Contestaţie la executare. Sentința nr. 5798/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5798/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 435/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 435/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător M. N.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier F. C. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul-contestator D. M. împotriva sentinței civile nr. 5798/09.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- procedura de citare este nelegal îndeplinită cu intimatul-pârât D. I., întrucât citația a fost restituită cu mențiunea "destinatar decedat";
- prin încheierea din 22 ianuarie 2014 cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 243 Cod procedură civilă;
- cu referat întocmit de C. Arhivă dosarul a fost înaintat în vederea discutării excepției perimării.
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării recursului și reține cauza pentru soluționarea excepției.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin contestația la executare formulată la data de 26.02.2013, înregistrată sub nr._ la Judecătoria C. contestatorul D. M. a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare pornite de B. L. N. cu sediul în C., .. 74 în dosarul de executare nr. 595/E/_ și anularea formelor de executare din acest dosar.
În fapt, contestatorul a arătat că prin somația imobiliară emisă de B. L. N. la 13.02.2013 și comunicată la 15.02.2013 a fost notificat să se conformeze titlului executoriu constând în contractul de arendă nr. 4/19.09.2007 încheiate între el și intimat și să ii achite acestuia suma de 20.170,09, lei reprezentând contravaloarea arendă aferentă anilor 2010-2011 plus 2694 lei cheltuieli de executare. Arată contestatorul că nu datorează nici o sumă de bani deoarece terenul ce a făcut obiectul contractului de arendă i-a fost înstrăinat ulterior de către intimat, mai exact la 22.03.2008. Arată că au încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat chitanță prin care acesta i-a înstrăinat întreaga suprafață de 28,10, ha situat în T30, P 5 ocazie cu care i-a achitat prețul de 42.000 lei, iar intimatul a declarat că a primit întregul preț. Ulterior între el și numitul D. I. a fost încheiată promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 1602/04.09.2012 de BNP Schuster și N. din București. Prin această promisiune se recunoaște convenția dintre el și D. I. și aceste acte s-a întocmit ca urmare a înțelegerii concretizate între părți printr-un înscris sub semnătură privată, denumit chitanță încheiată la data de 22.03.2008, iar ulterior s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1917/12.10.2012.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 399 C. respectiv art. 399 alin. 3 C..
La dosar au fost depuse: fotocopie act identitate contestator, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1917/12.10.2012, chitanță încheiată în data de 22.03.2008, promisiune bilaterală de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 1602/04.09.2012, comunicare nr. 595/E/2012, somație din data de 13.0.2013, proces verbal de situație din data de 13.02.2013, proces verbal de stabilire cheltuieli din data de 11.02.2013, proces verbal din data de 11.02.2013, contract de arendare din data de 19.07.2007.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 204 lei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 399 – 404 C.proc civ.
La data de 19.03.2013 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată, actele de executare fiind legale și temeinice. Arată că pretențiile le-a formulat în raport de daunele contractului de arendare încheiat la data de 16.09.2007, depus la Primăria Comunei L., notabil până la data de autentificării contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1917/12.10.2012. Arată că până la data autentificării contractului contestatorul a avut calitate de arendaș iar de la data autentificării calitatea de proprietar. În drept a invocat dispozițiile art. 115 cod procedură civilă.
La solicitarea instanței a fost înaintat de către executorul judecătoresc dosarul de executare nr. 595/E/2012.
Prin sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă cererea privind suspendarea executării silite.
A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul D. M. în contradictoriu cu intimatul D. I., ca neîntemeiată.
A fost admisă în parte cererea intimatului privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată constând în cheltuieli de transport efectuate la termenul de judecată de la 19.03.2013.
A fost obligat contestatorul să achite intimatului suma de 225 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut urătoarele:
Referitor la suspendarea executării silite solicitată de contestatoare instanța a constatat că potrivit art. 403 C.proc civ. suspendarea executării se dispune până la soluționarea contestației la executare. Deși textul nu prevede expres, momentul până la care produce efecte suspendarea este soluționarea definitivă a contestației la executare, după acest moment producând efecte hotărârea pronunțată în fond asupra contestației la executare, având în vedere că aceasta este o hotărâre executorie la data pronunțării. Acest aspect a rezultat din coroborarea art. 402 alin. 2 cu art. 377 alin. 1 pct. 2 și 376 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora hotărârea pronunțată asupra contestației la executare este supusă recursului, deci definitivă, și poate fi pusă în executare conform art. 376 alin. 1 C.proc.civ.
Având în vedere că în prezenta cauză, instanța a analizat odată cu cererea de suspendare și fondul contestației la executare, a rezultat că cererea de suspendare a executării silite este rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă în consecință.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Titlul executoriu este reprezentat în speță de contractul de arendare nr. 575/19.09.2007 (f. 39-40) înregistrat la Consiliul Local al Comunei L., încheiat pe o durată de 10 ani, cu privire la terenul aparținând intimatului D. I. situat în . 5 în suprafață de 28,10 ha.
Valoarea arendei a fost stabilită prin art. 10 din contractul părților, arendașul datorând o anumită cantitate din producție în funcție de producția realizată anual.
