Obligaţie de a face. Hotărâre din 02-04-2015, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 617/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 617/2015
Ședința publică de la 02 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de pârâții M. C., M. E. împotriva sentinței civile nr._/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții O. V., O. A., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții reprezentați de avocat I. D., cu împuternicire la dosar, avocat C. C. pt. intimații reclamanți, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocat I. D. pt. apelanți solicită încuviințarea probelor cu interogatoriul intimaților, cu martori, cu expertiza specialitatea topometrie și construcții.
Avocat C. C. pt. intimați se opune probelor solicitate ca nefiind utile soluționării cauzei.
Instanța, după deliberare, respinge ca nefiind utile cauzei în acest stadiu procesual, probele solicitate de apelanți prin apărători, având în vedere motivele de apel cu cele două teze formulate, considerentele hotărârii instanței de fond și probele administrate în fața primei instanțe, după care acordă cuvântul pe apel, pe ambele teze.
Avocat I. D. pt. apelanți solicită admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale și respingerea celorlalte cereri, cu cheltuieli de judecată.
Avocat C. C. pt. intimați solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța privind plata onorariului de avocat.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 06.07.2012, reclamanții O. V. și O. A., în contradictoriu cu pârâții M. C. și M. E. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâții să le permită accesul pe terenul proprietatea acestora pentru efectuarea lucrărilor ce se impun pe peretele casei subsemnaților, care se află pe linia de hotar și spre interiorul curții pârâților, desființarea construcțiilor care nu respectă distanța legală față de proprietatea subsemnaților, desființarea arborilor sau plantelor care nu respectă distanța față de proprietatea subsemnaților și autorizarea subsemnaților de a efectua aceste lucrări pe cheltuiala pârâților.
În fapt, au arătat că sunt proprietarii imobilului situat în C., ., jud. D., iar în partea de vest se învecinează cu pârâții care nu le permit să efectueze lucrări de izolare, tencuire, zugrăvire, vopsire a țevilor de gaze în culoarea galben pentru a fi deosebite în situația unui eveniment neprevăzut, ce se impun pe peretele exterior care este chiar pe linia de hotar, iar singura posibilitate de a face aceste lucrări este ca pârâții să le permită accesul pe terenul dumnealor, aceștia refuzând de fiecare dată.
În drept au invocat prevederile art. 480, 584, 607, 1073-1075 C.civ.
În dovedire au solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâților, expertiză sau cercetare locală și proba cu martori.
S-au depus la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 01.10.2012, pârâții au depus la dosar întâmpinare, precum și cerere reconvențională.
La termenul din data de 12.11.2012 reclamanții au depus la dosar precizare la acțiune, iar instanța prin încheierea de ședință le-a pus în vedere reclamanților să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 19 lei și timbru judiciar de 0,30 lei pentru capătul de cerere privind grănițuire, respectiv cu suma de 51 lei și timbru judiciar de 1,5 lei pentru pretenții, sub sancțiunea anulării ca netimbrate, să precizeze temeiul de drept al cererii introductive de instanță și sub sancțiunea suspendării cauzei potrivit art. 155 ind. 1 C.p.c., să indice construcțiile și plantațiile pârâților a căror desființare o solicită, iar pârâților le-a pus în vedere să depună la dosar întâmpinare la precizarea la acțiune depusă la dosar de către reclamanți prin apărător.
La termenul din data de 16.01.2013, pârâții au depus la dosar, în ședință publică, întâmpinare la precizarea la acțiune, iar instanța, din oficiu, in temeiul art. 129 alin 5 C.p.c., a dispus efectuarea în cauză, a unei expertize tehnice, specialitatea topografie, având următoarele obiective: - identificarea prin amplasament, dimensiuni, vecinătăți și categorie de folosință a celor două imobile proprietatea reclamanților și pârâților, situate în C., . și respectiv 30 (fostele 16 și 18); - trasarea liniei de hotar dintre cele două proprietăți vecine prin puncte de demarcație, ținând cont de suprafețele din actele de proprietate și de măsurători; - efectuarea unei schițe topo, precum și efectuarea în cauză a unei expertize tehnice, specialitatea construcții civile, având ca obiective: - identificarea lucrărilor de reparație efectuate de reclamanți la peretele casei situat de-a lungul liniei de hotar; - identificarea construcțiilor și plantațiilor edificate de către pârâți în apropierea liniei de hotar, cu menționarea distanței față de aceasta; - evaluarea lucrărilor de reparații, efectuate de către reclamanți; - identificarea de către expert a cauzelor care au provocat degradarea zidului locuinței.
