Evacuare. Decizia nr. 362/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 362/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 362/2015
Dosar nr._ -evacuare-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 362/2015
Ședința publică din data de 23 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. P.
Judecător: D. G.
Grefier: E. D. C.
Pe rol se află judecarea apelurilor formulate de către apelanții-pârâți I. N., I. A. N., I. V. și I. A. și apelanta-reclamantă R. C., împotriva sentinței civile nr. 5620/16.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul cu nr._, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta-reclamantă R. C., prin consilier juridic M. L., care depune delegație la dosarul cauzei și apelanții-pârâți, prin avocat S. P. cu împuternicire avocațială aflată la fila 7 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că au sosit relațiile solicitate de la Judecătoria C..
Instanța, în raport de relațiile comunicate de către Judecătoria C., constată că apelul formulat de apelanta-reclamantă este declarat și motivat în termenul legal.
Apelanta-reclamantă R. C., prin consilier juridic M. L., depune la dosarul cauzei adresa nr._/30.09.2011 emisă de Primăria Municipiului C.. Învederează că a comunicat adresa către apelanții-pârâți, prin avocat S. P..
Apelanții-pârâți, prin avocat S. P., având cuvântul, învederează că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru observarea înscrisurilor ce le-au fost comunicate în ședință publică la acest termen de judecată.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării apelului declarat de apelanții-pârâți, în raport de dispozițiile art. 1041 aliniatul 5 Noul Cod procedură civilă și acordă cuvântul și cu privire la apelul formulat de către apelanta-reclamantă.
Apelanta-reclamantă R., prin consilier juridic M. L., având cuvântul, solicită admiterea apelului și casarea în parte a sentinței apelate și, pe fond, admiterea cererii de evacuare din spațiul ocupat de pârâți fără drept.
Apelanții-pârâți, prin avocat S. P., având cuvântul, învederează că apelul a fost comunicat la data de 06.06.2014 și a fost declarat la data de 16.06.2014, deci apelul este declarat în termen. Solicită respingerea excepției tardivității apelului. În ceea ce privește apelul formulat de apelanta-reclamantă R. solicită respingerea acestuia, având în vedere că hotărârea Consiliului Local C. nu afectează valabilitatea contractului de închiriere și a actului adițional întrucât, la data încheierii acestuia, respectiv, 27.07.2007, R. C. era abilitată legal în acest sens, respectiv de a încheia contracte de închiriere.
În ceea privește apelul formulat de aceștia solicită admiterea apelului întrucât Judecătoria C. nu s-a pronunțat cu privire la cererea reconvențională prin care a solicitat obligarea R. C. să avizeze vânzarea apartamentului în care aceștia locuiesc și obligarea la restituirea sumei de 258 lei, reprezentând taxa de timbru și a sumei de 30 lei pentru mediere. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Instanța, în raport de dispozițiile art. 445 Noul Cod procedură civilă, pune în discuția părților admisibilitatea apelului formulat de către apelanții-pârâți.
Apelanții-pârâți, prin avocat S. P., având cuvântul, învederează că apelul este admisibil.
Apelanta-reclamantă R., prin consilier juridic M. L., având cuvântul, învederează că apelul este inadmisibil.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 04.12.2013, sub nr._, reclamanta R. C. a chemat în judecată pe pârâții I. N., I. A. N., I. V. și I. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună evacuarea acestora din spațiul cu destinația de locuința situat in C., .. 3, .. 1, . îl ocupa fără drept si obligarea pârâților la plata sumei de 1050, 72 lei, reprezentând contravaloare folosință locuință pentru perioada octombrie 2012- mai 2013, la care se adăugă dobânda legala pentru fiecare zi de întârziere, calculata de la data promovării cererii de chemare in judecata până la data plătii efective a debitului, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, s-a arătat ca, la data de 20.09.1999, între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 2002 pentru locuința situata in C., .. 3, .. 1, . proprietar este Municipiul C., spațiu in care pârâtul locuiește împreună cu membrii familiei, conform fișei suprafeței locative, anexa la contractul nr. 2002/20.09.1999.
