Pretenţii. Sentința nr. 2295/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2295/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 352/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 352/2015
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător L. A.
Grefier E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant S. M. CALAFAT împotriva sentinței civile nr. 2295/14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă M. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
- apelul este declarat și motivat în termen;
- au fost comunicate motivele de apel,
- nu s-a depus întâmpinare,
- se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
La data de 17.09.2014 reclamantul, S. M. Calafat, a chemat în judecată pârâta M. E. pentru a fi obligat la plata sumei de 671,10 reprezentânt servicii medicale pe care S. M. Calafat i le-a acordat în perioada 15.01._12 așa cum rezultă din Decontul de cheltuieli atașat la F.O. nr. 490/65, fără ca acesta să fie asigurat.
A solicitat ca prin hotărarea ce se va pronunța să se dispună actualizarea sumei datorate la data plății efective a debitului. A solicitat obligarea pârâtului la plata eventualelor cheltuieli de judecată făcute cu acest proces.
În fapt, S. M. Calafat a acordat servicii medicale pacientului M. E. în perioada 15.01._12 iar valoarea acestora este de 671.10 lei.
Conform dispozițiilor legale, internarea în spital se face pe baza biletului de trimitere eliberat de medicul de familie sau medicul specialist din ambulatoriu și a documentului care dovedește calitatea de asigurat a persoanei.
În România serviciile medicale nu sunt gratuite în mod absolut, gratuitatea este dată de înscrierea pacienților pe lista unui medic de familie și de plata contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate.
Conform dispozițiilor art. 219 din legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, asigurații au obligația să achite contribuția datorată fondului de sănătate și să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative care să ateste calitatea de asigurat.
Persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-legale și al bolilor cu potențial endemo-epidemic și cele prevăzute de Programul N. de imunizări, monitorizarea evoluției sarcinii și servicii de planificare familială, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul cadru și normele metodologice de aplicare a acestuia.
La data internării, pacientul nu a prezentat documente care să ateste calitatea de asigurat, iar pentru vindecare a beneficiat de servicii medicale.
Serviciile medicale acordate unei persoane neasigurate nu sunt decontate de către casa de asigurări de sănătate, fapt ce obligă spitalul să recupereze valoarea acestora de la persoana neasigurată.
Conform dispozițiilor legale "orice fapta a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara" și "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa".
Poate constitui faptă ilicită nu numai o acțiune dar și o omisiune, iar orice abținere de la îndeplinirea acelei activități sau de la săvârșirea acțiunii prevăzută de normele imperative ale legii constituie faptă ilicită, inacțiunea este faptă ilicită în toate cazurile cand legea prevede imperativ obligația unei persoane de a acționa într-un anumit fel, adică de a avea o conduită pozitivă, obligație care însă nu a fost respectată.
Solicită admiterea acțiunii, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 671,10 lei, actualizarea sumei la data plății efective a debitului și la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
La data de 26.06.2014 a fost notificat pacientul cu privire la obligația achitării serviciilor medicale de care a beneficiat.
În drept a invocat dispozițiile art. 1349 și nr. 1357 NCC.
În dovedirea acțiunii, solicită încuviințarea probei cu acte și interogatoriul pârâtei.
A depus la dosar Decontul de cheltuieli al pacientului, Notificarea nr. 4025/30.05.2014.
Prin sentința civilă nr.2295/14.11.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat a fost respinsă cererea formulată de reclamantul S. M. Calafat în contradictoriu cu pârâta M. E., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Pârâta a beneficiat de servicii medicale la secția Chirurgie-Ortopedie, în perioada 15.01._12, pentru diagnosticul Politraumatism postagresiune cu Fractură, iar cuantumul total al cheltuielilor a fost de 671.10 lei, conform decontului aflat la fila 3.
Din această sumă pârâta a platit suma de 100 lei.
Pretențiile au ca temei juridic instituția răspunderii civile delictuale, faptul ilicit invocat de către reclamantă fiind lipsa asigurării medicale, încălcându-se astfel obligația prevăzută de către art 219 din Legea 95/2006.
Prin faptă ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, se înțelege orice acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparține unei persoane.
Instanța consideră ca deși noțiunea de faptă ilicită, de care vorbește art 1357 din Codul Civil poate fi interpretată in sens extrem de larg, totuși, nicio asemenea interpretare nu ne poate conduce la concluzia ca o persoana care este internată in spital in lipsa calității de asigurat săvârșește o faptă ilicită in sensul Codului Civil.
Așadar, instanța a considerat că fapta ilicită invocată de reclamant ca temei al răspunderii civile delictuale nu există.
