Pretenţii. Sentința nr. 4/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 59/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 59/2015
Ședința publică de la 02 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător D. F. S.
Judecător S. L. M.
Grefier E. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul pârât M. M., împotriva sentinței civile nr. 4773 din 25 martie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR.13 EROILOR, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că potrivit referatului întocmit de grefă, s-a dispus din oficiu, repunerea cauzei pe rol pentru constatarea perimării, dosarul fiind suspendat în baza art.242, pct.2, C.pr.civ. la termenul din 28 octombrie 2013.
Instanța constată procedura de citare legal îndeplinită cu recurentul pârât M. M., față de dispozițiile art. 98 C.pr.civ., având în vedere că la data de 2 octombrie 2013 acesta a formulat o cerere prin care indică același domiciliu cu cel din cererea introductivă și din oficiu, invocă excepția perimării și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
La data de 27.05.2011, reclamanta Asociația de P. Nr.13 Eroilor l-a chemat în judecată pe pârâtul M. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să fie obligat acesta la plata sumei totale de 8774,77 lei, din care 4169,84 lei reprezentând cheltuielile de întreținere, iar suma de 4604,93 lei reprezintă penalități de întârziere.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a cotelor de întreținere pe perioada mai 2008– martie 2011.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007.
S-au depus la dosar extras de cont, proces verbal al adunării generale din 26.03.2008, listele de plată.
Legal citat la interogatoriu, pârâtul s-a prezentat în instanță a declarat că este de acord cu plata cheltuielilor de întreținere, însă, cu privire la penalitățile de întârziere, a apreciat că sunt mai mari decât cheltuielile de întreținere.
Prin sentința civilă nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de P. nr.13 Eroilor în contradictoriu cu pârâtul M. M..
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4169,84 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei mai 2008 – decembrie 2011.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pârâtul, este membru al Asociației de Locatari nr. 13 Eroilor și locuiește în C., .. 93, ., ..
În această calitate, potrivit art. 46 și 48 din Legea 230/2007, pârâtul avea obligația de a achita cheltuielile repartizate pentru plata unor servicii legate de proprietățile individuale și care nu se pot înregistra pe fiecare din acestea sau pentru servicii legate de exploatarea și întreținerea proprietății comune proporțional cu suprafața locativă deținută, respectiv cotele lunare de contribuție la cheltuielile comune de întreținere.
Instanța a reținut că pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație pentru perioada mai 2008 – decembrie 2011, totalizând restanțe la plată în cuantum de 4169,84 lei.
Cu toate că pârâtul a fost citat cu mențiunea personal la interogatoriu pentru lămurirea aspectului dacă recunoaște sau nu debitul, acesta nu s-a înfățișat în fața instanței, astfel încât se va face aplicarea art.225 C.pr.civ.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere instanța a constatat din înscrisurile depuse la dosar, respectiv procesul verbal al adunării generale a Asociației din data de 26.03.2008, rezultă că s-au stabilit penalitățile de întârziere în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere.
Potrivit art.49 alin.1 din Legea nr.230/2007 ” Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.”
În speță, din înscrisul de la fila 8 din dosar, reiese că, penalitățile nu au fost corect calculate, fiind încălcate dispozițiile legale mai sus menționate, suma penalizărilor depășind suma la care s-au aplicat, astfel încât instanța reține că acest capăt de cerere nu este fondat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, solicitând modificarea sentinței în sensul acordării și a penalităților de întârziere și arătând că penalitățile au fost aplicate unui sold anterior lunii mai 2008, fiind percepute de furnizorii cu care asociația are încheiate contracte.
Recurenta invocă și faptul că sentința recurată cuprinde motive contradictorii, deoarece se reține că pârâtul nu s-a prezentat la interogatoriu, deci ar recunoaște pretențiile reclamantei, iar apoi se menționează că pârâtul s-a prezentat în instanță și a recunoscut debitul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ.
În dovedirea recursului, recurenta a depus calculul penalităților și facturi emise de furnizori.
Prin decizia nr. 1508 din data de 13.09.2012 Tribunalul D. a admis recursul formulat de recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR.13 EROILOR, împotriva sentinței civile nr._/30.06.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. M., a casat în parte sentința atacată și a trimis cauza la aceeași instanță pentru soluționarea cererii având ca obiect penalitățile de întârziere și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D. a reținut următoarele:
Este adevărat că dispozițiile art.49 alin.1 din Legea nr.230/2007 stabilesc că” asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.”
