Contestaţie la executare. Decizia nr. 1154/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1154/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 1154/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 1154/2015
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător A. B.
Grefier C. D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul G. G. în contradictoriu cu pârâtul F. I. C., având ca obiect contestație la executare reținută pentru evocarea fondului ca urmare a anulării sentinței nr. 6859/14.05.2014 a Judecătoriei C. prin Decizia nr. 473/10.03.2015 a Tribunalului D..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 04 .06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 260 C.p.civ., a amânat pronunțarea la data de 11.06.2015, când a amânat pronunțarea la data de 17.06.2015, când a amânat pronunțarea la data de 24.06.2016.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 01.11.2013, contestatorul G. G., în contradictoriu cu intimatul F. I. C. a formulat contestație la executare împotriva somației din 16.10.2013 emisă în dosarul de executare nr. 351/2013 și a încheierii nr. 351/16.10.2013, precum și împotriva încheierii nr._/24.09.2013, solicitând instanței admiterea contestației la executare, anularea somației și a încheierilor atacate, anularea executării însăși și suspendarea executării în privința cheltuielilor de executare.
In motivare, a arătat că prin somația atacată contestatorul este obligat să se conformeze în sensul de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 516,83 mp și să plătească cheltuielile de executare.
Precizează ca titlul executoriu a mai făcut obiectul unui dosar de executare având nr. 270/E/2004, executare ce s-a finalizat în anul 2013 prin constatarea unui impediment la executare constând în faptul că pe teren existau construcții cu caracter permanent aparținând contestatorului, construcții a căror existență face imposibilă continuarea executării.
A mai arătat că intimatul a solicitat din nou încuviințarea executării silite dispusă în dosarul_/215/2013, însă încheierea nu a fost semnată de judecătorul care a pronunțat-o, iar la pronunțarea sentinței nr._/27.10.2013 data în dosarul nr. 600/2003 s-a avut în vedere că terenul aflat în posesia contestatorului este proprietatea lui F. T., fără ca instanța să ia în considerare că stabilirea întinderii dreptului de proprietate aparținând acestuia s-a făcut în baza a două chitanțe de mână plăsmuite de F. T..
Această situație este demonstrată de sentința civilă 8871/27.05.2009 pronunțata de Judecătoria C., in dosarul_, prin care instanța a admis acțiunea formulata de G. G. in contradictoriu cu F. T., fiind anulate înscrisurile sub semnătură privata denumite chitanta, datate 13.08.1963 respectiv 30.09.1960, iar în considerentele deciziei Curții de Apel C. nr 439 /29.03.2009, pronuntata in dosarul_, s-a reținut ca interesul acestuia in promovarea acțiunii in constatarea nulității chitanțelor false consta în revizuirea litigiilor soluționate irevocabil, finalizate prin hotărâri neconforme cu realitatea.
Dosarul_/215/2010 al Judecătoriei C., având ca obiect revizuirea sentinței civile prin care dreptul de proprietate a fost restrâns la 600 mp, in baza chitanțelor false, a fost soluționat in prezent in favoarea contestatorului, fiind înregistrat in prezent pe rolul Tribunalului D., in calea de atac a apelului, având ultim termen la data de 30.10.2013.
In alta ordine de idei, se constata că actele de executare atacate au fost întocmite cu nerespectarea dispozițiilor in materie, somația si încheierea fiind nelegale întrucât nu a fost întocmit procesul verbal prevăzut de art 678 C..
De asemenea, încheierea de stabilire al cheltuielilor de executare, cheltuieli între care se regăsește și onorariul executorului judecătoresc in suma le 2200 lei la care se adaugă celuieli cu transmiterea prin posta in cuantum de 100 lei si onorariu consultație in cuantum de 200 lei, nu poate fi exceptata controlului judecătoresc sub aspectul temeiniciei cuantumului cheltuielilor stabilite în sarcina debitorului, dar si al dovedirii efectuării acestora, executarea silita constituind ultima parte a procesului civil iar scopul acesteia este, de regula, acela de a asigura finalizarea litigiului prin executarea silita a dispozițiilor titlului executoriu în condițiile în care debitorul refuza îndeplinirea de bună-voie a obligațiilor statuate în sarcina sa.
