Contestaţie la executare. Decizia nr. 173/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 173/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 173/2015
Ședința publică de la 02 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. Ș.
Judecător L. C. C.
Grefier F. C. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanții-contestatori P. M. C. și M. C. PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 7221/20.05.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. C. și B. N. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata A. C. mandatar A. N., identificat cu CI, ., nr._, emisă de SPCLEP C., la data de 03.12.2013, în baza procurii autentificată sub nr. 1168/14.05.2014, de BNP I. V. F., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- apelul a fost declarat în termen, motivat;
- motivele de apel au fost comunicate;
- apelanții au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 220,34 lei;
- intimata A. C. a depus întâmpinare, ce a fost comunicată;
- nu s-a depus răspuns la întâmpinare.
La interpelarea instanței mandatar A. N., pentru intimata A. C., învederează că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Mandatar A. N., pentru intimata A. C., solicită respingerea apelului pentru motivele detaliate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 12.11.2013 sub nr._ contestatorii P. M. C. și M. C. – prin Primar, în contradictoriu cu intimații A. C. și Birou executor Judecătoresc N. I., au formulat contestație la executare solicitând anularea executării însăși, anularea somației emise de B.E.J. N. I. în data de 04.11.2013 în dosarul de executare nr. 24/EX/2013 și înregistrată la P. M. C. sub nr._/05.11.2013 și a încheierilor emise în data de 31.10.2013 în dosarul de executare nr. 24/EX/2013 privind cheltuielile de judecată și cheltuielile de executare în cuantum de 2.027 lei, respectiv de 120 lei.
În motivarea contestației s-a arătat că, în fapt, B.E.J. N. I. a comunicat Primăriei M. C. prin adresa înregistrată cu nr._/05.11.2013 somația emisă la data de 04.11.2013 în dosarul de executare nr. 24/EX/2013, urmare a cererii de urmărire silită formulată de creditoarea A. C. pentru achitarea sumei de 2015 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare datorate de către debitoarea Comisia Locală de Fond Funciar C., în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 883/2013 pronunțată de Tribunalul D. la data de 13.05.2013 în dosarul_/215/2010.
Contestatorii au mai arătat că somația de plată precum și încheierile emise la data de 31.10.2013 în dosarul de executare 24/EX/2013 sunt adresate Primăriei M. C., fără a cuprinde sediul real al acesteia, pentru sumele datorate de debitoare, invocând titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 883/2013 pronunțată de Tribunalul D. la data de 13.05.2013 în dosarul_/215/2010, ceea ce este nelegal.
De asemenea, contestatorii au arătat că P. M. C. nu are cont propriu și nici patrimoniu pentru a putea să ducă la îndeplinire decizia mai sus menționată, aceasta fiind numai o structură funcționată cu activitate permanentă care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, fiind compusă din Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, potrivit art. 77 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001.
Singura persoană juridică de drept public cu patrimoniu propriu și cont bancar este M. C., așa cum se menționează în dispozițiile art. 21 din Legea nr. 215/2001, respectiv o altă persoană cu care nu a înțeles să se judece și de la care să solicite despăgubiri.
Mai mult decât atât, prin titlul executoriu obligația de plată la cheltuieli de judecată a fost instituită Comisiei Locale de Fond Funciar C. care nu are cont propriu și nici patrimoniu pentru a putea să ducă la îndeplinire decizia mai sus menționată.
Contestatorii au mai arătat că legiuitorul a stipulat prin dispozițiile O.G. 22/2002 o procedură specială privind executarea obligațiilor de plăți ale instituțiilor publice, obligații ce sunt stabilite prin titluri executorii, procedură asupra cărei Curtea Constituțională s-a pronunțat că nu încalcă prevederile legii fundamentale, instituindu-se numai anumite limite asupra executării silite, aceasta neputându-se face asupra oricăror resurse financiare ale instituțiilor publice ci numai asupra acelora alocate special de la buget cu această destinație.
Tot Curtea Constituțională a statuat prin decizii de speță că limitele impuse nu contravin art. 41 și art. 135 ale legii fundamentale referitoare la protecția proprietății.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 și urm. N.c.p.c.
