Contestaţie la executare. Decizia nr. 1724/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1724/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-10-2015 în dosarul nr. 1724/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1724/2015
Ședința publică de la 23 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător L. A.
Grefier E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta –contestatoare . prin administrator judiciar Casa de Insolvență GMC SPRL împotriva sentinței civile nr. 504 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ la 20.01.2015, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚERLOR PUBLICE D., DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR PUBLICE C., DIRECȚIA R. ANTIFRAUDĂ FISCALĂ TG.J., AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns, apelanta-contestatoare, prin avocat T. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Instanța dispune rectificarea conceptei de citare, apelanta contestatoare . figura în judecată prin administrator judiciar Casa de Insolvență GMC SPRL, așa cum rezultă din ștampila aplicată pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru acest termen de judecată cu această parte.
Apelanta-contestatoare ., prin avocat T. B., având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând în titlul executoriu în baza căruia au fost instituite măsurile asiguratorii și procesul verbal, motiv pentru care solicită efectuarea unei adrese către cele trei intimate. Învederează că această cerere a fost formulată și în fața instanței de fond dar acesta nu a fost depus.
Instanța, deliberând, respinge cererea formulată de apelanta-contestatoare, prin avocat T. B., având în vedere că intimatele, atât în fața instanței de fond cât și în apel, au avut posibilitatea de a-și formula apărări și de a depune toate înscrisurile pe care le considerau necesare față de susținerile contestatoarei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta-contestatoare, prin avocat T. B., având cuvântul, solicită admiterea apelului și pe fond admiterea contestației la executare. Învederează că nu există o decizie de impunere, formele și actele de executare dispuse împotriva acestora atestă o situație financiară nereală și fictivă. Instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu este obligatorie ascultarea contribuabilului potrivit dispozițiilor art. 9 din Codul de procedură fiscală având în vedere că acesta trebuie coroborat cu dispozițiile art.145 aliniatul 1 Cod procedură fiscală, iar în prezenta cauză nu există titlul executoriu. Intimata a poprit toate conturile subscrisei, deși nu există un titlu executoriu. Pentru toate aceste motive solicită admiterea apelului. Cheltuielile de judecată urmează să fie solicitate pe cale separată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelurilor deduse judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 504/2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. – Direcția R. Antifraudă Fiscală 4 Târgu J. în cererea având ca obiect contestație la executare împotriva procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/03.06.2014 și respinge cererea formulată de contestatoare în contradictoriu cu această intimată, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă contestația la executare precizată formulată de S.C. P. I. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. Direcția G. R. a Finanțelor Publice C., Direcția R. Antifraudă Fiscală Târgu J., și Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de suspendare a executării, până la soluționarea contestației la executare, ca rămasă fără obiect.
S-a dispus eliberarea către contestatoarea S.C. P. I. S.R.L. a cauțiunii în cuantum de 14.700 lei consemnată la data de 07.01.2015, conform chitanței nr._/1 la CEC Bank și înregistrată în Registrul de valori al Judecătoriei C. sub nr. 419/V/2015, la data de 13.01.2015.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.06.2014 sub nr._ contestatoarea S.C. P. I. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., Direcția G. R. a Finanțelor Publice C. și Direcția R. Antifraudă Fiscală Târgu J., a formulat contestație la executare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor și formelor de executare dispuse: decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 27.05.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 28.05.2014, procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. DJ_ din 03.06.2014, precum și suspendarea executării celor două decizii având în vedere că instituirea unor măsuri asiguratorii cu privire la anumite bunuri mobile și imobile care sunt direct folosite în activitatea ce constituie singura sursă de venit, respectiv asupra unor conturi de disponibilități și conturi curente, le blochează activitatea, fiind nevoiți să închidă activitatea firmei.
În motivarea contestației, s-a arătat că, în fapt, la data de 27.05.2014 prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 27.05.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 28.05.2014 și procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. DJ_ din 03.06.2014, Direcția R. Antifraudă Fiscală Târgu J. a dispus instituirea unor măsuri asiguratorii cu privire la contestatoare, pentru suma de 1.200.000 lei și cu privire la anumite bunuri mobile și imobile care sunt direct folosite în activitatea ce constituie singura sursă de venit a contestatoarei, respectiv asupra unor conturi de disponibilități și conturi curente.
