Contestaţie la executare. Decizia nr. 1075/2015. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 1075/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 1075/2015

Dosar nr._ -contestație la executare-

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1075/2015

Ședința publică din data de 15 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: D. G.

Judecător: V. P.

Grefier: E. D. C.

Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul M. C. PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu intimata I. M. și intimata terț poprit T. C., având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata I. M., personal, lipsind reprezentanții celorlalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză a fost reținută în vederea rejudecării, iar intimata a depus note de ședință.

Instanța pune în discuția intimatei efectuarea unei expertize în specialitatea contabilitate, cu obiectivele aflate la fila 9 din cadrul primului dosar de fond, respectiv stabilirea modului de calcul al drepturilor salariale, în raport de dispozițiile art. 227 Cod procedură fiscală și HCL nr. 70/2009 privind Regulamentul de aprobare a stimulentelor și în funcție de executarea silită a fiecărui intimat în parte.

Intimata I. M., având cuvântul, învederează că această expertiză s-a făcut de mai multe ori.

Instanța, după deliberare, observând raportul de expertiză extrajudiciară depus la fila 46 din cadrul primului dosar de apel, constată că probatoriul solicitat de către contestator, respectiv efectuarea unui raport de expertiză în specialitatea contabilitate cu obiectivele anterior menționate, nu este util soluționării cauzei, întrucât raportul de expertiză contabilă extrajudiciară s-a efectua conform solicitărilor contestatorului și aspectelor contestate în cauză, urmând să respingă proba ca inutilă în prezenta rejudecare a cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Intimata-pârâtă I. M., având cuvântul, solicită respingerea contestației la executare formulată în cauză și acordarea daunelor morale.

Instanța reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei de față, în rejudecare, după anularea cu reținere, constată următoarele:

La data 12 noiembrie 2013, contestatorul M. C. prin Primar, în contradictoriu cu intimata I. M., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea executării și anularea înființării popririi în dosarul de executare nr. 95/E/2013.

În motivare, a arătat că M. C. a primit adresa nr._/4 noiembrie 2013 de înființare a popririi emisă în dosarul de executare nr. 95/E/2013 asupra veniturilor contestatorului până la concurența sumei de_ lei, reprezentând contravaloare stimulente, prev. de art. 227 alin. 4 din O.G. 92/2003.

Contestatorul a mai arătat că nicio hotărâre judecătorească nu se poate executa dacă nu este învestită cu formulă executorie.

Contestatorul a invocat excepția prematurității executării silite, invocând în drept O.G. nr. 22/2002.

În susținerea excepției invocate, contestatorul a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca executarea să fie silită și anume creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.

În drept, au fost invocate disp. art. 711 și art. 223 N.C.P.C.

La data de 29 noiembrie 2013, contestatorul a depus la dosar o precizare a contestației prin care a solicitat introducerea în cauză a terțului poprit T. C., precizare față de care instanța a dispus citarea în cauză în calitate de intimată a Trezoreriei C..

La data de 30 decembrie 2013, intimata I. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii contestației la executare, iar, pe fond, a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

În susținerea excepției invocate a arătat că procedura de executare silită a fost inițiată la data de 12.09.2013 deoarece debitorul nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin sentința nr. 5599/19 noiembrie 2012 a Tribunalului D., rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3018/10 aprilie 2013 a Curții de Apel C..

Pe fondul cauzei, intimata a arătat că a inițiat procedura de executare, dar anterior a notificat contestatorul cu privire la obligația de plată.

La data de 31 ianuarie 2014, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției tardivității introducerii contestației, arătând că, la data de 4 noiembrie 2013, a fost comunicată, de către executorul judecătoresc, adresa de înființare a popririi, iar contestația a fost depusă la data de 11 noiembrie 2013.

Cu privire la fondul cauzei, contestatorul a apreciat că susținerile din cuprinsul întâmpinării sunt neîntemeiate.

