Pretenţii. Hotărâre din 11-09-2015, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 1356/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1356/2015
Ședința publică de la 11 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Judecător M. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., în contradictoriu cu pârâtul B. P., împotriva sentinței civile nr. 304/ 06.03.2015 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, având ca obiect
pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât, lipsind apelantul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat și motivat în termen, după care;
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 131 alin. 1 C.p.civ., verifică dacă este competentă general, material și teritorial să judece pricina și constată că este competentă cu soluționarea apelului, potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 2 C.p.civ
Instanța, în temeiul art. 238 C.p.civ., estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un singur termen de judecată și nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, declară închisă cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile pe fond .
Instanța procedează la verificarea identității părților conform art. 219 C.p.civ., intimatul pârât B. P. legitimându-se cu C.I. – CNP_.
Intimatul pârât solicită respingerea apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
La data de 5.01.2015, reclamantul S. C. Județean de Urgență C., a chemat în judecată pe pârâtul B. P., pentru a fi obligat la plata sumei de 669,03 lei reprezentând servicii medicale pe care S. C. Județean de Urgență C. le-a acordat în perioada 6.09-7.09.2011, când acesta a fost internat la Secția Neurochirurgie.
În fapt, s-a motivat că reclamantul a acordat servicii medicale pacientului B. P., internat în Secția Neurochirurgie în perioada 6.09-7.09.2011, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 669,03 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prev.de art. 998 si 999 c.civ., precum si condițiile prev.de art. 313 din Leg.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
A solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei datorate, precum și majorările de întârziere calculate de la externarea victimei din spital și până la plata efectivă a debitului .
Conform dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății: " Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuală a acestora.".
S., în calitate de furnizor, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze Casei de Asigurări de Sănătate, cheltuielile de spitalizare de la persoanele vinovate.
S-a apreciat că printr-o simplă interpretare gramaticală a disp.art. 313 alin.1 din Leg. 95/2006 rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, însă printr-o interpretare teleologică se ajunge la concluzia că în acele situații în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor ocazionate de asistenta medicală acordată.
A concluzionat că pârâtul avea obligația să efectueze demersurile legale pentru a stabili vinovăția autorului accidentului/agresiunii, demers nedovedit anterior demarării acțiunii în instanță, astfel se poate prezuma că pârâtul își recunoaște culpa constând in omisiunea sau neglijența de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada că starea sănătății sale a fost afectată de o altă persoană care ar răspunde față de furnizorul de servicii medicale.
S-a mai arătat că prezenta acțiune este supusă prevederilor Codului de procedură fiscală si nu Decretului 167/1958.
Față de considerentele de mai sus, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 669,03 lei, actualizarea sumei la data plății efective a debitului și la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 și 999 C.civ., 112 C.pr.civilă și art. 313 din legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 C. pr. civ., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
A depus la dosar decontul de cheltuieli al pârâtului.
Instanța a constatat că cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, îndeplinește cerințele art. 194-197 din codul de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 201 alin 1 din Codul de procedură civilă, prin rezoluția din data de 13.01.2015, a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât punându-i-se în vedere că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Cererea de chemare în judecata a fost comunicată pârâtului la data de 15.01.2015, termenul de depunere a întâmpinării fiind stabilit la 9.02.2015.
Pârâtul nu a depus întâmpinare până la data de 9.02.2015, iar instanța, prin rezoluția din 11.02.2015, în baza art. 201 alin. 4,5 din Codul de procedură civilă, a fixat primul termen de judecata la data de 6.03.2015, dispunând citarea părților.
Prin sentința civilă nr.304/06.03.2015, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de instanță din oficiu.
A fost respinsă cererea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C. împotriva pârâtului B. P., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art 248 alin 1 din Codul de Procedură Civilă, "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte,administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".
Din cererea de chemare in judecată și decontul de cheltuieli( fila 6) reiese că pârâtul a fost internat in perioada 06.09-07.09.2011 la S. C. de Urgență C. cu diagnosticul Alte leziuni specificate implicând regiuni multiple ale corpului.