A arătat reclamanta ca, prin HCLM C. nr. 168/29.04.2010, s-a aprobat încetarea dreptului de administrare al R. C. asupra unor bunuri care aparțin domeniului privat al Municipiului C., spațiul de locuit ce face obiectul litigiului fiind trecut in administrarea Municipiului C. până la data de 27.09.2012, când Consiliul Local al Municipiului C. a emis hotărârea nr. 144 prin care bunurile au revenit in administrarea R. C..
A menționat reclamanta ca, având in vedere ca, prin HCL 168/29.04.2010, dreptul de administrare al R. C. a fost desființat, contractul dintre regie si pârâtul I. N. a încetat, regia nemaiputând asigură folosința locuinței in calitate de locator.
A precizat reclamanta ca pârâtul a fost notificat sa se prezinte in termenul de 10 zile de la primirea adresei cu actele necesare pentru întocmirea noilor forme de închiriere, insa acesta a refuzat sa se prezinte.
S-a mai arătat ca pârâtul datorează suma de 1050, 72 lei, reprezentând contravaloare folosință locuința pentru perioada octombrie 2012-mai 2013, la care se adaugă dobânda legala pentru fiecare zi de întârziere calculata începând cu data promovării acțiunii până la data achitării efective a debitului.
Reclamanta a mai arătat ca, la data de 26.06.2013, prin somația nr. 8042, pârâtul a fost notificat sa se prezinte la sediul regiei pentru clarificarea debitului in suma de 1050, 72 lei, insa acesta nu s-a prezentat, fapt pentru care s-a întocmit procesul-verbal nr._/21.10.2013 prin care s-a constatat lipsa de la conciliere.
De asemenea, reclamanta a arătat ca, prin adresa nr. 7177/01.07.2013, pârâtul a fost somat, in temeiul art. 1038 Ncpc, in vederea reglementarii situației prin eliberarea locuinței pe care o ocupa fără forme legale si achitarea contravalorii folosinței locuinței, însă acesta nu s-a prezentat.
A arătat reclamanta că această situație creează prejudicii Municipiului C. si R. C. care deține calitatea de administrator al imobilului și nu îl poate exploata în scopul potrivit destinației sale.
In drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 555 Ccc, art. 1038-1040 Ncpc, 1349, 1537 Ncc, OUG 40/1999 modificata prin HG 310/2007, Legea 114/1996.
In susținerea acțiunii au fost depuse la dosar copii de pe următoarele acte: contract de închiriere nr. 2002/20.09.1999, act adițional nr. 259/27.07.2009, extras din Hotărârea nr. 168 a CLM C., extras din Hotărârea nr. 144 a CLM C., adresa nr. 1554/05.02.2013, adresa nr. 6325/28.05.2013, somația nr. 8042/26.06.2013, adresa nr. 7177/01.07.2013, proces-verbal nr._/21.10.2013, calculul debitului restant.
La data de 08.01.2014, pârâtul I. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât intre părți a mai existat un litigiu având aceleași pârâți si Municipiul C. prin Primar si Consiliul Local al Municipiului C., având același obiect, respectiv dosarul nr._/215/2012, prin sentința nr. 7220/07.05.2013 fiind respinsa acțiunea.
Pârâtul a mai arătat ca dosarul mai sus menționat se afla pe rolul Tribunalului D., fiind suspendat in baza art. 1551 C..
Cu privire la solicitarea reclamantei de a fi obligat la plata contravalorii chiriei restante si a majorărilor de întârziere, pârâtul a arătat ca reclamanta a învederat că renunța la acest capăt de cerere întrucât a fost achitat debitul.
Referitor la capătul de cerere privind evacuarea pârâților s-a arătat ca pârâții au un contract valabil încheiat până la data de 19.06.2014.
De asemenea, pârâtul a arătat ca reclamanta nu a respectat dispozițiile Legii 192/2006 privind medierea.
A menționat pârâtul ca notificarea nr. 6325/28.05.2013 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1037 si 1038 C. in sensul ca dreptul locatarului de a folosi imobilul nu a încetat, notificarea nefăcându-se prin intermediul executorului judecătoresc si având scopul de a perfecta un nou contract de închiriere.