Contestatorul, în dovedirea contestației și intimații în combaterea susținerilor acesteia, au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probă apreciată de instanță ca fiind utilă și încuviințată ca atare, la dosar fiind depuse: în copii: adresa nr. 154/C/30.10.2013, încheiere din data de 12 septembrie 2013, sentința nr. 5599/19 noiembrie 2012, decizia nr. 3015/20 martie 2013, încheierea nr._ din 19 septembrie 2013, notificare nr. 28/N/10 mai 2013, adresa nr. 912/11.02.2014.

Prin sentința civilă nr. 5137/07.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă excepția tardivității și a fost respinsă contestația la executare precizată formulată de contestatorul M. C. prin Primar în contradictoriu cu intimații I. M. și T. C., ca tardiv formulată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, la data de 12.09.2013, intimata a formulat cerere de executare silită, formându-se dosarul nr. 95/E/2013 al B..

Contestatorul a depus contestația la executare la data de 12.11.2013, după termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 alin. 1 pct. 1 N.c.p.c.

Față de cele menționate, instanța a admis excepția tardivității și a respins contestația la executare precizată ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-contestator M. C. prin Primar.

Prin decizia nr. 685 pronunțată în data de 26 septembrie 2014 de Tribunalul D. s-au dispus următoarele: "Admite apelul declarat de apelantul-contestator M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 5137/07.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. M. și T. C., anulează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond."

Primind cauza, Judecătoria C. a înregistrat-o sub nr._ .

Prin sentința civilă nr._/08.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare precizată formulată de contestatorul M. C. prin Primar în contradictoriu cu intimații I. M. și T. C..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

La data de 12.09.2013, intimata creditoare a formulat cerere privind punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 5599/19.11.2012 a Tribunalului D., rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 3018/10.04.2013 a Curții de Apel C., formându-se dosarul de executare nr. 95/E/2013 al B. U. G. și A. M..

Judecătoria C., prin încheierea nr._/19.09.2013, a încuviințat executarea silită a titlului executoriu.

Instanța a reținut că actele de executare au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale în materie.

În consecință, instanța a respins contestația la executare formulată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul apelant M. C. prin Primar, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.

În motivarea apelului a arătat că, prin decizia de casare nr. 685/26.09.2014, Tribunalul D. a reținut greșita aplicare a legii raportat la faptul că față de adresa de înființare a popririi, contestația la executare a fost formulată în termen. Instanța de control judiciar a mai reținut greșita aplicare a legii raportat la soluția pronunțată de judecătorie cu privire la contestarea raportului de expertiză, constatând că nu s-a făcut dovada de comunicare către contestator și ca atare, analiza privind tardivitatea se va realiza în raport de data la care contestatorul a luat la cunoștință de actul de executare contestat.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele care au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

În speță, din considerentele hotărârii apelate nu rezultă că judecătorul fondului a avut în vedere petitul acțiunii prin contestația formulată, autoritatea locală contestând atât actele de executare silită, cât și calculul efectuat în expertiza contabilă extrajudiciară din cursul executării silite de către expertul contabil Gărleanu L. M.. De asemenea, prin contestația la executare a fost invocată și excepția prematurității executării silite, întemeiată pe dispozițiile OG nr. 22/2002, precum și a fost solicitată proba cu expertiza contabilă, aspecte asupra cărora instanța nu s-a pronunțat.

Intimata I. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.

În motivarea întâmpinării, intimata a considerat că, prin motivele de apel, apelanta nu a făcut decât să inducă în eroare instanța de judecată, atât în fața Judecătoriei C., cât și a Tribunalului D., prin susținerile că s-a înregistrat adresa de înființare a popririi la data de 04.11.2013 și că aceștia se aflau în termenul de 15 zile pentru a formula contestație la executare, înregistrată la data de 11.11.2013, astfel că a fost încălcat termenul de 15 zile, așa cum este prevăzut de art. 714 NCPC, alin. 1, pct. 1.

A mai arătat că, deși se invocă prin motivele de apel faptul că instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității în procesul civil, pe motiv că, la termenul din 31.03.2014, cauza supusă judecății a fost strigată la începutul ședinței de judecată, în realitate, cauza s-a strigat la ora 9, 30, citația fiind emisă pentru ora 8, 30, astfel că reprezentantul contestatoarei avea suficient timp la dispoziție pentru a pune în discuție în contradictoriu toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt și de drept invocate.

