Contestaţie la executare. Decizia nr. 532/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 532/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 532/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 532/2015
Ședința publică de la 19 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător M. E. N.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanta T.-REBELEȘ-T. A. L. împotriva sentinței nr._/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. M. pt. apelantă, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen legal, a fost depusă la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantumul stabilit de instanță, se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Avocat M. M. pt. apelantă solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar extras sistem ecris al instanțelor de judecată privind soluția pronunțată în dosar nr._/63/2014 precum și în copie sentința nr. 359/16.02.2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul de mai sus pt. a face dovada că titlul de creanță în baza căruia s-a emis titlul executoriu a fost desființat.
Instanța în temeiul art. 258 N.C.p.c.încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apelantă prin apărător, după care nemaifiind alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat M. M. pt. apelantă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii contestației la executare, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța privind plata onorariului de avocat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, retine următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 24.03.2014, pe rolul Tribunalului D., sub dosar nr._, contestatoarea, T. Rebeleș T. A. L. a formulat, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F - Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., contestație împotriva titlului executoriu nr._ emis la data de 27.02.2014 și a somației nr. 16/_ /_ emisă la data de 27.02.2014, de intimată în cadrul dosarului de executare nr. 16/_ /_, prin care a solicitat anularea acestora.
În motivare, contestatoarea învederează instanței faptul că prin titlul executoriu și somația atacate, intimata a stabilit în sarcina sa plata sumei de 414 lei, reprezentând impozit pe venituri din activități independente și diferențe de impozit de regularizat. Nu a primit nici o decizie de impunere referitoare la plata vreunei sume drept diferență de impozit, nici decizia de impunere prin care a fost stabilit impozitul pe venit pe care trebuia să il achite pe anul 2012. De asemenea somația și titlu executoriu nu sunt semnate și ștampilate.
Contestatoarea a solicitat totodată și suspendarea actelor administrative atacate, suspendare care să opereze până la clarificarea dosarului de fond, întrucât paguba iminentă apare în acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, întrucât menținerea efectelor actului administrativ atacat va avea drept consecință imediată executarea silită a contestatoarei, care ar putea duce la blocarea activității sale, prejudiciu pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat, atât timp cât există un argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului.
A mai arătat că este împrumutată la bancă cu o sumă foarte mare de bani, iar eventuala blocare a conturilor supuse executării silite, nu face decât să o pună pe aceasta în imposibilitatea de a-și plăti ratele.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 172-173 din OG 92/2003.
În susținere a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiză contabilă.
A depus la dosar, actele de executare contestate.
Intimata a formulat întâmpinare la 30.04.2014 prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. – Secția C.A.F., referitor la contestarea actelor de executare silită și a solicitat instanței să respingă acțiunea formulată de reclamanta T.-Rebeleș - T. A. L..
Prin Sentința nr. 2085/11.06.2014, Tribunalul D., a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. – Secția C.A.F, invocată de intimată și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea T.-Rebeleș - T. A. L., în contradictoriu cu intimata A.N.A.F - Administrația Județeană A Finanțelor Publice D., în favoarea Judecătoriei C..
Dosarul a fost înaintat Judecătoriei C., la data de 26.06.2014 și înregistrat sub nr._ .
La data de 03.09.2014, intimata a depus la dosar, întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității.
A arătat că pentru contestarea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii, contestatoarea are la dispoziție o procedură prealabilă reglementată de OG 92/2003, și, ulterior parcurgerii acestei proceduri, decizia poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor art. 10 din noua lege a contenciosului administrativ și fiscal, respectiv Legea 554/2004.
A arătat că este inadmisibil capătul de cerere privind suspendarea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii, în procedura contestației la executare.
Pe fondul cauzei a arătat că prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii, a fost stabilită suma de 414 lei, reprezentând accesorii la impozitul pe venituri din activități independente și diferențe de impozit anual de regularizat, și având în vedere că contestatoarea nu a achitat debitul, deși avea cunoștință de datorie, organele de executare silită din cadrul intimatei, în conformitate cu OG 92/2003, au declanșat procedura de executare silită, emițând în acest sens somația și titlul executoriu contestate, cu respectarea dispozițiilor art.145 și art. 141 alin.1 și alin.1 ind.1 din OG 92/2003.