Contestatoarea a mai arătat că Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 27.05.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 28.05.2014 și procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. DJ_ din 03.06.2014 sunt lovite de nulitate absolută, deoarece nu respectă dispozițiile legale la care fac trimitere, respectiv la data la care a fost emisă această decizie ca și act de executare silită nu există un titlu de creanță împotriva S.C. P. I. S.R.L. iar acesteia nu i-a fost permis să își exprime punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.
În cuprinsul deciziei s-a menționat în mod expres faptul că temeiul acesteia îl reprezintă dispozițiile art. 9 alin. 2 lit. d) din O.G. nr. 92/2003, când urmează să se ia măsuri de executare silită și nu este obligatorie audierea contribuabilului.
În contextul acestei precizări rezultă că organul fiscal a apreciat să se găsesc în situația de excepție care nu implică în mod necesar audierea contribuabilului.
Însă, până a ajunge la art. 9 alin. 2 organul de executare trebuia să aibă în vedere dispozițiile imperative prevăzute de art. 9 alin. 1 din Codul de procedură fiscală care prevăd că "înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei", cu excepția situațiilor de la aliniatul 2.
În ceea ce privește cazul de la art. 9 alin. 2 lit. d) mai sus menționat, privind neobligativitatea ascultării contribuabilului, atunci când urmează să se ia măsuri de executare silită, acesta trebuie coroborat cu dispozițiile art. 145 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, conform căruia "executarea silită începe prin comunicarea somației".
Or, la data instituirii măsurilor asiguratorii nu a fost declanșată executarea silită ci, dimpotrivă, din decizia de instituire a măsurilor asiguratorii reiese indubitabil faptul că la data de 27.05.2014 nu era întocmit nici un titlu de creanță.
Contestatoarea a mai arătat că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este lovită de nulitate deoarece trebuia să respecte prevederile general aplicabile ale codului de procedură fiscală, privind dreptul contribuabilului de a fi ascultat anterior emiterii actului contestat iar potrivit art. 129 alin. 5 din Codul de procedură fiscală "decizia de instituire a măsurilor asiguratorii trebuie motivată (…)"
În speță, organul fiscal a apreciat că există pericolul ca S.C. P. I. S.R.L. să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.
Contestatoarea a mai arătat că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este lovită de nulitate deoarece trebuia să respecte prevederile general aplicabile ale codului de procedură fiscală, privind motivarea deciziei impuse de dispozițiile art. 129 alin. 5 din Codul de procedură fiscală "decizia de instituire a măsurilor asiguratorii trebuie motivată (…)"
Din cuprinsul textelor de lege anterior enunțate rezultă deci că pentru a se justifica instituirea acestei măsuri organul de control, respectiv intimata trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.
Aprecierea acestui pericol nu este însă subiectivă ci trebuie justificată prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și a situației financiare a debitorului de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali și al asociaților/acționarilor majoritari (mod de declarare și plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvență sau insolvabilitate etc.), astfel cum rezultă din prevederile punctului 5.1.1 și 5.6 litera f din Ordinul nr. 2605 emis de A.N.A.F.
Contestatoarea a mai arătat că i-a îndeplinit lunar obligațiile legale de plată a TVA astfel că raportat la acestea este evident că istoricul comportamentului fiscal nu conduce la ideea unei încercări viitoare de sustragere de la plata obligațiilor fiscale stabilite în mod suplimentar.
În drept, au fost invocate prevederile art. 132 alin. 2 și art. 172 și urm. C.proc. fiscală.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar, în xerocopie, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 27.05.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 28.05.2014 și procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. DJ_ din 03.06.2014.
La data de 02.07.2014 contestatoarea a depus la dosar cerere de complinire, în sensul că solicită și anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 13.06.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 20.06.2014 și suspendarea executării acestei decizii până la judecarea fondului prezentei contestații.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, în fapt, ulterior depunerii prezentei contestații, la data de 06.06.2014 Direcția R. Antifraudă Fiscală Târgu J. a întocmit procesul verbal nr._/06.06.2014 prin care a recalculat din nou baza de impozitare și a stabili în sarcina S.C. P. I. S.R.L. obligația de plată de 1.678.347 lei din care impozit pe profit suma de 671.339 lei iar diferența de 1.007.008 lei reprezintă TVA de plată.