Prin decizia civilă nr. 895/18.05.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, a fost admis apelul formulat de apelantul contestator M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr._/08.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. M. și T. C., a fost anulată sentința civilă apelată și reținută cauza spre rejudecare, a fost stabilit termen de judecată la data de 15.06.2015, cu citarea părților.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 425 alin. 1 lit. b N.C.pr.civ., considerentele hotărârii trebuie să cuprindă obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță în baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Prevederile art. 425 alin. 1 lit. b N.C.pr.civ. au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage anularea hotărârii, în practică apreciindu-se că se impune o astfel de soluție, întrucât, fără arătarea motivelor și a dovezilor care au dus la adoptarea soluției, hotărârea nu poate forma obiectul controlului judecătoresc al instanței de apel, aspect care reiese și din practica CEDO.

Astfel, în cauzele B.a împotriva împotriva României și D. împotriva României, Curtea a reținut că dreptul reclamanților la un proces echitabil a fost încălcat, prin aceea că instanțele române nu au analizat efectiv cererile acestora, cât timp între garanțiile unui proces echitabil, în sensul art. 6, alin. 1 din Convenție se înscrie, între altele și obligația "tribunalelor" de a-și motiva deciziile lor.

În cauza D. împotriva României, Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat drept unul efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat ”reținute”, adică analizate corespunzător de către instanța sesizată.

Nemotivarea hotărârii are conotații care vizează nelegalitatea acesteia, aflându-ne în situația încălcării unei obligații legale a judecătorului, situație ce echivalează cu nepronunțarea și face imposibilă analiza în cadrul apelului a legalității sentinței în raport de soluția pronunțată prin aceasta.

În cauză, s-a constatat că instanța de fond nu a arătat motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția, reținând doar că actele de executare au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale în materie și neargumentând în niciun fel această soluție.

De asemenea, instanța de fond nu a analizat motivele invocate de contestator prin contestația la executare, astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la data de 29.11.2013 și nici nu a pus în discuția părților și nu s-a pronunțat asupra probei cu expertiza contabilă, solicitată de contestatoare prin această cerere.

Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 480 alin. 6 N.C.P.C., a admis apelul, a anulat sentința și a reținut cauza spre judecare.

În rejudecare, pe rolul Tribunalului D., cauza a fost reînregistrată sub nr.

sub nr._ .

La termenul de judecată de astăzi, instanța a respins proba solicitată de către contestator în cadrul motivelor contestației la executare precizate, respectiv cu efectuarea unei expertize în specialitatea contabilitate, cu obiectivele aflate la fila 9 din cadrul primului dosar de fond, respectiv stabilirea modului de calcul al drepturilor salariale, în raport de dispozițiile art. 227 Cod procedură fiscală și HCL nr. 70/2009 privind Regulamentul de aprobare a stimulentelor și în funcție de executarea silită a fiecărui intimat în parte, ca inutilă soluționării cauzei.

Analizând contestația la executare formulată și precizată în cauză, prin prisma motivelor invocate și pe baza ansamblului probatoriului administrat în cauză, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 5137/07.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă excepția tardivității și a fost respinsă contestația la executare precizată formulată de contestatorul M. C. prin Primar, în contradictoriu cu intimații I. M. și T. C., ca tardiv formulată.

Prin decizia nr. 685 pronunțată în data de 26 septembrie 2014 de Tribunalul D., în dosarul nr._, s-a admis apelul declarat de apelantul-contestator M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 5137/07.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. M. și T. C., s-a anulat sentința civilă atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Prin decizia civilă nr. 895/18.05.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, a fost admis apelul formulat de apelantul contestator M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr._/08.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. M. și T. C., a fost anulată sentința civilă apelată și reținută cauza spre rejudecare, fiind stabilit termen de judecată la data de 15.06.2015, cu citarea părților.

Tribunalul reține că, în cadrul contestației la executare cu care a învestit inițial instanța de fond, contestatorul a invocat ca și motive de contestație la executare lipsa învestirii cu formulă executorie a hotărârii judecătorești puse în executare de către intimată, conform disp. art. 374 C.p.c. și excepția prematurității executării silite, întemeiată pe disp. OG nr. 22/2002.

