Pretenţii. Sentința nr. 4297/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4297/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 342/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 342/2015
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător M. E. N.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. împotriva sentinței civile nr. 4297/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul T. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. P. pt. intimat, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen legal, a fost depusă întâmpinare în termen legal, se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat M. P. pt. intimat solicită respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, conform motivelor invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată și depune chitanța privind plata onorariului de avocat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea formulată la data de 13.12.2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub numărul_ reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul T. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1094,99 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu acordarea serviciilor medicale.
În motivare reclamantul a arătat că pârâtul a fost internat în secția chirurgie în perioada 06.05-10.05.2010, contravaloarea zilelor de spitalizare fiind în cuantum de 1094,99 lei, sumă care nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, prevăzute de art.998 și art.999 C.civil și ale art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A mai arătat că pârâtul avea obligația să efectueze demersurile legale pentru a stabili vinovăția autorului faptei ilicite, chiar și numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior promovării acțiunii in instanța, astfel că se poate prezuma ca pârâta își recunoaște culpa prevăzută de dispozițiile art.998-999 C.civ, constatând in omisiunea sau neglijența de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada că starea sănătății sale a fost afectată de o altă persoană care ar răspunde față de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
Totodată a specificat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: fapta ilicită care constă in neformularea unei plângeri penale împotriva persoanei responsabile pentru a atrage incidența prevederilor art.313 din Legea nr.95/2006; prejudiciul cauzat unității care constată in contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării; raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și de prejudiciul produs, in momentul săvârșirii faptei.
De asemenea, a menționat că suma pretinsă cu titlu de despăgubire reprezintă o creanță bugetară, iar termenul de prescripție este supus prevederilor art. 131 din OG nr. 92/2003, fiind de 5 ani.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.998, 999 C.civil, art.112 C. proc. civ., art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Cererea a fost scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 2 din OUG nr. 80/2013.
Cererii formulate reclamantul a anexat copie decont de cheltuieli, fila 7.
La data de 27.01.2014, pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a sa.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că potrivit dispozițiilor legale cuprinse in Legea nr. 192/2006 participarea la ședința de informare privind avantajele medierii este reglementată ca o procedură prealabilă introducerii cererii de chemare in judecată, o condiție specială de exercitare a acțiunii.
In condițiile in care la dosar nu s-a depus dovada de îndeplinire a procedurii prealabile, se impune admiterea excepției inadmisibilității și respingerea cererii de chemare in judecată.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, pârâtul a precizat că a fost internat la S. de Urgență nr. 1 C., fiind victima unui accident de circulație produs de către A. V. care a fost și condamnat prin sentința penală nr. 3696/2012 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul_ .
Potrivit rezoluției președintelui de complet din data de 26.02.2014, s-a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a depune procesul-verbal de informare asupra medierii, obligație ce nu a fost îndeplinită până la acest termen, motiv pentru care instanța a rămas in pronunțare asupra excepției inadmisibilității acțiunii in raport de dispozițiile Legii 192/2006 privind medierea, invocată de pârât.
Prin sentința civilă nr.4297/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția inadmisibilității formulării acțiunii, invocată de pârât.
A fost respinsă cererea de chemare in judecată, formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., în contradictoriu cu pârâtul T. C., ca inadmisibilă.
A fost obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei C. și înregistrată pe rolul instanței la data de 13.12.2013 sub nr._, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T. C. obligarea acestuia la plata sumei de 1094,99 lei, reactualizată cu indicele de inflație pana la data plătii efective a debitului, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
Potrivit art. 248 alin. 1 din Cod proc civ "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".
Potrivit dispozițiilor art. 193 alin. 1 NCPC, sesizarea instanței se poate face numai dupa îndeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta, dovada îndeplinirii procedurii prealabile urmând a fi anexată la cererea de chemare în judecată.
Conform prevederilor Legii nr. 192/2006 modif. privind medierea și organizarea profesiei de mediator, art. 2 alin. (1), daca legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, în vederea soluționări pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege.
Astfel, prin alin. 12 al aceluiași articol se statuează că instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 601 alin. (1) lit. a)-f), sancțiune aplicabilă numai proceselor promovate dupa 1 august 2013.
