Revendicare imobiliară. Sentința nr. 2124/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2124/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 919/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 919/2015
Ședința publică de la 21 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier C. D. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta-pârâtă P. P. M.-PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 2124/2014 din 23.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Calafat, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. P., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Instanța reține cauza în pronunțarea asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei-pârâte, excepție invocată în ședința de judecată din 26.0._.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Calafat la data de 04.02.2014, reclamantul T. P. a chemat în judecată P. Calafat, prin primar, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că imobilele situate în P. M., județul D., teren arabil în suprafață de 4 ha, fânețe naturale în suprafață de 0,50 ha, teren neproductiv în suprafață de 1 ha, una batoză de treierat păioase și o locomotivă pentru treierat au fost preluate de Statul Român de la proprietarul tabular fără titlu valabil, să se dispună obligarea pârâtei să predea reclamantului în deplină proprietate, posesie și pașnică a folosință imobilele și mobilele menționate mai sus.
S-a mai solicitat să se dispună revenirea la situația de carte funciară anterioară trecerii în proprietatea statului a imobilelor identificate și intabularea dreptului de proprietate pe numele fostului proprietar.
În subsidiar, în cazul în care retrocedarea în natură nu mai este posibilă, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor ce reprezintă bunurile preluate abuziv, calculate în funcție de valoarea de piață a acestora . S-a mai solicitat obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În fapt s-a susținut că reclamantul este fiul lui T. I C., decedat la 27.10.1973, care era chiabur. Potrivit art. 6 alin. 2 din legea 213 /1998, bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. În 1945 au fost preluate în mod abuziv bunurile imobile proprietatea părinților reclamantului.
Legea 187/1945 în general și dispozițiile art. 3 în special nu constituie un titlu valabil pentru dobândirea proprietății de către statul român.
Comparând titlul de proprietate al tatălui reclamantului cu cel al statului român. Dreptul reclamantului este mai bune caracterizat și în consecință se solicită obligarea pârâtei la retrocedarea bunurilor revendicate. Reclamantul nu a formulat cerere în temeiul Legii 10/2001, astfel încât nu există concurs între legea specială și dreptul comun.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 583 și următ. cod civil, Legea 287/2009, art. 44, 21 și art. 6 din Constituția României, art. 1 și art. 6 din Primul protocol al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
S-a depus la dosar copie de pe cartea de identitate și de pe certificatul de naștere al reclamantului, certificat de moștenitor nr. 479/1974, certificat de deces pentru T. I., T. C., referat asupra chiaburului M. T., extras din ancheta agricolă a mijloacelor de producție pe anul 1942.
La 14.03.2014 reclamantul a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâta P. P. M., prin primar și că revendică următoarele bunuri: 0,50 ha fânețe naturale, 1,50 ha vii, 1 ha pădure din 3 ha întrucât 2 ha i-au fost reconstituite conform Legii 18/1991, 1 ha teren neproductiv.
Aceste bunuri au aparținut tatălui său T. C., iar valoarea totală a lor este de 340.000 lei, calculată astfel: 0,50 ha fânețe -10.000 lei; 1 ha pădure- 70.000 lei, 1, 50 ha vii- 40.000 lei, 1 ha teren neproductiv – 20.000 lei, o batoză de treierat păioase și o locomotivă pentru treierat 200.000 lei.
Acțiunea și actele care au însoțit-o au fost comunicate pârâtei care nu a formulat întâmpinare.
La 12.05.2014 reclamantul a depus o cerere în care a arătat că înțelege să modifice cuantumul obiectului cererii evaluând bunurile revendicate la 200.000 lei după cum urmează: 0,50 ha fânețe natural - 5.000 lei, 1 ha pădure 50.000, 1,50 ha vii- 15.000 lei, 1 ha teren neproductiv -10.000 lei, o batoză și o locomotivă pentru treierat 120.000 lei. În drept s-au invocat dispozițiile art. 204 alin. 2, pct. 2 cod pr.civilă.
S-a depus la dosar titlul de proprietate asupra terenurilor având ca titular pe L. M. și T. P. ca moștenitori ai defunctului T. C..
S-au audiat martorii M. C.,. T. D. și Stănărângă C..
S-au solicitat relații de la P. comunei P. M., care a răspuns instanței cu adresa nr._ din 3.10.2014.
Prin sentința civilă nr. 2124/23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Calafat a fost admisă în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul T. C. P. împotriva pârâtei P. P. M.-prin Primar și a obligat pârâta să restituie reclamantului următoarele bunuri sau contravaloarea lor: o batoză pentru treierat păioase si o locomotivă pentru treierat - 120.000 lei. De asemenea, a fost obligată pârâta la 5.005 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În 1942 T. I C. deținea în satul P. M. 4 ha teren arabil, 0,50 ha fânețe naturale, 1,50 ha vii, 3 ha păduri și 1 ha teren neproductiv, în total 10 ha.
Din Referatul asupra chiaburului M. I T. rezultă că până în 1954 aceasta a exploatat brațe de muncă necesare pentru suprafața de teren pe care o posedă, cât și la batoza de treierat și că, a posedat suprafața de 6,17 ha pământ.