În cadrul precizării contestației la executare depusă la filele 9-10 din cadrul primului dosar de fond, la data de 29.11.2013, contestatorul a arătat că înțelege să contestate și calculul efectuat în cadrul expertizei extrajudiciare efectuate în cursul executării silite de către expertul contabil G. L. M., solicitând efectuarea, în cauză, a unei expertize în specialitatea contabilitate și invocând nulitatea celei extrajudiciare pentru necitarea debitorului la efectuarea acesteia, conform disp. art. 335 N.c.p.c.

Așa cum s-a reținut anterior, prin sentința civilă nr. 5137/07.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă excepția tardivității și a fost respinsă contestația la executare precizată formulată de contestatorul M. C. prin Primar în contradictoriu cu intimații I. M. și T. C., ca tardiv formulată, iar apelul formulat cu privire la aceasta a privit modul de soluționare a acestei excepții, prin decizia nr. 685 pronunțată în data de 26 septembrie 2014 de Tribunalul D., în dosarul nr._, fiind admis apelul declarat de către apelantul-contestator M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 5137/07.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. M. și T. C., anulată sentința civilă atacată și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Cu ocazia rejudecării, prin sentința civilă nr._/08.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare precizată formulată de contestatorul M. C. prin Primar în contradictoriu cu intimații I. M. și T. C., sentința instanței de fond fiind, însă, nemotivată, aspect pentru care, prin decizia civilă nr. 895/18.05.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, a fost admis apelul formulat de apelantul contestator M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr._/08.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. M. și T. C., a fost anulată sentința civilă apelată și reținută cauza spre rejudecare, fiind stabilit termen de judecată la data de 15.06.2015, cu citarea părților.

În cadrul motivelor de apel care au vizat sentința civilă nr._/08.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, pe lângă aspectul nemotivării acesteia, apelantul contestator a invocat faptul că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că, prin contestația la executare, autoritatea locală a contestat actele de executare silită, cât și calculul efectuat în expertiza contabilă extrajudiciară din cuprinsul executării silite de către expertul contabil G. L. M., fiind invocată și excepția prematurității executării silite, întemeiată pe disp. OG nr. 22/2002, dar solicitată și proba cu expertiza contabilă, aspecte asupra cărora instanța nu s-a pronunțat.

Tribunalul reține că, potrivit disp. art. 477 alin. 2 N.c.p.c., devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil, aspect pentru care, în cadrul considerentelor deciziei civile de față, urmează să se analizeze toate motivele contestației la executare invocate de către contestator, atât în cadrul acțiunii inițiale cu care a învestit instanța de fond, cât și, ulterior, în cadrul precizării acesteia din data de 29.11.2013, aspect reținut și în cadrul deciziei de anulare în urma căreia s-a reținut spre rejudecare de către tribunal prezenta cauză.

Astfel, cu privire la primul motiv de contestație la executare formulat de către contestator vizând lipsa învestirii cu formulă executorie a hotărârii judecătorești puse în executare de către intimată, în raport de disp. art. 374 C.p.c., tribunalul reține că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Tribunalul constată că, în speța de față, în raport de data formulării cererii de executare silită de către intimată, respectiv 12.09.2013 (fila 37 din cadrul primului dosar de apel), sunt incidente dispozițiile Noului cod de procedură civilă care a intrat în vigoare la data de 15.02.2013, iar, potrivit disp. 3 alin. 1 din legea nr. 76/2012, privind punerea în aplicare a Noului Cod de procedură civilă "dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .."

Prin urmare, litigiului de față i se aplică dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, având în vedere data formulării cererii de executare silită de către intimată, motiv pentru care, în cauză, nu sunt incidente disp. art. 374 din codul de procedură civilă de la 1865 care privesc învestirea cu formulă executorie, la data formulării cererii de executare și, în raport de dispozițiile Noului cod de procedură civilă, neexistând reglementată instituția învestirii cu formulă executorie în vederea punerii în executare a unei hotărâri judecătorești definitive, ci doar cea a încuviințării executării silite, potrivit disp. art. 665 N.c.p.c., aspect respectat în prezenta speță, potrivit încheierii din camera de consiliu din data de 19.09.2013, pronunțată de către Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013 (fila 55 din cadrul primului dosar de apel).

