Grăniţuire. Decizia nr. 153/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 153/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 153/2015
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. M.
Judecător D. F. S.
Grefier E. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 21 ianuarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie privind judecarea apelului declarat de apelantul reclamant S. G., împotriva sentinței civile nr. 9088 din 24.06.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. C., având ca obiect revendicare imobiliară.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 20.05.2013, sub nr._ reclamantul Spatarelu G. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul Spatarelu C. să dispună obligarea paratului sa ii lase in deplina proprietate si posesie suprafața de 166 mp cu lățimea de 1 m pe latura de Est si 8 m pe latura de Vest respectiv lungimea de 60 m având următoarele vecinătăți: la E-. V- Tuga I., la S- S. C. si la N- rest proprietate, stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile lor pe aliniamentul punctelor 5-8-28 din planul de amplasament si delimitare a imobilului, anexa la documentația cadastrala avizata de OCPI D. si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii se arată că în fapt reclamantul este proprietarul suprafeței de 1000 mp din acte si 1019 mp din măsurători potrivit titlului de proprietate nr. 1296-_/1995 teren situat in Cîrcea, .. 2442, având nr cadastral provizoriu 1907.
Pârâtul este fratele reclamantului ce locuiește in partea de Sud a proprietății sale, acest deținând in proprietate suprafața de 1000 mp conform titlului de proprietate nr. 1417-_/1995 însă în fapt deține o suprafață mai mare de teren deoarece a mutat gardul despărțitor construit din plasa de sarma si a ocupat din teren reclamantului in mod abuziv.
Mai arata ca paratul este de rea credință si știind ca nu are titlu valabil exercita posesia fără niciun drept, refuzând sa recunoască dreptul de proprietate al reclamantului asupra suprafeței de teren, deși l-a rugat sa rezolve acest litigiu pe cale amiabila.
Mai mult decât atât a încercat printr-o acțiune in constatare sa dobândească dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 1166 mp fata de 1000 mp cat are in acte, acțiunea fiind respinsa de Judecătoria C. prin sentința civila nr. 4782 din 1.04.2008.
Terenul a fost evaluat provizoriu la 1000 lei.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. art. 585 Cod Civil.
In dovedire reclamantul a depus la dosar in fotocopie înscrisuri, respectiv copia cărții de identitate a reclamantului, copia titlului de proprietate nr.1296-_ din 21.02.1995 si copia documentației cadastrale, încheierea nr.2206 din data de 13.03.2008 a OCPI D., copia titlului de proprietate nr. 1417-_ din 3.03.1995, proces verbal nr. 1/23.04.2013, dovada convocării la mediere (f. 8-16).
La data de 21.05.2013 instanța a dispus comunicarea cererii de chemare in judecata către pârât, care la data de 6.06.2013 a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In fapt, a arătat ca obiectul cererii de chemare in judecata este revendicarea suprafeței de 166 mp teren pe care reclamantul susține că pârâtul îl ocupa din suprafața de teren proprietatea acestuia si solicita sa se stabilească hotarul dintre cele doua proprietăți.
Arată ca cele susținute de reclamant in acțiune nu corespund realității întrucât prin sentința civila nr._/18.11.1993 pronunțată in dosarul nr._/1991 ce a avut ca obiect partaj succesoral de pe urma autorului Spatarelu N. paratul a primit in proprietate suprafața de 1166,24 mp teren loc de casa situat in satul Cîrcea, ., hotărâre irevocabila. Ulterior in anul 2007 când a făcut cadastrul a rezultat din măsurători suprafața de 1145 mp fiind înființata cartea funciara nr. 1902 a localității Circea si intabulat dreptul paratului de proprietate asupra acestor imobile. Astfel, paratul susține ca si lui ii lipsește din suprafața de teren întrucât măsurătorile la acea data se făceau cu ruleta iar cadastrul se face cu mijloace tehnice performante, fiind inevitabila apariția de diferențe.
