Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1716/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1716/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 227/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 227/2015
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător G. C. F.
Grefier E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-intervenient C. V. împotriva sentinței civile nr.1716/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. A. și intimatul-pârât S. N., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-intervenient C. V. personal și intimatul-pârât Ș. N. personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
- este primul termen de judecată în apel,
- apelul este declarat și motivat în termen;
- s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru,
- au fost comunicate motivele de apel;
- intimata-reclamantă a depus întâmpinare,
- a fost comunicată întâmpinarea
- nu s-a depus răspuns la întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apelantul-intervenient C. V., având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Intimatul-pârât Ș. N., având cuvântul, solicită admiterea apelului.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1716/2014 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul_ a fost admisă acțiunea civilă în revendicare imobiliară formulată de reclamanta C. A. împotriva pîrîtului Ș. N. și a cererii de intervenție în interesul pîrîtului formulată de intervenientul C. V..
A fost respinsă cererea de intervenție formulată de C. V. în interesul pîrîtului.
A fost obligat pîrîtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de 1,0070 ha.teren situat în extravilanul om.Urzicuța,jud.D. în tarlaua 128,.> Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamanta C. A. a chemat în judecată pe pîrîtul Ș. N., solicitînd să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1 ha.și 76 m.p.teren situat în extravilanul . în tarlaua 128, .> În motivarea acțiunii a susținut că potrivit certificatului de moștenitor nr.497 din 15.09.2005 este proprietara terenului revendicat .
A mai arătat că terenul este posedat fără nici un drept de pîrît și că refuză să i-l lase în proprietate.
În drept,a invocat prevederile art.563 și urm.din N.c.civ.
A depus proces verbal de informare gratuită privind avantajele medierii nr.1 din 27.02.2013,certificatul de moștenitor nr.497 din 15.09.2005 eliberat de BNP A. B. cu sediul în Băilești, actul său de identitate și titlu de proprietate nr.607-_ din 18.04.1995, certificatul de sarcini nr._ din 16.09.2013 eliberat de O.C .P.I.D. și chitanță privind plata taxei judiciare de timbru.
La 5.11.2013 C. V. a înaintat la dosar cerere de intervenție, susținînd
că la 5.02.2005 printr-o convenție de vînzare cumpărare a cumpărat de la numitul M. G.,în prezența a patru martori,suprafața de 1 ha teren,cu prețul de 10.000.000 lei vechi .
A mai susținut că datorită faptului că vînzătorul nu avea dezbătută succesiunea tatălui său,a mers la reclamantă împreună cu acesta,cu socrul său Ș. N. și cu doi martori,comunicîndu-i intenția vînzătorului de a înstrăina terenul și a perfecta vînzarea,lucru cu care reclamanta a fost de acord.
În final, a susținut că reclamanta a fost de acord cu acest aspect și în fața funcționarului primăriei,care a trecut terenul la rolul socrului său, întrucît el nu avea domiciliul în . dosar copie de pe actul său de identitate.
La 8.11.2013 pîrîtul a înaintat la dosar întîmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, invocînd și excepția lipsei calității sale procesuale, susținînd că prin titlu de proprietate nr.607-_ din 18.04.1995 i s-a reconstituit autorului reclamantei M. M.S. dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,095 ha teren extravilan și că la 5.02.1995 fratele reclamantei a înstrăinat intervenientului suprafața de teren,în schimbul sumei de 1.000 lei,situație atestată de antecontractul încheiat în prezenta a patru martori.
A mai susținut că vînzătorul a înstrăinat terenul întrucît era grav bolnav,avînd nevoie de bani și că reclamanta a cunoscut că acesta a înstrăinat terenul,acceptînd această vînzare și că în anul 2006 împreună cu C. V. și cu reclamanta s-au deplasat la Primăria . a fost de acord cu înscrierea suprafeței la rolul său.