Atât din modul imperativ de redactare a conținutului textului normativ al art. 2 alin. 1 și 12, dar și în considerarea interesului general protejat de norma legală arătată, instanța reține că neîndeplinirea de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată se sancționează cu respingerea ca inadmisibilă a cererii promovate în aceste condiții, inadmisibilitate care poate fi invocată numai de pârât, in raport de prevederile art. 193 alin. 2 NCPC.
Instanța are în vedere și scopul final urmărit de legiuitorul național în reglementarea procedurii speciale obligatorii de informare asupra avantajelor medierii, anterior promovării cererii în justiție, respectiv de educare a societății civile în sensul soluționării conflictelor pe cale amiabilă, printr-o procedură alternativă celei jurisdicționale, pentru obținerea unei soluții reciproc convenabile, eficiente și durabile.
În cauză, deși a fost legal citat cu această mențiune pentru termenul de judecată din data de 25.03.2014, reclamantul nu a făcut dovada că a recurs la convocarea pârâtului în vederea participării la ședința de informare asupra avantajelor medierii, anterior promovării acțiunii în justiție, iar pârâtul, prin apărător ales prezent în ședință publică, a solicitat în mod expres aplicarea sancțiunii prevăzute de legiuitor.
Va înlătura ca nefondate apărările reclamantului referitoare la inaplicabilitatea în speță a dispozițiilor legii nr. 192/2006 modif. privind procedura obligatorie a informării asupra avantajelor medierii, în condițiile în care cererea în pretenții civile promovată de reclamant, așa cum a fost motivată în fapt și în drept, se încadrează în textul normativ reglementat de prevederile art. 601 lit. f . din legea nr. 192/2006 modif., iar legea nu prevede vreo excepție de la regulă in cazul instituțiilor statului.
Pentru considerentele expuse, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 și 12 corob. cu art. 601 lit. f din legea nr. 192/2006 modif., precitate, instanța va respinge cererea ca inadmisibilă.
Instanța reține că nu se mai impune analiza excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, față de soluția asupra excepției inadmisibilității formulării cererii de chemare in judecată, respectiv de admitere.
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care cade in pretentii va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, sa îi platească acesteia cheltuielile de judecată, această obligatie avandu-si sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul.
Potrivit art. 451 alin. 1 și 2 din N Cod proc civ " (1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
(2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său".
Prin aplicarea prevederilor art. 451 alin. 2 C.pr.civ. instanța nu intervine în contractul de asistenta juridica dintre avocat si client, care se menține în integralitate, (drept urmare, clientul va plăti avocatului onorariul cuvenit), ci doar apreciază în ce măsura onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauza trebuie suportat de partea adversa, ținând seama de natura si complexitatea prestației avocatului acestuia.
În acest sens în jurisprudența CEDO s-a statuat ca partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 V. C.pr.civ., decât în măsura în care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.
Ținând seama de elementele prevăzute de alin. 2 al art. 451 C.pr.civ. si anume: activitatea concreta prestata de avocatul pârâtului, respectiv prezența la un singur termen de judecată, in condițiile in care întâmpinarea nu poartă semnătura acestuia si limitele mandatului acordat conform împuternicirii existente la dosar, dar si valoarea pricinii, instanța retine ca acesta nu a desfasurat un volum mare de munca pentru executarea mandatului primit de natura sa justifice onorariul perceput în cuantum de 500 lei pe care l-a apreciat ca nejustificat de mare în raport cu activitatea desfasurata, in condițiile in care la singurul termen de judecată nu s-a prezentat in fața instanței.
În acest sens instanța considera ca desfasurarea activitatii menționata în contractul de asistenta juridica implica studierea înscrisurilor existente la dosar si o documentare juridica adecvata pentru apararea intereselor pârâtului si apreciază ca suma de 300 lei este suficienta pentru a compensa valoarea prestației acestuia, astfel ca numai în aceste limite cheltuielile de judecata constând în onorariu avocat pot fi puse în sarcina reclamantului.