Recurenta-reclamantă, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin motivele de recurs invocă însă faptul că penalitățile de întârziere sunt calculate și impuse de furnizori prin contractele încheiate cu asociația și chiar a depus în recurs facturi emise de furnizori, conform cărora au fost calculate penalități de întârziere.
Prin urmare, se impunea determinarea provenienței penalităților solicitate prin cererea de chemare în judecată, respectiv dacă sunt percepute de reclamantă sau impuse de furnizori, cu precizarea că plafonarea impusă de art.49 alin.1 din Legea nr.230/2007 privește numai penalitățile percepute de asociație și că, oricum, în cazul în care penalitățile stabilite de asociație depășesc cuantumul impus de lege, acestea nu pot fi înlăturate în întregime, ci reduse la acest cuantum.
Prima instanță nu a cercetat acest aspect, nefiind administrate probe astfel că soluția cu privire la petitul ce privește penalitățile s-a dat fără cercetarea în fond a cauzei, impunându-se, în baza art. 312 alin. 3 C.p.c., admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, pentru soluționarea cererii având ca obiect penalitățile de întârziere.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Instanța de control judiciar a stabilit ca în rejudecare, urmează ca instanța să administreze probe, inclusiv expertiza contabilă pentru a determina cuantumul penalităților de întârziere și proveniența acestora.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ * la data de 11.10.2012.
La data de 14.01.2013 reclamanta a depus precizare la acțiune prin care a arătat că penalitatea solicitată prin cererea de chemare în judecată nu este greșit calculată.
Arătă ca asociația percepe penalități in sistem propriu de 0,2% conform Legii 230/2007, art. 49, alin. 1 "Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice suma cu titlu de restanta, afișată pe lista de plata. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere si se vor aplica numai după o perioada de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plata, fără ca suma penalizărilor sa poată depăși suma la care s-au aplicat".
În acest sens a indicat următorul mod de stabilire a penalităților:luna- întreținere fără penalități- penalități total Octombrie 2006 valoare întreținere 82,48 x 0.2% x 480 zile= 79,1808, Noiembrie 2006 valoare întreținere 58,29 x 0,2 x 480 zile - 55,9584.... pentru fiecare luna restanta s-au calculat penalitățile la număr de zile astfel încât penalizarea pentru luna restanta calculata sa nu depășească debitul acelei
luni.
Alăturat a anexat mai multe exemple sa arăte ca penalizarea pentru fiecare luna restanta nu depășește valoarea debitului penalizat.
Învederează că,șsa cum se poate observa din aceste exemple penalizările nu depășesc debitul penalizat, insa acestea sunt aplicate la sumele restante din lunile anterioare si atunci penalizarea existenta in acțiune ajunge sa depășească debitul cerut in instanța.
Este adevărat ca in extrasul de cont, spre exemplu in dreptul lunii mai 2008 paratul avea cheltuielile de intretinere in valoare de 88,82 lei iar penalizarea era in valoare de 110,61 lei ,fapt ce ar putea sa spună ca penalizarea a depășit debitul acestei luni, insa nu este o corecta abordare al modului de calcul, in sensul ca suma de 110,61 lei nu a rezultat din aplicarea procentului de 0,2% la suma de 88,82 lei reprezentând cheltuieli de întreținere in luna mai 2008 deoarece la aceasta nu se aplica penalizări decât după ce se lasă termenul scadent de plata conform legii in vigoare, ci este penalizarea care s-a aplicat lunilor anterioare restante care intra la penalizare.
Conform acestui exemplu de mod de calcul pe care asociația îl folosește in stabilirea penalităților arată ca pe parcursul unei perioade mai mari penalizările pot ajunge sa depășească debitul total, insa niciodată nu vor depăși debitul la care se aplica.
Prin încheierea din 11.02.2013,instanța a repus cauza pe rol,pentru a se pune în discuție prescriptibilitatea dreptului la acțiune cu privire la o parte din sumele de bani cerute.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către reclamantă pentru a indica concret natura penalităților, respectiv dacă sunt cele impuse de asociație sau sunt cele impuse de furnizori așa cum se menționează în declarația de recurs, relațiile fiind depuse pe rolul instanței de judecată, învederând că în prezenta cauză este vorba despre penalități percepute în sistem propriu de 0, 2 % aprobate de Adunarea Generală, conform legii nr. 230/2007.