De asemenea, a susținut că afirmațiile reclamantei că posedă pe nedrept terenul nu sunt reale,lucru atestat de faptul că el nu a încheiat nici un antecontract de vînzare cumpărare cu reclamanta și nu a plătit nici un preț pentru terenul în cauză și că cel ce trebuia chemat în judecată este C. V.,cumpărătorul terenului.
A depus la întîmpinare adeverința nr.3671 din 28.02.2013 eliberată de Primăria . 5.02.2005 și actul său de identitate.
În cauză, s-a depus de intervenient chitanță privind plata taxei de timbru aferentă cererii de intervenție formulată,iar de către reclamantă adresa nr.3390 din 31.01.2014 eliberată de . luat interogatorii din oficiu intervenientului și reclamantei și la cererea părților au fost ascultați martorii D. F.,S. J. și G. A..
Din probele administrate în cauză,instanța de fond a reținut următoarele:
La 5 februarie 2005, intervenientul C. V. a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare pentru terenul în litigiu cu M. G. pentru suprafața în litigiu. Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, potrivit art. 969 din vechiul cod civil, aplicabil și în materia antecontractelor, nereglementate explicit de vechiul cod civil. Dreptul dobândit însă de intervenient este unul de creanță, adică de a putea dobândi proprietatea asupra bunului promis, când toate celelalte condiții ale transferului proprietății ar fi fost îndeplinite.
Este de precizat că antecontractul a privit un teren asupra căruia promitentul vânzător putea avea doar un drept indiviz, alături de sora sa, reclamanta; asupra dreptului indiviz moștenit de la tatăl său acesta a renunțat, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor numărul 497 din 15 septembrie 2005.
Din același certificat rezultă, însă, că la momentul antecontractării, fratele reclamantei era străin de succesiunea părinților săi, astfel încât, intervenientul a antecontractat cu un neproprietar. Cu titlul de proprietate reclamanta a făcut dovada calității de proprietară a terenului revendicat și a făcut și dovada deținerii fără drept de către pârât, deținere considerată legitimă de către pârât și intervenient.
Așa fiind, câtă vreme pârâtul și intervenientul nu au făcut dovada că reclamanta a acceptat succesiunea fratelui său, acțiunea reclamantei este întemeiată și va fi admisă, cu consecința, evident a respingerii cererii de intervenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intervenientul C. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând anularea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a arătat că în mod eroant instanța i-a respins cererea de intervenție arătând că în momentul antecontractului fratele reclamantei era străin de succesiunea părinților săi, lucru nereal întrucât data certificatului de moștenitor este 15.09.2005, la 7 luni după vânzare și predarea bunului.
Deși i-a cerut de mai multe ori atât defunctului M. G. cât și surorii sale să-și dea concursul pentru a întocmi acte de vânzare aceștia au refuzat, ba mai mult reclamanta a lăsat în posesia sa terenul până în 2013, când prețul acestor bunuri a explodat.
Apelantul a arătat că nu putea stăpâni pe nedrept acest teren atât timp cât deținea un act, un just titlu.
Mai mult decât atât, înstrăinarea efectuată de fratele reclamantei atunci când terenul era în indiviziune poate echivala cu o acceptare tacită a succesiunii părinților săi, chiar dacă ulterior renunța la succesiune.
În drept au fost invocate disp. Art. 205 și 466 și urm Cpciv.
Intimata reclamantă C. A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului.
Apelantul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, Tribunalul reține următoarele:
Dispozițiile art. 563 Cciv reglementează acțiunea în revendicare, definită a fi acea acțiune în justiție prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul.
Ca atare, actiunea in revendicare reprezinta o actiune reala, petitorie prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun solicita restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.
Actiunea in revendicare are ca obiect solutionarea unui conflict intre parti care poarta asupra dreptului de proprietate si ca atare este la indemna celui care are calitatea de proprietar al bunului revendicat.
Disp 10 Cpciv prevad obligația părților de a-și proba pretențiile și apărările.
In afara dreptului sau de proprietate, reclamantul . revendicare este obligat sa probeze si alte aspecte, cum ar fi faptul ca paratul este cel care detine bunul.