Executarea silită generează cheltuieli în sarcina părților, cheltuieli a căror recuperare are ca temei faptul ilicit delictual derivând din refuzul de a îndeplini voluntar dispozițiile titlului si implicit presupun obligația celui ce generează acest prejudiciu de a-l acoperi.
A mai arătat că nu a refuzat îndeplinirea obligației stabilita prin titlu executoriu, insa îndeplinirea acesteia nu este posibila raportat la particularitățile cauzei: existenta construcțiilor edificate de mai bine de 30 de ani, constatarea nulității chitanței din anul 1963 care s-a avut in vedere la pronunțarea soluției in dosarul 600/2003, precum si faptul ca in revizuire soluția pronuntata este favorabila contestatorului.
Mai mult decât atât, cheltuielile trebuie sa fie dovedite si proporționale cu lucrările activității de executare silita care le-a generat.
În prezenta cauza, activitatea executorului s-a limitat la emiterea unei somații, fiind de neconceput ca, în măsura în care debitorul nu a executat de îndată sau în termenul acordat obligația, poate fi suspus riscului de a suporta un onorariu stabilit în mod discreționar, al cărui cuantum nu regăsește în complexitatea lucrărilor de executare.
Plenitudinea de jurisdicție a instanțelor de judecata în privința cauzelor de nelegalitate si netemeinicie ce pot afecta procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, a fost si argumentul esențial al motivării deciziei Curții Constituționale nr.206 din 15 mai 2003, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.388 din 5 iunie 2003 si al deciziei nr.1040/13.11.2007: " stabilirea cheltuielilor de executare, prevăzută de art.371 alin. 3 si 4 din Codul de procedura civila, printr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, încheiat le executorul judecătoresc, nu este un act arbitrar al acestuia, ci, potrivit chiar reglementarii criticate, are loc pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, în condițiile legii.
In drept a invocat dispozițiile art 622 si urm C.. In dovedire a solicitat proba cu "înscrisuri.
La data de 06.01.2014, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității, inadmisibilității și nulității contestației la executare, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți și actele de executare silită depuse de executorul judecătoresc.
Prin sentința civilă nr. 6859/14.05.2014 au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile tardivității, inadmisibilității și nulității contestației la executare silită, invocate de intimatul F. I. C..
A fost admisă contestația la executare silită formulată de contestatorul G. G., în contradictoriu cu intimatul F. I. C..
A fost anulată executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 351/E/2013 al B. I. D. T., de către creditorul F. I. C., împotriva debitorului G. G., cu privire la titlul executoriu reprezentat de sentința civilă rămasă irevocabilă nr._/27.10.2003 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 600/2003.
A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare.
A fost obligat intimatul la plata către contestator a sumei de 49 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a fost respinsă cererea contestatorului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru achitată în cauză.
S-a luat act că intimatul nu a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 666 al. 1 și 2 C., dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condițiile art. 665 C. (încheierea de încuviințare a executării silite), împreună cu o copie certificată de executor pentru conformitate cu originalul a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație. Comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării.
Instanța a constatat că în dosarul de executare silită nr. 351/E/2013 al B. I. D. T., nu s-au respectat prevederile imperative ale art. 666 C., în sensul că titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/27.10.2003 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 600/2003, somația de executare silită imobiliară din data de 16.10.2013, încheierea de încuviințare a executării silite nr._/24.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013, nu au fost comunicate debitorului G. G..
Astfel, instanța a constatat că actele mai sus-menționate nu au fost comunicate în mod legal debitorului nici la adresa sa inițială, comunicată executorului inclusiv de Direcția de Evidență a Persoanelor C., respectiv cea din C., ., jud. D., nici la noua adresă aflată de executorul judecătoresc în urma deplasării la fața locului, respectiv în C., ., jud. D.. Dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare a actelor de procedură către debitor sunt necompletate la niciuna dintre rubrici (filele 77, 82, 88), fiind afectate de sancțiunea nulității absolute, conform art. 164 al. 3 C..
Prin urmare, având în vedere că potrivit art. 666 al. 2 C. comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării, acesta fiind un motiv de nulitate expresă și de ordine publică a executării silite înseși, instanța a constatat că executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 351/E/2013 al B. I. D. T., de către creditorul F. I. C., împotriva debitorului G. G., este nulă de drept, toate actele de executare silită întocmite fiind afectate de sancțiunea nulității derivate.