Organul de control specifică faptul că în urma controlului încrucișat la clienții semnificativi și datele înregistrate în evidența gestionară a societății, S.C. P. I. S.R.L. a înregistrat în mod constant prețuri subevaluate. Această constatare nu are la bază documentele contabile ci doar notele explicative date de reprezentanții unor agenți economici care au relații comerciale cu S.C. P. I. S.R.L. și, de asemenea, organul de control mai afirmă că au constatat că în aceeași zi prețurile de vânzare pentru aceleași produse diferă de la un client la altul.
Contestatoarea consideră că organul de control a stabilit în mod abuziv că societatea a vândut produsele la prețuri subevaluate întrucât în urma diverselor controale pe care aceștia le-au întreprins în perioada decembrie 2013 – aprilie 2014, procedând la monitorizarea activității comerciale a societății, inventarierea depozitelor de legume și fructe, controlul încrucișat la clienți, ridicare baza de date contabilă și de gestiune a societății, aceștia nu au găsit nicio neconformitate în activitatea S.C. P. I. S.R.L., în evidența contabilă sau declarativă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 132 alin. 2, art. 172 și urm. din Codul de procedură fiscală, art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, art. 204 C.p.civ.
În susținerea cererii precizatoare, contestatoarea a anexat, în copie conformă cu originalul, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 13.06.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 20.06.2014.
La data de 19.08.2014 intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare și, pe cale de consecință, să se constate că actele de executare s-au efectuat în conformitate cu dispozițiile O.G. 92/2003.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, în fapt, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 27.05.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 28.05.2014 a fost emisă înainte de emiterea titlului de creanță, în conformitate cu prevederile legale stabilite de art. 129 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 și au fost duse la îndeplinire împreună cu organul de executare din cadrul AJFP D., conform prevederilor OPANAF nr. 2605/2010, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr. DJ_/03.06.2014.
Prejudiciul estimat în timpul controlului a fost în sumă totală de 1.200.000 lei din care impozit pe profit în sumă de 480.000 lei și TVA de plată în sumă de 720.000 lei, prejudiciu confirmat la încheierea controlului când această sumă a fost majorată cu valoarea de 1.678.347 lei.
Măsura de instituire a măsurilor asiguratorii a fost luată în timpul acțiunii de control, în baza actelor normative menționate, întrucât a existat pericolul ca acest contribuabil să se sustragă de la plata obligaților la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul de stat, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, până la stabilirea în întregime a obligațiilor fiscale datorate, periclitând sau îngreunând considerabil recuperarea acestei creanțe față de bugetul statului, fiind necesară dispunerea de măsuri asigurătorii.
Se menționează faptul că la data de 24.05.2014 contribuabilul a prezentat o situație a mijloacelor fixe și a creanțelor neîncasate, mult diminuată față de situația prezentată la controlul din data de 08.04.2014, respectiv după începerea controlului, S.C. P. I. S.R.L. C. a înstrăinat bunuri din patrimoniu și și-a redus considerabil activitatea.
Din baza de date a Serviciului de permise și înmatriculări auto a rezultat că autotractorul M. TG-A_ 4x – cu numărul de înmatriculare_, Autoutilitara Mercedez Benz 121 – cu nr. de înmatriculare_ și Semiremorca Kuller – cu nr. de înmatriculare_ care dețin ponderea în valoarea mijloacelor fixe, au fost radiate în data de 06.05.2014 și înmatriculate în data de 07.05.2014 de către S.C. Alfa Consulting S.R.L. C., C._.
De asemenea, celelalte bunuri au fost facturate către S.C. Eastern Trans S.R.L. Novaci, dar au rămas în același loc în folosința S.C. P. I. S.R.L., în baza contractului de comodat nr. 01/12.05.2014, fiind evidentă că înstrăinarea acestora a avut ca scop sustragerea de la recuperarea obligațiilor fiscale la bugetul de stat ce urmau să fie stabilite în urma controlului.
În aceste condiții, precizează intimata, a fost necesară instituirea de măsuri asiguratorii și începerea procedurii de atragere a răspunderii solidare a persoanelor care au dobândit aceste bunuri, precum și a administratorului contribuabilului, care cu rea credință nu a declarat în întregime veniturile realizate, respectiv nu a declarat și achitat obligațiile fiscale aferente acestor venituri, conform prevederilor art. 27 alin. 2 lit. d și art. 129 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, conform prevederilor OPANAF nr. 2605/2010 și OPANAF nr. 127/2014.
