Contestaţie la executare. Decizia nr. 347/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 347/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 347/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 347/2015
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător V. F.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea apelului declarat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI DIN ROMÂNIA SA-DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. în contradictoriu cu contestatoarea ., împotriva sentinței civile nr. 9839 din 09 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata contestatoare rep. de av. F. A. lipsind apelanta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constată că la filele 5,6 din dosar se află motive de apel ce privesc un alt dosar respectiv dosarul cu nr._/215/2014 și dispune detașarea acestor motive de apel și înaintarea la Judecătoria C. cu o copie a plicului aflat la fila 7 din dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe apel.
Av. F. A. pentru intimata contestatoare solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
La data de 14.01.2014 contestatoarea . formulat contestație executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1722/D/2013 al B. M. C. I. solicitând, în contradictoriu cu intimata C. națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul nr. 1722/D/2013 ( somația emisă la data de 19.12.2013 și comunicată prin poștă la data de 30.01.2014 în dosarul de executare nr. 1722/D/2013 B. M. C. I., adresele de înființare a popririi emise la data de 12.11.2013, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 1722/D/2013 emisă la data de 04.10.2013.
A solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea in fapt, contestatoarea a arătat că, prin procesul verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/19.09.2011 a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 125 lei pentru săvârșirea unei fapte contravenționale produsă la data de 22.03.2011 în județul Dâmbovița, Autostrada A 1 km 70 plus 460 m.
Se arata ca, prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 1722/D/04.10.2013 s-au stabilit de către executorul judecătoresc cheltuieli de executare în cuantum de 401,04 lei aferente recuperării debitului de 121, 29 lei așa cum se regăsește înscris în somația emisa și că înțelege sa conteste cuantumul cheltuielilor de executare întrucât onorariul executorului judecătoresc în cuantumul defalcat de 15,04 lei reprezentând onorariu executor, respectiv 248 lei reprezentând onorariu consultanță executare este nelegal deoarece sunt încălcate dispozițiile imperative ale Ord nr. 2550/2006 potrivit cărora, la pct. 4 lit. a, onorariu pentru recuperarea debitului prin poprire pentru creanțe în valoare de până la 500 lei inclusiv onorariu minim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, chiar daca pct.14 din același ordin invocat prevede pentru consultanta în legătura cu constituirea actelor execuționale un onorariu între 20 si 200 lei, onorariu stabilit este stabilit peste limita maxima prevăzuta.
Se susține că, raportat la onorariul stabilit de executorul judecătoresc acela de 15,04 plus 248 lei onorariu consultanta, este evident ca acesta este peste limita maxima admisa de lege, respectiv Ordinul nr. 2550/2006 și că, în aceste condiții, interesele contestatorului sunt grav prejudiciate prin sporirea nelegala a sumei pe care o are de achitat, aceea de 121,29 lei.
Solicită anularea încheierii prin care s-a încuviințat executarea silita a procesului-verbal de constatare a contravenției având în vederea faptul ca în conținutul dispozitivului încheierii nr. 8229/25.06.2013 pronunțata de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013, sediul debitoarei .. nu este indicat, iar în acest context solicit sa dispună anularea încheierii nr. 8229/25.06.2013.
Raportat la dispozițiile art. 712 alin. 2 C. Proc. civ., s-a arătat că formulează apărări de fond și împotriva titlului executoriu - procesul-verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/19.09.2011 prin care a fost sancționat cu amenda contravenționala în cuantum de 125 lei pentru săvârșirea unei fapte contravenționale produsa la data de 22.03.2011 în jud. Dâmbovita, Autostrada Al km 70+460 m.
Susține că, având în vedere dispozițiile art. 14 si art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii, iar, așa cum reiese din conținutul procesului verbal, fapta a fost săvârșita la data de 22.03.2011, iar procesul verbal a fost întocmit la data de 19.09.2011, iar comunicarea procesului verbal - conform dovezii anexate la dosar - s-a făcut la data de 27.09.2011 la o alta adresa decât sediul ..
