Contestaţie la executare. Sentința nr. 2523/2015. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 2523/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 485/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

Decizia civilă Nr. 485/2015

Ședința publică de la 12 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. C. Tițoiu

Judecător A. B.

Grefier C. D. S.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul-contestator J. E. împotriva Sentinței civile nr. 2523/11.12.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Calafat în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen, motivat, s-a depus întâmpinare la data de 09.02.2015, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Tribunalul, constatând că nu mai sunt cereri de formulat reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față;

Prin cererea adresată instanței, J. A.E. a formulat contestație împotriva executării titlului executoriu nr._/30.09.2014 si a somației nr._/30.09.2014, emise de Serviciul fiscal orășenesc Calafat, solicitând să se anuleze actele de executare.

In motivarea contestației, s-a susținut că intimata a emis titlu executoriu pentru suma de 2141 lei, reprezentând 1583 lei impozit pe venituri din activități independente si 558 lei contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.

Titlul executoriu a fost comunicat odată cu somația prin poștă, la 7.10.2014, si ele sunt nelegale întrucât societatea pe care contestatorul a administrat-o si-a încetat activitatea din 21.01.2011.

Până în prezent nu i-au fost aduse la cunoștință debitele..

Contestatorul a avut ca activitate transport in regim de taxi, iar prin rezolutia 707/25.01.2011, s-a suspendat activitatea pe o perioada de 2 ani si anume 21.01._13.

Urmare a suspendării activității, contestatorul a depus la Primăria Calafat licența de transport.

De la acea dată si până în prezent nu a mai desfășurat activități fiind plecat în străinătate.

Când s-a întors din străinătate a solicitat radierea din registrul comerțului, lucru care s-a și făcut conform rezoluției_/29.08.2014.

După radiere, i s-au comunicat actele de executare fără a i se preciza de unde provin aceste sume.

La data suspendării activității, societatea pe care o administra nu înregistra datorii la bugetul de stat.

In drept, s-au invocat disp.art. 711 si urm. cod pr.civilă.

S-a depus la dosar titlul executoriu, somația, decizia de impunere 260, rezoluția 707/25.01.2011, adeverința din 10.09.2014, certificatul de radiere, rezoluția_/29.08.2014.

Contestația si actele care au însoțit-o au fost comunicate intimatei, care, la 6.11.2014, a formulat întimpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare.

S-a invocat inadmisibilitatea contestării titlului executoriu, întrucât potrivit art. 172 alin. 3 cod pr.fiscală, contestația poate fi făcută împotriva titlului executoriu, in cazul in care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional si dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

Potrivit art. 141 alin. 2 cod pr.fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată.

Prin urmare, pentru a se putea introduce contestația la titlu, trebuia să nu existe o hotărâre judecătorească si să nu existe o altă procedură prevăzută de lege.

In speță, titlul de creanță nu a fost atacat pe calea contenciosului administrativ, așa incit, contestația titlului executoriu nu poate fi admisă.

Decizia de impunere constituie in cazul de față titlu executoriu care nu a fost atacat in contencios administrativ si fiscal.

S-a depus la dosar somația, titlul executoriu si decizia de impunere.

Prin sentința civilă nr.2523/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria Calafat a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul J. A.E. în contradictoriu cu Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Contestatorul J. A.E. a avut o întreprindere individuală care a avut ca obiect de activitate desfășurarea de activități de transport in regim de taxi.

Prin rezoluția nr. 707/25.01.2011, a Oficiului N. al Registrului Comertului, s-a suspendat temporar activitatea pe o perioadă de 2 ani incepind cu 21.01.2011 si pină la 21.01.2013.

In baza acestei rezoluții, contestatorul a depus licența de transport la Primăria mun. Calafat, așa cum rezultă din adeverința de la fila 10 din dosar.

Prin rezoluția_/29.08.2014, a Oficiului Național al Registrului Comerțului, s-a dispus radierea din Registrul comerțului, a Întreprinderii Individuale, ca urmare a voinței persoanei J. E..

Cu toate acestea, J. E. a depus la ANAF decizia de impunere – 260 privind veniturile obținute din transportul cu taxi in care se menționează că Întreprinderea Individuală și-a desfășurat activitatea din 16.04.2009 pină in 3.09.2014.

Ca urmare, i s-au calculat contestatorului impozitul pe venit și contribuția de asigurări sociale de sănătate.

Acestea privesc sumele datorate cu acest titlu de Întreprinderea individuală până in septembrie 2014 având termene legale de plată începând din 25.03.2014.

Întrucât decizia de impunere nu a fost desființată in mod corect s-au emis somatia si titlul executoriu.

In consecință, apreciind contestația la executare neîntemeiată, instanța a respins-o.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul J. A.E., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii contestație la executare.

A arătat apelantul că instanța de fond a motivat sentința în mod sumar, reținând că a depus la ANAF Decizia de impunere -220 privind veniturile obținute din transportul cu taxi, în care se menționează că Întreprinderea Individuală și-a desfășurat activitatea din 16.04.2009 până în 03.09.2014.