În susținerea contestației au fost depuse la dosar, în xerocopie, somație de plată emisă la 04.11.2013, încheierea nr._/24.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013, decizia nr. 883/13.05.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2010, încheierea nr. 1/31.10.2013 a B.E.J. N. I., încheierea nr. 2/31.10.2013 a B.E.J. N. I..
La data de 14.01.2014 intimatul B.E.J. N. I. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivarea întâmpinării intimatul B.E.J. N. I. a arătat că executarea a fost pornită în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 883/2013 pronunțată de Tribunalul D. la data de 13.05.2013 în dosarul_/215/2010.
Intimatul a mai arătat că, într-un alt dosar, în care titlul executoriu este același, P. C. a plătit parte din suma la care a fost obligată fără a formula vreo contestație sau vreun alt punct de vedere față de executarea pornită.
De asemenea, intimatul B.E.J. N. I. a arătat că somația adresată contestatoarei a fost expediată prin poștă cu scrisoarea recomandată nr._/04.11.2013, conform N.c.p.c., fiind înregistrată a doua zi la registratură, prin urmare cuprinde sediul real al contestatoarei.
În ceea ce privește încheierile de stabilire a cheltuielilor de executare și actualizare a sumei de plată, intimatul B.E.J. N. I. apreciază că acestea îndeplinesc elementele prevăzute de cod.
În ceea ce privește executarea însăși, intimatul B.E.J. N. I. a arătat că a transmis numai somația de plată fără un alt act de executare care să aibă ca efect diminuarea sau afectarea în vreun fel a patrimoniului debitoarei contestatoare.
Procedura de executare este reglementată de noul cod care prevede la art. 83, alin. 1, lit. k din Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 134/2010 că la . abrogă orice alte dispoziții contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale. Față de aceste dispoziții consideră că Ordonanța 22/2012 este abrogată.
La data de 15.01.2014 intimata A. C. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare.
În motivarea întâmpinării intimata A. C. a arătat că pe parcursul judecării cauzei din noiembrie 2004 și până în mai 2013 instanța de judecată s-au adresat permanent Primăriei C. iar corespondența era semnată de către primar și secretar, chiar dacă erau fapte incriminate la adresa Comisiei Locale C. de Fond Funciar.
Intimata A. C. a mai arătat că în situațiile în care prin deciziile instanței se sancționa pecuniar activitatea necorespunzătoare a Comisiei menționate anterior, recursurile depuse în numele Comisiei Locale C. de Fond Funciar erau formulate de primar în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale.
De asemenea, intimata A. C. a arătat că P. C. nu a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 7456/16.05.2012 prin care a fost obligată Comisia Locală C. la plata sumei de 6.035 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 18.03.2014 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc N. I..
Instanța a dispus emiterea unei adrese către Biroul Executorului Judecătoresc N. I. pentru a înainta actele dosarului de executare nr. 24/EX/2013, acestea fiind înaintate la data de 04.04.2014.
Prin sentința civilă nr. 7221/20.05.2014, pronunțată de Judecătoria C., a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorii P. M. C. și M. C. – Prin Primar, în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc N. I., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorii P. M. C. și M. C. – Prin Primar, în contradictoriu cu intimata A. C., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 883/2013 pronunțată de Tribunalul D. la data de 13.05.2013 în dosarul_/215/2010 a fost obligat reclamantul Caldararu T., alături de Comisia Locala C. la plata catre parata reclamanta A. C. a sumei de 2015 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
In baza acestei hotărâri care reprezintă titlu executoriu, creditoarea A. C. a pornit executarea silita împotriva celor doi debitori Caldararu T. si Comisia Locala C. – prin Primaria Mun. C., prin cererea adresata executorului judecătoresc la data de 10.07.2013 și înregistrată sub nr. 24/EX/2013 al B.E.J. N. I., fiind emisa somația de plata din 04.11.2013 către P. Mun. C..
Problema de drept care trebuie tranșată in prezenta cauza este aceea de a stabili împotriva cui se poate porni executarea silita in cazul in care entitatea obligata printr-o hotărâre judecătorească este Comisia Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar.