Procesul Verbal cuprinde adresa corecta a sediului de la data întocmirii acestuia si anume: Mim. C., ., .. D., însa comunicarea s-a făcut la data de 27.09.2011 la o adresa eronata: Mun. C., ., ..l, ., adresa care nu are nicio legătura cu societatea contestatoare, aspecte care atrage prescripția executării contravenționale aplicate si anularea actelor de executare care sunt lovite de nulitate.
În drept, se invocă dispozițiile art. 711 și următoarele C.pr.civ și ale Ordinului nr 2559/2006.
La data de 27.02.2014, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a depus întâmpinare la contestația la executare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, a invocat prevederile art. 39, alin. (4) al OG 2/2001 care prevede că "împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, in condițiile legii" dar nu se poate cere anularea procesului verbal, deoarece acest lucru este reglementat de Art. 31. alin. (1) al aceleiași legi "împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia".
În fapt, s-a susținut că, în data de 22.03.2011, autovehiculul cu numerele de înmatriculare_ aparținând debitoarei ., cu sediul in ., .. C., Jud. D., CUI RO_ a fost depistat utilizând rețeaua de drumuri naționale fără a poseda rovinieta valabila.
Autovehiculul face parte din categoria autovehiculelor pentru care trebuie achitat tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, excepțiile sunt clar reglementate în legislația în vigoare.
În conformitate cu prevederile OUG 15/2002, art. 7 " Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și deținerea rovinietei valabile revine în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare, în documentele vamale sau în alte documente oficiale, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului".
P.V.C.C. a fost întocmit respectând prevederile OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare .
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statala pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedura speciala prevăzuta de un act normative, respectiv OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, astfel ca se bucura de prezumția de autenticitate si veridicitate.
Contravenientul a avut la dispoziție 15 zile de la comunicarea PVCC sa faca plângere la PVCC, dar nu si-a exercitat acest drept, astfel contravenientul a devenit debitor al D.R.D.P. C., având obligația de a achita contravaloarea amenzii.
Deoarece tariful de despăgubire in valoare de 28 euro prevăzut in înștiințarea de plata din PVCC se face venit la CNADNR SA, pentru aceasta suma s-a demarat procedura executării silite.
PVCC neatacat in termen de 15 zile de la comunicare constituie potrivit legii titlu executoriu fara investire sau vreo alta formalitate din punct de vedere al amenzii.
Cu privire la cheltuielile de executare, solicită să se rețină faptul ca Procesul-Verbal de cheltuieli a fost încheiat în mod legal de către executorul judecătoresc, respectând prevederile Ordinului nr 2550/C/14.11.2006.
De asemenea, conform art 39 alin I din legea 188/2000 „executorii judecătorești au dreptul pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministrul justiției cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești."
Solicită să se ia in considerare faptul ca controlul judiciar efectuat de către Instanța de Judecata in ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc este limitat doar la verificarea încadrării acestuia in limitele prevăzute de legiuitor, iar nu de aprecierea asupra concordantei acestuia cu valoarea pricinii si munca îndeplinită de executor- dispoziție legala prevăzuta de art 451 alin 2 Cod Proc Civ - ce reglementează dreptul judecătorului de a reduce onorariul avocatului, in situația in care acesta este excesiv de mare in raport cu munca îndeplinită, neputând fi extinsa la mai multe situații, aceasta norma fiind de stricta aplicare.
Astfel, potrivit art 399 Cod Procedura Civila, împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație la executare de către cei interesați sau vătămați prin executare. In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătorească, se pot invoca in contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o cale de atac.
Conform dispozițiilor legale menționate, prin procedura contestației la executare se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, in cazul când acesta nu este o hotărâre data de o instanța judecătoreasca sau alt organ jurisdicțional, daca pentru contestarea lui nu există o lată procedură prevăzută de lege.
In speța, pentru desființarea titlului executoriu contestatorul avea la dispoziție alta cale de atac, respectiv plângerea contravenționala împotriva procesului-verbal de contravenție.
A solicitat să se aibă in vedere faptul ca au fost respectate prevederile legale ale art 371 indice 1 alin (3) C.P.C. Astfel, debitorul datorează atat contravaloarea tarifului de despăgubire, precum si a cheltuielilor de executare.