De asemenea, intimata a precizat că în acest moment bunurile sunt doar indisponibilizate, nu urmează a se încasa vreo sumă din conturi și nici nu urmează ca bunurile să fie valorificate până la efectuarea unei inspecții fiscale care să individualizeze creanța estimată cu ocazia controlului inopinat. Cu alte cuvinte, indisponibilizarea bunurilor nu echivalează cu executarea lor.
Față de capătul doi de cerere, intimata a invocat lipsa calității procesuale pasive a Agenției Naționale de administrare Fiscală, solicitând instanței să respingă cererea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, având în vedere că actul de executare (procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile) nu a fost emis de A.N.A.F., ci de către D.G.R.F.P. C. – A.J.F.P. D..
În privința ultimului capăt de cerere, intimata a solicitat instanței să respinsă și cererea de suspendare a executării silite ca neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu dispozițiile art. 718 alin. 2 din Noul cod de procedură civilă "pentru a dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauțiune, calculată la valoarea obiectului contestației".
Având în vedere textul legal mai sus citat, rezultă că suspendarea executării silite poate fi acordată doar până la soluționarea în fond a contestației la executare și doar cu depunerea unei cauțiuni în cuantumul fixat de instanță, or contestatoarea nu a făcut dovada depunerii vreunei cauțiuni.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.p.civ. și art. 129 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum și toate celelalte prevederi menționate în întâmpinare.
Tot la data de 19.08.2014 intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de contestatorul S.C. P. I. S.R.L.
La data de 16.09.2014 contestatoarea a depus la dosar precizare prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Tot la aceeași dată, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinările formulate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și respectiv de Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând respingerea apărărilor formulate de acestea.
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., contestatoarea a arătat că, în ceea ce privește solicitarea intimatei de a reface actele de procedura, la data formulării acestui răspuns, nu poate verifica afirmațiile intimatei.
Contestatoarea a mai arătat că, la data de 13.06.2014, prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii înregistrata la DRAF TG J. sub nr._ din 20.06.2014, Direcția Regionala Antifrauda Fiscala Tg J., a dispus instituirea unor măsuri asigurătorii suplimentare cu privire la subscrisa, pentru suma de 478.347 lei ( impozit pe profit - 191.339 lei, TVA de plată - 287.008 lei) și cu privire la anumite bunuri mobile și imobile care sunt direct folosite în activitatea ce constituie singura sursă de venit a acesteia, respectiv asupra unor conturi de disponibilități și conturi curente.
Intimata a mai precizat că organul de control specificat a constatat faptul ca in urma controlului încrucișat la clienții semnificativi si verificând datele înregistrate in evidenta gestionara a societații, . a înregistrat in mod constant preturi subevaluate.
Aceasta constatare nu are la baza documentele contabile ci doar notele explicative date de reprezentanții unor agenți economici care au relații comerciale cu .> Organul de control antifrauda a stabilit in mod abuziv ca societatea a vândut produsele la preturi subevaluate, intrucat in urma diverselor controale pe care aceștia le-au întreprins in perioada decembrie 2013 - aprilie 2014, procedând la monitorizarea activității comerciale a societatii, inventarierea depozitelor de legume fructe, controlul încrucișat la clienți, ridicare baza de date contabila si de gestiune a societatii, aceștia nu au găsit nicio neconformitate in activitatea societatii, in evidenta contabila sau declarativa.
Stabilirea prin estimare a bazei de impunere se efectuează numai în situațiile in care organele de control constată că evidențele contabile sau fiscale ori declarațiile fiscale sau documentele și informațiile prezentate în cursul inspecției fiscale( controlului) sunt incorecte, incomplete, fapt cere nu a fost confirmat de organele de control. Consideră contestatoarea ca pentru activitatea desfășurata de societatea S.C. P. I. S.R.L., nu sunt aplicabile prevederile art. 11 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare, intrucat organul de control a avut conform evidentei contabile toate datele si documentele pentru verificarea bazei de impunere societatea a demonstrat cu documente justificative (facturi, avize de insotire a mărfii, note de recepție, bonuri de consum, s.a.) si cu evidenta contabila, determinarea corecta a bazei de impunere.
In ceea ce privește afirmația intimatei ca nu a motivat cererea de suspendare, contestatoarea a arătat că ca este nereala.
In situatia in care executarea silita pornita de intimate ar avea temei legal, aceasta ar prejudicia grav activitatea societatii P..