La termenul de judecată din data de 27.02.2013, instanța a dispus în baza art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecații cererii, având în vedere că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația pusă în sarcina lor de a depune la dosar devizul de lucru privind contravaloarea lucrărilor de reparații efectuate în anul 2010, cauza fiind repusă pe rol la data de 29.01.2014.
La data de 15.04.2014, s-a depus prin Serviciul Registratură, de către expertul U. E., raportul de expertiză specialitatea construcții civile, iar la data de 12.05.2014 a fost depus raportul de expertiză specialitatea topografie de către expertul D. V..
La termenul de judecată din data de 28.05.2014, instanța, din oficiu, a dispus efectuarea unei adrese către expertul judiciar tehnic D. V., cu solicitarea de a preciza în mod exact punctele topo de demarcație a liniei de hotar dintre cele două proprietăți, având în vedere că există inadvertențe în acest sens între punctele indicate în concluziile raportului de expertiză și cele din planul de situație anexat.
Prin sentința civilă nr._/08.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții O. V. și O. A., în contradictoriu cu pârâții M. C. și M. E..
S-a dispus grănițuirea proprietății reclamanților situate în C., ., jud. D., de proprietatea pârâților situată în C., ., jud. D. și stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți pe aliniamentul 1, 9, 19, 20, respectiv 6, 26, 28, 37, cuprins în planul de situație atașat de expertul judiciar D. V. la raportul de expertiză judiciară tehnică specialitatea topografie întocmit în cauză, astfel cum a fost modificat și completat prin suplimentul la raport depus la dosar în data de 30.06.2014.
Au mai fost obligați pârâții să le permită reclamanților accesul pe terenul proprietatea lor, pentru perioada necesară efectuării lucrărilor de reparație la zidul casei reclamanților aflat pe linia de hotar, constând în termoizolare, tencuire, zugrăvire, vopsire.
Au fost respinse ca neîntemeiate cererea reclamanților pentru desființarea construcțiilor pârâților care nu respectă distanța față de linia de hotar, cererea pentru desființarea arborilor și plantelor pârâților care nu respectă distanța față de linia de hotar, cererea de obligare a pârâților la plata sumei de 500 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație efectuate de reclamanți în anul 2010 la imobilul proprietatea lor.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții – reclamanți M. C. și M. E., în contradictoriu cu reclamanții – pârâți O. V. și O. A..
Au fost obligați reclamanții să-și instaleze pe acoperișul casei proprietatea lor, apărători de zăpadă care să împiedice căderea zăpezii acumulate pe acoperiș, pe terenul proprietatea pârâților.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți în cauză și, în final, îi obligă pe pârâți în solidar la plata către reclamanți a sumei de 759,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând jumătate din taxa judiciară de timbru aferentă capătului de cerere având ca obiect grănițuire și jumătate din onorariile de experți judiciari achitate în cauză de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, reclamanții O. V. și O. A. sunt proprietarii imobilului compus din casă și teren intravilan situat în C., . (actualmente 28), jud. D., în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1205/18.11.1999 de BNP Bazgu M..
Pârâții M. C. și M. E. sunt proprietarii imobilului compus din casă și teren intravilan situat în C., . (actualmente 30), jud. D., în baza sentinței civile nr. 6845/29.05.1992 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr. 1518/1992, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Prin raportul de expertiză judiciară tehnică specialitatea topografie și suplimentul la acest raport, întocmite în cauză de expertul tehnic D. V., s-a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți pe aliniamentul 1, 9, 19, 20, respectiv 6, 26, 28, 37, cuprins în planul de situație atașat, s-a constatat că linia de hotar este demarcată prin zidul casei reclamanților și gard construit din BCA, iar pârâții au plantat pe proprietatea lor, la o distanță de 0,46 m de gard, un număr de 6 butuci de viță de vie, ale căror coarde de rod sunt orientate spre proprietatea lor. Pârâții au mai plantat și 6 butuci de trandafir, conduși pe gardul din BCA despărțitor.
