Fond funciar. Decizia nr. 1841/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii | 
  | 
Decizia nr. 1841/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-11-2015 în dosarul nr. 1841/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1841/2015
Ședința publică de la data de 06 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte - V. F. - judecător
Judecător - D. O.
Grefier - L. E. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 30 octombrie 2015 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelului formulat de apelanții-reclamanți R. G.-M. și R. O. împotriva sentinței civile nr. 229 din 14.01.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR A MUNICIPIULUI C., având ca obiect fond funciar (plângere împotriva hotărâre comisie locală).
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 30 octombrie 2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.04.2014, sub nr._, reclamanții R. G.-M. și R. O. a formulat plângere în contradictoriu cu pârâta C. Locală de aplicare a legilor fondului funciar a mun. C. împotriva actului administrativ reprezentat de adresa nr._/27.02.2014 emis de C. Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a Municipiului C. și obligarea pârâtei să întocmească și să înainteze documentația necesară emiterii ordinului prefectului pentru terenul aferent imobilului în care se afla apartamentele ce formează obiectul contractelor de vânzare cumpărare nr. 2331/27.09.2007.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2331/27.09.2007, încheiat in baza Legii nr. 85/1992 si Decretului-lege nr. 61/1990, a dobândit imobilul casa de locuit fost locuința de serviciu imobil situat în C., Șoseaua Bălcești, nr. 34, jud. D..
Conform dispozițiilor art. 10 alin. 3 si 4 din Legea nr. 85/1992, dreptul de proprietate (...) se dobândește si asupra terenului aferent clădirii, iar atribuirea terenului se face in condițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 *) pentru persoanele care dobândesc locuințele in condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale Legii nr. 85/1992. Așadar, odată cu dobândirea dreptului de proprietate prin cumpărare asupra construcției, se dobândește in virtutea legii si dreptul de proprietate asupra terenului aferent, respectiv asupra terenului care asigura o normala utilizare a construcției, insa este necesara parcurgerea procedurii administrative prevăzute de art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicata.
In acest context s-au adresat Primăriei C. solicitând atribuirea terenului aferent imobilului in care se afla locuințele cumpărate. La data de 28.02.2014 au primit adresa nr._ prin care li s-a comunicat respingerea solicitării.
F. de cele arătate, contrar celor reținute de către Primăria mun. C., solicită să se constatate ca sunt îndreptățiți la atribuirea terenului aferent imobilului in care se afla locuințele cumpărate, iar modalitatea de atribuire este cea reglementata de Legea nr. 18/1991, astfel ca in mod corect au adresat cererea lor Primăriei Municipiului C., insa aceasta, in mod nejustificat si fara nici o motivare, a respins solicitarea lor reținând doar ca nu se încadrează in prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicata.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicata, stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face prin reconstituirea sau constituirea acestui drept, in condițiile legii speciale. Cererii lui de constituire a dreptului de proprietate, întemeiata pe dispozițiilor art. 10 alin. 3-4 din Legea 85/1992, ii sunt aplicabile dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991 republicata, potrivit cărora terenurile proprietate de stat (...), atribuite, potrivit legii, (...) in folosința pe durata existentei construcției, (...) cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, in proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținuta din construcție. Atribuirea in proprietate a acestor terenuri se face la propunerea primăriilor, prin ordin al prefectului. Propunerea primăriei este așadar un act administrativ - condiție ce aparține administrației publice locale, ca autoritate distincta si cu atribuții diferite de atribuțiile prefectului. Conform dispozițiilor art. 53-54 din Legea nr. 18/1991 republicata, instanța de judecata exercita controlul de legalitate si temeinicie nu numai asupra hotărârilor, ci si asupra masurilor luate de organele cu atribuții de soluționare a cererilor de constituire a dreptului de proprietate.
F. de cele arătate, solicită să se constate ca măsura atacata prin prezenta este netemeinica si nelegala in sensul neaplicării corecte si încălcărilor prevederilor legale in vigoare, respectiv ale Legii 85/1992 si Legii 18/1991 și ca instanța sa admită plângerea, așa cum a fost formulată.
In drept, își întemeiază acțiunea pe disp. art. 54 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată (cu modificările si completările ulterioare), raportate la disp. art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, coroborate cu disp. H.G. nr. 890/2005 - Regulamentul privind constituirea si organizarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata, precum si cu disp. noului C.p.civ.
La data de 28.05.2014, intimata C. Locală C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamanților și invocă excepția inadmisibilității acțiunii potrivit art. 53. alin. (2) din legea nr. 18/1991,întrucât împotriva hotărârii Comisiei Județene se poate face plângere la judecătoria in a cărei rază teritorială este situat terenul in termen de 30 de zile de la comunicare.