În drept cererea a fost intemeiata pe dispozițiile art. 205 - 208 N.C..
La data de 16.04.2014, contestatoarea a depus precizare a cererii introductive prin care a aratat că înțelege să conteste și următoarele acte de executare întocmite în dosarul nr. 1722/D/2013 al B. M. și Asociații: înființare poprire nr. 1722/D/2012 emisă la data de 21.03.2014, somație nr. 1722/D/2012 emisă la data de 07.04.2014.
Prin sentința civilă nr.9839/29.07.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea ., au fost anulate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr.1722/D/2013 al B. M. C. I. și a fost obligată intimata către contestator la plata sumei de 581,68 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin procesul verbal de contravenție . 11 nr._/19.09.2011 contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 125 lei pentru săvârșirea unei fapte contravenționale produsă la data de 22.03.2011 în județul Dâmbovița, Autostrada A 1 km 70 plus 460 m.
Totodată s-a stabilit în sarcina sa obligația de a achita tariful de despăgubire de 28 euro în contul D.R.D.P. și că, întrucât contestatorul nu a achitat tariful de despăgubire de 28 euro, intimata CNADNR SA a formulat cerere de executare silită, întocmindu-se dosarul de executare nr.1722/D/2013 al B. M. C. I..
La data de 04.10.2013 s-a întocmit procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, prin care au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 401,04 lei aferente recuperării debitului de 121, 29 lei si, la aceeași dată contestatorul a fost somat să achite suma de 522.33 lei compusă din 121,29 lei debit și 401,04 lei cheltuieli de executare și s-a emis și înștiințare poprire.
Instanța a constatta că, potrivit art 25 alin 2 din OG 2/2001 comunicarea procesului-verbal se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia, iar potrivit art 27 din OG 2/2001 comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Prin Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, ca consecință în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art 27 teza I, raportat la art 14 alin 1, art 25 alin 2 și art 31 alin 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare a stabilit că: " modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal ".
În cauză, procesul-verbal nu a fost comunicat prin poștă ci direct prin afișare la domiciliul contravenientului .
Ca urmare, instanța a apreciat că procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat legal, în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, .
Potrivit art 14 alin 1 din OG 2/2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Potrivit art. 711 N.C.PR.CIV. împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Având în vedere această situație de fapt și de drept instanța a constatat întemeiată contestația la executare urmând ca în baza art. 719 N.C.Pr. Civ. să o admită și să anuleze actele de executare efectuate în dosarul de executare nr.1722/D/2013 al B. M. C. I..
În baza art. 453 N.C.Pr.Civ a obligat intimata către contestator la plata sumei de 581,68 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri din România SA -Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului se arată că titlului executoriu - procesul verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/19.09.2011 nu-i sunt aplicabile prevederile art. 14 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Apelanta menționează că, în cauză, s-a procedat la executarea silită a tarifului de despăgubire în cuantum de 28 de euro stabilit în conformitate cu prevederile art. 23 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora, în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat p pagubă, există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal și a dispozițiilor art. 8 alin.3 din O.G. nr.2/2012.
Apelanta arată că nu este vorba despre executarea unei sancțiuni contravenționale, ci despre executarea unei despăgubiri și consideră că excepția prescripției executării tarifului de despăgubire este neîntemeiată, nefiind împlinit termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită de 3 ani prevăzută de art. 705 alin.1 C.pr.civ.
Potrivit art. 712 alin.2 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În ceea ce privește interpretarea instanței potrivit căreia procesul-verbal trebuia comunicat în conformitate cu dispozițiile Deciziei nr.10/10 iunie 2013 este falsă, deoarece comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției a fost anterioară publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr.10/2013 a Î.C.C.J., moment în care aceasta devine obligatorie pentru toate instanțelor de judecată.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 - 482 C.pr.civ.
Deliberând asupra apelului, în raport cu motivele invocate, Tribunalul constat ca acesta este nefondat din considerentele ce succed:
Contestatoarea a învestit instanța cu o contestație la executare in care a criticat și necomunicarea titlului executoriu, reprezentat de procesul verbal de contravenție in termenul legal
Este adevărat că plângerea contravențională este calea de atac împotriva procesul-verbal de constatare a contravenției pentru eventualele vicii existente la momentul întocmirii sale, dar prin contestația la executare, se poate invoca ineficiența sau caducitatea procesului-verbal pentru cauze posterioare emiterii sale.
