Anulare act. Sentința nr. 253/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 253/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 253/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 253/2015
Ședința publică de la data de 08 Mai 2015
Completul constituit din:
Președinte - D. O. - judecător
Grefier - L. E. C.
Pe rol, soluționarea cererii formulate de reclamanta A. A.-E. în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns av. B. Ț. pentru reclamantă, lipsind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus note de ședință, după care:
În temeiul art. 237 alin. 2 pct. 1, art. 247 alin. 1 și art. 248 alin. 1 N.C.P.C., instanța pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D. în soluționarea cauzei de față, invocată de pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor prin notele de ședință depuse la dosar la data de 30.04.2015.
Av. B. Ț. pentru reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea excepției, întrucât Tribunalul D. nu are competența materială și teritorială să soluționeze cauza de față.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față;
Prin cererea înregistrată la data de 04.12.2014 sub nr._ pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, reclamanta A. A.-E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (C.N.C.I) și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților (A.N.R.P.), ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de invalidare cu nr. 1838/16.09.2014 emisă de C.N.C.I. și să fie obligată aceasta la emiterea deciziei de despăgubire în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 în valoare de 182.100 euro plus TVA pentru imobilele ce fac obiectul Deciziei 146/20.10.2008 emisă de S.C. AVICOLA S.A. C.; obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de plată în valoare de 182.100 euro plus TVA și, în subsidiar, obligarea pârâtelor la restituirea în natură a imobilului sau la plata bunurilor în compensare.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 41 al. 3 și 4 Legea nr. 165/2014.
Pârâta C.N.C.I. a formulat întâmpinare la data de 27.01.2015 prin care a invocat excepția tardivității, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta A.N.R.P. a formulat întâmpinare, la data de 02.03.2015 prin care a invocat excepția necompetentei materiale, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca fiind nelegală și netemeinică.
La termenul din data de 03.03.2015 Tribunalul din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale.
Față de disp. art. 248 alin. 1 Cod pr. civ. din 2010 incidente în cauză, raportat data formulării cererii introductive, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac inutilă în tot sau administrarea de probe ori cercetarea în fond a cauzei. Tribunalul urmează a analiza mai întâi excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu la termenul de judecată din data de 03.03.2015, apreciind că soluționarea acesteia este prioritară în raport cu analiza altor aspecte.
Prin sentința civilă nr. 293/03.03.2015 pronunțată de Tribunalul București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu.
S-a declinat judecarea prezentei cauze în favoarea Tribunalul D. - Secția Civilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Deliberând asupra excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului, excepție de procedură, absolută și dilatorie, a reținut că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei de invalidare cu nr. 1838/16.09.2014 emisă de C.N.C.I.
Potrivit actelor dosarului, reclamanta a formulat cerere de restituire a imobilului și conacului și dependințe și teren aferent de 5 ha situat în jud. D., . deținătoare, respectiv S.C. AVICOLA S.A.
Această instituție, prin Decizia nr. 146/24.03.2010 a propus acordarea măsurilor reparatorii. Ulterior emiterii acestei dispoziții, dosarul a fost înaintat A.N.R.P., ia de 16.09.2014, CNCI a emis Decizia de invalidare nr. 1838/2014 ce face prezentei contestații.
Tribunalul a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 potrivit cărora deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a Tribunalului în circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Art. 34 alin. 1 din același act normative prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. A.. 2 stipulează că dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data în dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere persoanelor îndreptățite, potrivit alin. 3.
Tribunalul a constatat că acest text de lege nu tranșează cu claritate noțiunea de „entitate", în raport de care se stabilește competența de soluționare a cereri noțiune este definită de art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, respectiv unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată; entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate în precedent, Tribunalul reține competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea secției civile a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii, în speța de față Tribunalul D.. Se consideră că această instanță este cea mai în măsură a analiza contestația, în raport de locul situării imobilului, având în vedere că obiectul contestației îl constituie decizia de invalidare a unor dispoziții emise de primărie pentru un imobilul aflat în județul D., administrarea de probatorii fiind mai facilă de către această instanță.
Sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor constituie, în opinia Tribunalului, un element mai puțin important, care nu este în măsură a atrage competența, această instituție având atribuții exclusiv în vederea finalizării dosarelor de restituire a imobilelor, astfel cum sunt prevăzute de art. 25 alin. 5 și 6 din Legea nr. 165/2013, după ce entitățile investite cu soluționarea notificărilor au tranșat aspectele esențiale în soluționarea acestora. Astfel, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor are atribuții de verificare și de validare a lucrărilor efectuate de entitățile arătate la lit. a pct. 4 din Legea nr. 165/2013, și de evaluare a punctelor exclusiv prin aplicarea unei grile notariale.
A interpreta altfel ar însemna ca totalitatea notificărilor formulate în temeiul Legii 10/2001 și a Legii 18/1991 la nivel național să fie soluționate de cele trei secții civile ale Tribunalului București, ceea ce ar duce la un blocaj al procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii și la încălcarea principiului celerității judecării acestor cauze, avut în vedere de legiuitor atât atunci când a procedat la modificarea codului de procedură civilă, cât, mai ales, la adoptarea Lg. 165/2013.