Cu privire la motivul de contestație la executare referitor la modul incorect de calcul efectuat în cadrul expertizei extrajudiciare în specialitatea contabilitate, în cursul executării silite, tribunalul constată că și acest motiv este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Astfel, în speță, actele de executarea silita efectuate in dosarul nr. 95/E/2013 al B. U. G. și A. M. privesc suma totală de_ lei, sumă compusă din_ lei, reprezentând stimulente salariale neacordate, suma de 7689 lei, reprezentând sume aferente stopajului la sursă (impozit-3583 lei, CAS-2517 lei, CAASS-1457 lei și șomaj-132 lei), 500 lei, cheltuieli de judecată și 4017 lei, cheltuieli de executare, astfel cum rezultă din conținutul somației din data de 10.10.2013, depusă la fila 56 din cadrul primului dosar de apel și comunicată contestatorului la data de 14.10.2013, potrivit dovezii de comunicare depusă la fila 58 din cadrul primului dosar de apel.

Sumele de_ lei, reprezentând stimulente salariale neacordate și de 7689 lei, reprezentând sume aferente stopajului la sursă (impozit-3583 lei, CAS-2517 lei, CAASS-1457 lei și șomaj-132 lei) au fost calculate de către experta contabilă G. L. M., la solicitarea executorului judecătoresc, conform raportului de expertiză contabilă extrajudiciară, depus la filele 46-50 din cadrul primului dosar de apel, în cuprinsul acestuia fiind explicat faptul că a fost calculat cuantumul brut al stimulentelor pentru perioada octombrie 2009-decembrie 2010, 01.01._11 și dobânda legală aferentă, conform OG nr. 9/2000, fiind formulată următoarea concluzie la obiectivul expertizei, respectiv să se stabilească cuantumul stimulentelor neacordate, prevăzute de art. 227 alin. 4 din OG 92/2003, pentru perioada octombrie 2009-decembrie 2010, actualizate de la data fiecărei scadențe lunare pana la data plății efective, cu dobânda legala de la data nașterii creanței pana la data plății efective, că suma datorată de contestator intimatei I. M. se ridică la_ lei net la care se adaugă suma de 7689 lei aferentă stopajului la sursă, compusă din impozit-3583 lei, CAS-2517 lei, CAASS-1457 lei și șomaj-132 lei, plus 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, totalul sumei fiind de 29 172 lei.

Modalitatea de calcul efectuată de către expertul contabil în cadrul raportului de expertiză extrajudiciar întocmit în cauză este în concordanță cu dispozitivul titlului executoriu pus in executare silita, titlu reprezentat de sentința nr. 5599/19.11.2012 a Tribunalului D., pronunțată în cadrul dosarului nr._/63/2012 (filele 44-45 din cadrul primului dosar de apel), așa cum a fost modificata prin decizia nr. 3018/20.03.2013 a Curții de Apel C., pronunțată în același dosar (filele 41-43 din cadrul primului dosar de apel).

Tribunalul mai constata ca, in mod corect, suma calculata de experta a avut in vedere stimulentele acordate de instanța judecătoreasca, prin titlul executoriu menționat mai sus, pentru perioada octombrie 2009-decembrie 2010, precum si actualizarea acestei sume si distinct plata dobânzii legale, întrucât, prin titlul executoriu menționat, s-au acordat intimatei creditoare atât drepturile salariale solicitate, cat si actualizarea acestor sume si plata dobânzii legale, prin decizia nr. 3018/20.03.2013 a Curții de Apel C. fiind modificata doar perioada pentru care s-a recunoscut îndreptățirea acesteia, fără a se modifica, in vreun fel, acordarea actualizării si dobânzii legale (fila 45 din cadrul primului dosar de apel), din acest punct de vedere fiind neîntemeiat motivul de contestație la executare invocat de către contestatorul debitor privind calcularea greșită, in raportul de expertiza, de către experta contabilă G. L. M., atât a actualizării cu indicele prețului de consum, cat si cu dobânda legala, cu consecința nerespectării titlului executoriu pus in executare silita.