Examinarea prescripției executării sancțiunii aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenției poate fi efectuată numai în ipoteza declanșării executării silite, căci numai atunci debitorul-contravenient are interesul să invoce această împrejurare.
În speță, prin contestația la executare nu s-au formulat apărări de fond cu privire la conținutul procesului-verbal contravențional, așa cum greșit se susține în apel ci s-a invocat neregularitatea formelor de executare în considerarea împrejurării că s-a împlinit termenul de executare a sancțiunii contravenționale prin nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru comunicarea procesului-verbal contravențional.
Apelanta a arătat ca titlului executoriu nu-i sunt aplicabile prevederilor art.14 alin.1 din OUG nr.2/2001 deoarece ceea ce se executa silit este tariful de despăgubire. În ceea ce privește tariful de despăgubire, instanța constată că, potrivit legii în vigoare la momentul încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției acesta se aplica o dată cu amenda contravențională persoanelor care nu achitaseră taxa de drum, având natura juridică a unei sancțiuni suplimentare.
Pe cale de consecință, fiind aplicat o dată cu amenda contravențională, prin același document constatator, în mod evident se supune acelorași reguli privind prescrierea exercitării ca cele din cazul amenzii contravenționale.
Apelanta a mai invocat și interpretarea falsă a deciziei nr 10/2013 a ICCJ de către instanța de fond deoarece comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției a fost anterioară publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr.10/2013 a ÎCCJ, moment în care aceasta devine obligatorie pentru toate instanțelor de judecată.
Susținerile apelantei sus menționate sunt fondate, prima instanță neputând verifica procedura de comunicare a procesului-verbal contestat prin prisma statuărilor din această decizie întrucât a fost pronunțată ulterior datei de comunicare a procesului-verbal.
În acest sens, o componentă a principiului securității juridice și preeminenței dreptului, o constituie neretroactivitatea legii, potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor care se ivesc în practică după ., iar nu și situațiilor anterioare.
Cu toate acestea, soluția primei instanțe rămâne valabilă în ceea ce privește constatarea ca prescrisă a executării sancțiunii contravenționale. Tribunalul constata ca procedura de comunicare a procesului verbal de contraventie nu a fost respectata in totalitate, astfel cum impun prevederile art 27 din OG 2/2001, in sensul ca afișarea, ca variantă de comunicare a procesului-verbal, este subsidiară comunicării prin poștă cu scrisoare recomandata.
Or, în cauză, tribunalul constată că procesul-verbal de contraventie nu a fost comunicat prin poștă intimatei, agentul constatator procedand direct la comunicarea prin afișare conform procesului verbal de afisare din data de 27.09.2011 (f 47 dosar fond).
În aceste condiții, afișarea procesului-verbal nu poate fi considerată ca o comunicare valabilă, de natură a asigura contravenientului posibilitatea cunoașterii efective a actului încheiat. Având în vedere aceste considerente, Tribunalul, în baza art.480 alin.1 NCPC va respinge ca nefondat apelul declarat.
Față de soluția pronunțată, în considerarea art.453 alin.1 NCPC, conform căruia "partea care pierde procesul va fi obligat, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Tribunalul va obliga apelanta la plata către intimată a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI DIN ROMÂNIA SA-DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul în C., ..17, județul D., cont bancar nr.26 RNCB_0001 deschia la BCR C., având CUI_ și J 40/552/15.01.2014, în contradictoriu cu contestatoarea ., cu sediul procesual ales în C. la SCPA S. și P. SCA- ., județul D.,împotriva sentinței civile nr. 9839 din 09 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă apelanta către intimată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2015.
Președinte, M. N. | Judecător, V. F. | |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.V.F.
Tehn.F.Mși VF
4 ex./06 03 2015
Jud.fond.M.D.M.
| ← Evacuare. Decizia nr. 362/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 2295/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