Instanța are in vedere ca potrivit art 220 din Legea 95/2006 persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale și al bolilor cu potențial endemo-epidemic și cele prevăzute în Programul național de imunizări, monitorizarea evoluției sarcinii și a lăuzei, servicii de planificare familială în condițiile art. 223, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru.
Potrivit art 64 alin 2 din acest Contract Cadru, prevăzut de HG 1389/2010 internarea in cazurile de urgență medico- chirurgicală se face și fară bilet de trimitere.
De asemenea, potrivit art.170 alin.1 din Legea nr.95/2006, orice spital are obligația de a acorda primul ajutor și asistență medicală de urgență oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critică. Urgența medicală, astfel cum este definită de art.86 al.1 lit.e din același act normativ, constă în accidentarea sau îmbolnăvirea acută, care necesită acordarea primului ajutor calificat și/sau a asistenței medicale de urgență, la unul sau mai multe niveluri de competență, după caz.
Starea de urgență medico-chirurgicala a fost motivul pentru care o persoana neasigurată
a beneficiat de internare și tratament, fapt ce reiese din diagnosticul Politraumatism postagresiune si Fractură, urgență care face parte din pachetul minimal de care beneficiază gratuit și pacienții neasigurați.
La momentul internării pârâtei cazurile de urgență medico- chirurgicală erau prevăzute de Ordinul 864/538 de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale in cadrul sistemului național de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011-2012.(Anexa 21)
Beneficiind de gratuitate, pârâta n-ar putea fi obligată la restituirea cheltuielilor cu serviciile medicale de care a beneficiat nici in temeiul îmbogațirii fară justă cauză, deoarece există obligația legala a acordării de servicii medicale in cazuri de urgență si pentru cei neasigurați.
Instanța are in vedere și art 313 din Legea 95/2006, text legal neinvocat de către reclamant in cerere, potrivit cu care:
(1)Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
(2)Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.
Prin urmare, cheltuielile facute de spital, in cazuri cum este cel de față, sunt decontate de către casa de asigurare de sănătate, dar spitalul are obligația recuperării acestora de la agresor, în temeiul articolului sus-menționat și restituirii acestora catre Casa de asigurare.
Prejudiciul invocat de reclamant aparține casei de asigurare, iar art 313 din Legea 95/2006 conferă calitate procesuală activă Spitalului Calafat in procesele ce au ca obiect recuperarea prejudiciului suferit de Casa de asigurare, dar recuperarea se face de la agresor.
Legea oferă deci posibilitatea recuperării prejudiciului cauzat de cheltuielile cu asistența medicală acordată pârâtei, prin chemarea in judecată a agresorului, in nici un caz a persoanei ce a suferit ..
Pentru aceste motive, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale față de pârâta, lipsind fapta ilicită, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. M. Calafat, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamantul arată că la data de 1 7.09.2014 am chemat in judecata pe M. E. pentru a fl obligata la plata sumei de 571,10 lei. reprezentând servicii medicale de care a beneficiat in perioada 15.01._12, fără sa aibă calitatea de asigurata. Prin acordarea de servicii medicale unei persoane neasigurate, in patrimoniul spitalului s-a produs un prejudiciu care trebuie recuperat.
Intimata-parata nu a formulat întâmpinare, dar la data de 05.11.2014 s-a prezentat la spital si a achitat suma de 100,0 lei din debitul inițial de 671,0 lei.
Conform dispozițiilor art. 219 din Legea 95 / 2006 privind reforma in domeniul sănătății, asigurații au obligația sa achite contribuția datorata fondului de sănătate si sa prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative care sa ateste calitatea de asigurat si internarea în spital se face pe baza biletului de trimitere eliberat de medicul de familie sau medicul specialist din ambulatoriu (in cazurile de urgenta nu este necesar biletul de trimitere) și a documentului care dovedește calitatea de asigurat a persoanei.
Persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgentelor medico-chirurgicale (consult și tratament )si al bolilor cu potențial endemo-epidemic(de exemplu TBC) si cele prevăzute în Programul N. de imunizări, monitorizarea evoluției sarcinii si servicii de planificare familială, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin Contractul-cadru si normele metodologice de aplicare a acestuia.
La data internării, pacientul nu a prezentat documente care sa ateste calitatea de asigurat, iar pentru vindecare a beneficiat de servicii medicale.
