Contestaţie la executare. Decizia nr. 1405/2015. Tribunalul DOLJ
Comentarii |
|
Decizia nr. 1405/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 1405/2015
Dosar nr._ -contestație la executare-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1405/2015
Ședința publică din data de 21 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. C. C.
Judecător: V. P.
Grefier: F. C. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA-PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., împotriva sentinței civile nr. 4581/08.04.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator T. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- apelul nu a fost declarat în termen;
- motivele de apel au fost comunicate;
- apelanta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 20 lei;
- nu s-a depus întâmpinare;
- s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța invocă, din oficiu, în temeiul disp. art. 248 alin. 1 N.c.p.c., excepția tardivității apelului și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
La data de 21.07.2014, contestatorul T. M. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata CNADNR-Cestrin, solicitând, în temeiul art. 711 și urm. Ncpc, să se dispună anularea actelor de executare începute împotriva sa, prin somația și actele subsecvente acesteia, aferente dosarului de executare silită nr. 1393/E/2014 al B. I. Raol F., cu sediul în C., . A, parter, ., pentru plata contravalorii tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro și, în consecință, exonerarea de la plata amenzii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că a fost sancționat de mai multe ori în cursul anului 2011, prin emiterea unor procese verbale diferite pentru o contravenție care are caracter continuu, astfel cum apare în jurisprudența Cedo. Suma de 28 euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire pentru 12 luni.
A precizat că, deși procesul verbal de contravenție neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare este titlu executoriu, procesul verbal . nr._/24.10.2011 nu i-a fost comunicat.
A menționat că, potrivit dispozițiilor cuprinse în Decizia nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii ce formează obiectul dosarului nr. 7/2013 al ICCJ "Modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire".
În drept, a invocat dispozițiile art. 711 și urm, art. 712 alin. 2, art. 714 alin. 3 Ncpc.
La data de 28.10.2014, intimatul CNADNR-Cestrin a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca fiind neîntemeiată.
În motivare a arătat că autovehiculul aparținând contestatorului T. M. a fost depistat utilizând rețeaua de drumuri naționale fără a poseda rovinietă valabilă.
A precizat că procedura legală de comunicare a fost îndeplinită, debitorul neachitând contravaloarea tarifului de despăgubire.
Potrivit art. 27 din OG 2/2001 potrivit cărora "Comunicare procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor", în speță, în mod legal, procedându-se la comunicare procesului verbal de constatare a contravenției prin afișare, în condițiile în care, fără dubiu, cele două modalități de comunicare prevăzute de art. 27 din OG 2/2001 sunt alternative, fără să există o ordine de preferință între ele, iar recurgerea la una dintre acestea este necesară și suficientă pentru ca procedura de comunicare să fie considerată îndeplinită.
Astfel, conform principiului de drept "ubi lex non disinguit, nec nos distinguere debemus"- unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem, conform căruia prin interpretare nu se poate restrânge aplicația unui text care a fost formulat general; generalitatea formulării duce la generalitatea aplicării.
Mai mult decât atât, referitor la cele reținute cu privire la Decizia ICCJ nr. 10 din 10.06.2013, prevederile acesteia sunt interpretate, în mod eronat, având în vedere faptul că acestea își au aplicabilitatea după data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României și anume 23.07.2013, conform principiului neretroactivității prevăzut de Codul Civil "Legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactivă", rezultând fără echivoc că, principiul neretroactivității este regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor ce se ivesc după adoptarea ei, iar nu și situațiilor anterioare, trecute.
Astfel, în mod corect, C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România Sa prin DRDP C. s-a adresat B. I. Raol F. pentru recuperarea creanței de 28 de euro înscrisă în titlul executoriu "Proces verbal de constatare a contravenției" .
Cât despre dovada săvârșirii contravenției, aceasta se găsește la sediul Cestrin specificat în antet, pe termen de 6 luni de la data constatării contravenției, conform termenului de prescripție a faptei în baza OG nr. 2/2011 privind regimul contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și va fi pusă la dispoziția instanței, în urma unei solicitări în acest sena a acesteia.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205-208 C.proc.civ.
La data de 27.11.2014, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit la data de 24.10.2011 pentru sancționarea unei contravenții săvârșite în urmă cu aproximativ 6 luni, cu încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. 3 prevăzute de OG 12/2002, care prevăd un termen de prescripție de 30 de zile de la data săvârșirii contravenției, pentru întocmirea procesului verbal de contravenție, care reprezintă legea mai favorabilă contravenientului față de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG 2/2001, care prevedea un termen de 6 luni.
A mai arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile, respectiv OG nr. 15/2002, modificată prin Legea nr. 144/2012, care, prin art. 9 alin. 3, prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.
A precizat că procesul verbal din data de 24.10.2011 este lovit de nulitate absolută și pentru nerespectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 prevăzute, în mod imperativ, sub sancțiunea nulității procesului verbal.
În ședința publică din data de 28.01.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru contestator și a dispus efectuarea unei adrese către B. I. Raol F. în vederea înaintării dosarului de executare nr. 1393/E/2014.
La data de 03.03.2015, s-a depus dosarul de executare.