In prezent dispunerea masurilor asigurătorii prin indisponibilizarea tuturor sumelor existente si viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile societății, au determinat reducerea drastica a activitatii. Societatea este in imposibilitate de plata a furnizorilor interni si externi întrucât conturile bancare au fost blocate. Astfel . mai putut efectua achiziții intracomunitare de bunuri, activitate ce era principala sursa de proveniența a bunurilor comercializate si cum nu a mai putut efectua nici achiziție interna de bunuri, este evident ca activitatea societății s-a redus considerabil îndreptându-se vertiginos spre falimentul societății.
Pentru a putea comercializa bunuri societatea trebuie mai intai sa se aprovizioneze cu bunurile respective, ori in situatia data societatea nu se mai poate aproviziona datorita masurilor asigurătorii instituite prin indisponibilizarea sumelor din conturile bancare.
Mai mult din graficul profitului societății rezulta in mod evident ca din luna mai 2014, odată cu instituirea masurilor asigurătorii, au început sa scadă drastic veniturile societății.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 201 C Pr Civ.
În cuprinsul răspunsului la întâmpinarea formulată de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, contestatoarea a solicitat respingerea excepției lipsei calitatii procesuale pasive a Direcției Regionale Antifrauda Fiscala Tg J. in ceea ce privește decizia de instituire masuri asigurătorii motivat de faptul ca nu are personalitate juridica.
Potrivit art. 56 din Codul de Pr Civ pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fară personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.”, iar potrivit art 188 Cod Civul Sunt persoane juridice entitățile prevăzute de lege, precum și orice alte organizații legal înființate care, deși nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condițiile prevăzute la art. 187.
Cum Direcția Regionala Antifrauda Fiscala Tg J., cu sediul in loc Tg J., ., jud Gorj este constituita conform legii si are o organizare de sine statatoare este evident ca poate sta in judecata.
In cazul in care Direcția Regionala Antifrauda Fiscala Tg J. nu are o organizare de sine statatore, inseamna ca nu are nici putere decizionala, motiv pentru care decizia de instituire masuri asigurătorii este nula absolut.
Contestatoarea a solicitat instanței să respingă excepția lipsei calitatii procesuale pasive a ANAF in ceea ce privește anularea procesului verbal de sechestru deoarece asa cum se observa pe antetul acestuia este trecuta ANAF si nu poarta stampila Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C..
Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea cererii asa cum a fost formulata. Organul de control antifrauda a stabilit in mod abuziv ca societatea S.C. P. I. S.R.L. a vândut produsele la preturi subevaluate, intrucat in urma diverselor controale pe care aceștia le-au întreprins in perioada decembrie 2013 - aprilie 2014, procedând la monitorizarea activitatii comerciale a societatii, inventarierea depozitelor de legume fructe, controlul incrucisat la clienți, ridicare baza de date contabila si de gestiune a societatii, aceștia nu au găsit nicio neconformitate in activitatea societatii, in evidenta contabila sau declarativa.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 201 C Pr Civ.
Prin încheierea de ședință din data de 14.10.2014 instanța a luat act de modificarea cererii de chemare în judecată formulată de către contestatoare la data de 16.09.2014 (fila 77 din dosar) și a dispus introducerea și citarea în cauză, în calitate de intimată, și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5.
În temeiul rolului activ în materie probatorie reglementat de art. 254 alin. 5 Noul Cod de Procedură Civilă și având în vedere prevederile art. 716, alin. 2 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța a dispus emiterea unei adrese către Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. pentru a se înainta, în copii conforme cu originalul, actele dosarului de executare în cadrul căruia a fost întocmit procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr. DJ_ din 03.06.2014 emis de A.J.F.P. D., la baza căruia a stat Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/28.05.2014 emisă de Direcția R. Antifraudă Fiscală Târgu J., actele de executare fiind înaintate la data de 07.01.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat și reținut următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 din Cod proc civ "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".
Una din conditiile pentru a fi parte in procesul civil, alaturi de interes, capacitate procesuala si formularea unei pretentii, este calitatea procesuala (legitimatio ad causam), care presupune existente unei identitati intre persoana reclamantului si cel care este titular al dreptului afirmat (calitatea procesuala activa), precum si persoana paratului si cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecatii (calitatea procesuala pasiva), fiind necesar ca reclamantul sa justifice atat calitatea procesuala activa, cat si calitatea procesuala pasiva.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive este o exceptie de fond, absoluta si peremptorie, putand fi invocata din oficiu de instanta.