Din raportul de expertiză judiciară tehnică specialitatea construcții civile întocmit în cauză de expertul U. E. și din fotografiile atașate, rezultă că zidul casei reclamanților care se află pe linia de hotar, nu este degradat pe interior sau pe exterior, însă fundația casei nu are izolație hidrofugă, nu are trotuar și nu există nici termoizolație pe fațada zidului de pe linia de hotar, acestea fiind cauzele ce pot provoca mucegăirea pereților, problemă semnalată de reclamanți.
De asemenea, scurgerea apelor rezultate din ploi sau topirea zăpezii se face pe terenul proprietatea reclamanților, prin jgheaburi și burlane amplasate pe proprietatea acestora, iar acoperișul casei este construit în patru ape și are para – zăpezi, însă în funcție de abundența precipitațiilor sub formă de ninsoare, având în vedere că acoperișul este foarte abrupt, zăpada poate cădea și pe proprietatea pârâților.
De altfel, din planșele fotografice depuse la dosar, instanța a mai constatat că, într-adevăr, acoperișul casei reclamanților prezintă o înclinație abruptă, cu un unghi vertical de aprox.10 grade în partea din dreptul liniei de hotar, care poate conduce la căderea zăpezii acumulată în acea parte a acoperișului, pe terenul proprietatea pârâților, mai precis pe . casei acestora, care asigură accesul pârâților de la poarta curții spre spatele curții, iar această problemă poate fi rezolvată sau, cel puțin, atenuată numai prin montarea unor apărători de zăpadă pe respectiva porțiune înclinată de acoperiș.
În același timp, instanța a reținut că pentru termoizolarea zidului de pe linia de hotar, în vederea înlăturării problemelor invocate de reclamanți (igrasia și mucegaiul), este necesar și obligatoriu ca pârâții să le asigure accesul pe terenul proprietatea lor pe durata necesară lucrărilor de reparație, aceasta fiind o obligație ce decurge în mod natural din raporturile de vecinătate dintre părți.
Instanța a mai reținut și împrejurarea că reclamanții au arătat în ședința publică din data de 29.01.2014, că nu sunt în măsură să depună la dosar înscrisuri doveditoare din care să rezulte contravaloarea lucrărilor de reparații pe care le-ar fi efectuat în anul 2010 la peretele exterior al casei lor, așa cum au învederat în cuprinsul precizării la acțiune depuse la dosar în data de 12.11.2012, iar din rapoartele de expertiză întocmite în cauză și din planșele fotografice depuse la dosar, nu rezultă că pârâții ar fi efectuat construcții sau plantații susceptibile de a fi desființate în temeiul art. 607 și 610 C.civ, așa cum au solicitat reclamanții prin aceeași precizare la acțiune.
În drept instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.584, 1073-1075 C.civ., instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții M. C. și M. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând în temeiul art.297 C.pr.civ, admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Judecătoria C., spre rejudecare.
Solicită să se constate că prin cererea reconvențională formulată în cauză au înțeles să investescă instanța cu soluționarea unei cereri de obligare a pârâților de a-și modifica acoperișul casei de locuit in sensul de a avea scurgerea acestuia în trei ape, cerere asupra căreia instanța nu s-a pronunțai în sensul admiterii sau respingerii sale.
Cererea privind obligarea pârâților de a-și instala la acoperișul casei proprietatea lor apărători de zăpada, este subsidiara primei cereri și asupra ei instanța ar fi trebuit să se pronunțe doar in eventualitatea în care aprecia netemeinicia cererii principale.
De vreme ce nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra solicitării formulate in teză principală în cadrul cererii reconvenționale, instanța nu a soluționat fondul pricinii.
