Evacuare. Decizia nr. 400/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 400/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 400/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 400/2015
Ședința publică de la 02 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. Ș.
Judecător L. C. C.
Grefier F. C. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanții-pârâți C. I. și C. A. împotriva sentinței civile nr. 4931/02.09.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. G., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru apelanții-pârâți C. I. și C. A., reprezentant convențional, avocat G. G., în baza împuternicirii avocațiale nr._/19.01.2015, emisă de Baroul D., lipsă fiind intimatul-reclamant S. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- s-a acordat termen pentru a se da posibilitatea apelanților-pârâți să facă dovada imposibilității obiective de exercitate a căii de atac în termenul legal și de a solicita repunerea în termenul de apel.
Avocat G. G., pentru apelanții-pârâți C. I. și C. A., depune la dosar înscrisuri pentru a face dovada că apelanții locuiesc în străinătate și solicită amânarea cauzei pentru soluționarea amiabilă a cauzei.
În deliberare, instanța respinge cererea de amânare pentru soluționarea pe cale amiabilă a cauzei și acordă cuvântul pe cererea de repunere în termen, pe excepția tardivității și asupra apelului.
Avocat G. G., pentru apelanții-pârâți C. I. și C. A., solicită admiterea cererii de repunere în termen cu motivarea că părțile neaflându-se în țară nu au formulat calea de atac în termen legal, iar delegația dată era decât pentru instanța de fond. În ceea ce privește excepția tardivității arată că a argumentat, iar pe fond solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, precizând că soluția instanței de fond nu se întemeiază pe probele administrate în cauză. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 19.06.2013, reclamantul S. G. a chemat în judecată pârâții C. I. și C. A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat în C. .. C5, .,..
În motivare cererii reclamantul a arătat că, în fapt, a dobândit de la pârâți prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1797/28.11.1996, imobilul apartament situat în C. .. C5, .,.. Acesta a mai arătat că prin sentința civilă nr. 4814/24.03.2000 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 858/1999 s-a respins acțiunea formulată de pârâți, prin care au solicitat constatarea nulitătii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1797/28.11.1996, sentință care a rămas irevocabilă prin decizia nr. 9118/12.12.2001 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 8989/2001. S-a menționat totodată în cerere că reclamantul a dat numeroase anunțuri în ziar cu scopul de a vinde imobilul, însă nu a putut să-l vândă din cauză că pârâții împiedicau posibilii cumpărători să vadă imobilul.
Reclamantul a mai arătat cu privire la situația de fapt că, deși a făcut numeroase demersuri pentru ca pârâții să părăsească imobilul, aceștia au refuzat, și a precizat că i-a notificat pe pârâți în condițiile art. 1038 C.pr.civ., însă nu au dat curs solicitării.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 1040 și urm. C.pr.civ.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri în copie:contractul de vânzare-cumpărare nr. 1797/28.11.1996, comunicarea nr. 858/1999, sentința civilă nr. 4814/24.03.2000 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 858/1999, comunicarea nr. 6070/2001, decizia civilă nr. 2568/09.07.2001 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 6070/2001, comunicarea nr. 7840/2000, decizia civilă nr. 5911/30.11.2000 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 7840/2000, decizia nr. 9118/12.12.2001 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 8989/2001, extras din Gazeta de Sud, notificarea nr. 109/N/2013 din 19.06.2013 emisă de B. B. T..
La data de 30.10.2013, pârâții au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă cu motivarea că în conformitate cu Legea nr. 192/2006, modificată, privind medierea și reglementarea profesiei de mediator, înainte de promovarea cererii de chemare în judecată reclamantul trebuia să convoace pârâtul pentru a-i aduce la cunoștință avantajele medierii, iar neîndeplinirea acestei proceduri prealabile atrage inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată. Pârâții au susținut că notificarea înaintată de către reclamant nu valorează îndeplinirea procedurii prealabile. Aceștia au apreciat că înspeță nu sunt aplicabile dispozițiile noului cod de procedură civilă întrucât situația juridică dedusă judecății este anterioară intrării în vigoare a dispozițiilor legii noi, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, întrucât evacuarea nu este posibilă în speță, deoarece între părți nu există raporturi locative, reclamantul având la dispoziție o altă acțiune.