Pornind de la obiectul cererii supuse soluționării care este reprezentat contestație la executare împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 27.05.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 28.05.2014, a procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. DJ_ din 03.06.2014, dar si a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 13.06.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 20.06.2014, instanța de fond a reținut in ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. – Direcția R. Antifraudă Fiscală 4 Târgu J. în cererea având ca obiect contestație la executare împotriva procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/03.06.2014 invocată, că este intemeiata.
Instanța de fond a constatat că acest act de executare contestat in cauză, respectiv procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr._/03.06.2014 a fost emis de A.N.A.F.-Direcția R. a Finanțelor Publice C. si nu de A.N.A.F. – Direcția R. Antifraudă Fiscală 4 Târgu J..
In aceste condiții instanța apreciază întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei A.N.A.F. – Direcția R. Antifraudă Fiscală 4 Târgu J., in ceea ce privește contestația formulată împotriva acestui act de executare, urmând a o admite.
Pe fondul cauzei instanta de fond a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 129 din C.proc. fiscala măsurile asigurătorii se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente. Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare.
Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. Măsurile asigurătorii se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172 din C.proc. fiscala.
In prezenta cauza contestatoarea S.C. P. I. S.R.L. a formulat contestatie la executare impotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 27.05.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 28.05.2014, a procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. DJ_ din 03.06.2014, dar si a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 13.06.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 20.06.2014
Prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 27.05.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 28.05.2014 în baza prevederilor art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, s-a dispus instituirea unor astfel de măsuri pentru obligații fiscale estimate în sumă de 1.200.000 lei reprezentând impozit pe profit în sumă de 480.000 lei și TVA în sumă de 720.000 lei, cu privire la anumite bunuri mobile și imobile care sunt folosite in activitatea contestaoarei, respectiv asupra unor creante clienti si conturi de disponibilități și de depozite, emitandu-se ulterior a procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. DJ_ din 03.06.2014. S-a emis apoi decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 13.06.2014 înregistrată la DRAF Tg. J. sub nr._ din 20.06.2014 prin care s-a stabilit ca masura asiguratorie poprirea asiguratorie asupra conturilor bancare detinute de S.C. P. I. S.R.L.
Instanta de fond a apreciat ca in cauza nu se poate retine existenta vreunei cauze de nulitate absoluta a celor doua decizii contestate, iar pe parcursul intregii proceduri contestatoarea nu a facut in niciun fel dovada existentei vreunei alte situatii de fapt decat cea retinuta de organele de control care au dispus masurile contestate.
In cuprinsul celor doua decizii s-a menționat in mod expres faptul că, in temeiul art. 9 alin. 2 lit. d din O.G. nr. 92/2003, cand urmează să se ia măsuri de executare silită, nu este obligatorie audierea contribuabilului, organul fiscal apreciind că este o situație de excepție, care nu implică in mod necesar audierea contribuabilului. Este adevarat ca aceasta dispozitie este prevazuta pentru faza executarii, dar instanta de fond a apreciat ca textul indicat este valabil si aplicabil si in cazul dispunerii de masuri asiguratorii. Astfel, daca audierea nu este necesara (in situatia de exceptie) cand se valorifica bunurile in cadrul executarii, se poate considera ca aceasta poate fi considerata ca nefiind necesara nici cand doar se indisponibilizeaza bunurile ( principiul “ cine poate mai mult, poate si mai putin”).
Pe de alta parte instanta de fond a retinut ca ambele decizii contestate au fost motivate, in cuprinsul lor precizandu-se ca masurile asiguratorii dispuse au fost luate intrucat in urma controlului la punctul de vanzare cu ridicata al S.C. P. I. S.R.L. s-a constatat ca societatea a comercializat in cursul anilor 2013 – 2014 legume si fructe la preturi subevaluate, neanregistrand in totalitate veniturile realizate, fapt ce a determinat un prejudiciu bugetului statului.
Se are in vedere si faptul ca obligatiile fiscale identificate de inspectorii antifrauda fiscala au un cuantum foarte ridicat, iar prin conduita sa agentul economic verificat nu a dat asigurari ca aceste obligatii vor fi achitate, dar si sustinerea intimatei ANAF ca dupa inceperea controlului contestatoarea si-a instrainat bunuri din patrimoniu si si-a redus activitatea. Toate acestea sunt argumente solide care au stat, in mod corect, la formarea convingerii ca exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda sau sa isi risipeasca patrimoniul, ingreunand in mod considerabil recuperarea sumelor catre bugetul de stat si care au fost inscrise in cuprinsul deciziilor contestate.