A mai arătat că contestatoarea nu invocă pe calea contestației la executare neregularități comise cu prilejul urmăririi silite.
A depus la dosar, decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii, somația și titlul executoriu, contestate.
La solicitarea instanței, intimata a depus la dosar, la data de 06.10.2014, dovada comunicării titlului executoriu și somației, către petentă.
Prin sentința civilă nr._/04.11.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. 1 NCPCiv, s-a luat act de cererea de renunțare la capătul de cerere privind suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare, formulată de reprezentantul contestatoarei, în ședința publică din data de 09.09.2014.
S-a luat act că se renunță la excepția de conexitate a prezentei cauze la dosarul nr._/215/2014.
A fost respinsă excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare, ca rămasă fără obiect.
A fost respinsă contestația la executare, formulată de contestatoarea T.-Rebeleș-T. A. L., în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin somația nr.16/_ /_/27.02.2014 emisă in cadrul dosarului de executare nr. 16/_ /_ de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. i s-a pus in vedere contestatoarei T.-Rebeleș-T. A. L. să achite in termen de 15 zile de la primirea acesteia suma de 414 lei, reprezentând: 12 lei – impozit pe venituri din activități independente și 402 lei – diferențe de impozit anula de regularizat. Astfel cum reiese din cuprinsul somației la baza emiterii acesteia a stat titlul executoriu nr._/27.02.2014.
La baza titlului executoriu nr._/27.02.2014 emis de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a stat decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2013, fiind calculate accesorii in cuantum de 414 lei reprezentând: 12 lei-impozit pe venituri din activități independente și 402 lei-diferențe de impozit anual de regularizat, in anexa la decizie fiind individualizate exact sumele datorate ca urmare a neachitării la termen a sumelor datorate.
In ceea ce privește respectarea de către contestatoare a termenului legal de 15 zile pentru introducerea contestației la executare, conform art. 172-173 din OG nr. 92/2003, termen ce se calculează de la data când contestatorul a luat cunoștința de actul de executare pe care îl contesta sau de la comunicare, instanța a apreciat ca acest termen a fost respectat cu privire la actul de executare ce formează obiectul prezentei contestații, așa cu rezultă din dovezile aflate la filele 16 și 34.
Executarea creanțelor bugetare se face în condițiile legii speciale, respectiv codul de procedura fiscala. Astfel, conform art.172 din OG nr.92/2003-codul de procedura fiscala, contestația la executare în materie fiscala poate avea ca obiect si titlul executoriu în temeiul căruia a fost pornita executarea, însa numai în situația în care titlul atacat nu este o hotărâre data de o instanța judecătoreasca sau de un alt organ jurisdicțional si daca pentru contestarea acestuia nu exista o alta procedura prevăzuta de lege.
Dispoziții similare se regăsesc chiar si în art. 712 alineat 2 Cod procedura civila conform căruia în cazul în care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătorească se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Rațiunea pentru care legiuitorul a condiționat posibilitatea contestării titlului executoriu de inexistenta unei alte proceduri de contestare consta în aceea ca, în esența, contestația la executare este destinata sa înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite, neputându-se examina împrejurări care vizează fondul cauzei.
Potrivit dispozițiilor art.141 din OG nr. 92/2003 (1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
(1^2) Executarea silită a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătorești sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit art. 110 din OG nr. 92/2003 titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:….
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;…..
În cauza se constată că intimata a demarat procedura de executare silită împotriva contestatoarei, la baza emiterii somației nr. 16/_ /_/27.02.2014 fiind titlul de creanță reprezentat de decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2013 in raport de dispozițiile art. 110 din OG nr. 92/2003.
Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2013 emisa de organul administrativ fiscal, reprezintă un act administrativ fiscal si contestarea actului trebuie făcuta în limita termenelor si a procedurii speciale prev. de art. 205 alin. 1, 206, 207 si 209 cod procedura fiscala, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, la organul emitent.