În referire la fondul cererii de chemare în judecată, pârâții au învederat că aceasta este neîntemeiată pentru faptul că nu se face dovada ocupării spațiului, iar în imobil locuiesc și alte persoane.
La data de 11.12.2013, reclamantul a depus la dosar precizare la acțiune, prin care a reiterat motivele în fapt și temeiul juridic invocat în cererea inițială, în sensul că își întemeiază acțiunea pe disp. art. 1039 – 1042 C.pr.civ., învederând că pârâții, ca ocupanți ai imobilului, nu dețin un titlu asupra acestuia pe care să îl opună pentru a-și susține propria calitate de proprietari ai bunului imobil.
La data de 12.02.2014 pârâții au depus o cerere prin care au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiunea în evacuare și au solicitat obligarea reclamantului la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului, precum și instituirea unui drept de retenție până la achitarea acestor îmbunătățiri.
Cu privire la cererea având caracter reconvențional, prin care pârâții au solicitat obligarea reclamantului la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului, precum și instituirea unui drept de retenție până la achitarea acestor îmbunătățiri,prin încheierea din data de 12.02.2014 instanța dispus disjungerea acesteia.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.
Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii în evacuare invocată de către pârâți, instanța, prin încheierea din data de 11.12.2013 a reținut netemeinicia excepțiilor invocate pentru motivele arătate în cuprinsul acesteia.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune ce a fost supusă dezbaterii la acest termen de judecată, instanța a dispus respingerea acesteia având în vedere că acțiunea în evacuare este imprescriptibilă extinctiv.
Prin sentința civilă nr.4931 din 02.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă acțiunea în evacuare formulată de reclamantul S. G. împotriva pârâților C. I. și C. A..
S-a dispus evacuarea pârâților C. I. și C. A. din imobilul situat în C. .. C5, ., proprietatea reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu înscrisurile aflate la filele 6-18 din dosar, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1797/28.11.1996 de BNP Terzia C. și decizia nr. 9118/12.12.2001 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 8989/2001, prin care se constată valabilitatea contractului menționat, instanța reține că reclamantul este proprietar al imobilului situat în C., cart. G. E., . 1, ..
În exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate menționat, reclamantul a promovat prezenta acțiune în evacuare a pârâților din imobilul de mai sus invocând procedura reglementată de dispozițiile art. 1.033- 1.048 C. proc . civ.
Pârâții nu au pretins niciun drept de folosință asupra acestuia sau existența unui titlu locativ, iar din cuprinsul întâmpinării depuse la data de 30.10.2013 rezultă că aceștia nu au negat faptul că locuiesc efectiv în imobil. Folosința exercitată de către pârâți este confirmată și de împrejurarea că prin cererea reconvențională, prin care aceștia pretind de la reclamant contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului și instituirea unui drept de retenție asupra apartamentului din litigiu.
Din înscrisul aflat la fila 20 din dosar, întocmit de către avocatul C. L. M. și comunicat prin intermediul executorului judecătoresc B. T., reprezentând notificarea pârâților prin care li se pune în vedere să elibereze apartamentul ocupat, rezultă că în cauza au fost repsectate dispozițiile art. 1 038 C proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 1040 C.pr. civ, " Dacă locatarul sau ocupantul notificat in condițiile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renunțat la dreptul său de a fi notificat și a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instanței să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu"
În cauza de față, pârâții nu au produs nicio dovada care să justifice ocuparea apartamentului din litigiu.
În aceste condiții, proprietarul poate apela la acțiunea in evacuare pentru considerentul ca ocuparea unui spațiu fără niciun titlu reprezintă o obligație corelativa a dreptului de folosința, ca drept propriu de a nu i se aduce nicio atingere.