Au mai arătat că instanța a respins în mod netemeinic proba testimonială solicitată pentru a dovedi modalitatea de grănițuire a celor doua proprietăți în trecut, anterior dobândirii de către reclamanți a imobilului, întrucât construcția reclamanților a fost întotdeauna pe linia de hotar, reținând că „din materialul probatoriu administrat in cauză rezultă care este linia de hotar cele două proprietăți și se apreciază că dosarul poate soluționat fără administrarea de probe suplimentare".
Solicită să constatați că motivarea instanței nu are absolut nici o legătura cu cererile și susținerile lor.
De vreme ce zidul casei reclamanților a fost întotdeauna pe linia de hotar, este evident că streașină acoperișului edificat de reclamanți, burlanele de scurgere a apei și țevile de gaze ale reclamanților, prinse de casa lor sunt pe terenul pârâților și le afectează proprietate.
A mai învederat că reclamanții au cumpărat casa edificată pe hotar, însă acoperișul acesteia era din calcan, la momentul respectiv, având o altă formă. Reclamanții sunt cei care au modificat acoperișul în forma actuală.
Judecătoria C. a fost investită de pârâți cu o cerere de obligare a reclamanților la modificarea acoperișului casei lor și era datoare să administreze probe pentru lămurirea stării de fapt, martorii a căror audiere au solicitat-o urmând să precizeze că la momentul achiziționării casei de către reclamanți, acoperișul acesteia, avea o altă formă și că reclamanții sunt aceia care au modificat forma acoperișului casei lor, fără acordul lor.
Instanța era datoare să verifice aceste afirmații, iar dacă susținerile lor s-ar fi dovedit a fi adevărate, să efectueze cercetări pentru a stabili dacă reclamanții au efectuat sau nu aceste modificări ale formei acoperișului lor in baza unei autorizații de construire emisă de autoritățile locale.
Fiind vorba de construcții edificate cu rea credință, se impunea admiterea cererii lor de obligare a reclamanților la modificarea formei acoperișului, in așa fel încât dreptul de proprietate să nu fie afectat.
Pârâții solicită respingerea cererii formulată de reclamanți de a le permite accesul pe proprietatea acestora pentru a efectua lucrări de termoizolare a casei lor, cererea fiind o veritabilă acțiune în revendicare a unei părți a proprietății pârâților.
Prin încheierea de ședință din 27.02.2013, constatând că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația de a depune la dosar devizul de lucru privind contravaloarea lucrărilor de reparații efectuate în anul 2010, împiedicând astfel prin atitudinea lor desfășurarea normală a judecății, în temeiul dispozițiilor art. 1551 alin, I C. pr. civ, instanța a suspendat judecarea cauzei.
Cu toate că nu au îndeplinit obligația impusă, în practicaua încheierii de ședință din 20.01.2014 se arată că instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei în temeiul disp. ait. 245 alin. 1 C. pr. cjv„ având în vedere cererea de repunere pe rol formulată de reclamantul O. V.
La interpelarea instanței, reclamanții, prin apărător, au arătat că lucrările de reparații la zidul casei s-au efectuat în regie proprie și nu au facturi, chitanțe sau devize de lucrări.
Dispozitivul încheierii respective nu cuprinde referiri la hotărârea instanței de a repune cauza pe rol. Acest fapt lovește cu nulitatea încheierea respectivă și absolut toate dispozițiile instanței ulterioare acesteia, în plus, în mod greșit instanța a repus cauza pe rol în condițiile în care reclamanții nu și-au îndeplinit obligația impusa.
Critici cu privire la încheierea de suspendare a cauzei ar 11 putut li formulate doar pe calea recursului ce ar fi putut fideclarat oricând după suspendarea cauzei în temeiul dispozițiile art 155 ind 1, C. pr. civ.
În condițiile admiterii cererii reconvenționale și a respingerii unora, din
cererile reclamanților, cheltuielile de judecată au fost în mod greșit compensate în procent de 50%. Culpa în promovarea prezentei acțiuni revine reclamanților dacă acțiunea în grănițuire promovată de aceștia a fost admisă, linia de hotar stabilită de instanță s-a dovedit a fi cea arătată de pârâți în întâmpinarea formulată in cauză.