A menționat aceste sunt singurele penalități percepute, așa cum reiese și din modul de calcul detaliat al penalităților.
Prin sentința civilă nr.4773/25 martie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta Asociația de P. nr.13 Eroilor,în contradictoriu cu pârâtul M. M., privind obligarea paratului la plata penalităților de întârziere
A fost obligat pârâtul sa plătească reclamantei suma de 4169,84 lei, reprezentând penalități de întârziere la debitul restant privind cheltuielile de întreținere aferente perioadei mai 2008-martie 2011.
Instanța a reținut mai întâi că prin decizia nr.1508/13.09.2012,Tribunalul D. a menținut cu putere de lucru judecat soluția pronunțată de prima instanță referitoare la cuantumul sumelor datorate de pârât cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei mai 2008-decembrie 2011,instanța de trimitere urmând a se pronunța doar cu privire la penalitățile de întârziere aferente perioadei mai 2008-martie 2011.
Soluționând excepția privind prescrierea dreptului la acțiune pentru perioada mai 2008-septembrie 2008,având în vedere că prezenta acțiune a fost înregistrată la 06.09.2011,instanța a constatat că este neîntemeiată.
Astfel,dispozițiile art.50 din legea 230/2007 prevăd dreptul asociației de proprietari de acționa în justiție pe restanțieri doar după 90 de zile de la expirarea termenului de plată,iar dispozițiile art.49 permit aplicarea de penalități doar după o perioadă de 30 de zile de la împlinirea aceluiași termen.
Pe de altă parte,debitul principal care cuprinde și perioada în legătură cu care s-a invocat excepția,urmează a fi plătit de pîrît în baza unei hotărîri irevocabile,suma respectivă nefiind constatată a fi prescrisă,astfel că și debitele accesorii trebuie să aibă același regim.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că în mod legal reclamanta a stabilit în sarcina pârâtului plata unor penalități aferente cheltuielilor de întreținere neachitate la termen,fiind respectate dispozițiile art.49 din legea 230/2007 în ce privește cuantumul cotei de 0,2% pe zi de întârziere,această cotă fiind adoptată de Adunarea Generală,potrivit procesului verbal depus la dosar.
Pe de altă parte însă, instanța a avut în vedere precizarea făcută de reclamantă,potrivit căreia penalitățile solicitate sunt doar cele stabilite în sistem propriu, nu și cele impuse de furnizori,așa cum a menționat în recursul formulat, situație în care,chiar dacă formal, modelul de calcul indicat de reclamantă în acest ciclu procesual pare a fi corect întocmit din punct de vedere matematic,nu poate fi ignorată dispoziția legală cuprinsă în același articol 49,potrivit cu care cuantumul penalităților stabilite în sistem propriu nu poate depăși cuantumul debitului.
De altfel,această problemă a fost dezlegată de chiar instanța de control judiciar care,în decizia de casare,a menționat că în ipoteza în care penalitățile stabilite în sistem propriu depășesc cuantumul impus de lege,acestea nu pot fi înlăturate în întregime,ci vor fi reduse la acest cuantum.
În virtutea acestor considerații,având în vedere și poziția procesuală a pârâtului care a recunoscut că datorează și penalități,dar acestea depășesc debitul,instanța a admis în parte cererea privind obligarea paratului la plata penalităților de întârziere și a obligat pârâtul sa plătească reclamantei suma de 4169,84 lei, reprezentând penalități de întârziere la debitul restant privind cheltuielile de întreținere, aferente perioadei mai 2008-martie 2011.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul M. M..
Prin încheierea de ședință de la 28 octombrie 2013 instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art.242 alin.1 pct.2 C.pr.civ., constatând lipsa nejustificată a părților.
Cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an și a fost repusă pe rol din oficiu pentru constatarea perimării.
Potrivit art.248 C.pr.civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, mai mult de un an „.
În speță, se constată că termenul de perimare a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an, din culpa părții.
Culpa părții s-a apreciat prin prisma faptului că în tot acest timp, nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Pentru aceste considerente, se va constata perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de declarat de recurentul pârât M. M., împotriva sentinței civile nr. 4773 din 25 martie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR.13 EROILOR,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2015
Președinte, L. A. | Judecător, D. F. S. | Judecător, S. L. M. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.D.F.S.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond.M. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 173/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 1511/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