Pentru rezolvarea problemei supusă discuției este necesar, pe de o parte, a se cerceta dispozițiile legale privitoare la natura juridică a instituției „ Comisia Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar” iar, pe de altă parte, a se verifica conexiunile acestei reglementări cu asigurarea dreptului fundamental de acces la o instanță judecătorească (art. 6 din CEDO) .
În acest sens Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa cã "dreptul la un tribunal garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție ar fi iluzoriu dacã ordinea juridicã internã a unui stat contractant ar permite ca o hotãrâre judecãtoreascã definitivã și obligatorie sã rãmânã inoperantã în detrimentul unei pãrți. Executarea unei sentințe, a oricãrei instanțe, trebuie consideratã ca fãcând parte integrantã din «proces» în sensul art. 6". (cauzele . României, 2007, I. împotriva Greciei, 1997).
Potrivit art. 52 alin. 2) din Legea nr. 18/1991„Comisia județeană si cea locala au, in limitele competentei lor si prin derogare de la dispozițiile C o d u l u i d e procedura civila, calitate procesuala pasiva si, cand este cazul, activa, …” iar potrivit alineatului 3) al aceluiași articol această instituție poate obține cheltuieli de judecată în cazul în care câștigă un proces, respectiv poate fi obligată la plata de cheltuieli de judecată atunci când pierde un proces - „Prevederile art. 274 din C o d u l d e procedura civila sunt aplicabile.”
Atunci când pierde un proces și se solicită și se dovedeste efectuarea unor cheltuieli de judecată de către partea care a câștigat, Comisia Locala va fi obligată prin hotărârea instanței la plata acestor cheltuieli.
Regula generală stabilita de art.622 NCPCiv. prevede că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar ea fiind adusă la îndeplinire prin executare silită.
Așadar, atunci când prin hotărârea unei instanțe Comisia Locala este obligată la plata unei sume de bani această autoritate are trebui să plătească de bunăvoie suma respectivă către creditor, în caz contrar fiind pasibilă de executare silită.
Numai că, cercetând conținutul tuturor dispozițiilor legale care reglementează procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea acestei Comisii se constată că această autoritate publică nu are însă un patrimoniu propriu din care să-și execute obligațiile stabilite în sarcina sa.
În aceste condiții, instanța a constatat că se impune necesitatea identificării soluției ce trebuie adoptată pentru realizarea dreptului creditorului stabilit printr-o hotărâre judecătorească.
A interpreta că, în fapt, dispozițiile din cuprinsul unei hotărâri judecătorești prin care Comisia Locala este obligată la plata unei sume de bani nu pot fi realizate niciodată (deoarece această Comisie nu are un patrimoniu propriu) înseamnă a ajunge la o concluzie contrară voinței legiuitorului, exprimată în mod lipsit de orice echivoc prin art. 52 alin. 2) și 3) din legea nr. 18/1991, unde s-a prevăzut legitimitatea procesuală a acestei autorități și faptul că poate fi obligată la cheltuieli de judecată.
O astfel de interpretare, prin urmare, este exclusă.
În aplicarea principiului „norma legală trebuie interpretată în sensul de a produce efecte, iar nu în sensul de a nu produce astfel de efecte” se impune identificarea soluției ce trebuie aplicată pentru ca creditorul să-și poată realiza dreptul său stabilit prin hotărâre judecătorească în contradictoriu cu Comisia Locala.
În acest sens instanța a apreciat că două soluții pot fi puse în discuție, respectiv creditorul să-și poată realiza creanța sa prin executarea declanșată împotriva membrilor ce fac parte din Comisia Locala si creditorul să-și poată realiza creanța sa prin executarea unei alte instituții publice.
Instanța a reținut că prima dintre variantele puse în discuție nu poate fi acceptată deoarece interpretând teleologic dispozițiile art. 52 din Legea nr. 18/1991 nu se poate ajunge la concluzia rațională și pertinentă că voința legiuitorului ar fi fost în sensul că executarea silită a sumelor de bani stabilite în sarcina Comisiei Locale sa se facă, în fapt, prin executarea fiecăruia dintre membrii ce fac parte din Comisie sau doar a unora dintre aceștia. Ar apărea impedimente serioase în ceea ce privește determinarea gradului de culpă a fiecăruia dintre membrii Comisiei, în ceea ce privește natura juridică a răspunderii – solidară sau divizibilă, aspecte neclarificate prin vreo normă legală și generatoare de conflicte noi. De asemenea, ar constitui o soluție inedită și contrară tuturor celorlalte reglementări din dreptul intern privitoare la răspunderea unei autorități publice a statului.