De asemenea, în privința efectuării lucrărilor de tencuire a casei, cererea este rămasă fără obiect, aceste lucrări fiind efectuate cu acordul pârâților.
Intimații O. V. și O. A. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică.
Cu privire la cererea de obligare a reclamanților de a-și modifica acoperișului casei de locuit în sensul de a avea scurgerea acestuia în trei ape și cererea privind obligarea reclamanților de a-și instanța la acoperișul casei proprietatea lor apărători de zăpadă, intimații arată că în baza probatoriului administrat, soluționând procesul, judecând fondul cauzei, prima instanța a reținut corect starea de fapt.
Din expertizele efectuate la dosar rezultă clar că susținerile pârâților nu corespund realității.
În ceea ce privește proba testimonială, intimații arată că proba cu martorii solicitați a vizat modalitatea de grănițuire a celor două proprietăți în trecut, anterior dobândirii de către reclamanți a imobilului, întrucât construcția reclamanților a fost întotdeauna pe linia de hotar.
Cu privire la critica privind obligarea pârâților de a permite reclamanților accesul pe terenul proprietatea lor, intimații precizează că în mod corect prima instanță a admis acest capăt de cerere conform raportului de expertiză construcții din care rezultă că sunt necesare lucrările de reparații la zidul casei, constând în termoizolație, tencuire, zugrăvire, vopsire.
Intimații precizează că în mod corect prima instanță a dispus suspendarea cauzei întrucât aceștia au precizat că au efectuat lucrările în regie proprie și nu mai deține înscrisurile respective.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că în mod corect au fost compensate cheltuielile de judecată.
Analizând cererea de apel prin prisma susținerilor părților, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.294-295 VCPC, tribunalul reține următoarele:
Prin precizarea la acțiune din data de 12.11.2012 reclamanții intimați au solicitat stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți.
Din înscrisurile depuse la dosar se constată că reclamantul este proprietarul imobilului situat în C., . (actual 28) drept pe care l-au dobândit prin cumpărare în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1205/18.11.1999 (fila 6 din dosar), compus din suprafa de teren de 370 m.p și casă.
La rândul lor pârâții sunt proprietarii imobilului situat în C., . (actual 30), constituit prin sentința civilă nr.6845/29.05.1992 (fila 28 din dosar), învecinându-se la est cu proprietatea reclamanților intimați, compus din teren în suprafață de 270 m.p și casă.
Imobilul proprietatea reclamanților se află pe linia de hotar dintre cele două proprietăți, aspect pe care l-au învederat și pârâții apelanți prin întâmpinarea formulată la judecata cauzei în fond, dar și prin motivele de apel.
Între cele două proprietăți există un gard despărților cu fundatie de beton și cu zidărie din bca, aspect identificat și de expert în cuprinsul raportului de expertiză.
Acțiunea în grănițuire are caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, pe cale de consecința, trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe în acțiunea în grănițuire are ca premisa verificarea identității hotarului actual (determinat prin semnele exterioare, în măsura în care exista) cu cel primordial si nu are ca finalitate decât restabilirea, daca este cazul, a situației de fapt existente la data generării situației de vecinătate.
Argumentul de esența privește faptul ca, promovând o acțiune în stabilirea liniei de hotar-atunci când exista semne exterioare între proprietăți – titularul dreptului nu poate pretinde decât determinarea hotarului inițial existent între fondurile limitrofe, iar nu si stabilirea unei alte granițe decât cea trasată anterior, ceea ce au urmărit și reclamanții din prezenta cauză.
Față de cele expuse se apreciază că instanța de fond a analizat în mod corect probele și a stabilit linia de hotar astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză efectuat de pe actual aliniament, pe linia de hotar fiind identificat gard de beton și casa reclamanților intimați.
