S.V./6 ex
Jud.fond.C.M.R.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 552/2015. Tribunalul DOLJ | Anulare act. Decizia nr. 250/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