La data de 07.02.2014, reclamanta a formulat precizare la acțiune, in sensul ca înțelege să-si mărească câtimea obiectului cererii cu suma de 1050, 72 lei reprezentând contravaloare preț folosința locuința pentru perioada iunie 2013- ianuarie 2014, precum si dobânda legala de la data introducerii cererii de chemare in judecata până la data plății efective.
De asemenea, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat invocata de pârâți, arătând ca, in speță, nu sunt îndeplinite condițiile privind tripla identitate de părți, obiect si cauza, fapt care rezulta chiar din hotărârea invocate de pârât prin întâmpinare, în care regia nu a fost parte.
Reclamanta a arătat ca contractul de închiriere nr. 2002/20.09.1999 a fost încheiat între R. C. si pârât in perioada când regia avea calitate de administrator asupra bunurilor care aparțineau domeniului privat al Municipiului C..
A menționat reclamanta ca, prin HCLM C. nr. 168/29.04.2010, a fost desființat dreptul de administrare al R. C., astfel contractul încheiat cu pârâtul I. N. a încetat, regia nemaiputând asigura folosința locuinței in calitate de locator.
De asemenea, reclamanta a arătat ca, întrucât pârâtul împreună cu familia sa a locuit în acest spațiu, Serviciul Financiar contabilitate al regiei a calculate debitul reprezentând contravaloare folosință spațiu si nu chirie, cum greșit se susține prin întâmpinare.
In ceea ce privește procedura medierii, reclamanta a arătat ca, din procesul-verbal nr. 138/27.01.2014, rezulta refuzul pârâtului de a se prezenta la mediere.
La data de 26.02.2014, reclamanta a formulat cerere de renunțare la judecata.
La termenul din data de 17.03.2014, pârâtul I. N. a depus la dosar cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la avizarea vânzării de către pârât a apartamentului in care domiciliază, întrucât este beneficiar al Legii 85, respective al Decretului Lege nr. 61/1990, precum si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
De asemenea, pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumei de 258 lei, reprezentând taxa timbru si a sumei de 30 lei-mediere.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 119 C. si art. 209 C..
La data de 31.03.2014, pârâtul I. N. a depus la dosar întâmpinare si cerere reconvențională reformulata ca urmare a precizării la acțiune depusă la dosar de reclamanta, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca rămasă fără obiect si obligarea acesteia sa avizeze vânzarea apartamentului in care pârâtul locuiește cu chirie, apartamentul făcând parte din fondul locative de stat.
De asemenea, pârâtul a solicitat restituirea sumei de 258 lei reprezentând taxa de timbru precum si a sumei de 30 de lei-mediere, sume menționate in chitanța din 19.02.2014 emisa de R., arătând că taxa de timbru este o cheltuiala care se poate acorda de către instanța la luarea in pronunțare a dosarului, iar medierea se face in mod gratuit la emiterea procesului-verbal de informare.
La data de 09.04.2014, reclamanta a depus la dosar precizare in sensul ca înțelege să renunțe doar la capătul de cerere privind pretențiile in cuantum de 2101, 44 lei, reprezentând contravaloare preț folosința locuința aferentă perioadei octombrie 2012-ianuarie 2014.
In ceea ce privește petitul in evacuarea pârâților, reclamanta a arătat ca înțelege sa-si mențină aceasta cerere, in considerarea faptului ca aceștia ocupa imobilul fără drept.
Prin sentința civilă nr. 5620/16.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, s-a luat act ca reclamanta R. C., în contradictoriu cu pârâții I. N., I. V., I. A. N. și I. A., renunță la judecarea capătului de cerere in pretenții, a fost respins capătul de cerere privind evacuarea pârâților I. N., I. V., I. A. N. si I. A. din spațiul cu destinația locuință situat in C., .. 3, .. 1, . fost obligat reclamantul la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecata in favoarea pârâților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 430 C.p.civ exista putere de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare in judecată are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauză si este făcută între aceleași părți, făcute de ele si in contra lor in aceeași calitate, prezumție legală care este menita sa protejeze atât securitatea circuitului civil, cat si autoritatea de care trebuie sa se bucure hotărârile judecătorești definitive si irevocabile prin care s-au soluționat diverse raporturi juridice sau situații litigioase.