Terenul ce a format obiectul contractului de arendă a fost transmis în proprietatea arendașului, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1917/12.10.2012 de BNP Asociați Schuster și N..
Pentru arenda datorată din anul 2010 până în momentul încheierii acestui contract, creditorul s-a adresat executorului judecătoresc pentru începerea executării silite, cererea fiind formulată prin avocat cu drept de reprezentare, astfel cum rezultă din cuprinsul împuternicirii avocațiale (f. 34).
Conform informațiilor furnizate de Institutul Național de S., privitoare la cantitatea de grâu produsă în zona D. pe anii 2010-2012 și de prețul pe kg, precum și de art. 10 din contractul de arendă, a fost calculată valoarea arendei datorate de contestatorul debitor pe perioada 2010- 2011.
Instanța a reținut că prin procesul verbal din 11.02.2013 emis de B. L. N. în dosarul de executare nr. 595/E/2012, acesta a calculat valoarea cantității de producție datorată de debitor pentru anii 2010-2011, rezultând, în funcție de criteriile indicate mai sus, suma de_,09 lei. Această sumă a fost corect calculată raportat la criteriile enunțate, executorul arătând în detaliu modul cum a ajuns la valoarea pentru care s-au emis actele de executare, valoare actualizată cu indicii de inflație.
În ce privește susținerea contestatorului că nu mai datora arendă întrucât terenul ce-i fusese arendat i-a fost ulterior înstrăinat la 22.03.2008, apreciind că acest contract și-a încetat efectele odată cu ieșirea din patrimoniul arendatorului a terenului ce a făcut obiectul acestui contract, instanța o apreciază ca neîntemeiată.
Astfel, la 22.03.2008 părțile nu au încheiat un contract de vânzare-cumpărare al cărui principal efect este transmiterea dreptului de proprietate din patrimoniul vânzătorului în patrimoniul cumpărătorului din chiar momentul încheierii contractului, ci un antecontract de vânzare cumpărare.
Or, prin acest antecontract nu se transmite proprietatea asupra bunului promis spre vânzare, ci se dă naștere unei obligații de a face, respectiv de a încheia ulterior contractul de vânzare-cumpărare.
Promisiunea sinalagmatică de vânzare este contractul prin care ambele părți se obligă ferm să încheie în viitor un contract de vânzare ale căror elemente esențiale (lucru vândut și preț) sunt deja convenite.
Potrivit art.2 alin.1 Titlul X din Legea nr.247/2005 terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
Prin urmare, indiferent de înțelegerea verbală a părților, până la încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, proprietatea nu s-a transmis, arendatorul rămânând proprietar până la 12.10.2012, data autentificării contractului.
Până la această dată arendașul nu a dobândit proprietatea terenului arendat chiar dacă a achitat prețul anterior.
Aceasta deoarece, contractul de vânzare cumpărare având ca obiect un teren nu poate fi încheiat valabil, sub sancțiunea nulității absolute, decât prin act autentic, aceasta fiind o condiție ad validitatem. Transmiterea proprietății nu poate fi dovedită altfel decât prin act autentic, iar nu prin mărturisire ori declarații de martor.
Din aceste considerente, apreciază instanța că prin încheierea unei promisiuni de vânzare-cumpărare asupra aceluiași teren, contractul de arendă ce face obiectul executării silite nu și-a încetat efectele.
Cum contestatorul nu a susținut că ar fi achitat arenda pe perioada 2010-2012, ci doar a apreciat că nu o datorează, instanța reține că în cauză s-a făcut dovada caracterului cert al creanței dar și al condiției exigibilității, astfel că în mod corect s-a început executarea silită împotriva contestatorului.
În consecință, constatând că actele de executare sunt întocmite potrivit dispozițiilor legale și că motivele invocate de contestator sunt neîntemeiate, instanța va respinge contestația ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 C.p.c., întrucât urmează a cădea în pretenții, instanța a admis în parte cererea intimatului privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată constând în cheltuieli de transport efectuate la termenul de judecată de la 19.03.2013, prin reducerea acestora în funcție de distanța C.-București (dus-întors), consumul mediu de 7% și prețul de 6 lei/l (conform bon fiscal depus), neputându-i-se imputa contestatorului alegerea avocatului intimatului de a se deplasa cu un autovehicul cu un consum mare de combustibil.
Prin urmare, a obligat contestatorul să achite intimatului suma de 225 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de ședință de la 22.01.2014 instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 243 C. C.pr.civ., până la întocmirea unui certificat de vacanță succesorală..
Cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an și a fost repusă pe rol din oficiu pentru constatarea perimării .
Potrivit art.248 C.pr.civ., „ orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, mai mult de un an „.
În speță, se constată că termenul de perimare a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an, din culpa părții.
Culpa părții s-a apreciat prin prisma faptului că în tot acest timp nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Pentru aceste considerente, se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția perimării.
Constată perimat recursul declarat de recurentul-contestator D. M. împotriva sentinței civile nr. 5798/09.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică.
Președinte, L. C. C. | Judecător, M. N. | Judecător, A. C. Tițoiu |
Grefier, F. C. C. |
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2745/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1281/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