Având în vedere că la dosar nu există dovada comunicării către debitor a somației de executare silită, în mod evident contestația la executare silită nu poate fi considerată a fi tardiv introdusă, cu nerespectarea termenului peremptoriu de 15 zile prevăzut de art. 714 al. 1 C.. Excepția tardivității invocată de intimat prin întâmpinare este, oricum, neîntemeiată, având în vedere că intimatul arată în mod expres că actele de executare silită au fost comunicate contestatorului la data de 17.10.2013, iar contestația la executare silită a fost introdusă la 01.11.2013, un calcul simplu demonstrând că și în acest caz, contestația la executare a fost introdusă cu respectarea termenului legal.
De asemenea, instanța a constatat că nici excepția inadmisibilității invocată de intimat prin întâmpinare nu este întemeiată, având în vedere că potrivit art. 711 al. 3 C., contestatorul este îndreptățit să solicite pe calea contestației la executare inclusiv anularea încheierii de încuviințare a executării silite.
Nici excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de intimat, cu motivarea că acțiunea nu întrunește condițiile prevăzute de art. 194 C., nu este întemeiată, atâta vreme cât contestația la executare silită a parcurs etapa procesuală scrisă, prealabilă, de regularizare și nu a fost anulată de judecător, în temeiul art. 200 C..
Față de cele expuse, având în vedere prevederile art. 711 și urm. C. și art. 719 al. 1 C., instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile tardivității, inadmisibilității și nulității contestației la executare silită, invocate de intimatul F. I. C., a admis contestația la executare silită formulată de contestator, a anulat executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 351/E/2013 al B. I. D. T., de către creditorul F. I. C., împotriva debitorului G. G., cu privire la titlul executoriu reprezentat de sentința civilă rămasă irevocabilă nr._/27.10.2003 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 600/2003, va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare și il va obliga pe intimat la plata către contestator a sumei de 49 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea copiilor actelor de executare silită depuse de executorul judecătoresc la dosar.
În ceea ce privește taxa judiciară de timbru achitată de contestator în cauză, față de dispozițiile art. 45 din OUG nr. 80/2013, instanța a respins cererea contestatorului de obligare a intimatului la plata contravalorii acesteia, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul F. I. C., arătând, în esență, că din cuprinsul dosarului de executare rezultă că toate actele de executare, inclusiv titlul executoriu, încheierile, somația, procesul verbal de punere în posesie și cel de cheltuieli au fost comunicate debitorului G. G. la cele două adrese cunoscute și anume C., . și nr. 83, iar contestatorul niciodată nu a invocat că nu ar fi primit actele de executare contestate. La dosar există adrese și înscrisuri depuse de debitorul G. G. prin care solicită fie suspendarea executării, fie amânarea ei până la soluționarea unor dosare aflate pe rolul instanțelor, ori, toate aceste înscrisuri denotă că debitorul a avut cunoștință de actele de executare, astfel că sentința trebuie schimbată în tot, iar pe fond contestația respinsă ca neîntemeiată.
Mai arată apelantul că instanța de fond și-a depășit limitele investirii, în sensul că i s-a solicitat anularea doar a unor acte de executare și generic și nemotivat, a executării înseși, potrivit altor temeiuri și motivații, iar instanța a constatat nulitatea întregii executări silite prin prisma analizei exclusive a comunicării sau nu a actelor către debitor.
Instanța a conferit soluționare greșită excepțiilor invocate de apelant iar motivele respingerii acestora nu au corespondent în probatoriu. Contestația este tardivă în raport cu încheierile atacate, pentru care termenul este de 5 zile de la primire, iar dovada primirii există și este precizată chiar de către contestator.
Arată că, judecătorul fondului a fost avocatul contestatorului G. G. în dosarul având același obiect, astfel că trebuia să abțină în pronunțarea acestei hotărâri, fiind incompatibil conform art.41 alin.2 C.proc.civ.
Intimatul G. G. a formulat întâmpinare arătând că, în mod corect, instanța a dispus respingerea excepției tardivității contestației la executare, având în vedere lipsa dovezii comunicării actelor de executare și că, sunt incidente dispozițiile art.714 alin.1 pct.3 NCPC, care prevăd că, în cazul în care debitorul contestă executarea silită însăși, termenul este de 15 zile și curge de la data la care acesta a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația.