Înscrisul reprezentând Declarația 220 depus de intimată, și care a stat la baza convingerii instanței de fond, nu este completat la rubrica date privind venitul estimat fiindcă nu a înregistrat venituri .

Cât privește Declarația 220, la momentul depunerii actelor la ANAF prin care să dovedească faptul că societatea a fost radiată, funcționarul i-a comunicat că trebuie în mod obligatoriu să depună și acea declarație, care a fost scrisă de către funcționar, iar el, apelantul, doar a semnat.

Instanța de fond nu a analizat cu obiectivitate contestația formulată și a ajuns la concluzia că în perioada respectivă a desfășurat activități și a înregistrat venituri, lucru total nereal, întrucât nu există nicio probă din care să rezulte că a realizat venituri.

Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, arătând că față de dispozițiile art. 110 alin. 3 lit.a din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, titlul de creanță este reprezentat de Decizia de impunere nr._/10.09.2014 privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit /contribuții de asigurări sociale de sănătate, precum și obligațiile de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pe anul 2014, decizie care constituie titlu de creanță și care este act administrativ fiscal, pentru care este prevăzută o procedură prealabilă și una judiciară la instanța de contencios administrativ și fiscal competentă.

Prin această Decizie de impunere au fost stabilite de către Serviciul Fiscal Orășenesc Calafat în sarcina contestatorului J. E., plăți anticipate cu titlu de impozit și contribuții de asigurări sociale de sănătate pe termenele de plată, Decizia de impunere fiind comunicată contestatorului la data de 24.09.2014 și necontestată de acesta în termenul de 30 de zile de la data comunicării.

Decizia de impunere nr._/10.09.2014 reprezintă titlu de creanță conform art. 110 alin. 3 lit.a din OG nr. 92/2003 cu modificările și completările ulterioare și a devenit titlu executoriu în condițiile art. 141 alin. 2 din același act normativ. Prin urmare, arată intimata, în mod corect și legal autoritatea fiscală a emis titlul executoriu și somația, iar contestatorul nu a dovedit că aceste acte au fost întocmite cu nerespectarea prevederilor legale incidente.

Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare arătând că apărarea intimatei este neîntemeiată, întrucât în Declarația 220 nu este trecut nciun venit, iar în perioada menționată în declarație nu a desfășurat activități de taximetrie, fiind plecat din țară, autorizația fiind-i retrasă încă din anul 2011. De asemenea, nu există nicio probă din care să rezulte că a realizat venituri din taximetrie în perioada de impunere.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor formulate se constată că apelul este nefondat.

Titlul executoriu și somația contestate în cauza de față au fost emise în baza Deciziei de impunere nr._/10.09.2014.

Această Decizie de impunere este un act administrativ fiscal și potrivit art.110 alin. 3 lit.a din OG nr. 92/ 2003, constituie titlu de creanță prin care se stabilește și individualizează creanțele fiscale

Potrivit art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003 titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

De asemenea, art. 205 alin. 1 din OG nr. 92/2003 prevede că împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație la organul emitent în termen de 30 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii (art.207 alin. 1 din OG nr. 92/2003.

Cum această decizie de impunere nu a fost contestată în termenul legal de 30 zile de la comunicare, iar termenul de plată a expirat, ea a devenit titlu executoriu și ca atare s-a început executarea silită împotriva contestatorului pentru creanțele menționate în acea decizie, fiind întocmite titlul executoriu și somația contestate în prezenta cauză.

Potrivit art. 713 alin. (2) Cpr.civ. în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.

În cauza de față, contestatorul a adus critici privind fondul dreptului, susținând că nu datorează sumele pentru care s-a început executarea silită, ori, așa cum s-a arătat mai sus, legea, respectiv OG nr.92/2003 prevede o cale specifică de atac, respectiv contestația împotriva actului administrativ fiscal, cale de atac pe care contestatorul nu a exercitat-o, astfel că titlul de creanță reprezentat de Decizia de impunere nr._/10.09.2014 a devenit titlu executoriu, iar pe calea contestației la executare contestatorul nu mai poate invoca apărări de fond, ci doar aspecte ce țin de legalitatea procedurii de executare silite propriu-zisă.

Ori, observând actele de executare, respectiv titlul executoriu nr._/30.09.2014 și somația din aceeași dată, se constată că ele cuprind mențiunile prevăzute de art. 43 alin. 2, art. 141 alin. 4 și art. 145 din OG nr. 92/2003, astfel că nu există niciun motiv care să atragă anularea lor.

Față de aceste considerente, se constată că apelul este nefondat, astfel că în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul-contestator J. E., CNP_, domiciliat în împotriva Sentinței civile nr. 2523/11.12.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Calafat în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C. cu sediul in C. .. 2, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2015

Președinte,

A. C. Tițoiu

Judecător,

A. B.

Grefier,

C. D. S.

Red.jud.A.B.

Tehn.S.V./4 ex.

Jud.fond-D.S.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 2523/2015. Tribunalul DOLJ