În motivarea întâmpinării arată că reclamanții nu au uzat de prevederile art. 53-58 din Legea fondului funciar, in sensul ca nu au formulat contestație împotriva actului administrativ prin care s-a refuzat atribuirea terenului.
Instanțele judecătorești au rolul prevăzut de legea specială de a supune
controlului jurisdicțional actul administrativ emis si de a verifica legalitatea acestuia, neavând competenta de a se pronunța pană la încheierea procedurii administrative instituită de legea specială, decât cel mult de a obliga C. locală să soluționeze cererea.
Ori așa cum doresc reclamanții, ar însemna ca instanța să oblige C. locală de aplicare a legilor fondului funciar la întocmirea documentației necesare pentru constituirea dreptului de proprietate in vederea emiterii Ordinului Prefectului pe numele acestora, dar fără parcurgerea prealabilă a procedurii administrativ-jurisdicționale, ceea ce este inadmisibil.
Precizează că reclamanții au avut cunoștință de hotărârea Comisiei locale, față de care a manifestat pasivitate, neînțelegând să o conteste în vreun fel, ceea ce presupune că și-a însușit-o și a fost de acord cu ea.
Legile adoptate în materia fondului funciar au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și forestiere, finalizată prin emiterea titlului de proprietate. Fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei și să conteste în condițiile precis determinate de lege.
Aceste etape premergătoare emiterii Ordinului Prefectului au ca obiect stabilirea întinderii dreptului de proprietate și a amplasamentului terenului atribuit. Orice nemulțumire a solicitanților legată de reconstituire /constituire sau de punere în posesie trebuie aduse la cunoștința comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar, care rezolvă acest gen de contestații anterior emiterii actului de constituire a dreptului de proprietate.
Având în vedere cele menționate, solicită să admiterea excepției invocată și să se respingă cererea formulată de reclamanți ca fiind inadmisibilă
Iar pe fond, solicită respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
Potrivit art. 11 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005 „ stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulata de fiecare persoana îndreptățită, personal sau prin mandatar. Când sunt mai mulți moștenitori cererea se poate face și in comun, fiind semnata de fiecare dintre ei."
Conform dispozițiilor art. 36 alin (1) Legea nr. 18/1991 cu modificările si completările ulterioare,"Terenurile aflate in proprietatea statului, situate in intravilanul localităților si care sunt in administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec in proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.
(2)Terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, in folosința veșnica sau in folosința pe durata existentei construcției, in vederea construirii de locuințe proprietate personala sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, in proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținuta din construcție.
(3)Terenurile atribuite in folosința pe durata existentei construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, in condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localităților urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosința a terenului, proprietari ai locuințelor.
Dispozițiile art. 23 rămân aplicabile.
Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate in administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966.
În drept au invocat dispozițiile art. 205 și 207 N.C.P.C.
Prin sentința civilă nr. 229 din 14.01.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu.
A fost respinsă acțiunea formulata de reclamanții R. G. M. și R. O., în contradictoriu cu pârâta C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a Municipiului C., ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2331/27.09.2007, încheiat între Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Șimnic, în calitate de vânzătoare, și reclamanții R. G. M. și R. O., în calitate de cumpărători, ultimii au dobândit dreptul de proprietate cu privire la imobilul locuință situată în C., .. 34, jud. D., compusă din două camere de locuit și dependințe.
Conform clauzelor acestui înscris odată cu construcția s-a transmis reclamanților, pe durata existenței construcției, și dreptul de folosință asupra terenului aferent acesteia în suprafață de 63,50 mp, respectiv cota indiviză de 50% din suprafața de 127 mp a terenului pe care este construcția edificată.
La data de 18.11.2013, prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanții au solicitat eliberarea titlului de proprietate(Ordinul Prefectului) asupra terenului aferent imobilului din .. 34, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Conform înscrisurilor înaintate de către pârâta C. Locală C. de aplicare a legilor fondului funciar, în ședința Comisiei Locale din data de 17.01.2014, cererea reclamanților a fost respinsă, întrucât nu se încadrează în prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991, soluție care a fost comunicată către reclamanți prin adresa nr._/20.03.2014.
Potrivit art. 51 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată comisia județeană este competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
În conformitate cu art. 53 din același act normativ: ,,(1)Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2) Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.,,
De asemenea, în art. 54 din Legea nr.18/1991, republicată se prevăd următoarele:
,,(1)Dispozițiile art. 53 alin. (1) se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III.