Se mai susține de reclamant ca paratul ar fi mutat gardul despărțitor, aspect care nu este adevărat. Dimpotrivă reclamantul este cel care a dărâmat gardul de sarma dintre proprietăți întrucât a dorit sa construiască un gard de beton. Paratul a chemat politia la acel moment, iar la interpelarea agentului de politie acesta a recunoscut ca el a demolat gardul, iar in momentul in care polițistul a vrut să îi întocmească proces verbal și să îl amendeze, paratul a insistat sa îl ierte întrucât sunt frați.
Precizează ca nu a modificat niciodată limitele proprietăților.
In drept întâmpinarea a fost motivata pe disp art 205 Cod proc civila.
In dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul paratului si proba cu martori care pot confirma ca nu a modificat granița dintre cele doua proprietăți.
La data de 27.09.2013 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat ca in dispozitivul sentinței nr._/18.11.1993 nu este menționata suprafața de teren ci doar locul de casa. Mai mult decât atât la data judecații partajului nu exista act de proprietate ulterior partajului fiind eliberat titlul de proprietate nr.1417-_ din 3.03.1995, pentru suprafața de 1000 mp titlu ce nu a fost contestat. Prin raportul de expertiza s-a constatat existenta unei suprafețe mai mari de teren pentru care nu era stabilit dreptul de proprietate, care nu trebuia sa facă parte din masa partajabila.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul părților si proba cu expertiza în specialitatea topo. A constatat intervenita decăderea reclamantului din proba testimoniala solicitata la cel de-al doilea termen de judecată, ca urmare a faptului ca aceasta nu a fost solicitata prin cererea de chemare in judecata iar pârâtul nu a fost de acord cu aceasta proba.
La termenul din data de 19.11.2013 a fost administrat interogatoriul reclamantului Spatarelu C., reclamantul renunțând la proba cu interogatoriul paratului, iar pârâtul a renunțat la proba cu martorul P. A..
In cauza a fost întocmit raportul de expertiza topo de expert B. R. C., acesta fiind avizat de OCPI D..
La termenul din data de 3.06.2014 instanța a respins obiecțiunile reclamantului la raportul de expertiză.
Prin sentința civilă nr.9088/24.06.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulata de reclamantul S. G. în contradictoriu cu pârâtul S. C..
A fost omologat în totalitate raportul de expertiza întocmit de expert B. C. R..
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliara.
A fost admis în parte capătul de cerere având ca obiect grănițuire.
A fost stabilit hotarul despărțitor intre cele doua proprietăți pe aliniamentul 17-16 pe o distanta de 32,73 m delimitat de gard de plasa si 16-_-118 pe o distanta de de 34,16 m delimitat prin limita proprietate, conform anexei 4 la raportul de expertiza topo întocmit de expert B. C. R..
Au fost admise în parte cererile de cheltuieli de judecata și au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată făcute de părți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul Spatarelu G. se învecinează in partea de S a proprietății sale cu pârâtul Spatarelu C..
Reclamantul Spatarelu G. deține în proprietate imobilul situat in com Circea, ..35, conform titlului de proprietate nr. 1296 -_ din 21.02.1995 intabulat in cartea funciara nr. 2442 Circea cu nr cadastral provizoriu 1907, iar paratul Spatarelu C. are in proprietate imobilul situat in .. 37 conform sentinței civile nr._ din 18.11.1993, intabulat in cartea funciara nr. 1902 Circea cu nr provizoriu 1708 si titlului de proprietate nr. 1417-_ din 3.03.1995.
Din măsurătorile efectuate de expertul desemnat in cauza B. R. C. a rezultat faptul ca reclamantul deține in fapt o suprafața de 993 mp fata de suprafața de 1019 mp intabulata in cartea funciara si 1000 mp din acte cu următoarele vecinătăți: la N- M. N. pe o distanta de 56,44 m, intre punctele 10-26-19-10 delimitat prin gard de plasa de sarma, la E- Putinelu I. pe o distanta de 11,45 m intre punctele 20-17 delimitat de gard de plasa sarma, la S- Spatarelu C., pe o distanta de 32,73 m intre punctele 17-16 delimitat prin gard de plasa de sarma si pe o distanta de 34,15 m intre punctele 16-15-11 delimitat de gard de beton, la V- Ds 338 – . o distanta de 0,94 m, intre punctele 11-21, delimitat prin gard de beton, pe o distanta de 6,60 m intre punctele 21-22 delimitat prin zid, pe o distanta de 8,15 m intre punctele 22-23 delimitat de gard de beton, pe o distanta de 2,00 m intre punctele 23-24-25 delimitat prin zid construcție si pe distanta de 4,20 m intre punctele 25-10 delimitat prin gard de beton.