Pe de altă parte creditorul s-ar afla într-o situație total nefavorabilă deoarece s-ar afla într-o situație de incertitudine în ceea ce privește persoana sau persoanele din cadrul Comisiei împotriva căreia ar trebui să se îndrepte cu executarea, existând șanse destul de mari să i se poată opună o contestație serioasă cu privire la inexistența vreunei culpe a persoanei împotriva căreia a început executarea, cu privire la cuantumul sumei pe care l-ar putea solicita de la un anumit membru, fiind nevoit astfel să parcurgă un alt proces pe fond.
În aceste condiții, instanța a reținut că singura soluție posibilă este aceea ca obligațiile bănești stabilite în sarcina Comisiei Locale să fie executate de către o altă instituție sau autoritate publică.
În ceea ce privește identificarea acestei instituții, instanța a apreciat că aceasta trebuie să aibă atribuții concrete în materia aplicării legii fondului funciar și, în plus, să fie învestită cu autoritate de stat.
Instanța a apreciat că P. M. C. este instituția publică ce trebuie să plătească sumele de bani stabilite prin hotărâri judecătorești în sarcina Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar – autoritate publică la nivel local.
In ceea ce privește susținerea contestatoarelor referitoare la faptul ca somația de plată precum și încheierile emise la data de 31.10.2013 în dosarul de executare 24/EX/2013 sunt adresate Primăriei M. C., fără a cuprinde sediul real al acesteia, ceea ce este nelegal, instanța a reținut că din dovada de înmânare a somației – F116 rezultă ca a fost trecut sediul real al contestatoarei P. M. C..
Pentru aceste considerente instanța a respins contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc N. I., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă si sa respinga contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimata A. C., ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr.7221/20.05.2014 au formulat apel contestatorii P. Mun.C. și M. C. prin Primar, prin care au solicitat admiterea apelului cu consecința admiterii contestației la executare.
În esență, apelanții au criticat soluția pronunțată de instanța de fond pentru că nu s-a avut în vedere faptul că somația de plată și încheierile emise la data de 31.10.2013 în dosarul de executare nr.24/EX/2013 au fost adresate Primăriei Mun.C., fără a cuprinde sediul real acesteia.
S-a învederat de asemenea că P. Mun.C. nu are cont propriu și nici patrimoniu pentru a putea să ducă la îndeplinire decizia civilă nr.883/2013 a Tribunalului D. și mai mult decât atât, prin titlul executoriu obligația de plată la cheltuieli de judecată a fost instituită Comisiei Locale de fond funciar C., care nu are cont propriu și nici patrimoniu pentru a putea să ducă la îndeplinire decizia mai sus menționată.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.466 și următoarele NCPC.
Apelul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 220,34 lei reprezentând taxă de timbru pentru fond și apel, fiind depus în acest sens OP nr.6957/10.10.2014.
Intimata A. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, invocând faptul că alegațiile apelanților au fost analizate cu prilejul pronunțării sentinței apelate. A solicitat recuperarea cheltuielilor într-un termen foarte scurt.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
Deliberând asupra apelului, Tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește prima critică, referitoare la lipsa indicării sediului real al debitoarei, Tribunalul consideră că aceasta este nefondată întrucât somația de plată contestată, emisă la data de 04.11.2013 în dosarul de executare nr.24/EX/2013 al B. N. I. către P. Mun.C. a fost înregistrată la registratura acestei instituții sub nr._/05.11.2013, ceea ce prezumă în mod absolut primirea actului de executare. Așadar, chiar în lipsa indicării sediului, somația a fost primită și înregistrată la sediul apelantei-contestatoare, împrejurare de natură a înlătura orice eventuală vătămare procesuală sub acest aspect.