(2)Dispozițiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile.,,
Raportat la dispozițiile legale menționate anterior instanța reține că în cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 18/1991 instanța poate fi învestită numai cu plângere împotriva hotărârii comisiei județene prin care a fost soluționată contestația asupra măsurilor stabilite de către comisia locală.
Obligativitatea comisiei județene de a pronunța prin hotărâre de validare sau invalidare, în condițiile art. 53, alin. 1 din Legea nr. 18/1991 vizează orice cerere formulată în temeiul fondului funciar, inclusiv în cazul cererii formulate de către reclamanți prin care au solicitat eliberarea Ordinului Prefectului asupra terenului aferent imobilului situat în C., .. 34, jud. D., în temeiul art. 36 din acest act normativ, legea neprevăzând nici o excepție de la această regulă.
În speță, reclamanții nu au formulat contestație la C. Județeană împotriva soluției Comisiei Locale, ci a investit instanța cu plângere conform art. 53 nerespectând procedura obligatorie prevăzută de dispozițiile Legii fondului funciar.
Instanța de judecată competentă, respectiv judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, poate fi investită numai cu plângere împotriva hotărârii comisiei județene prin care a fost soluționată contestația asupra măsurilor stabilite de comisia locală și nu cu plângere împotriva adresei de comunicare a soluției comisiei locale.
Referitor la susținerile reclamanților, în sensul că au formulat plângere împotriva actului administrativ reprezentat de adresa nr._/27.01.2014, în temeiul art. 54 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, instanța a reținut că această adresă este doar o comunicare a soluției dată printr-un act emis în procedura de reconstituire și nu reprezintă un act administrativ propriu-zis în sensul dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 18/1991.
Față de considerentele expuse, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii și va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții R. G.-M. și R. O., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Cererea de chemare in judecata nu este inadmisibila întrucât am urmat procedura prevăzuta de art. 36, alin. 2 si 6 din Legea 18/1991.
Conform dispozițiilor art. 10 alin. 3 si 4 din Legea nr. 85/1992, dreptul de proprietate (...) se dobândește si asupra terenului aferent clădirii, iar atribuirea terenului se face in condițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991*) pentru persoanele care dobândesc locuințele in condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale Legii nr. 85/1992. Așadar, odată cu dobândirea dreptului de proprietate prin cumpărare asupra construcției, se dobândește în virtutea legii și dreptul de proprietate asupra terenului aferent, respectiv asupra terenului care asigura o normala utilizare a construcției, însă este necesară parcurgerea procedurii administrative prevăzute de art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicata.
Reclamanții solicită că parată sa întocmească si sa înainteze documentația necesara emiterii ordinului prefectului pentru terenul aferent imobilului in care se afla apartamentele noastre.
Solicită atribuirea terenului aferent imobilului in care se afla locuințele cumpărate. La data de 28.02.2014 am primit adresa aflata la dosarul cauzei prin care ni se comunica respingerea solicitării.
F. de cele arătate, contrar celor reținute de către Primăria C., va rugam sa constatați ca sunt îndreptățiți la atribuirea terenului aferent imobilului in care se afla locuințele cumpărate, iar modalitatea de atribuire este cea reglementata de Legea nr. 18/1991, astfel ca in mod corect am adresat cererea noastră Primăriei Municipiului C., insa aceasta, in mod nejustificat si fără nici o motivare, a respins solicitarea noastră reținând doar ca nu se încadrează in prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicata.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicata, stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face prin reconstituirea sau constituirea acestui drept, in condițiile legii speciale. Cererii noastre de constituire a dreptului de proprietate, întemeiată pe dispozițiilor art. 10 alin. 3-4 din Legea 85/1992, ii sunt aplicabile dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicata, potrivit cărora terenurile proprietate de stat (...), atribuite, potrivit legii, (...) in folosința pe durata existentei construcției, (...) cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, in proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținuta din construcție. Atribuirea in proprietate a acestor terenuri se face la propunerea primăriilor, prin ordin al prefectului. Propunerea primăriei este așadar un act administrativ, condiție ce aparține administrației publice locale, ca autoritate distincta si cu atribuții diferite de atribuțiile prefectului. Conform dispozițiilor art. 53-54 din Legea 18/1991 republicata, instanța de judecata exercita controlul de legalitate si temeinicie nu numai asupra hotărârilor, ci și asupra masurilor luate de organele cu atribuții de soluționare a cererilor de constituire a dreptului de proprietate.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Apelul este fondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamanții R. G.-M. și R. O. au formulat în contradictoriu cu pârâta C. locală de aplicare a legilor fondului funciar C. plângere împotriva actului administrativ reprezentat de adresa nr._/27.02.2014, prin care pârâta le aducea la cunoștință că solicitarea lor, analizată în ședința din data de 17.01.2014, a fost respinsă, deoarece nu se încadrează în prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicată.