In ceea ce il privește pe paratul Spatarelu C. acesta deține in fapt o suprafața de 1120 mp fata de suprafața intabulata in cartea funciara de 1145 mp, iar din acte 1166 mp cu vecinătățile si limite următoare: la N- Spatarelu G., pe o distanta de 32,73 m intre punctele 17-16 delimitat prin gard de plasa de sarma si pe o distanta de 34,15 m intre punctele 16-15-11 delimita de gard de beton, la E- Putinelu I. pe o distanta de 11,77 m intre punctele 17-18 delimitata de gard de plasa de sarma, la S-N. G., pe o distanta de 74,51 m intre punctele 18-14-27-13 delimitat de gard de plasa de sarma, la V- Ds 338 . o distanta de 11,46 m intre punctele 13-28, delimitat prin gard de beton, pe o distanta de 3,25 m intre punctele 28-29, delimitat de gard de beton si pe o distanta de 7,25 m intre punctele 29-11 delimitata de gard de beton.
De asemenea, expertul a stabilit ca exista garduri pe limitele proprietatilor asa cum a arătat mai sus, iar limita de proprietate dintre cele doua imobile in litigiu a fost modificata in timp, respectiv reclamantul a construit un gard de beton intre punctele 11-15-6 pe o distanta de 34,15 m. Din vechiul gard au mai ramas stalpii din lemn aflați pe terenul proprietatea paratului Spatarelu C. la o distanta variabila la de 10-15 cm fata de gardul de beton, amplasamentul acestuia fiind prezentat in anexa nr. 2.
Urmare acestor constatări expertul a concluzionat ca paratul nu ocupa teren din proprietatea reclamantului.
Linia de hotar intre cele două proprietăți a fost stabilita pe amplasamentul sau inițial, respectiv pe aliniamentul 17-16-_-118, conform anexei 4 la raportul de expertiza.
In soluționarea prezentei acțiuni, instanța a reținut că acțiunea în revendicare este definită în literatura de specialitate ca fiind acea acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.
In conformitate cu dispozițiile Noului cod civil potrivit art. 563 Cod civil acțiunea în revendicare este definită ca fiind acțiunea prin care proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
Acțiunea in revendicare este cel mai energic mijloc de apărare a acestui drept, fiind definita ca acea acțiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, fiind o acțiune petitorie ce tinde la stabilirea directa a dreptului de proprietate al reclamantului, cu efectul direct si accesoriu al obținerii posesiei asupra bunului revendicat.
Din definiția si caracterul sau se desprinde si una dintre condițiile de exercitare a acțiunii, si anume aceea ca reclamantul sa fie titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, redobândirea posesiei fiind un efect accesoriu al acțiunii, cauzând insa in sarcina celui ce se pretinde titular al dreptului a face dovada acestuia.
Instanța a reținut că regula înscrisă în art. 249 Cod procedura civila potrivit căreia cel care pretinde ceva în fata instanței, trebuie să o dovedească este aplicabilă si în materia dovedirii dreptului de proprietate în cadrul unei acțiuni în revendicare precum si in ceea de privește dovedirea faptului ocupării terenului de către partea adversa.
In ceea ce privește stabilirea liniei de hotar intre cele două proprietăți instanța a reținut că in principiu, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiunea exercitată cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să îl urmeze hotarul fiind întemeiată pe dispozițiile art. 560 Cod civil.
Potrivit art. 560 Cod civil „proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta” .
Acțiunea în grănițuire este o acțiune petitorie, întrucât are drept scop delimitarea proprietăților limitrofe.
În caz de conflict grănițuirea se realizează pe cale judecătorească nu numai atunci când nu au existat niciodată semne exterioare, ci și în situația în care există asemenea semne de delimitare, dar acestea sunt contestate.
Când prin acțiunea în grănițuire se cere o parte determinată din terenul limitrof, pe care vecinul ar deține-o fără drept grănițuirea implică o revendicare, iar reclamantul trebuie să își dovedească dreptul.