Potrivit art. 205 alin. 1 din OG nr. 92/2003 " Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii".
Potrivit dispozițiile art.218 alin.2 din OG nr. 92/2003, cel nemulțumit de decizia pronunțata de organul administrativ jurisdicțional de soluționare a contestației, poate contesta la instanța de contencios administrativ competentă in condițiile legii.
Parcurgerea procedurii privind anularea titlului de creanță care a stat la baza emiterii somației și a titlului executoriu reprezintă o condiție obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune iar in cadrul prezentei contestații la executare nu pot fi analizate apărările referitoare la titlu de creanță.
In condițiile in care titlul de creanță nu a fost desființat prin procedura pusă la dispoziție de Codul de procedură fiscală echivalează cu asumarea legalității de către contestatoare.
Mai mult, susținerea acesteia in sensul că titlul de creanță, reprezentat de decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2013, care a stat la baza emiterii somației și a titlului executoriu contestate, nu i-a fost comunicat, nu este întemeiată.
Astfel, la solicitarea instanței de judecată, intimata a înaintat decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2013, precum și dovada comunicării acesteia către contestatoare, astfel cum reiese din dovada aflată la fila 11 in dosar și necontestată.
Din interpretarea per a contrario a disp. Art. 172 alin. 1 si 3 Cod proc.fisc, in acord cu jurisprudența obligatorie a ICCJ exprimata in cuprinsul deciziei de îndrumare nr. XIV/2007 instanța retine ca daca pentru contestarea titlului de creanța fiscala s-a reglementat accesul la o instanța judecătoreasca, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal, adresata instanței de executare pot fi cerute numai lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului nu si apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale.
Ca urmare, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzista numai in măsura in care actul ce constituie titlu de creanța fiscala nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrative fiscal.
In speță, instanța retine ca in conformitate cu art. 205 Cod procedura fiscala, contestatoarea avea posibilitatea de a formula contestație împotriva titlului de creanța fiscala reprezentat de decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2013 care a stat la baza emiterii titlului executoriu nr._ din 27.02.2014 și a somației 16/_ /_ din 27.02.2014.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că este neîntemeiată contestația la executare împotriva titlului executoriu nr._ din 27.02.2014 și a somației 16/_ /_/27.02.2014, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care cade in pretenții va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, sa îi plătească acesteia cheltuielile de judecată, această obligație avându-și sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul.
Având in vedere soluția de respingere a contestației la executare, instanța a respins și capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea T.-Rebeleș-T. A. L., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat și pe fond admiterea contestației la executare și anularea actelor de executare.
În motivare apelanta a arătat că nu a primit vreo decizie de impune referitoare la plata vreunei sume drept diferență de impozit.
Mai arată că executare privește accesorii, dobânzi și penalități calculate în baza aceleiași decizii, decizie pe care a fost pusă în imposibilitatea de a o contesta, de vreme ce nu i-a fost comunicată.
Apelanta menționează că decizia în baza căreia sunt calculate accesoriile nu i-a fost niciodată comunicată și nici decizia de calcul a accesoriilor nu i-a fost comunicată și se impunea admiterea contestației la executare.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică.
Pârâta arată că decizia i-a fost comunicată la data de 28.01.2014.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că nu a primit vreo decizie de impunere referitoare la plata vreunei sume drept diferența de impozit.
Analizând cererea de apel prin prisma susținerilor părților, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.476-477 NCPC tribunalul reține următoarele:
Critica apelantei vizează faptul că în lipsa comunicării titlul de creață, pe care să îl conteste în procedura administrativă, actele de executare sunt nelegal emise, față de care reține următoarele:
La data de 27.04.2014 intimata creditoare a început executarea silită împotriva apelantei debitoare pentru suma de 414 lei, reprezentând impozit pe venituri din activități independente și diferențe impozit anual regularizat, prin emiterea somației nr.16/_ și a titlului executoriu din aceeași dată (aflate la filele 14-15 din dosar fond).