Pentru aceste motive Tribunalul București a admis excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D., în temeiul disp. art. 132 alin. 3 Cod pr. civ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. - Secția I Civilă sub nr._, cu prim termen de judecată la data de 08.05.2015.
La primul termen de judecată, cel de astăzi, deci in limine litis, având în vedere dispozițiile art. 130 alin. 2, art. 131, art. 132, art. 237 alin. 2 pct. 1, art. 247 alin. 1 și art. 248 alin. 1 din N.C.P.C., instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D., invocată de pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin notele de ședință depuse la data de 30.04.2015, pe care o va analiza cu prioritate, reținând următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamanta A. A.-E. a învestit Tribunalul București - Secția a III-a Civilă cu o cerere de chemare în judecată a pârâților C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (C.N.C.I.) și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților (A.N.R.P.), prin care a solicitat anularea deciziei de invalidare nr. 1838/16.09.2014, emisă de C.N.C.I., obligarea acestei comisii să emită decizie în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reprezentând titlul de despăgubire în valoare 182.100 Euro plus T.V.A., pentru imobilele ce fac obiectul deciziei nr. 146/20.10.2008 emisă de S.C. Avicola S.A. C., precum și obligarea A.N.R.P. să emită titluri de plată în valoare de 182.100 euro.
Temeiul de drept al cererii îl reprezintă dispozițiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunaluluiîn a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
Prin sintagma "sediul entității" trebuie să se înțeleagă sediul entității sau autorității care a emis decizia ce este contestată în cauză, respectiv sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, situat în mun. București, Calea Floreasca, sector 1, concluzie la care se ajunge din interpretarea coroborată a mai multor texte din cuprinsul Legii nr. 165/2013.
Astfel, potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, prin "entitate învestită de lege" se înțelege și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care reprezintă astfel una dintre entitățile cu atribuții în aplicarea Legii nr. 165/2013, alături de entitățile învestite de lege cu aplicarea legilor fondului funciar sau a Legii nr. 10/2001.
De asemenea, la punctul 5 al art. 3 enunțat, se arată că, prin "decizia entității învestite de lege", se înțelege decizia/dispoziția/ordinul/hotărârea emisă de către entitatea învestită de lege, prevăzută la pct. 4, deci, inclusiv decizia emisă de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cum este cea atacată în prezenta cauză.
Textul art. 35 alin. 1 este unul general prin faptul că face referire la art. 33 și art. 34, rezultând că entitatea învestită de lege poate fi și una abilitată să soluționeze notificările formulate potrivit Legii nr. 10/2001 sau cererile întemeiate pe legile fondului funciar.
Deci, de la caz la caz, în funcție de emitentul actului administrativ contestat, sediul entității învestite de lege în raport de care se stabilește competența teritorială exclusivă poate fi al oricărei entități prevăzute de art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, cum ar fi cele chemate să soluționeze notificările formulate potrivit Legii nr. 10/2001 (unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său ori autoritatea publică locală, care poate fi primarul, primarul general al mun. București sau președintele consiliului județean, potrivit art. 21 coroborat cu art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001) ori sediul celorlalte entități prevăzute de art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013 în materia legilor fondului funciar, dar și al comisiei prevăzute de art. 34 din Legea nr. 165/2013 (C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituită potrivit Legii nr. 247/2005) sau cel al comisiei înființate potrivit Legii nr. 165/2013 (C. Națională pentru Compensarea Imobilelor), ultimele două funcționând în subordonarea Cancelariei Primului-Ministru și având sediul în municipiul București.
Așadar, în opinia Tribunalului D., entitatea la care se referă art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 este fără îndoială cea care a emis decizia contestată în cauză, respectiv C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, și nu unitatea deținătoare, S.C. Avicola S.A. C., cum în mod greșit a apreciat Tribunalul București, întrucât prin cererea de chemare în judecată nu se atacă decizia unității deținătoare.
Având în vedere toate aceste considerente de fapt și de drept, în baza art. 248 alin. 1, art. 136 alin. 1 raportat la art. 130 alin. 2 și art. 132 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale și va declina competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București - Secția a III-a Civilă.
În baza art. 133 pct. 2 și art. 134 din noul Cod de procedură civilă, va constata ivit conflictul negativ de competență și, din oficiu, va dispune suspendarea judecării cauzei.
D. urmare, în baza art. 135 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, instanța va dispune înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță imediat superioară și comună, care trebuie să soluționeze conflictul negativ prin pronunțarea regulatorului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D. – Secția I Civilă, invocată de către pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta A. A.-E., CNP -_, cu domiciliul ales în mun. Râmnicu V., .. 30, ., ., în contradictoriu cu pârâtele C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, ambele cu sediul în mun. București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, în favoarea Tribunalului București - Secția a III-a Civilă.
Constată ivit conflict negativ de competență.
Suspendă din oficiu judecata cauzei.
Înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție instanța superioară comună instanțelor aflate în conflict, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la data de 08 Mai 2015, la sediul Tribunalului D. - Secția I Civilă.
Președinte, D. O. | ||
Grefier, L. E. C. |
Red. jud. D.O.
Tehnored. S.V./2 ex.
Data redactării: 27.05.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 529/2015. Tribunalul DOLJ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