Municipiul C. prin Primar si Consiliul Local al mun. C. au investit Judecătoria C. cu o cerere in evacuarea pârtilor I. N., I. V., I. A. N. si I. A. din imobilul situat in C., ., nr. 3, .. 1, . sa lase reclamantului in deplina proprietate si liniștită posesie acest imobil, obligarea acestora la plata contravalorii lipsei de folosința a imobilului si la plata contravalorii cheltuielilor datorate la Asociația de Locatari nr. 8 1 Mai.
Prin sentința civilă nr. 7220/07.05.2012, pronunțata de Judecătoria C., in dosarul nr._/215/2012, a fost respinsa acțiunea civila cu precizările ulterioare.
In prezenta cauză, reclamanta R.A.A.D.P.F.L C. in contradictoriu cu pârâții I. N., I. V., I. A. N. si I. A., a solicitat evacuarea acestora din imobilul situat in C., ., nr. 3, .. 1, . acestora la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului pentru perioada octombrie 2012-mai 2013, plus dobânda legala.
Instanța a constatat ca intre cele două acțiuni nu exista tripla identitate de părți, de obiect si de cauza, mai exact, deși ambele acțiuni au același obiect si aceeași cauza, nu au aceleași părți, astfel, in timp ce prezenta acțiune a fost promovata de reclamanta R.A.A.D.P.F.L C., in dosarul nr._/215/2012 acțiunea a fost promovată de Municipiul C. prin Primar si Consiliul Local al mun. C..
Având în vedere ca nu este întrunită tripla identitate de părți, cauza si obiect intre prezentul litigiu si dosarul nr._/215/2012, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat.
Față de precizarea reclamantei în sensul că renunță la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 2101, 44 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat in C., ., nr. 3, . luat act de renunțarea reclamantei la judecarea acestui capăt de cerere.
In ceea ce privește capătul de cerere in evacuarea pârâților din imobilul situate în C., ., nr. 3, .-a respins ca neîntemeiat pentru următoarele considerente.
În fapt, între reclamanta R.A.A.D.P.F.L. C., în calitate de locator și pârâtul I. N., în calitate de locatar, a fost încheiat contractul de închiriere nr. 2002/20.09.1999, având ca obiect imobilul situat în C., 1 Mai, nr. 3, ., stabilindu-se în sarcina pârâtului obligația de a plăti o chirie lunară în sumă de_ lei, chirie ce se actualizează în funcție de rata anula a inflației (filele 8-11).
La aceeași dată s-a încheiat între părți procesul-verbal de predare-primire a locuinței închiriate (fila 12).
În data de 27.07.2007, s-a încheiat între cele două părți actul adițional nr. 259/27.07.2007 prin care contractul de închiriere nr. 2002/20.09.1999 a fost prelungit până la data de 19.06.2014 (fila 13), menționându-se totodată că locuința este situată în .. 3, .. 1, ..
Prin Hotărârea nr. 168/29.04.2010 a Consiliului Local al mun. C. s-a aprobat încetarea dreptului de administrare al R.A.AD.P.F.L C. asupra unor bunuri ce aparțin domeniului privat al mun. C. prevăzute în anexa care face parte integrantă din hotărâre între care se află și locuința situată în C., .. 3, .. 1, ., locuință ce formează obiectul contractului de închiriere încheiat între părțile din prezentul litigiu.
Prin Hotărârea nr. 144 a Consiliului Local al mun. C. s-a aprobat darea în administrarea R.A.AD.P.F.L C. a unor bunuri ce aparțin domeniului privat al mun. C. prevăzute în anexa care face parte integrantă din hotărâre între care se află și locuința situată în C., .. 3, .. 1, . .
În drept, instanța a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Astfel, încetarea dreptului de administrare al reclamantei R.A.A.D.F.L. C., aprobat prin Hotărârea nr. 168/29.04.2010 a Consiliului Local al mun. C., după încheierea contractului de închiriere și a actului adițional, nu afectează valabilitatea contractului de închiriere și a actului adițional având în vedere ca, la data încheierii acestuia, reclamanta era abilitată legal în acest sens (respectiv de a încheia contracte de închiriere).
Cum între reclamantă și pârâți a fost încheiat contractul de închiriere, contract ce este valabil până în data de 19.06.2014, instanța a respins capătul de cerere în evacuare a pârâților ca neîntemeiat.