Prin aceeași acțiune reclamanții intimați au mai solicitat ca pârâții apelanți să fie obligați să le permită accesul pe proprietatea lor pentru a efectua lucrări de reparare, consolidare la peretele casei proprietatea lor și care se află pe linia de hotar.
Potrivit art.44 alin.7 din Constituție se prevede că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea unui bune vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului”.
În cazul raporturilor de vecinătate pot exista cazuri în care au loc anumite restricții ale dreptului de proprietate, între acestea se înscriu și luarea masurilor tehnice necesare pentru întretinerea, respectiv conservarea zidului casei care în speta se afla pe linia de hotar, masuri prescrise din considerente tehnice pentru prezervarea si împiedicarea unor deteriorari.
Art. 588 V cod civil arata ca: „legea supune pe proprietari la osebite obligatii unul catre altul, fara chiar sa existe vreo conventie între dânsii”.
În speta, reclamanții intimați, în exercitarea dreptului lor de proprietate asupra casei care se afla pe linia de hotar, are dreptul sa efectueze acele lucrari de reparatii necesare conservarii zidului constructiei. În situatia în care acest drept nu se poate stabili prin conventia partilor, datorita refuzului exercitat de catre una din parti, acesta se poate stabili prin hotarâre judecatoreasca.
Într-o atare situație tribunalul apreciază că în mod corect prima instanța a stabilit în sarcina apelanților obligația de permite accesul intimaților reclamanți accesul pentru lucrări de consolidare astfel cum au fost descrise în raportul de expertiză, neputând reține apărarea acestora în sensul că prin lucrările de termoizolare din cauza grosimii materialului de 5cm, tencuire și vopsire, s-ar ocupa din terenul proprietatea acestora, având în vedere că aceste lucrări nu se efectuează pe întreaga înălțime a fațadei peretelui casei, pentru a ajunge la a se ocupa terenul pe o suprafață identică cu grosimea lucrării de termoizolație.
În lumina celor mai sus expuse tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică sub aspectul grănițuirii și a obligației de a permite accesul în vederea efectuării de lucrări la zidul casei aflate pe linia de hotar, aspecte criticate prin motivele de apel.
Observând actele dosarului se mai reține că apelanții pârâți au înțeles să formuleze cerere reconvențională prin care au solicitat ca reclamanții să fie obligați să-și modifice acoperișul casei care în prezent este ridicat în 4 ape, ceea ce permite precipitațiilor și zăpezii să se scurgă, respectiv să cadă pe terenul proprietatea lor, iar în subsidiar au solicitat să fie obligați să-și monteze parazăpezi.
O altă critică a apelanților vizează neanalizarea acestui prim capăt din cererea reconvențională prin prisma argumentelor acestora, în legătură cu modificarea acoperișului după achiziționarea imobilului de reclamanți, a existenței sau inexistenței autorizației de construire în privința acestuia, nefiind lămurite aspectele în legătură cu data modificării acestuia, iar în situația în care a fost modificat acoperișul care sunt consecințele unei astfel de modificări pentru proprietatea lor, având în vedere distanța redusă dintre cele două proprietăți.
Potrivit art.129 alin.6 VCPC judecătorii sunt datori să hotărască numai asupra obiectului pricinii supuse judecății, dispoziții din care rezultă că instanța nu poate depăși limitele investirii sale, dar totodată că ea nu poate să lase nesoluționate capetele de cerere cu a căror judecată a fost sesizată.
Dispozițiile art.261 pct.5 VCPC prevăd obligația instanței de judecată de a arăta, în cadrul hotărârii, motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Or, hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză a probelor aflate la dosar în scopul aflării adevărului și justei soluționări a cauzei.
În plus, motivarea hotărârii judecătorești justifică echitatea procesului pe de o parte, prin dreptul părților de a fi convinse că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de acestea și, pe de altă parte, prin dreptul părților de a cunoaște oportunitatea promovării căii de atac.
De altfel, chiar Curtea Europeana a Drepturilor Omului (vezi cauza Achina impotriva Romaniei, cauza G. impotriva Romaniei) subliniaza rolul pe care motivarea unei hotarari il are pentru respectarea art.6 paragraf 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si arata ca dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decat daca sustinerile partilor sunt examinate de catre instanta, aceasta avand obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba sau cel putin de a le aprecia.