În ceea ce privește cea de-a doua critică, referitoare la imposibilitatea aducerii la îndeplinire a titlului executoriu ca urmare a împrejurării că obligația de plată a fost instituită în sarcina Comisiei Locale de Fond Funciar C. care nu are cont propriu și nici patrimoniu propriu, se impune a se avea în vedere că, deși Comisia Locală de fond funciar C. nu are personalitate juridică și nici patrimoniu propriu, potrivit art.12 din Legea nr.18/1991, republicată, coroborat cu prevederile HG nr.890/2005, acestea se constituie și funcționează în cadrul unității administrativ-teritoriale, având atribuții în privința stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia și a atribuirii efective a terenurilor celor îndreptățiți.
Legea stabilește pentru comisiile locale o legitimare procesuală excepțională, circumscrisă litigiilor de fond funciar. În acest sens, art. 52 alin.1 și 2 Legea nr.18/1991 prevede calitatea comisiei locale de autoritate publică cu activitate administrativă, care, în limita competenței sale și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, are calitate procesuală pasivă și activă.
Așadar, în mod corect s-a reținut de prima instanță că ipoteza în care prin hotărârea unei instanțe Comisia Locală este obligată la plata unei sume de bani, cum este cazul în speță, singura soluție posibilă este aceea ca obligația bănească stabilită în sarcina Comisiei Locale să fie executată de către o altă instituție sau autoritate publică.
Este de necontestat că potrivit art.21 din Legea nr.215/2001 doar unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, titulare ale conturilor deschise la unitatea teritorială de trezorerie și la unitățile bancare. Unitatea administrativ-teritorială este titulară de drepturi și obligații ce decurg din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii, fără a face distincție între raporturi de drept substanțial sau procesual.
Chiar dacă în titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea contestată, respectiv decizia civilă nr.883/2013 a Tribunalului D. pronunțată în dosarul nr._/215/2010 s-a stabilit obligația de plată a cheltuielilor de judecată în sarcina Comisiei, ca parte în proces, executarea efectivă a obligației de plată nu o poate face această autoritate care nu are patrimoniu propriu, deci nici buget, ci unitatea administrativ-teritorială, singura care dispune de patrimoniul propriu.
Având în vedere aceste considerente și interpretând sistematic și teologic dispozițiile art.21 din Legea administrației publice locale, rezultă că executarea silită începută în dosarul nr.24/EX/2013 a fost corect îndreptată către apelanta-contestatoare iar nu Comisia Locală de Fond Funciar C..
De altfel, într-un alt dosar având același titlu executoriu – decizia civilă nr.883/13.05.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2010, P. C. a plătit o parte din suma la care a fost obligată fără a formula contestație sau a exprima un alt punct de vedere față de executarea pornită, așa cum rezultă din adresa nr._/01.11.2013 emisă de M. C. – P. Mun.C. către B. N. I. (fila 27 dosar fond).
Așadar, susținerile apelanților-contestatori P. Mun.C. și M. C., prin Primar, în sensul că cea care trebuie să plătească creanța stabilită prin titlul executoriu este Comisia Locală, nu pot fi primite întrucât o asemenea interpretare presupune a accepta ideea stabilirii de către legiuitor în sarcina Comisiei a unei obligații imposibil de executat, câtă vreme nu recunoaște dreptul acestei autorități la un patrimoniu propriu; ar însemna consacrarea unui drept iluzoriu, ce este imposibil de executat, incompatibil cu dreptul la un proces echitabil, recunoscut și garantat de art.6 din CEDO.
Față de cele ce preced, Tribunalul constată ca nefondate criticile formulate, astfel încât în baza art.480 alin.1 NCPC, va respinge apelul.
Având în vedere că intimatul nu a făcut în condițiile legii, dovada existenței și întinderii cheltuielilor juridice pretinse, în sensul art.452 NCPC, Tribunalul va respinge cererea sa privind acordarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții-contestatori P. M. C. și M. C. PRIN PRIMAR ambii cu sediul în C., ., nr. 7, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 7221/20.05.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. C., cu domiciliul în C., ., județul D. și B. N. I., cu sediul în C., .. 15, ., ., jud. D., ca nefondat.
Respinge cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2015.
Președinte, I. G. Ș. | Judecător, L. C. C. | |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.I.G.Ș.
16.02.2015
Tehn.S.V./6 ex.
Jud.fond-S.M.B.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8028/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 4/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