Prin sentința civilă nr. 4581/08.04.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă contestația la executare formulată de către contestatorul T. M. în contradictoriu cu intimata CNADNR-Cestrin și s-a constatat prescrisă executarea amenzii aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._/24.10.2011 întocmit de CNADNR SA-CESTRIN.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 25 alin 2 din OG 2/2001, comunicarea procesului-verbal se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
Potrivit art. 27 din OG 2/2001 comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Prin Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, ca o consecință în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I, raportat la art. 14 alin 1, art. 25 alin 2 și art. 31 alin 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare a stabilit că: "modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire."
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal ".
În cauză, procesul-verbal nu a fost comunicat prin poștă, ci direct prin afișare la domiciliul contravenientului .
Potrivit art. 14 alin 1 din OG 2/2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, instanța a constatat întemeiată contestația la executare, urmând ca, în baza art. 719 N.C.Pr.Civ. să o admită, constatând prescrisă executarea sancțiunilor contravenționale aplicate prin procesul-verbal de contravenție . nr._/24.10.2011 întocmit de CNADNR SA-CESTRIN.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata apelantă C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale Din România SA prin Direcția Regională De Drumuri și Poduri C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii contestației la executare și menținerea formelor de executare emise in dosarul execuțional nr. 1393/EX/2014 de către B. T. Anelin D..
A invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, astfel, potrivit art. 39, alin. (4) al OG 2/2001 "împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, in condițiile legii", dar nu se poate cere anularea procesului verbal, deoarece acest lucru este reglementat de art. 31. alin. (1) al aceleiași legi "împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia"
Prin soluția pronunțată a considerat că prima instanță a făcut o aplicare greșita a legii.
Astfel, cu cererea de executare silita s-a adresat B. T. Anelin-D., solicitând prin aceasta executarea silita a debitorului T. M. pentru recuperarea debitului in cuantum de 28 euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire, așa cum prevede art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, completata si modificata prin actele ulterioare, constituind venit propriu al C.N.AD.N.R. S.A - D.R.D.P. C., stabilit p.v.c.c. . 1 nr._ din 24.10.2011.
Instanța a invocat, în mod eronat, faptul că, in lipsa unei comunicări legale a procesului verbal în speță, debitorul nu a putut formula plângere contravenționala, fiind privat in acest sens de beneficiu legii în acesta materie.
Potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare „Comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor.""
Mai mult decât atât, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definită ca fiind acea forma a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp, în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forțe contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația in care încălcarea obligației legale durează in timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanta relevanță în incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate și în jurisprudența înaltei Curți de Casație si Justiție.
In acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul ca "în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioada de timp."
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având în vedere cele sus rubricate, în speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului-verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR-SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, învederam instanței de judecata faptul ca aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Prin urmare, datorită faptului ca fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG nr. 15/2002, precum si ca legea contravenționala aplicabila în timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese, în mod evident, faptul ca, în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
Emiterea și comunicarea procesului-verbal de contravenție, în cauză, a fost efectuat în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Procesul - verbal de contravenție, în cauză, a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Prin urmare, nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție a fost viciată sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție și nici nu a achitat de buna voie obligația stabilita prin procesul- verbal de contravenție ca și sancțiune aplicata pentru fapta săvârșita.
In acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
În cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, în cauză, este identificata creanța supusă executării silite și că aceasta creanța îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă si exigibilă.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului-verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic, conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea, în sarcina contravenientului, reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita sumă de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabila.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR-SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul CNADNR -SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința si recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Prin urmare, reiese fără echivoc faptul că, în speță, este vorba de o creanța de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanța care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Aceasta creanță este supusa regulilor de procedura civila, iar, în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC si la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare si sa constate faptul ca procesul-verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, instanța de fond in baza considerentelor sus rubricate, trebuia sa constate faptul ca aceasta creanța este certă, lichidă si exigibilă, întrunind cerințele art. 662 alin. 1-3 NCPC.
Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație si Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Deci, în privința celor reținute de instanța cu privire la Deciziei ICCJ nr. 10 din 10.06.2013, întrucât acestea își au aplicabilitatea după data publicării Deciziei in Monitorul Oficial al României si anume 23.07.2013, conform principiului neretroactivității prevăzut de Codul Civil " Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă", rezultând fără echivoc că principiul neretroactivității este regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor ce se ivesc după adoptarea ei, iar nu și situațiilor anterioare, trecute. întrucât deciziile pronunțate de ICCJ dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea au valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ, iar o aplicare a acestora la situații anterioare pronunțării ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale. Ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala căruia nu i se aplica principiul retroactivității legii contravenționala mai favorabilă, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
In aceste condiții, întrucât, Decizia 10/2013 își produce efectele, potrivit art. 517 alin 4 C., de la data publicării sale in M.O al României, Partea I, adică de la data de 23.07.2013, neproducând efecte retroactive in privința unor efecte juridice deja consemnate, concluzionă ca o abordare diferita ar periclita însăși securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept.