Potrivit prevederilor art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”.
Acest text legal acordă reclamantului calitate procesuală activă in litigiile având ca obiect recuperarea cheltuielilor efective ocazionate de asistența medicală acordată, dar calitate procesuală pasivă are persoana care a produs vătămarea persoanei ce a beneficiat de asistența medicală.
Instanța a considerat că fapta invocată de către reclamant, neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului/autorului accidentului pentru a atrage incidența art 313din legea 95/2006, nu reprezintă o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, in sensul art 998 și 999 cod civil de la 1864.
Nu există o obligație legală in sarcina persoanei ce a beneficiat de servicii medicale de a face demersuri judiciare in vederea tragerii la răspundere penală a persoanei care a cauzat vătămarea.
Neexistând o faptă ilicită nu poate exista nici raportul juridic civil de răspundere civilă delictuală intre reclamant si pârât, ceea ce in plan procesual conduce lipsa calității procesuale a pârâtului.
Dealtfel, prejudiciul invocat de către reclamant și la care face referire art 313 alin 1 din Legea 95/2006, a fost cauzat prin fapta terțului care a dus daune sănătății persoanei ce a beneficiat de asistența medicală și nu prin neformulare de către aceasta a unei plângeri penele.
Potrivit art. 36 din codul de Procedură Civilă Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Pentru aceste motive instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. C. Județean de Urgenta C., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond si pe cale de consecința obligarea paratului la plata contravalorii serviciilor medicale acordate acestuia, de către reclamant.
Potrivit dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății: "persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit și au obligația să repare prejudiciul cauzal furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile dive vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect acoperirea acestor sume. furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar spitalul in calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul prezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul fost victima unui accident de circulație/ agresiune, iar sumele ocazionate de spital privind tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are să le restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D..
În cauza de față această dispoziție legală nu este aplicabilă, deoarece pârâtul a fost victima a unui accident de circulație, însă reclamantul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală al cărei beneficiar a fost pârâtul, este evident că apelantul a suferit o diminuare a patrimoniului, iar ca pentru aceasta să existe stă cauză, și fără să existe vreun temei juridic. În aceste condiții, consideră că devine aplicabil principiul îmbogățirii fără temei legitim. Justa aplicare a acestui principiu impune ca cel care și-a mărit patrimonial să nu poată fi obligat să restituie decât în măsura creșterii patrimoniului său, și, indisolubil legat de aceasta, să nu depășească valoarea cu care a fost micșorat patrimonial păgubit.
La baza diminuării patrimoniului, stă atitudinea pârâtului care nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care 1-a accidentat, devenind incidente astfel dispoziții art. 999 Cod civil căruia omul este responsabil nu numai de prejudicial ce a cauzat, dar și de acela ce i-a fost căutat prin neglijența sau prin imprudența sa. Din dispozițiile legale mai sus menționate se poate concluziona faptul ca, pârâtul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția făptuitorului/autorului accidentului.
Având în vedere dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății: "pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar, spitalul in calitate de furnizor de servicii medicale: obligația de a recupera prejudicial cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate.
Menționează faptul ca, sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale accidentelor de circulație, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speța de față reclamantul și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
În drept, invocă dispozițiile art. 242 alin.2 C.pr.civ., art. 282-298 C.pr.civ., art. 261, 313 din Legea nr. 95/2006.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art. 480 NCPC, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
Astfel, se constata ca instanta de fond a interpretat in mod corect probele administrate in cauza si a aplicat in mod corespunzator dispozitiile legale incidente, retinand în mod corect că în speță nu a fost dovedită existența unei fapte ilicite săvârșită de către pârât.