În speță verificând sentința prin prisma susținerilor apelanților privind neanalizarea susținerilor lor privind neregularitățile acoperisului pe care reclamanții l-au modificat și a consecințelor produse de această modificare, în lumina exigențelor instituite de legiuitor cu referire la motivarea sentinței se constată că instanța de fond a concluzionat că prin montarea unor apărători de zăpadă pe porțiunea înclinată a acoperișului, poate fi soluționată căderea zăpezii pe terenul pârâților, fără însă a analiza susținerile acestora cu privire la modificarea acoperișului de reclamanți ulterior achiziționării imobilului.
Or, așa cum a fost formulată cererea reconvențională aprecierea asupra oportunității montării parazăpezilor, s-ar fi impus numai după ce s-ar fi analizat cererea privind modificarea acoperișului, prin prisma susținerilor pârâților astfel cum au fost mai sus expuse, susțineri cărora instanța de fond nu le-a oferit nicio argumentare.
Astfel că această critică a apelanților privind modalitatea în care a fost soluționată cererea reconvențională, apare ca fondată, nemotivarea sentinței în privința acestei cereri, echivalează cu necercetarea fondului cauzei ceea ce este de natură să atragă nulitatea sentinței.
In ceea ce privește critica care vizează soluționarea greșită a cererii privind cheltuielile de judecată, tribunalul apreciază că aceastea urmează să fie avute în vedere de instanța de fond odată cu rejudecarea cauzei fiind o cerere accesorie, ce depinde de soluționarea în integralitate a cauzei.
În consecință tribunalul având în vedere manifestarea de voință a apelanților, precum și dispozițiile art.297 teza I VCPC urmează să admită apelul și să anuleze în parte sentința și să trimită cauzei spre rejudecarea cererii reconvenționale și a cererii accesorii privind cheltuielile de judecată.
Cu privire la criticile privind soluționarea greșită a cererii de repunere pe rol a cauzei prin încheierea din data de 27.02.2013, față de aspectul că reclamanții nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite de instanța se rețin următoarele:
La data de 27.02.2013 instanța de fond a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.155 indice 1 VCPC reținând că reclamanții nu au depus la dosarul cauzei devizului de lucru privind contravaloarea lucrărilor de reparații efectuate în anul 2010, în susținerea cererii precizate, cauza fiind repusă pe rol la cererea formulată de reclamant prin mandatarul său avocat, prin încheierea din data de 29.01.2014.
Observând mențiunile instanței la repunerea pe rol, se constată că pârâții apelanți au fost prezenți personal în instanță și asistați de mandatar avocat R. R., arătând că sunt de acord cu repunerea cauzei pe rol.
Se mai constată că prin sentința apelată s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata contravalorii reparațiilor efectuate în anul 2010 și pentru care s-a solicitat depunerea acestui deviz de lucrări, soluție care nu a fost contestată de reclamanți astfel că în privința acestei cereri soluția a rămas definitivă, considerații pentru care se apreciază că pârâții apelanți nu justifică interes în formularea criticilor față de soluția de repunere pe rol.
În consecință tribunalul urmează să respingă apelul declarat împotriva încheierii de repunere pe rol din data de 29.01.2014, ca nefondat.
Va menține în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâții M. C. și M. E., cu domiciliul în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr._/8.10.2014 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu reclamanții O. V. și O. A., cu domiciliul în C., ., jud. D..
Dispune anularea în parte a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii reconvenționale și a cererii accesorii privind cheltuielile de judecată.
Respinge apelul declarat împotriva încheierii de repunere pe rol din data de 29.01.2014, ca nefondat.
Menține în rest sentința.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2015.
Președinte, M. E. N. | Judecător, A. C. Tițoiu | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.A.C.Tițoiu
Tehn.F.M./6 ex.
Jud.fond.V.C.L.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 31-03-2015, Tribunalul DOLJ | Legea 10/2001. Sentința nr. 188/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