În baza art. 453 alin. 2 C.p.civ instanța a obligat reclamanta la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta apelantă R. C. și pârâții apelanți I. N., I. V., I. A. N. si I. A..
În apelul formulat, pârâții apelanți I. N., I. V., I. A. N. si I. A. au arătat că au solicitat reconvențional să oblige reclamanta să avizeze vânzarea apartamentului în care locuiesc cu chirie, apartamentul făcând parte din fondul locativ de stat și că sunt beneficiari ai Legii nr. 85/1992 și ai Decretului-lege nr. 61/1990, în sensul că puteau deveni proprietari ai apartamentului în care domiciliază încă din anul 1983.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă de timbru conform chitanței depuse la fila 11 din dosar.
Apelanta-reclamantă R. C. a arătat că, la data de 08.04.2014, a depus la dosar precizare la cererea de renunțare la judecată, prin care a renunțat la capătul de cerere privind pretențiile și și-a menținut petitul privind evacuarea pârâților, deoarece pârâtul I. N. a achitat întreg debitul solicitat, atât prin cererea introductivă, cât și prin precizarea formulată ulterior.
A arătat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că contractul de închiriere nr. 2002/20.09.1999 dintre R.A.A.D.P.F.L. C. și pârâtul I. N. este valabil până la data de 19.06.2014, fapt pentru care a respins capătul de cerere privind evacuarea.
De asemenea, instanța de fond, în mod greșit a reținut că, în drept, potrivit art. 969 C.civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", omițând faptul că acest contract a încetat, prevederile privind forța obligatorie a contractelor nemaiavând aplicabilitate în speță.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă de timbru conform chitanțelor depuse la filele 34-37 din dosar.
Apelantul-intimat I. N. a formulat întâmpinare la apelul formulat de către apelanta reclamantă prin care a arătat că, în mod corect, a respins instanța de fond capătul de cerere în evacuare reținând că, la data de 27.07.2007, s-a încheiat între cele două părți actul adițional nr. 259/27.07.2007 prin care contractul de închiriere nr. 2002/20.09.1999 a fost prelungit până la data de 19.06.2014.
Prin încheierea de ședință din data de 26.01.2015, instanța a dispus emiterea unei adrese către Judecătoria C. pentru a se comunica data și numărul sub care a fost înregistrat apelul formulat de către apelanta reclamantă R. C., relații înaintate la dosar la data de 18.02.2015 (filele 70-71).
Apelanții pârâți au depus la dosar chitanțele privind achitarea onorariului de avocat (filele 72-73), iar apelanta reclamantă a depus la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: adresa nr._/30.09.2011 a Serviciului Fond Locativ, adresa nr._ din data de 10.10.2013 a R. și adresa nr._ din data de 27.10.2013 a R. (filele 75-79), dar și concluzii scrise (filele 80-81).
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către apelanta reclamantă.
Analizând apelul dedus judecății de către apelanții pârâți, sub aspectul excepției tardivității, excepție care are prioritate cu privire la soluționare, conform disp. art. 248 alin. 1 N.C.p.c., tribunalul reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 04.12.2013, sub nr._, reclamanta R. C. a chemat în judecată pe pârâții I. N., I. A. N., I. V. și I. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună evacuarea acestora din spațiul cu destinația de locuința situat in C., .. 3, . îl ocupa fără drept si obligarea pârâților la plata sumei de 1050, 72 lei, reprezentând contravaloare folosință locuință pentru perioada octombrie 2012- mai 2013, la care se adăugă dobânda legala pentru fiecare zi de întârziere, calculata de la data promovării cererii de chemare in judecata până la data plătii efective a debitului, cu cheltuieli de judecata.
Temeiurile de drept ale acțiunii cu care reclamanta apelantă a învestit instanța de fond au fost art. 555 N. C.civil, legea nr. 114/1996 și art. 1038-1040 N.c.p.c.
Prin sentința civilă nr. 5620/16.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, s-a luat act ca reclamanta R. C., în contradictoriu cu pârâții I. N., I. V., I. A. N. și I. A., renunță la judecarea capătului de cerere in pretenții, a fost respins capătul de cerere privind evacuarea pârâților I. N., I. V., I. A. N. si I. A. din spațiul cu destinația locuință situat in C., .. 3, .. 1, . fost obligat reclamantul la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecata in favoarea pârâților.