Astfel, tribunalul constată că în cazul cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimelor, legiuitorul a înțeles să sancționeze pe autorii acestora. În acest sens, prin dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată și completată, s-a prevăzut că, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
În nici un caz aceste dispoziții nu ar putea fi interpretate în sensul că victimele unor astfel de fapte, ar trebui să suporte cheltuielile efectuate de spital în vederea recuperării lor, atâta timp cât aceste fapte sunt imputabile unor terțe persoane.
Dimpotrivă, prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 sunt clare și neechivoce în sensul că legiuitorul a înțeles să sancționeze persoanele care, cu intenție sau din culpă, au adus atingere integrității corporale și sănătății altor persoane, stabilind în sarcina acestora obligația de a achita contravaloarea serviciilor medicale efectuate în astfel de situații și de a repara în felul acesta prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
Nu are relevanță eventuala pasivitate a pârâtului în ceea ce privește atragerea răspunderii civile a autorului agresiunii câtă vreme obligația acestuia din urmă de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale este reglementată în mod expres în lege: „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată”.
În speță, pasivitatea pârâtului, în calitatea sa de victimă a accidentului și neformularea unei plângeri penale în cauză împotriva autorului nu este o împrejurare care să poată fi calificată drept faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu pentru a fi incidente dispozițiile art. 998 – 999 Cod Civil.
Exercitarea unei plângeri împotriva unei persoane este un drept și nu o obligație, nu există o reglementare legală care să oblige victima unui accident să solicite tragerea la răspundere a autorului accidentului. Exercitarea din oficiu a acțiunii penale de către organele judiciare în anumite cazuri, expres prevăzute de lege, nu se confundă cu o eventuală obligație a victimei de a iniția demersurile judiciare în acest sens.
Astfel, sunt nefondate susținerile apelantului privind așa –zisa culpă a pârâtului pentru că nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 se prevede expres că prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale constând în cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, trebuie reparat de persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane.
Apelantul a invocat și faptul că în urma tratamentului asigurat intimatului pârât a suferit o diminuare a patrimoniului, neindicând modul în care patrimoniul pârâtului s-a mărit pe seama patrimoniului reclamantului.
Îmbogățirea fără justă cauză poate fi definită ca faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Din acest fapt juridic se naște obligația pentru cel care își vede mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul. Acestuia i se recunoaște posibilitatea intentării unei acțiuni în justiție prin care pretinde restituirea. Pentru intentarea acțiunii în restituire trebuie îndeplinite anumite condiții: mărirea unui patrimoniu, micșorarea unui patrimoniu, existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt, precum și absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia, absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite. În cauză se observa lipsa cel puțin a celor doua condiții: - absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia, deoarece legiuitorul a impus prin dispozițiile Legii 95/2006 dreptul oricărei persoane de a beneficia de servicii medicale de urgenta, contravaloarea acestora făcându-se de la bugetul de stat, existând astfel o cauza legitimă.- absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite, deoarece art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, prevede ca persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta pentru recuperarea daunei suferite, ca urmare a prestării asistenței medicale în favoarea unei persoane victimă a unei agresiuni, sunt persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, existând astfel un mijloc juridic. Se are în vedere totodată că îmbogățirea fără justă cauză reprezintă un fapt juridic licit ca izvor de obligații iar nu ilicit, astfel că nu poate fi reținută motivarea reclamantului în sensul că pârâtul se află în culpa deoarece nu a comunicat datele agresorului, culpă care ar conduce la răspunderea sa juridică în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul urmează ca în temeiul art. 480 NCPC, să respingă ca nefondat apelul promovat de reclamantul S. C. JUDETEAN DE URGENTĂ C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., împotriva sentinței civile nr. 304/ 06.03.2015 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, cu sediul în C. ., județul D., C. 19TREZ2915005XXX000154, deschis la Trezoreria C., cod fiscal_, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. P., domiciliat în . nr. 194 jud.D., CNP_8ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2015.
Președinte, V. F. | Judecător, M. N. | |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.N.
12.10.2015
Tehnored.F.M./4 ex.
Jud.fond.N. S. N.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 795/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1381/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