Instanta de fond a mai retinut ca prin instituirea masurilor asiguratorii a avut loc o restrangere a dreptului de proprietate al contestatoarei asupra bunurilor asupra carora s-au dispus masurile asiguratorii, intrucat aceste masuri au ca scop indisponibilizarea acestor bunuri care nu mai pot fi instrainate de contestatoare (dar care raman in custodia contestatoarei si putand fi folosite in continuare de aceasta), insa aceste masuri au fost necesare pentru protejarea creantei identificate de organele de control ca fiind datorata bugetului de stat.
Pentru aceste considerente instanta de fond a respins contestatia la executare ca neantemeiata.
In ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii până la soluționarea contestației la executare, aceasta a fost respinsa ca rămasă fără obiect.
Vazand si dispozitiile art.1063 pct.4 N.C.P.Civ. instanta de fond a dispus eliberarea către contestatoarea S.C. P. I. S.R.L. a cauțiunii în cuantum de 14.700 lei consemnată la data de 07.01.2015, conform chitanței nr._/1 la CEC Bank și înregistrată în Registrul de valori al Judecătoriei C. sub nr. 419/V/2015, la data de 13.01.2015.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate, admiterea contestației așa cum a fost formulată și anularea actelor și formelor de executare.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu este obligatorie ascultarea contribuabilului și în cazul dispunerii măsurilor asiguratorii. Or, dimpotrivă, dispozițiile art. 9 alin. 1 Cpfisc sunt imperative și prevăd contrariul.
Măsurile au fost luate fără ascultarea contribuabilului, în condițiile în care, în cauză, nu era incidentă niciuna dintre situațiile de excepție enumerate de alin. 2 al art. 9 Cpfisc. Organul fiscal nu a motivat în niciun fel luarea măsurilor, neinvocând și nedovedind nicio situație concretă din care să rezulte că este îndeplinită condiția prevăzută de textul de lege, respectiv existența pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului contestatoarei, cu consecința periclitării sau îngreunării colectării.
Apelanta a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind dată cu interpretarea greșită a disp. Art. 129 și art. 142 Cpfisc, considerând că se pot indisponibiliza și bunurile folosite în activitatea ce constituie sursa de venit a subscrisei.
Apelanta a considerat că în mod greșit a constatat instanța de fond că nu a dat asigurări că obligațiile vor fi achitate. Această constatare nu are la bază documente contabile, ci doar note explicative date de reprezentanții unor agenți economici care au relații comerciale cu .> Organul de control antifraudă a stabilit în mod abuziv că societatea a vândut produse la prețuri subevaluate.
Apelanta a apreciat că pentru activitatea desfășurată nu sunt aplicabile disp. Art. 11 din legea 571/2003.
În drept au fost invocate disp. Art. 466 și urm Cpciv.
Intimata AJFP D. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului apreciind că în mod corect a respins instanța de fond contestația la executare.
Intimata ANAF a formulat de asemenea întâmpinare solicitând respingerea apelului întrucât prima instanță a pronunțat o sentință temeinică și legală.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat urmând a fi respins pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Unul dintre principiile care limitează regula caracterului devolutiv al apelului este tantum devolutum quantum apellantum, care este o cerință a principiului disponibilității aplicabil procesului civil, principiu ce se impune și în fața instanțelor de control judiciar, așadar și a instanței de apel.
Ca atare, conform principiului enunțat, instanța de apel, ca instanță de reformare, este chemată să cerceteze cauza doar prin raportare la motivele invocate în cererea de apel, neputându-se pronunța asupra altor motive de reformare neindicate în conținutul motivelor de apel, cu excepția motivelor de ordine publică.
În speță, Tribunalul nu a identificat existența unor motive de ordine publică și analizând motivele de reformare invocate de apelanți, le apreciază a fi neîntemeiate.
Motivele de reformare invocate de apelantă potrivit cărora au fost încălcate disp. art. 129 și art. 142 Cpfisc, sunt lipsite de fundament juridic.