Serviciile medicale acordate unei persoane neasigurate nu sunt decontate de către casa de asigurări de sănătate, fapt ce obliga spitalul sa recupereze valoarea acestora de la persoana neasigurată
Persoanele care nu realizează venituri si nu se încadrează in categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata contribuției, pentru a dobândi calitatea de asigurat, au obligația plații contribuției individuale lunare de asigurări sociale de sănătate.
Pretențiile spitalului au ca temei juridic instituția răspunderii civile delictuale, iar fapta ilicita consta in aceea de a nu fi plătit contribuția datorata fondului de sănătate si de a nu fi prezentat documentele justificative care sa atest calitatea de asigurat.
Conform dispozițiilor legale „Orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara " și "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa. "
Poate constitui faptă ilicită nu numai o acțiune, dar și o omisiune, iar orice abținere de la îndeplinirea acelei activități sau de la săvârșirea acțiunii prevăzută de normele imperative ale legii constituie faptă ilicită, inacțiunea este faptă ilicită în toate cazurile când legea prevede imperativ obligația unei persoane de a acționa într-un anumit fel, adică de a avea o conduită pozitivă, obligație care însă nu a fost respectată.
Obliga la reparatiuni nu numai fapta săvârșita cu intenție, dar si fapta săvârșită din culpa. Legea opune "greșelii intenționate", imprudență și neglijență.
Culpa prin imprudenta va exista atunci când, autorul prevede posibilitatea producerii rezultatului păgubitor al faptei ilicite, dar considera in mod nejustificat ca el nu se va produce.
Culpa prin neglijenta exista atunci când autorul faptei nu prevede rezultatul conduitei sale, deși avea obligația si posibilitatea sa-l prevadă.
Gravitatea culpei nu are nici o influenta asupra răspunderii civile delictuale, in dreptul nostru. Obligația de reparațiune va exista indiferent daca la temelia faptei ilicite se va afla dolul sau culpa, cu toate gradele ei.
În mod greșit prima instanță a respins cererea formulata de către spital apreciind ca nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Reclamantul arată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și anume existența unui prejudiciu constând in valoarea serviciilor medicale de care a beneficiat intimata-parata, servicii care nu au fost decontate de către casa de asigurări,existența unei fapte ilicite care consta in aceea de a nu fi plătit contribuția datorata fondului de sănătate si de a nu fi prezentat documentele justificative care sa atest calitatea de asigurat,existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, în sensul că acea faptă a intimatei-parate a provocat acel prejudiciu;existența vinovăției, răspunderea civilă delictuală se angajează și pentru cea mai ușoară culpă, adică și pentru neglijență si anume aceea de a nu se fi asigurata pentru sănătate.
Reclamantul arată că au fost interpretate eronat dispozițiile art.220, 223, 170 alin 1 din Legea nr. 95 / 2006 privind reforma in domeniul sănătății, art. 64 alin.2 din Contractul cadru aprobat prin H.G. 1389 / 2010.
Potrivit art.223 din Legea nr. 95/2006 se refera la acordarea serviciilor medicale profilactice asiguratilor. Acest articol nu se aplica in aceasta cauza.
Art.220 prevede ca persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de
servicii medicale numai in cazul urgentelor medico-chirurgicale, in cadrul unui pachet minimal de servicii medicale.
Art. 170 alin.l prevede ca orice spital (1) Orice spital are obligația de a acorda primul
ajutor și asistență medicală de urgență oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critică. După stabilizarea funcțiilor vitale, spitalul va asigura, după caz, transportul obligatoriu medicalizat la o altă unitate medico-sanitară de profil.
Art. 86 din Legea nr.95/2006 da următoarele definiții: " în înțelesul prezentului titlu, în sistemul național de servicii medicale de urgență și de prim ajutor calificat, termenii și noțiunile folosite au următoarea semnificație:d) asistență medicală de urgență - ansamblul de măsuri diagnostice și terapeutice întreprinse de către personal medical calificat. Ea poate fi acordată la diferite niveluri de către medici și asistenți medicali cu diferite grade de pregătire;
e) urgență medicală - accidentarea sau îmbolnăvirea acută, care necesită acordarea primului ajutor calificat și/sau a asistenței medicale de urgență, la unul sau mai multe niveluri de competență, după caz. Ea poate fi urgență cu pericol vital, unde este necesară/sunt necesare una sau mai multe resurse de intervenție în faza prespitalicească, continuând îngrijirile într-un spital local, județean ori regional, sau urgență fără pericol, g)primul ajutor de bază efectuarea unor acțiuni salvatoare de viață unor persoane care au suferit o accidentare sau îmbolnăvire acută, de către persoane fără pregătire medicală, fără utilizarea unor echipamente specifice acestui scop. Primul ajutor de bază se acordă de orice persoană instruită în acest sens sau de persoane fără instruire, la indicațiile personalului din dispeceratele de urgență; h)primul ajutor calificat - efectuarea unor acțiuni salvatoare de viață unor persoane care au suferit o accidentare sau îmbolnăvire acută, de către personal paramedical care a urmat cursuri speciale de formare și care are în dotare echipamentele specifice acestui scop, inclusiv defibrilatoare semiautomate, funcționând sub formă de echipe de prim ajutor într-un cadru instituționalizat;
Potrivit art. 91 din lege Asistența medicală publică de urgență în faza prespitalicească este asigurată de serviciile de ambulanță județene și de cel al municipiului București, precum și de echipajele integrate ale Serviciilor mobile de urgență, reanimare și descarcerare (SMURD), aflate în structura inspectoratelor pentru situații de urgență, a autorităților publice locale și a spitalelor județene și regionale.