Cu privire la invocarea nulității raportului de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit în cauză de către experta contabilă G. L. M., pentru lipsa citării debitorului la efectuarea acestuia, în raport de disp. art. 174, 175 alin. 2 și art. 178 alin. 2 rap. la art. 335 N.c.p.c., tribunalul constată că dispozițiile legale anterior menționate nu sunt incidente în cauză, în contextul în care raportul de expertiză în discuție este unul extrajudiciar, dispus de către executorul judecătoresc, la solicitarea creditorului, și nu unul judiciar căruia să i se aplice disp. art. 335 alin. 1 N.c.p.c. care mai privește și efectuarea expertizei la fața locului, aspect care, din nou, nu se regăsește în cauza de față, lucrarea efectuată de către expertul contabil fiind una de specialitate care nu presupune prezența sau explicațiile părților, aceasta fiind efectuată doar în baza unor dispoziții legale care au și fost indicate de către expert în cuprinsul său.

Referitor la motivul de contestație la executare privind incidența, în speță, a disp. OG nr. 22/2002, tribunalul constată că și acest motiv este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit disp. art. 1 alin. 1 din OG nr. 22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, iar art. 2 din același act normativ prevede că "Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului."

Art. 3 din OG nr. 22/2002 prevede că "În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie."

Tribunalul constată că adresa de înființare a popririi a fost emisă către intimata terț poprit T. C., la data de 30.10.2013 (fila 59 din cadrul primului dosar de apel), însă, în cauză, au fost respectate disp. art. 2 și art. 3 din OG nr. 22/2002, nefiind dispusă poprirea pe conturile debitorului la acea dată, în urma adresei emise de către DGRFP C. la data de 07.11.2013 (fila 64 din cadrul primului dosar de apel).

Astfel, ulterior, la data de 15.05.2014, executorul judecătoresc a emis o altă adresă de înființare a popririi către intimata terț poprit T. C., pentru suma de 33 189 lei, adresă în care s-a menționat expres faptul că, de la data primirii somației de plată (14.10.2013), au trecut mai mult de 6 luni, nemaiputând fi invocate prevederile OG nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, motiv pentru care era invitat terțul poprit să dea curs adresei nr. 150/C/2013 și să plătească în contul indicat în aceasta sumele datorate de către debitorul M. C. prin primar (fila 106 din cadrul primului dosar de apel).

Ori, în speța de față, somația de plată menționată în art. 2 al OG nr. 22/2002, a fost comunicată debitorului la data de 14.10.2013 și, atât până la data emiterii adresei de înființare a popririi din data de 15.05.2014, cât și până în prezent, au trecut mai mult de 6 luni de la comunicarea acestora, iar debitorul nu a făcut dovada că a efectuat demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligațiile de plată, ci, din contră, a contestat întreaga executare silită ce a făcut obiectul dosarului nr. 95/E/2013 al B. U. G. și A. M., aspect pentru care nu se poate aprecia că executarea silită a fost prematur declanșată, în contextul în care, însăși actul normativ în discuție, condiționează curgerea termenului de 6 luni de la data primirii somația de plată comunicată debitorului de organul competent de executare, la cererea creditorului, deci după declanșarea executării silite în cauză.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul M. C. PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu intimata I. M. și intimata terț poprit T. C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în municipiul C., ., nr. 7, județul D., cont bancar RO07TREZ__ T. C., în contradictoriu cu intimata I. M., CNP_, domiciliată în municipiul C., ., județul D. și intimata terț poprit T. C., cu sediul în municipiul C., .. 2, județul D..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 15 Iunie 2015.

Președinte,

D. G.

Judecător,

V. P.

Grefier,

E. D. C.

Red. jud. V.P./Tehn. F.M. 5 ex./17.07.2015

← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1757/2015. Tribunalul...		Contestaţie la executare. Decizia nr. 1175/2015. Tribunalul DOLJ →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 1075/2015. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 1075/2015. Tribunalul DOLJ