În realitate, reclamanții au formulat plângerea împotriva hotărârii Comisei Locale C. de respingere a cererii depuse la data de 18.11.2013, prin care au solicitat eliberarea titlului de proprietate (Ordinul Prefectului) asupra terenului aferent imobilului situat în mun. C., Șoseaua Bălcești, nr. 34, județul D., conform art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Această hotărâre a Comisiei Locale este cuprinsă în procesul-verbal încheiat la 17.01.2014 cu ocazia întrunirii Comisiei Locale C. (a se vedea sfârșitul paginii 48 și începutul paginii 49 a procesului-verbal, aflate la filele 50 și 51 din dosarul primei instanțe).
Prima instanță a considerat că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, deoarece reclamanții nu s-au adresat cu contestație Comisiei Județene D., conform art. 51 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
Această apreciere este eronată, deoarece, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 54 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, potrivit cărora "Dispozițiile art. 53 alin. (1) se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III".
Articolul 36 din Legea nr. 18/1991 rep. se regăsește exact în Capitolul III la care se referă art. 54 alin. 1, fiind evident astfel că plângerea împotriva refuzului de a emite propunerea de atribuire în proprietate a terenului se adresează direct instanței de judecată, în temeiul acestor dispoziții legale procedurale.
În cazul de față, primăria (corect este comisia locală) are atribuția de a formula propunerea de atribuire a terenului, în privința căruia se stabilește dreptul de proprietate prin ordinului prefectului, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 36 alin 6 din Legea nr. 18/1991 republicată.
În condițiile în care comisia locală refuză să facă propunerea de atribuire a terenului, persoana interesată are la îndemână doar calea de atac a plângerii pe care o poate adresa direct instanței de judecată, conform art. 54 alin. 1 teza a II-a și alin. 2 coroborat cu art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată. (este vorba de plângerea îndreptată împotriva oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat propunerile de atribuire a terenului).
C. județeană nu are atribuții în această procedură administrativă prevăzută de art. 36 din Legea nr. 18/1991, deoarece atribuirea în proprietate se face prin ordin al prefectului și numai la propunerea primăriilor, respectiv a comisiilor locale de aplicare a legilor fondului funciar.
Numai în situația în care se pune problema stabilirii dreptului de proprietate prin celelalte modalități prevăzute de Legea nr. 18/1991 republicată, în care au atribuții ambele comisii de fond funciar, contestațiile trebuie soluționate, în mod obligatoriu (înainte de formularea plângerii la instanță conform art. 53 din lege), de către comisia județeană, entitate care poate valida sau invalida măsurile stabilite de către comisiile locale, astfel cum rezultă din prevederile art. 51 din lege.
D. urmare, văzând că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 51 și urm. din Legea nr. 18/1991 republicată, tribunalul urmează ca, în baza art. 480 alin. 2 teza I și alin. 3 teza I N.C.P.C., să admită apelul, să anuleze sentința atacată și să rețină cauza spre rejudecare, în vederea evocării fondului, văzând că apelanții nu au solicitat în mod expres, prin cererea de apel, trimiterea cauzei primei instanțe, deci nu pot fi aplicate dispozițiile art. 480 alin. 3 teza a II-a N.C.P.C..
Se va stabili termen de judecată la data de 11.12.2015, urmând a fi conceptate și citate părțile, conform art. 229 alin. 2 pct. 5 N.C.P.C., cu calitățile corecte, acelea de "petent" și "intimat".
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții-reclamanți R. G.-M., CNP -_ și R. O., CNP -_, ambii cu domiciliul în mun. C., Șoseaua Bălcești, nr. 34, jud. D. și cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al apărătorului acestora, avocat S. F., situat în mun. C., ., ., . împotriva sentinței civile nr. 229 din 14.01.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. locală de aplicare a legilor fondului funciar C., cu sediul în mun. C., ., nr. 7, județ D..
Anulează sentința civilă apelată și reține cauza spre rejudecare, în vederea evocării fondului.
Stabilește termen de judecată la 11.12.2015.
Se citează părțile.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 06 Noiembrie 2015, la sediul Tribunalului D..
Președinte, V. F.  | Judecător, D. O.  | |
Grefier, L. E. C.  | 
Red.jud.D.O.
Tehnored.F.M./5 ex.
Data redactării:12.11.2015
Jud.fond.M.I.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 18-09-2015, Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 34/2015. Tribunalul DOLJ → | 
|---|