Într-o asemenea acțiune judecătorul nu are a se pronunța asupra existenței dreptului de proprietate în întregul său, ci asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate, al cărui contur este stabilit decisiv prin linia de hotar determinată.
Operațiunile judiciare specifice grănițuirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar. Identificarea implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea părților și martorilor și administrarea probei cu expertiza judiciară.
Având in vedere aceste considerente precum si situația de fapt expusa anterior, rezultata din probatoriul administrat in cauza, instanța a constatat ca in ceea ce privește revendicarea terenului aceasta este neîntemeiata atât pentru faptul ca reclamantul nu a făcut dovada faptului ocupării suprafeței de teren de către parat, cat si pentru faptul ca si paratul deține in prezent mai puțin teren decât cel găsit in fapt de expertul care a întocmit raportul de expertiza in dosarul având ca obiect partaj, respectiv 1120 mp, fata de 1166 mp. De asemenea, deși reclamantul revendica o suprafața de 166 mp din raportul de expertiza întocmit in cauza a rezultat ca acestuia ii lipsește in fapt o suprafața de 7 mp pentru a avea in întregime terenul menționat in actul sau de proprietate.
Chiar daca reclamantul deține in fapt mai puțin teren cu 7 mp decât in titlul de proprietate prin probele administrate acesta nu a făcut dovada faptului ca paratul ar fi ocupat vreo suprafața de teren de la acesta. De altfel acesta susține acest fapt in mod generic fără a menționa când anume s-a produs aceasta ocupare a terenului si in ce mod.
Din probele administrate, respectiv interogatoriul reclamantului si raportul de expertiza topo a rezultat ca reclamantul a fost cel care a desființat gardul existent inițial intre proprietăți si a edificat un alt gard ce a fost amplasat înspre proprietatea sa pierzând astfel o suprafața de teren de 4 mp.
Simplul fapt ca reclamantul nu are in fapt suprafața menționată in actele de proprietate nu conduce in mod obligatoriu la concluzia ca aceasta se regăsește in terenul pe care îl deține in posesie paratul Spatarelu C., acesta deținând de la început mai mult teren decât in actele de proprietate.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea in revendicare formulata de reclamant ca neîntemeiată si va stabili linia de hotar intre cele doua proprietăți conform raportului de expertiza respectiv pe amplasamentul sau inițial, anterior edificării gardului actual de către reclamant.
In consecința, a admis in parte acțiunea in grănițuire, aa omologat in totalitate raportul de expertiza specialitatea topografie întocmit de expert B. C. R. si va stabili linia de hotar între cele două proprietăți învecinate, respectiv a reclamantului Spatarelu G. si a pârâtului Spatarelu C. pe aliniamentul 17-16 pe o distanta de 32,73 m delimitat de gard de plasa si 16-_-118 pe o distanta de 34,16 m delimitat prin limita proprietate, conform anexei 4 la raportul de expertiza topo întocmit de expert B. C. R..
In ceea ce privește cheltuielile de judecata instanța a admis in parte cererile privind cheltuielile de judecata formulate de părți si a compensat in totalitate cheltuielile efectuate de cele doua părți având in vedere ca reclamantul a pierdut primul capăt de cerere, cauzând astfel in pretenții, iar in ceea ce privește grănițuirea părțile urmează să suporte în mod egal cheltuielile de judecata, având în vedere ca soluția pronunțată în cauză profită în mod egal ambelor părți implicate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul susținând, în esență, că soluția primei instanțe este greșită în condițiile în care pârâtul a recunoscut că au existat neînțelegeri în momentul edificării gardului despărțitor, iar prin stabilirea liniei de hotar i se întregește proprietatea doar cu 4 mp, față de 7 mp cât îi lipsește în raport de actul său de proprietate.
Prin întâmpinare intimatul-pârât a solicitat respingerea apelului dedus judecății, ca nefondat.
Apelul este nefondat.
Tribunalul constată că, în mod corect prima instanță a analizat și interpretat materialul probator administrat în cauză, corelativ cu aplicarea conformă a dispozițiilor legale incidente în materie, soluția adoptată fiind astfel legală și temeinică.