Astfel, măsurile asiguratorii sunt mijloace care au drept scop indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului pentru a evita dispariția degradarea ori diminuarea activului patrimonial al debitorului, care astfel nu mai poate dispune de aceste bunuri.
Scopul popririi asiguratorii, reglementate de disp. art. 129 Cpfisc este de a indisponibiliza sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale datorate debitorului poprit de terțul poprit sau pe care acesta le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.
Spre deosebire de poprirea asiguratorie, executarea silită prin poprire este o formă de executare silită având drept scop aducerea la îndeplinire, prin constrângere, a obligațiilor rezultate dintr-un titlu executoriu.
Criticile apelantei potrivit cărora a fost încălcată ordinea executării silite, fiind indisponibilizate cu prioritate bunuri folosite în activitatea ce constituie sursa de venit a contestatoarei nu pot fi primite.
Prin măsurile asiguratorii instituite prin deciziile contestate s-au indisponibilizat doar sumele poprite și bunurile mobile individualizate, fără ca debitorul să fie deposedat de acestea ca efect al executării silite. Mai mult, bunurile mobile au fost lăsate în custodia reprezentantului legal al contribuabilului.
Cu privire la nerespectarea dreptului la apărare al contribuabilului, Tribunalul reține că acest se încadrează în drepturile fundamentale care sunt parte integrantă a principiilor generale de drept a căror respectare este asigurată de sistemul de drept românesc.
În temeiul acestui principiu, destinatarilor deciziilor care le afectează în mod sensibil interesele trebuie să li se dea posibilitatea de a-și face cunoscut în mod util punctul de vedere cu privire la elementele pe care administrația intenționează să își întemeieze decizia.
Pentru a se considera că beneficiarul acestui drept are posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în mod util, respectarea dreptului la apărare presupune ca administrația să ia cunoștință, cu toată atenția necesară, de observațiile persoanei vizate
Art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. prevede obligația organului fiscal de a-i asigura contribuabilului, înaintea luării deciziei, posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.
Cum însă acest drept nu este unul absolut, norma legală anterior menționată prevede și excepții, una dintre acestea fiind cea menționată de reprezentanții intimatei în cuprinsul actelor contestate.
Contrar interpretării apelantei, Tribunalul reține că situația de excepție reglementată de disp. art. 9 alin. 2 lit d Cpfisc, potrivit căreia nu mai subzistă obligația organului fiscal de a asculta contribuabilul atunci când urmează să se ia măsuri de executare, nu presupune existența unei executări silite în ființă ci iminența unei astfel de proceduri. Ca atare, inexistența la data luării măsurilor asiguratori a unui titlu de creanță sau a unui titlu executoriu nu prezintă relevanță juridică din perspectiva pretinsului drept încălcat atât timp cât măsuri de executare, cu certitudine, vor fi luate cu privire la contribuabil.
În acord cu prima instanță, Tribunalul apreciază că reprezentanții intimatei și-au îndeplinit obligația de a motiva deciziile contestate, necesitatea instituirii unor astfel de măsuri fiind determinată de conduita contribuabilului care și-a înstrăinat bunuri din patrimoniu și și-a redus activitatea.
În ceea ce privește criticile vizând temeiul de drept al stabilirii cuantumului sumelor estimate ca fiind datorate, Tribunalul apreciază că acestea exced cadrului instituit de contestația împotriva măsurilor asiguratorii, acestea putând constitui apărări împotriva actelor administrativ fiscale prin care s-ar institui în sarcina contribuabilului obligația de plată a acestora.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 cpciv, va păstra sentința contestată urmând a respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de apelanta contestatoare S.C. P. I. S.R.L. cu sediul în C., ., jud. D. prin administrator judiciar Casa de Insolvență GMC cu sediul procesual ales în C., ., jud D. împotriva sentinței civile nr. 504/2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ în contradictoriu cu intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice D.,, cu sediul în C., .. 1, jud. D., Direcția G. R. a Finanțelor Publice C.,, cu sediul în C., .. 1, jud. D., Direcția R. Antifraudă Fiscală Târgu J. cu sediul în Târgu J., ., jud. Gorj și Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, ., sector 5.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2015
Președinte, G. C. F. | Judecător, L. A. | |
Grefier, E. D. C. |
Red LA/18.12.2015
E.C. 03 Noiembrie 2015
J fond SM B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1720/2015. Tribunalul DOLJ | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1757/2015. Tribunalul... → |
|---|