Mai arată intimatul că titlul executoriu, respectiv sentința civilă nr._/2003 nu mai este valabil, întrucât înscrisurile sub semnătură privată ce au stat la baza pronunțării acestei sentințe au fost anulate, iar în urma revizuirii ce face obiectul dosarului nr._/215/2010 al Judecătoriei C. i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1500 mp astfel că terenul de 516,83 mp ce face obiectul executării este în prezent proprietatea sa.
Prin decizia civilă nr. 473/10.03.2015 pronunțată de Tribunalul D. a fost admis apelul formulat de apelantul-pârât F. I. C., împotriva Sentinței civile nr. 6859/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. G..
A fost anulată sentința și reține cauza pentru evocarea fondului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul G. G. a formulat contestație la executare împotriva somației din 16.10.2013, a încheierilor nr. 351/16.10.2013 și nr._/24.09.2013, emise în dosarul de executare nr. 351/2013 al B. I. D. T., solicitând anularea acestora, precum și anularea executării înseși, motivând că titlul executoriu a mai făcut obiectul unui dosar de executare, cu nr. 270/E/2004 ce s-a finalizat în anul 2013 prin constatarea unui impediment la executare, constând în aceea că pe teren existau construcții cu caracter permanent aparținând contestatorului și care fac imposibilă continuarea executării; că starea de fapt pe care s-a întemeiat instanța ce a pronunțat titlul executoriu s-a schimbat, în sensul că înscrisurile sub semnătură privată în baza cărora a fost pronunțată hotărârea pusă în executare au fost anulate, așa cum reiese din decizia nr. 439/ 29.03.2009, iar pe rolul Tribunalului D., în calea se atac a apelului, se află acțiunea având ca obiect revizuirea sentinței civile ce face obiectul executării de față.
Contestatorul a mai arătat că somația și încheierea atacate sunt nelegale întrucât nu a fost întocmit procesul verbal prevăzut de art. 678 C.pr.civ, iar în ceea ce privește cheltuielile de executare, acestea nu pot fi exceptate controlului judecătoresc sub aspectul temeiniciei cuantumului și dovedirii efectuării acestora.
Față de obiectul contestației la executare, s-a constatat că instanța de fond, în mod greșit a examinat alte aspecte decât acelea cu care a fost investită, constatând că executarea silită este nulă de drept întrucât nu au fost comunicate către contestator încheierea de încuviințare a executării silite, titlul executoriu și somația.
Potrivit art. 397 alin. 1 C.pr.civ. instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.
Ori, contestatorul a solicitat anularea acelorași acte de executare însă pentru alte motive, iar instanța, avea obligația să examineze cererea astfel cum a fost dedusă judecății și în măsura în care considera că există un motiv de nulitate absolută a actelor de executare, ca motiv de ordine publică, avea obligația să pună în discuția părților cauza de nulitate.
Față de cele arătate mai sus, s-a constatat că apelul este întemeiat, instanța de fond soluționând procesul fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care, în temeiul art. 480 alin. 3 C.pr.civ. a fost admis apelul, a fost anulată sentința și a fost reținută cauza pentru evocarea fondului, nemaifiind necesară, în această situație examinarea celorlalte critici.
În rejudecare, instanța a dispus atașarea dosarului nr._/215/2010 al Judecătoriei C., având ca obiect revizuire.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Excepțiile tardivității și inadmisibilității contestației la executare invocate de intimatul F. I.- C. prin întâmpinare nu sunt întemeiate.
Astfel, în ceea ce privește somația din 16.10.2013 și încheierea nr. 351/16.10.2013, acestea au fost comunicate contestatorului G. G. la adresa din ., însă în copia înștiințării de comunicare, aflată la fila 77 dosar fond nu este menționată data când au fost comunicate aceste înscrisuri.
Prin procesul verbal din data de 11.11.2013 (fila 78 dosar fond) executorul judecătoresc, în urma deplasării la domiciliul contestatului, constată că numărul factorial 81 de pe . prezent nr. 93, astfel că dispune recomunicarea somației la adresa din ., însă nici de această dată, în înștiințarea de comunicare (fila 82) nu este menționată data comunicării.
