Anulare act. Sentința nr. 207/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 207/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 207/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 207/2015
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. M.
Grefier E. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind acțiunea formulată de reclamanta G. F., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns ; avocat N. E. pentru reclamanta G. F., lipsind pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care ;
Instanța, pune în discuție excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului D., față de dispozițiile art. 130 raportat la art. 129, alin. 3, pct. 3 precum și art. 34 și 35, alin. 1, din Legea 165/2013.
Avocat N. E., având cuvântul, solicită admiterea excepției invocate, competența de soluționare aparține Tribunalului D..
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței contestatoarea G. F. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei de validare parțială nr. 1182/08.05.2014 și obligarea pârâtei să emită titlu de despăgubiri pentru imobilul situat în C., ., Jud. D..
În motivarea cererii s-a arătat că dispozițiile Legii nr. 165/2013 nu se aplică cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, soluționate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, la data intrării în vigoare a prezentei legi, aplicându-se doar cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor precum și a cauzelor aflate pe rolul CEDO, suspendate în temeiul Hotărârii pilot din 12.10.2010, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În această situație, CNCI nu mai avea dreptul de a invalida parțial dispoziția Primarului Municipiului C., întrucât aspectele respective au făcut obiectul de analiză în cadrul litigiului în baza căruia s-a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care pârâta era obligată la emiterea titlului de despăgubiri.
Pe de altă parte numărul de puncte a fost stabilit în mod eronat, valoarea imobilului fiind mult diminuată.
La stabilirea numărului de puncte nu s-a avut în vedere valoarea casei demolate, ci numai valoarea terenului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 35 alin. 1 și 3, art. 41 din legea nr. 165/2013.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința nr.23/12.01.2015 Tribunalul București-Secția a III-a Civilă a admis excepția de necompetență teritorială.
S-a declinat competența soluționării cauzei privind pe contestatoarea G. F. în contradictoriu cu intimata C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea Tribunalului D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 1 din legea nr. 165/2013 deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana ce se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Din coroborarea prevederilor Legi nr. 10/2001 s-a reținut că prin entitate se înțelege unitatea (persoana juridică) obligată la soluționarea pe fond a notificărilor și care la momentul intrării în vigoare a legii deținea imobilul pentru care s-a formulat notificarea.
In acest context s-a apreciat că legiuitorul, prin dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 a făcut trimitere expresă la competența tribunalului în circumscripția căruia se află sediul entității deținătoare a imobilului și investită cu soluționarea pe fond a cererilor de restituire în baza Legii nr. 18/1991 ori a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.
Având în vedere că entitatea investită cu soluționarea notificării formulată în baza Legii nr. 10/2001 și care deținea imobilul este Primăria Municipiului C. a rezultat că tribunalul competent a soluționa decizia de invalidare emisă ce CNCI. conform art. 34 și raportat la a35 din Legea nr.165/2013 este tribunalul în circumscripția căruia se află soluționat notificarea, anume Tribunalul D..
Pentru aceste considerente, a admis excepția teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D., Secția I civilă sub nr._, cu prim termen de judecată 17 aprilie 2015.
La termenul de astăzi, instanța a reținut cauza în pronunțare în baza excepției de necompetență teritorială, verificându-și competența din oficiu, conform art.131 alin.1 C.proc.civ.
Astfel, instanța reține că, potrivit art.34 alin.1 din Legea nr.165/2013, "dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni". În același timp, alineatul al doilea al aceluiași text de lege statuează că "dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni".
Art.35 alin.1 din actul normativ menționat statuează că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
Art.35 alin.2 din lege dispune că "în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art.33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin.1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".
Textele legale citate anterior au caracter imperativ și nu sunt susceptibile de o altă interpretare decât aceea a existenței unor norme de competență teritorială exclusivă, incidente în acele categorii de litigii avute în vedere de legiuitor.
Competența teritorială exclusivă aparține în mod neechivoc instanței în a cărei circumscripție se află sediul entității cu atribuții în aplicarea legii, în speță pârâta avându-și sediul în Municipiul București. Totodată, litigiul se circumscrie reglementării conținute de art.35 alin.2 din Legea nr.165/2013, astfel încât este operantă norma de competență prevăzută de aceasta, iar competența aparține Tribunalului București.
În temeiul art.132 raportat la art.129 alin.2 pct.3 și la art.130alin.2 C.proc.civ., instanța va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, iar în baza art.133 pct.2 și 134 C.proc.civ. se va constata existența conflictului negativ de competență, urmând a se dispune înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Constată conflict negativ de competență și dispune înaintarea dosarului privind acțiunea formulată de reclamanta G. F., CNP_, în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, CU SEDIUL ÎN București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1, la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2015.
Președinte, S. L. M. | ||
Grefier, E. B. |
Red.jud.S.L.M.
Tehn.S.V./4 ex.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 9781/2015. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Sentința nr. 308/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