Personalul medical, precum și personalul nemedical - ambulanțieri, pompieri și conducători auto -din cadrul echipajelor care participă la acordarea asistenței medicale publice de urgență în faza prespitalicească vor fi pregătite în centre de formare acreditate și autorizate de Ministerul Sănătății Publice.
Potrivit art. 92 din lege Acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului. Aceasta va include și misiunile de salvare aeriană și navală.
Acordarea asistenței medicale publice de urgență nu poate avea un scop comercial.
Asistența medicală de urgență în prespital va fi organizată astfel încât timpul maxim de sosire la locul intervenției de la apelul de urgență să nu depășească:15 minute, pentru echipajele de urgență sau de terapie intensivă, în zonele urbane, la cel puțin 90% din cazurile de urgență:20 de minute, pentru echipajele de urgență sau de terapie intensivă, în zonele rurale, la cel puțin 75% din cazurile de urgență.
Potrivit art. 101 (6) din lege: Spitalele municipale și orășenești pot avea compartimente de primire a urgențelor sau camere de reanimare în zonele de recepție a urgențelor, acestea urmând a fi deservite de personalul de gardă din spital și/sau de medici de urgență special angajați.
Potrivit art. 65(3) din Contractul cadru aprobat prin H.G. nr. 1389/2010 prevede următoarele: Cheltuielile ocazionate de activitățile desfășurate în camerele de gardă și în structurile de urgență din cadrul spitalelor, altele decât spitalele de urgență, pentru cazurile care sunt internate prin spitalizare continuă sunt cuprinse în structura tarifului pe caz rezolvat.
Cazurile pentru care se acordă servicii medicale în aceste structuri din cadrul spitalelor sunt considerate cazuri rezolvate în regim de spitalizare de zi numai pentru cazurile neinternate prin spitalizare continuă și sunt contractate distinct și decontate prin tarif/caz rezolvat. Sumele contractate pentru cazurile rezolvate în regim de spitalizare de zi în cadrul acestor structuri se evidențiază distinct în contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești încheiat cu casa de asigurări de sănătate.
Conform dispozițiilor legale arătate mai sus, intimata-parata a beneficiat de servicii medicale de urgenta gratuite, acordate de către spital prin C. de Primire U. prin personalul de garda, iar valoarea acestora nu a intrat in decontul de cheltuieli.
Potrivit dispozițiilor Ordinul MS nr. 1100/2005 Decontul de cheltuieli se întocmește pentru pacienții internați in secțiile sau compartimentele spitalelor, si nu pacienților cărora li se acorda servicii medicale de urgenta in compartimentele de primiri urgente ale spitalelor, astfel:
Potrivit art. 3. - (I) Pentru stabilirea sumei din decontul de cheltuieli pentru fiecare bolnav externat, unitatea sanitara calculează:a) tariful pe zi de spitalizare pe secție/compartiment din structura proprie, exclusiv contravaloarea medicamentelor, materialelor sanitare sau prestațiilor care se pot identifica la nivel de pacient si
evidenția distinct pe decont; b)numărul de zile de spitalizare realizate pe caz externat;c) contravaloarea consumabilelor - medicamente, materiale sanitare sau prestații care nu sunt comune si se pot identifica si cuantifica la nivel de pacient: medicamente, inclusiv cele din programe;materiale sanitare, inclusiv cele din programe;analize de laborator; alte investigații;alocația de hrana; d) tariful pe zi de spitalizare prevăzut la lit. a) se stabilește anual, urmând sa se modifice, daca este cazul, o data pe trimestru.
Solicită admiterea apelul, schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare in judecata si sa dispuneți obligarea intimatei-parate la plata sumei de 571,10 lei despăgubiri care S. M. Calafat, suma actualizata cu indicele de inflație pana la data achitării debitului.
In drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 466 N.C.P.C.
Deliberând asupra apelului, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 220 din Legea nr.95/2006: "Persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale și al bolilor cu potențial endemo-epidemic și cele prevăzute în Programul național de imunizări, monitorizarea evoluției sarcinii și a lăuzei, servicii de planificare familială în condițiile art. 223, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru.”
Conform art. 66 din HG nr. 262/2010 act normativ ce reglementează contractul - cadru pentru anul 2010 contract la care face trimitere art. 220 din lege: „2) În situația în care pacientul nu poate dovedi calitatea de asigurat, spitalul acordă serviciile medicale de urgență necesare, având obligația să evalueze situația medicală a pacientului și să externeze pacientul dacă starea de sănătate a acestuia nu mai reprezintă urgență; la solicitarea pacientului care nu are calitatea de asigurat, se poate continua internarea, cu suportarea cheltuielilor aferente serviciilor medicale de către acesta; spitalul are obligația de a anunța casa de asigurări de sănătate cu care a încheiat contract de furnizare de servicii medicale despre internarea acestor pacienți, lunar, printr-un centralizator separat, cu justificarea medicală a internării de urgență; în această situație, casele de asigurări de sănătate decontează spitalului contravaloarea serviciilor medicale în condițiile stabilite prin norme.”
Rezultă din economia dispozițiilor legale mai sus menționate că persoanele neasigurate beneficiază gratuit de un pachet minimal de servicii medicale conform art. 220 din lege și art. 66 alineat 2 din HG nr. 262/2010.
În măsura în care acordarea asistenței medicale de urgență nu ar fi gratuită, ci costul acesteia ar trebui suportat de pacient, nu s-ar mai justifica menționarea, în chiar cuprinsul dispozițiilor art. 66 din HG nr. 262/2010 a faptului că „ la solicitarea pacientului care nu are calitatea de asigurat, se poate continua internarea, cu suportarea cheltuielilor aferente serviciilor medicale de către acesta”, după cum nu s-ar explica nici obligația furnizorului de servicii de a justifica medical casei de asigurări care face decontarea starea de urgență ce a necesitat internarea.
Prin urmare, după încetarea stării de urgență, la cererea pacientului se poate continua internarea, iar în măsura în care aceasta cerere este urmată și de prestarea serviciilor medicale de furnizor, se realizează un contract de prestări servicii medicale.
Cererea pacientului de prestare a unor anumite servicii medicale, cunoscând caracterul pecuniar al serviciilor urmată de acceptarea de către furnizor a cererii și de continuarea internării, realizează practic acordul de voință în sensul încheierii contractului de prestări servicii medicale.
În acest context, dacă după externare, pacientul refuză să își execute obligația de plată a serviciilor medicale ce i-au fost prestate dincolo de starea de urgență, furnizorul are la îndemână o acțiune în răspundere contractuală împotriva pacientului, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 220 (care limitează gratuitatea la cazurile expres determinate), art. 66 din HG nr. 262/2010 – încheierea contractului și pe dispozițiile art. 969, art. 1073 – 1082 cod civil – neexecutarea contractului.
În speță, din ansamblul probator administrat, intimata-pârâtă, neasigurată, a fost victima unei agresiuni, fiind internată în regim de urgență, la Secția Chirurgie din cadrul Spitalului Calafat, cu un diagnostic constând în politraumatism postagresiune (f 3 dosar fond).
Îngrijirile medicale de care a beneficiat pârâta-intimată nu au depășit situația îngrijirilor medicale generate de starea de urgență, având în vedere că aceasta a fost internată în spital pe o perioadă de 2 zile (15.01._12), putând astfel beneficia, conform considerentelor mai sus menționate, și un pacient neasigurat, așa cum este pârâta în speța de față. În mod corect instanța de fond a reținut că, în condițiile în care pârâta a fost victima unei agresiunii, Legea 95/2006 deschide calea recuperării cheltuielilor de spitalizare de la agresor.
Având în vedere argumentele expuse, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant S. M. CALAFAT, cont RO 61TREZ 2935041XXX000093 deschis la Trezoreria Calafat, cu sediul in Calafat, ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 2295/14.11.2014 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă M. E., CNP_, domiciliată în comuna Basarabi, ., jud D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2015.
Președinte, G. C. F. | Judecător, L. A. | |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.F.M./4 ex.
Jud.fond.S.N.N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 347/2015. Tribunalul DOLJ | Uzucapiune. Sentința nr. 9640/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