Potrivit disp. art. 1041 alin. 5 N.c.p.c. hotărârea de evacuare este executorie și poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților sau de la comunicare, când s-a dat fără citarea lor, în cadrul dosarului de fond, părțile fiind citate.
Apelul formulat în cauza de față de către apelanții pârâți I. N., I. A. N., I. V. și I. A. este tardiv, având în vedere că, potrivit disp. art. 1041 alin. 5 N.C.p.c., hotărârea de evacuare este executorie și poate fi atacată cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Întrucât hotărârea de evacuare ce face obiectul apelului de față s-a dat cu citarea părților, în raport de data pronunțării acesteia, respectiv 16.04.2014, cererea de apel a fost depusă cu depășirea termenului de 5 zile de la pronunțare, respectiv data de 16.06.2014.
Art. 185 alin. 1 și 2 N.C.p.c. prevede că, in ipoteza în care un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul când legea dispune altfel.
În cauză, tribunalul constată că apelanții pârâți nu au formulat cerere de repunere în termenul de apel și nici nu au dovedit că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, motiv pentru care va admite excepția tardivității apelului, excepție invocată, din oficiu, de către instanță și va respinge apelul formulat de apelanții-pârâți I. N., I. A. N., I. V. și I. A., împotriva sentinței civile nr. 5620/16.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul cu nr._, ca tardiv formulat.
Și în contextul în care apelul formulat de către apelanții pârâți ar fi fost depus în termen legal, având în vedere că motivele de apel invocate de către aceștia privesc nesoluționarea de către instanța de fond a cererii reconvenționale cu care a fost investită, acesta ar fi fost inadmisibil, în raport de disp. art. 445 N.c.p.c. potrivit căruia "îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444."
Având în vedere soluția ce se va pronunța asupra apelului declarat în cauză de către apelanții pârâți, tribunalul va respinge cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiată.
Analizând sentința civilă apelată, prin prisma motivelor de apel formulate de către apelanta reclamantă, dar și în raport de disp. art. 477-479 N.c.p.c., tribunalul constată că apelul formulat este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 04.12.2013, sub nr._, reclamanta R. C. a chemat în judecată pe pârâții I. N., I. A. N., I. V. și I. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună evacuarea acestora din spațiul cu destinația de locuința situat in C., .. 3, .. 1, . îl ocupa fără drept si obligarea pârâților la plata sumei de 1050, 72 lei, reprezentând contravaloare folosință locuință pentru perioada octombrie 2012- mai 2013, la care se adăugă dobânda legala pentru fiecare zi de întârziere, calculata de la data promovării cererii de chemare in judecata până la data plătii efective a debitului, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentința civilă nr. 5620/16.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, s-a luat act ca reclamanta R. C., în contradictoriu cu pârâții I. N., I. V., I. A. N. și I. A., renunță la judecarea capătului de cerere in pretenții, a fost respins capătul de cerere privind evacuarea pârâților I. N., I. V., I. A. N. si I. A. din spațiul cu destinația locuință situat in C., .. 3, . fost obligat reclamantul la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecata in favoarea pârâților.
Motivele de apel formulate de către apelanta reclamantă privesc doar faptul că instanța de fond nu a soluționat, în mod corect, capătul de cerere privind evacuarea pârâților.
Tribunalul constată, însă, că, în mod corect, prima instanță a apreciat că acel contract de închiriere nr. 2002/20.09.1999 încheiat între R. C. și pârâtul I. N. este valabil până la data de 19.06.2014.
Astfel, chiar dacă apelanta reclamantă a încheiat contractul în discuție în calitate de administrator al imobilului în litigiu, proprietar al acestuia fiind Municipiul C., iar, la data de 29.04.2010, Consiliul Local al municipiului C. a emis hotărârea nr. 168 prin care dreptul de administrare al apelantei reclamante a încetat, acest aspect nu a dus la încetarea contractului de închiriere astfel cum a susținut apelanta în cadrul acțiunii cu care a învestit instanța de fond și a motivelor de apel deduse judecății în speța de față.