In speta instanta retine ca reclamanta a facut atât dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, drept dobândit prin succesiune (potrivit certificatului de moștenitor nr. 497/15.09.2005 eliberat de BNP B. A.-f 6 dosar de fond) de la defunctul M. Ș. căruia i se reconstituise in temeiul lg 18/1991 conform titlului de proprietate 607-_/18.04.1995 (f 7 dosar de fond) cât și dovada posesiunii exercitate de pârât asupra bunului. (rezultată din analiza coroborată a declarațiilor martorilor audiați nemijlocit D. F. și S. J. –f 58, 60 dosar de fond).
Dreptul de proprietate al reclamantei a fost dobândit printr-un act juridic translativ de proprietate, deci printr-un mod derivat de dobândire a proprietății, astfel încât, este adevărat, proba dreptului de proprietate nu mai are caracter cert, absolut.
Efectul pe care îl generează actul juridic translativ de proprietate anterior menționat este acela de prezumție de proprietate în favoarea reclamantei.
Această prezumție este una simplă și poate fi răsturnată de partea adversă, inclusiv prin invocarea unui titlu propriu de natură să genereze o prezumție de proprietate mai puternică.
În speță, această prezumție nu a fost răsturnată. Astfel, apelantul intervenient a invocat în apărarea sa dreptul dobândit prin antecontractul de vânzare cumpărare (promisiunea bilaterală de vânzare cumpărarea) materializat în înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanță” încheiat la data de 05.02.2005.
Astfel cum temeinic a apreciat prima instanță, acest acord de vointa al partilor nu poate fi calificat ca fiind un contract de vanzare cumparare intrucat terenurile puteau fi instrainate sau dobandite prin acte juridice intre vii, sub sanctiunea nulitatii absolute, numai daca actul a fost incheiat in forma autentica (potrivit Lg 54/1998 in vigoare la data acordului de vointa dintre parti,).
Astfel, conventia partilor, în mod temeinic, a fost calificata de instanta ca fiind un antecontract de vanzare cumparare (promisiune bilaterală de vânzare cumpărare) care a dat nastere in patrimoniul promitentului cumpărător unui drept de creanță, respectiv dreptului de a dobândi proprietatea asupra bunului transmis condiționat de îndeplinirea celorlalte condiții de validitate inclusiv încheierea convenției în formă autentică
Promisiunea bilaterală de vânzare, prin care părțile se obligă să încheie în viitor, la prețul stabilit, contractul de vânzare, este un contract distinct de acesta din urmă și nu produce efectele vânzării, ceea ce înseamnă că acesta nu transferă dreptul de proprietate, ci dă naștere doar unor obligații cu caracter personal pentru ambele părți, respectiv obligația de a vinde/cumpăra un obiect determinat.
În raport de aceste considerente vizând inaptitudinea acordului de voință anterior menționat de a transmite dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, criticile apelantului referitoare calitatea de moștenitor acceptant a fratelui reclamantei apar a fi lipsite de relevanță.
Ca atare, în acord cu prima instanță, Tribunalul reține că intervenientul nu a făcut dovada unui drept de proprietate asupra terenului revendicat.
Față de împrejurarea că doar reclamanta a dovedit că are un titlu de proprietate asupra terenului, în mod temeinic a admis instanța de fond acțiunea principală și a respins cererea de intervenție.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. Art. 480 Cpciv va păstra sentința contestată urmând a respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul-intervenient C. V. CNP_ cu domiciliul în C., Împăratul T., nr. 204, . 1, . împotriva sentinței civile nr.1716/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. A. CNP_ cu domiciliul în . și intimatul-pârât S. N. CNP_ cu domiciliul în Urzicuța, județul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2015.
Președinte, L. A. | Judecător, G. C. F. | |
Grefier, E. D. C. |
Red LA/5 ex/03.03.2015
E.C. 06 Februarie 2015
J fond M P.
| ← Anulare act. Decizia nr. 225/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Hotărâre din 27-02-2015, Tribunalul DOLJ → |
|---|