În conformitate cu prevederile art.141 alin 1-3 C.procedura.fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlul executoriu emis potrivit prevederilor codului de procedură fiscală de către organul competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui al înscris potrivit legii care constituie titlul executoriu.
Conform art.110 alin.3 Codul de procedură fiscală titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța întocmit de organele fiscale competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii.
Titlul de creanță devine titlul executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de neplată prevăzut de lege sau stabilit de organul fiscal competent.
Ca și în cazul executării silite în materie civilă executarea silită a creanțelor fiscale nu se poate face oricum, în orice împrejurare ci doar în situația în care sunt îndeplinite mai multe condiții cumulativ între care se înscrie și aceea a caracterului exigibil al creanței fiscale.
Potrivit art.116 alin.5 C procedură fiscală pentru diferențele de obligații fiscale și pentru obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora.
Or, tocmai această neregularitate a lipsei comunicării titlului de creanță a fost invocată ca impediment la începerea executării silite.
Comunicarea titlului de creanță este reglementată prin dispozițiile art.44 actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/ împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Astfel din actele dosarului se constată că titlul de creanță este reprezentat de decizia de impunere accesorii nr._/31.12.2013, prin care s-a stabilit diferență impozit activități independente, din înscrisurile depuse la dosar reieșind că această decizie de impunere contrar susținerii apelantei contestatoare a fost comunicată sub semnătură de primire, conform recipisei de comunicare (aflată la fila 11 din dosarul de fond) la data de 28.01.2014, semnătură necontestată de apelantă pe parcursul derulării litigiului.
Într-o atare situație se apreciază că susținerea apelantei contestatoare privind necomunicarea titlului de creanță nu este întemeiată, față de dovezile înaintate în prezenta cauză de intimata creditoare.
Deși în apel contestatoarea a invocat că decizia mai sus menționată a fost anulată pe calea contenciosului administrativ, o atare soluție nu produce efecte în prezenta contestație la executare pe de o parte că sentința pronunțată în dosar nr._/63/2014 nu este definitivă și astfel nu se bucură la data pronunțării prezentei decizii de autoritatea de lucru judecat, neputându-se verifica dacă motivul anulării a fost acela al necomunicării deciziei de creanță, invocat și în prezenta cauză, iar pe de altă parte legiuitorul a reglementat prin codul de procedură fiscală dispozițiile art. 47, care este procedura de urmat în cazul anulării ori desființării totale sau parțiale, cu titlu irevocabil, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale principale respectiv se atrage anularea, desființarea ori modificarea atât a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale individualizate în actele administrative fiscale anulate ori desființate, cât și a actelor administrative fiscale subsecvente emise în baza actelor administrative fiscale anulate sau desființate, chiar dacă actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare, caz în care organul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea contribuabilului, va emite un nou act administrativ fiscal, prin care va desființa sau modifica în mod corespunzător actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente. Totodată se anulează ori se desființează, total sau parțial, chiar dacă împotriva acestora s-au exercitat sau nu căi de atac, actele administrative fiscale prin care s-au stabilit, în mod eronat, creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale prin orice modalitate.
Având în vedere cele mai sus expuse se constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică și în consecință în temeiul art.480 alin 1 C.p.c va respinge apelul ca nefondat.
Potrivit art.453 alin.1 NCPC partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Din cele mai sus expuse se apreciază că fundamentul obligației privind plata cheltuielilor de judecată este culpa părții obligate în raportul juridic dedus judecății.
În speță cum instanța a respins apelul, constată că intimata nu a căzut în pretenții, nereținându-se nicio culpă a acesteia în generarea litigiului, astfel că urmează să respingă și cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta T.-REBELEȘ-T. A. L., CNP_, cu domiciliul în C., . A, .. 1, ., împotriva sentinței nr._/04.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cod fiscal_, cu sediul în C., .. 2, jud. D., ca nefondat.
Respinge cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată din apel, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, M. E. N. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.A.C.Tițoiu.
Tehn.F.M./4 ex.
Jud.fond.L.D.B.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4297/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 539/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