Concluzionând, instanța a apreciat că reclamantul trebuie să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul avocatului plătit de către pârât, urmând ca acesta din urmă sa suporte diferența dintre onorariul convenit cu apărătorul sau si suma pe care trebuie sa o plătească partea care a căzut în pretenții, respectiv reclamantul.
În temeiul art. 453 C.proc.civ. a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat, reținând culpa reclamantului în declanșarea prezentului proces.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. C. Județean de Urgență C., arătând, în esență, că prin acțiunea formulată, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare suportate de către instituția apelantă cu acordarea serviciilor medicale pârâtului internat la S. C. Județean de Urgență C., ca urmare a unui accident de circulație. S., în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit art.15 din MSFR și CNAS nr._ și art.313 din Legea nr. 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor de spitalizare, de la persoanele vinovate.
Instanța de fond a pronunțat sentința fără a ține seama de faptul că apelanta s-a aflat în imposibilitatea de a cunoaște autorul accidentului, pârâtul fiind singura persoană care avea cunoștință de acesta.
Arată că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale accidentelor de circulați/agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speța de față apelantul și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
De asemenea, arată că apelantul a chemat în judecată pe intimat, după ce acesta a fost înștiințat despre debit și rugat să le comunice date/documente din care să reiese c ine este autorul faptei și în urma cărora apelanta să facă demersurile necesare pentru recuperarea debitului și virarea sumei către CAS D..
Intimatul a formulat si depus intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea ca legala si temeinica a solutiei instantei de fond de respingere a actiunii ca inadmisibila pentru neindeplinirea procedurii prealabile prev. de Legea 192/2006.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art. 480 NCPC, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
Astfel, se constata ca apelantul reclamant nu a inteles sa formuleze vreun motiv concret de nelegalitate sau netemeinicie, raportat la argumentele de fapt si de drept retinute de instanta de fond pentru respingerea ca inadmisibila a actiunii in raport de dispoz. Legii 192/2006 si art. 193 alin. 1 NCPC, apelantul reclamant intelegand sa invoce in cadrul cererii de apel doar aspecte ce tin de justificarea calitatii procesuale pasive a paratului chemat in judecata si fondul cauzei – indreptatirea reclamantului la despagubirile solicitate in raport de dispoz. art. 313 din Legea 95/2006.
Tribunalul constata ca motivele invocate de apelant nu sunt de natura a afecta temeinicia si legalitatea hotararii pronuntate de instanta de fond, neavand legatura cu motivele de fapt si de drept pentru care instanta de fond a respins ca inadmisibila actiunea dedusa judecatii - neindeplinirea procedurii prealabile prev. de Legea 192/2006, exceptia inadmisibilitatii fiind apreciata ca prioritara in solutionarea cauzei de catre instanta de fond, cu consecinta de a nu se mai analiza exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de parat in cauza si nici fondul cauzei, apelantul reclamant neaducand prin cererea de apel vreun contraargument juridic fata de motivele de fapt si de drept pentru care instanta de fond a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii in raport de dispoz. Legii 192/2006 si art. 193 alin. 1 NCPC, argumente care sa faca obiectul analizei instantei de control judiciar.
Pentru considerentele expuse, constatand ca nu se poate retine vreun motiv de anulare sau schimbare a sentintei pronuntate de instanta de fond, in raport de motivele de apel invocate de apelantul reclamant, si nici nu este incident vreun motiv de ordine publica, Tribunalul urmează ca, în temeiul art. 480 NCPC, să respinga ca nefondat apelul formulat de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., împotriva sentinței civile nr. 4297/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
In baza art. 453 NCPC, fata de solutia pronuntata asupra apelului, va fi obligat apelantul către intimat la plata cheltuielilor de judecată efectuate si dovedite in faza apelului, respectiv suma de 300 de lei, reprezentand onorariu aparator potrivit chitantei nr. 5/16.02.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., județul D., C. RO19TREZ2915005XXX000154, împotriva sentinței civile nr. 4297/25.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul T. C., CNP_, cu domiciliul în C., .. 14, jud. D., ca nefondat.
Obligă apelantul către intimat la plata cheltuielilor de judecată de 300 de lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, M. E. N. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./4 ex.
17.03.2015
Jud.fond-L.D.B.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 9640/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 532/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