În aceste condiții, neexistând o dovadă a comunicării actelor de executare mai sus menționate, respectiv somația și încheierea nr. 351/16.10.2013 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, contestația formulată împotriva acestor acte de executare nu poate fi privită ca tardivă, astfel că excepția tardivității urmează a fi respinsă.
De asemenea, nu este întemeiată nici excepția inadmisibilității contestației împotriva încheierii nr._/24.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013, prin care a fost încuviințată cererea de executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/27.10.2003 pronunțată de Judecătoria C., urmând a fi respinsă întrucât, potrivit art. 711 alin. 3 N.C.P.C. sub imperiul căruia a început executarea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța constată că nu există nici un motiv de nelegalitate a actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc în dosarul nr. 351/2013 al B. I. D. T., contestația la executare fiind neîntemeiată.
Astfel, pentru emiterea somației și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare nu este necesară întocmirea de către executorul judecătoresc și a unui proces verbal, în condițiile art. 678 C.pr.civ.
Art. 656 C.pr.civ. prevede că în îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor sale legate de punerea în executare a titlurilor executorii, executorul judecătoresc va întocmi încheieri, procese verbale și alte acte de procedură cu formele și în termenele prevăzute de lege, iar potrivit art 678 alin.1 C.pr.civ. dacă din lege nu rezultă contrariul, pentru toate actele de executare efectuate în cursul executării executorul judecătoresc este obligat să încheie procese verbale, ori, somația și încheierea de stabilite a cheltuielilor de executare sunt acte de executare reglementate expres de lege, pentru întocmirea cărora nu se prevede și emiterea unui proces verbal.
Referitor la cheltuielile de executare, acestea sunt stabilite în limitele impuse prin Ordinul Ministrului Justiței nr. 2550/2006, cu modificările ulterioare, având în vedere obiectul executării silite, respectiv punerea în posesie, pentru care onorariul este cuprins între 60 lei și 2200 lei pentru debitori persoane fizice, instanța apreciind că nu există niciun motiv întemeiat pentru cenzurarea cheltuielilor de executare.
Contestatorul a mai arătat că titlul executoriu a mai făcut obiectul unui dosar de executare având nr. 270/E/2004, executare ce s-a finalizat în anul 2013 prin constatarea unui impediment la executare constând în faptul că pe teren existau construcții cu caracter permanent care îi aparțin, construcții a căror existență face imposibilă continuarea executării, însă cu toate acestea, intimatul a solicitat din nou punerea în executare a aceluiași titlu executoriu în cadrul dosarului de executare de față.
Instanța apreciază că existența construcțiilor pe terenul ce face obiectul executării silite nu constituie un impediment la executare și nu poate duce la încetarea executării astfel că, atâta timp cât executarea silită nu a fost finalizată prin punerea în posesie a intimatului creditor cu terenul revendicat, acesta putea solicita din nou executarea silită, în condițiile în care acest drept nu s-a prescris.
De asemenea, faptul că întinderea dreptului de proprietate a lui F. T., de care s-a ținut seama la pronunțarea sentinței civile nr._/27.10.2013 ce constituie titlu executoriu, s-a stabilit în baza a două chitanțe de mână -înscrisuri sub semnătură privată care au fost ulterior anulate printr-o altă hotărâre judecătorească, nu duce la desființarea executării silite, atâta timp cât hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu nu a fost la rândul său desființată prin intermediul căilor de atac extraordinare.
Potrivit art. 702 alin. 1 pct. 4 executarea silită încetează, între altele, atunci când s-a desființat titlul executoriu, sau, potrivit pct .5 al aceluiași articol, când a fost anulată executarea silită.
De asemenea, potrivit art. 703 C.pr.civ. nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente.
Prin urmare, în condițiile în care titlul executoriu nu a fost desființat și continuă să își producă efectele și nu există nicio altă cauză care să atragă nulitatea actelor de executare ori a executării silite înseși, astfel cum s-a arătat în considerentele expuse mai sus, contestația la executare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile tardivității și inadmisibilității contestației la executare invocate de intimatul F. I.-C..
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul G. G., CNP_, domiciliat în C., ., jud.D., în contradictoriu cu intimatul F. I.-C., domiciliat în C., ., ., ., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24.06.2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, A. B. | |
Grefier, C. D. S. |
Ered.jud.A.B.
Tehn.S.V./4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1405/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1262/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