Așadar, o justă soluționare a cauzei reclamă o verificare a incidenței normelor de drept privitoare la revendicare și grănițuire, raportate la starea de fapt ce rezultă din materialul probator administrat în cauză, cum de altfel a procedat și prima instanță.
Tribunalul relevă că, de principiu, nu mai poate fi pusă la îndoială notorietatea că suprafețele de teren, menționate în titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, nu au avut la bază măsurători riguroase, făcute cu instrumente tehnice performante și că numai în urma aplicării dispozițiilor Legii nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară au început să se facă asemenea măsurători, suprafețele exacte fiind determinate pe baza calculului analitic (diferit de calculul geometric), prin metode ce apelează la ajutorul computerului, care prelucrează un sistem de coordonate. Și chiar și în acest caz, nu puține au fost situațiile în care s-au comis erori de măsurare, cu toate mijloacele tehnice de ultimă generație folosite la efectuarea măsurătorilor în vederea întocmirii documentației cadastrale și înscrierii în cartea funciară.
Așa fiind, în majoritatea cazurilor, între suprafețele din acte și suprafețele din măsurători există diferențe, plusurile sau minusurile respective explicându-se însă prin metodele precare de măsurare folosite și nu neapărat prin ocuparea abuzivă a terenului de către proprietarii vecini. Așadar, nu orice minus de teren face să se prezume că proprietarul vecin se face vinovat de existența acestuia, după cum nu orice plus de teren conduce automat la concluzia că proprietarul care își realizează documentația cadastrală s-a extins pe seama proprietății vecine.
Suprafața menționată într-un act de proprietate nu are, în sine, o forță probantă absolută în ceea ce privește întinderea obiectului material al acelui drept, mai ales dacă acel act a fost întocmit înainte de punerea în aplicare a Legii nr.7/1996; realitățile aplicării acestui act normativ au dovedit că suprafețele din acte nu au cum să corespundă, la milimetru, cu realitatea fizică, lipsa unei organizări cadastrale adecvate și sistemul de publicitate imobiliară personală (anterioare datei de 1 iulie 1999, când s-a pus în aplicare, în județul D., Legea nr.7/1996), conferind un caracter aproximativ și relativ suprafețelor menționate în acte.
Dreptul de proprietate trebuie să fie, deci, raportat la obiectul său material, care are întotdeauna anumite limite fizice, și anume "limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate", despre careface referire art. 556 alin 1 NCC, pentru că el constituie „bunul” susceptibil de apropriațiune juridică, iar, numai prin încălcarea acestor limite se aduce atingere acestui drept, și nu prin simplul fapt că unul dintre vecini posedă mai mult decât în acte, iar celălalt mai puțin, câtă vreme nu se dovedește modificarea abuzivă a liniei de hotar dintre terenurile limitrofe.
În speță, în concret, potrivit raportului de expertiză topografică întocmit de expert-ing. B. C., mijloc de probă administrat la fond și a cărui forță probantă relevantă a fost determinată și apreciată și de Tribunal în raport de măsurătorile riguroase efectuate, susținute de argumente adecvate și pertinente, chiar daca reclamantul deține în fapt mai puțin teren cu 7 mp decât în titlul său de proprietate, acest fapt nu se datorează decât unor erori de măsurare cu prilejul întocmirii documentațiilor cadastrale ale ambelor părți, câtă vreme nu s-a putut dovedi existența unei acțiuni a pârâtului de ocupare abuzivă sau modificare a semnelor vechi de hotar existente între proprietățile părților în litigiu.
Pentru aceste considerente legale Tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 NCPC, urmează să respingă apelul dedus judecății, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul S. G., CNP_, cu domiciliul în C., .. 35, județul D., împotriva sentinței civile nr.9088/24.06.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. C., CNP_, cu domiciliul în C., .. 37, județul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2015.
Președinte, S. L. M. | Judecător, D. F. S. | |
Grefier, E. B. |
Red.jud.D.F.S.
Tehn.F.M./4 ex.
Jud.fond.C.G.B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 539/2015. Tribunalul DOLJ | Anulare act. Decizia nr. 225/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