Acțiunea in evacuare are într-o astfel de situație, drept cauză ocuparea fără titlu a spațiului de câtre parați si voința reclamantului de a face ca aceasta ocupare sa înceteze, tinzându-se la a se stabili o stare corespunzătoare dreptului pretins încălcat. Astfel, titularul dreptului de proprietate sau de folosință pentru protecția atributului uzus, are la dispoziție mijlocul procesual reprezentat de acțiunea in evacuare, aceasta acțiune asigurând protecția dreptului de folosința atunci când acesta izvorăște dintr-un raport obligațional dar in egala măsura si atunci când este vorba despre un drept de folosința ca atribut al dreptului de proprietate.
Prin urmare, întrucât în cauza de față pârâții nu dețin un titlu locativ, instanța a dispus evacuarea acestora din imobilul, proprietatea reclamantului, situat C. .. C5, .,..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții C. I. și C. A., prin care au criticat soluția primei instanțe, considerând că în mod neîntemeiat a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, acțiunea în evacuare fiind prescriptibilă în termenul general de trei ani. Au apreciat de asemenea că nu sunt aplicabile dispozițiile noului cod așa cum a reținut instanța, întrucât raportul juridic dedus judecății a fost inițiat cu mult înainte de prezentul litigiu. Instanța a prezumat că ocupă imobilul fără să efectueze o cercetare judecătorească.
Apelul nu a fost întemeiat în drept.
Apelanții au solicitat proba cu înscrisuri.
Apelul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, achitată prin chitanța nr._-282-0151/09-10.2014.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Deliberând asupra apelului, Tribunalul reține următoarele:
Deși normele de procedură edictate în materia apelului nu prevăd repunerea în termenul de declarare a apelului, acest act de procedură este posibil în temeiul normelor generale, respectiv a dispozițiilor art.186 NCPC.
Potrivit art.186 alin.1 NCPC partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
În literatura de specialitate s-a precizat că prin "motive temeinic justificate" trebuie să se înțeleagă împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative. Faptul că apelanții locuiesc în străinătate nu constituie un motiv temeinic justificat care să determine repunerea în termenul de motivare a apelului întrucât această împrejurare putea fi depășită printr-o conduită diligentă, cu atât mai mult cu cât nu au indicat niciodată pe parcursul soluționării cauzei la prima instanță un alt domiciliu decât cel la care au fost citați și au beneficiat de asistență juridică calificată în mod constant la toate termenele de judecată, inclusiv la momentul dezbaterilor pe fond a cauzei.
Pe cale de consecință, se impune respingerea cererii de repunere în termen ca nefondată iar analizând cauzei prin prisma excepției tardivității apelului, Tribunalul reține următoarele:
În speță, sentința civilă nr.4931/02.04.2014 a fost pronunțată cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare în condițiile procedurale speciale care reglementează evacuarea și care prevăd un termen derogatoriu de la termenul de drept comun de 30 de zile.
Apelul a fost declarat la data de 11.09.2014, cu depășirea termenului legal.
Partea care nu a exercitat calea de atac a apelului în termenul stabilit de lege este sancționată cu decăderea. Cererea de apel făcută peste termen este lovită de nulitate, potrivit art.185 alin.1 NCPC.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul în baza art.480 NCPC, va admite excepția tardivității și va respinge apelul ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen.
Admite excepția tardivității apelului.
Respinge apelul apelanții-pârâți C. I. și C. A., domiciliați în C. .. C5, . împotriva sentinței civile nr. 4931/02.09.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. G., CNP_, cu domiciliul în C., Calea București, ., ., ca tardiv.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Martie 2015.
Președinte, I. G. Ș. | Judecător, L. C. C. | |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.I.G.Ș.
12.03.2015
Tehn.S.V./5 ex.
Jud.fond-R.S.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 09/2015. Tribunalul DOLJ | Accesiune. Hotărâre din 02-03-2015, Tribunalul DOLJ → |
|---|