Potrivit art. 712 alin. 2 C.proc.civ, în cazul în care executarea silita se face in temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătura cu acel titlu executoriu o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
In consecința, pentru a se putea invoca pe calea contestației la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu este necesara întrunirea cumulativa a doua condiții: în primul rând, titlul executoriu să nu fie o hotărâre judecătorească, iar în al doilea rând, legea sa nu prevadă o alta cale de atac pentru invocarea apărărilor de fond.
Daca prima condiție este îndeplinită în cauză, referitor la cea de a doua condiție, se constată ca, potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, neputând fi invocate apărări de fond pe calea contestației la executare.
Astfel, pe calea contestației la executare se poate invoca nelegalitatea unor acte de executare, însă nu prin invocarea unor apărări de fond împotriva titlului executoriu, ci, prin invocarea unor eventuale încălcări ale normelor care reglementează executarea silita, astfel că instanța, în mod greșit, s-a pronunțat în soluționarea contestației la executare asupra aspectelor ce țin de soluționarea plângerii contravenționale .
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466-482 C.Proc Civ.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă de timbru, conform chitanțelor depuse la filele 14-17 din dosar.
Intimatul contestator, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
La termenul de judecată de astăzi, instanța, în raport de dispozițiile art. 717 aliniatul 1 N.c.p.c. raportat la dispozițiile art. 650 aliniatul 3 N.c.p.c., a invocat excepția tardivității apelului.
Analizând apelul dedus judecății, sub aspectul excepției tardivității, invocată, din oficiu, de către instanță, excepție care are prioritate cu privire la soluționare, conform disp. art. 248 alin. 1 N.C.p.c., tribunalul reține următoarele:
La data de 21.07.2014, contestatorul T. M. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata CNADNR-Cestrin, solicitând, în temeiul art. 711 și urm. Ncpc, să se dispună anularea actelor de executare începute împotriva sa, prin somația și actele subsecvente acesteia, aferente dosarului de executare silită nr. 1393/E/2014 al B. I. Raol F., cu sediul în C., . A, parter, ., pentru plata contravalorii tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro și, în consecință, exonerarea de la plata amenzii, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4581/08.04.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă contestația la executare formulată de către contestatorul T. M. în contradictoriu cu intimata CNADNR-Cestrin și s-a constatat prescrisă executarea amenzii aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._/24.10.2011 întocmit de CNADNR SA-CESTRIN.
Tribunalul reține că sentința civilă apelată în cauza de față a fost comunicată apelantei intimate la data de 22.05.2015, așa cum atestă procesul-verbal de înmânare aflat la fila 64 din cadrul dosarului primei instanțe, iar cererea de apel a fost înaintată, prin poștă, instanței, la data de 05.06.2015, astfel cum atestă ștampila aplicată pe plicul poștal aflat la fila 9 din cadrul dosarului de apel.
Potrivit art. 651 alin. 4 N.C.p.civ., în forma în vigoare la data pronunțării sentinței și a declarării căii de atac, hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Sentința pronunțată în cauză de prima instanță, ca instanță de executare, face parte din categoria hotărârilor ce sunt supuse apelului în termenul special de 10 zile prevăzut de dispozițiile legale menționate anterior, deoarece, potrivit alin. 3 al articolului 651, în forma în vigoare la data pronunțării sentinței și a declarării căii de atac, instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite (…).
Termenul se calculează pe zile libere, conform art. 181 alin. 1 pct. 2 N. Cod de procedură civilă, neintrând în calcul nici prima și nici ultima zi, astfel că acesta s-a împlinit la data de 02.06.2015.
Instanța mai are în vedere și dispozițiile art. 718 alin. 1 N.Cod de procedură civilă, potrivit cărora hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. 4 și art. 715 alin. 4 care pot fi atacate în condițiile dreptului comun, dar și disp. art. 457 alin. 1 potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
D. urmare, fiind depășit termenul legal de declarare a apelului, în baza art. 246 alin. 1, art. 247 alin. 1 și art. 248 alin. 1 N.Cod de procedură civilă, tribunalul va admite excepția tardivității apelului invocată, din oficiu, de către instanță, iar, în temeiul art. 480 alin. 1 N.c.p.c. rap. la art. 185 alin. 1 N.Cod de procedură civilă, va respinge apelul, ca tardiv declarat, de către apelanta intimată CNADNR SA, în contradictoriu cu intimatul contestator T. M., împotriva sentinței civile nr. 4581/08.04.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția tardivității apelului invocată, din oficiu, de către instanță.
Respinge, ca tardiv, apelul declarat de către apelanta intimată CNADNR SA, cu sediul în municipiul București, .. 38, sector 1, înregistrată la ORC București sub nr. J40/552/15.01.2004, CUI_, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., cu sediul în municipiul C., .. 17, jud. D., în contradictoriu cu intimatul contestator T. M., CNP_, domiciliat în comuna Crampoia, . și cu domiciliul procesual ales în municipiul București, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 4581/08.04.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 21.09.2015.
Președinte, L. C. C. | Judecător, V. P. | |
Grefier, F. C. C. |
Red. jud. V.P./Tehn. F.M. 4 ex./05.10.2015
Jud. fond: M. D. M.
← Pretenţii. Sentința nr. 6596/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1154/2015. Tribunalul DOLJ → |
---|