În acest context, în mod corect, instanța de fond a apreciat că încetarea dreptului de administrare al reclamantei R.A.A.D.F.L. C., aprobat prin Hotărârea nr. 168/29.04.2010 a Consiliului Local al mun. C., după încheierea contractului de închiriere și a actului adițional, nu afectează valabilitatea contractului de închiriere și a actului adițional având în vedere ca, la data încheierii acestuia, reclamanta era abilitată legal în acest sens (respectiv de a încheia contracte de închiriere).
Asta cu atât mai mult cu cât, la data de 29.04.2010, Consiliul Local al municipiului C. a emis hotărârea nr. 168 prin care dreptul de administrare al apelantei reclamante asupra imobilului în litigiu a încetat, iar, prin hotărârea nr. 144 din data de 27.09.2012, spațiul de locuit în discuție a reintrat în administrarea apelantei reclamante, iar, la data de 27.07.2009, când s-a încheiat între părți actul adițional nr. 259, prin care contractul de închiriere nr. 2002/20.09.1999 a fost prelungit pe o perioadă de 5 ani, reclamanta apelantă deținea dreptul de administrare și calitatea de locator.
Nici în cadrul contractului nr. 2002/20.09.1999 încheiat între R. C. și pârâtul I. N. (filele 8-12 din cadrul dosarului de fond), nici în cadrul actului adițional nr. 259 din data de 27.07.2007 (fila 13 din cadrul dosarului de fond), nu există o stipulație expresă în sensul în care încetarea dreptului de administrare a locatorului presupune încetarea contractului de închiriere încheiat cu locatarul, în contextul în care, pe tot parcursul derulării contractului de închiriere, nu s-a schimbat titularul dreptului de proprietate, acesta fiind tot Municipiul C., ci doar cel al dreptului de administrare.
Singurele cazuri din cadrul contractului de închiriere 2002/20.09.1999 încheiat între R. C. și pârâtul I. N. care prevăd încetarea acestuia sunt cele expuse în art. 17 și 19 din cuprinsul acestuia, iar acestea nu privesc teza expusă de către apelanta reclamantă în cadrul acțiunii cu care a învestit instanța de fond.
Actul adițional nr. 259 din data de 27.07.2009 a prevăzut doar prelungirea contractului de închiriere anterior menționat, celelalte clauze contractuale rămânând neschimbate.
Analizând și temeiurile de drept invocate de către reclamanta apelantă în cadrul acțiunii formulate, tribunalul constată că aceasta s-a prevalat de disp. art. 555 N.c.civil, art. 1038-1040 N.c.p.c., art. 1349, 1537 N.c.c., OUG nr. 40/1999 și legea nr. 114/1996, iar, în cadrul apelului de față a invocat un nou temei de drept, respectiv disp. art. 1819 N.cod civil, aspect inadmisibil în cadrul căii de atac a apelului, având în vedere disp. art. 478 alin. 3 N.c.p.c. potrivit cărora "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi."
Prin urmare, atâta timp cât, la data promovării acțiunii de către reclamanta apelată, contractul de închiriere în litigiu nu a încetat ca urmare a expirării termenului sau prin prisma cazurilor prevăzute la art. 17 și 19 din cuprinsul acestuia, nu se poate reține că apelanții pârâți au ocupat imobilul în litigiu fără drept.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 teza I N.c.p.c., tribunalul va respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă R. C., împotriva sentinței civile nr. 5620/16.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul cu nr._, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția tardivității apelului formulată de apelanții pârâți.
Respinge apelul formulat de apelanții-pârâți I. N., I. A. N., I. V. și I. A., toți domiciliați în municipiul C., .. 3, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 5620/16.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul cu nr._, ca tardiv formulat.
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă R. C., CUI RO_, J 16/752/995, cu sediul în municipiul C., . A, jud. D., împotriva aceleiași sentințe, ca neîntemeiat.
Respinge cererea apelanților-pârâți de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 23 Februarie 2015.
Președinte, V. P. | Judecător, D. G. | |
Grefier, E. D. C. |
Red. jud. V.P./Tehn. F.M. 7 ex./31.03.2015
Jud. fond: T. G. C.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 347/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