În urma aplicării Legii 18/1991 reclamantul T. P. și numita L. M., moștenitori ai lui T. C., au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 7 ha și 0700 m.p. pe teritoriul comunei P. M. . Pentru acest teren li s-a eliberat titlul de proprietate nr. 3965-_ din 14.11.2000 a cărui copie se află la fila 5 din dosar.
Martorii M. C. și T. D. au susținut că părinții reclamantului au avut în proprietate o batoză de treierat și un motor care pune în funcțiune batoza, cunoscut în acele timpuri sub denumirea de vapor de treierat. Aceste bunuri au fost preluate de CAP.
Martorul S. C. a susținut că astfel de bunuri nu mai există în prezent, astfel încât nu le poate evalua, însă o combină pentru treierat existentă în zilele noastre valorează 1, 5 miliarde lei vechi.
Reținând că în anul 1954 autorii reclamantului aveau în proprietate suprafața de 6,7 ha teren, iar în urma aplicării Legii 18/1991 reclamantul a dobândit proprietatea asupra suprafeței de 7,07 ha, instanța a apreciat că terenul agricol a fost restituit reclamantului în baza legii speciale și anume Legea 18/1991, astfel încât acesta nu mai poate fi revendicat pe calea dreptului comun.
În cazul în care reclamantul ar fi apreciat că trebuie să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare de teren, avea posibilitatea să se adreseze instanței cu plângere împotriva hotărârii comisiei județene în temeiul Legii 18/1991 și în termenul prevăzut de acest act normativ.
Din adresa nr._ din 3.10.2014 a Primăriei comunei P. M., a rezultat că în arhivele primăriei nu se regăsesc procese verbale de preluare de către stat în 1945 a unor bunuri de la locuitorii comunei, iar de la desființarea CAP-urilor, nu există documente din care să rezulte dacă reclamantul a obținut despăgubiri pentru bunurile trecute în patrimoniul CAP-ului, cu ocazia cooperativizării agriculturii.
În consecință, instanța având în vedere prevederile art. 937, 938 cod civil și art. 566 cod civil, a admis în parte acțiunea precizată, a obligat pe pârâtă să restituie reclamantului o batoză pentru treierat păioase și o locomotivă pentru treierat sau în cazul în care acesta nu mai există, contravaloarea lor – 120.000 lei.
Instanța nu a putut reține ca temei al acțiunii formulată de reclamant prevederile art. 583 cod civil întrucât acesta se referă la lucrările adăugate necesare și prevede că proprietarul imobilului dobândește dreptul de proprietate asupra lucrării adăugate necesare din momentul efectuării acesteia, plătind autorului cheltuielile rezonabile făcute de acesta, chiar dacă imobilul nu mai există.
Față de considerentele expuse anterior, instanța admițând în parte acțiunea, în acord cu prevederile art. 453 cod pr.civilă, a obligat pe pârâtă la cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru la valoarea bunurilor pentru care s-a admis acțiunea și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta P. P. M. prin Primar, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Arată că, fiind vorba despre bunuri preluate abuziv de către stat, situația juridică a acestuia este reglementată de Legea nr.10/2001 precum și de legile reparatorii, care prevăd că foștii proprietari sau moștenitorii acestora vor notifica în termen de 6 luni de la . legii persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent.
Reclamantul nu a formulat cerere în temeiul Legii nr.10/2001, iar instanța de fond, în mod greșit a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâta P. M. să restituie reclamantului bunurile sau contravaloarea lor:
Prin decizia în interesul Legii nr.27/14.11.2011, s-a stabilit că acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr.247/2005, îndreptate direct împotriva statului român, sunt inadmisibile, și că acest raționament este identic cu cel expus de Înalta Curte în decizia în interesul deciziei nr. 33/2008, prin care a fost analizată admisibilitatea acțiunilor în revendicare întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie – 22 decembrie 1989, formulate după . Legii nr.10/2001.
Arată că instanța de fond nu și-a verificat competența materială în soluționarea cererii, deși acest lucru trebuia să-l facă din oficiu.
Astfel, apreciază că acțiunea reclamantului trebuia respinsă atâta timp cât nu s-a prezentat un titlu de proprietate valabil asupra bunurile solicitate pe calea dreptului comun.
Intimatul T. P. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat și menținerea soluției de fond ca legală și temeinică.
Arată că motivele invocate în apel, anume că nu s-a prezentat un titlu de proprietate valabil nu subzistă, având în vedere că a depus referat asupra chiaburului M. T. și extras din ancheta agricolă a mijloacelor de producție pe anul 1942.
Consideră că pentru motivele arătate și din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, care trebuie menținută.
În ședința publică din 26.03.2015 instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. P. M..
Examinând cu prioritate această excepție, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ. se constată că este întemeiată.
Astfel, prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei P. P. M. reprezentată prin primar, să îi restituie 0,50 ha fânețe naturale, 1,50 ha vii, 1 ha pădure, o batoză pentru treierat păioase și o locomotivă pentru treierat.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâta să restituie reclamantului o batoză pentru treierat păioase si o locomotivă pentru treierat sau contravaloarea lor, de 120.000 lei.
Din probele administrate în cauză, respectiv Referatul asupra chiaburului M. I T., precum și din extrasul privind "Ancheta agricolă a mijloacelor de producție pe anul 1942" reiese că autorii reclamantului, C. I T. și M. I. T. au deținut în proprietate o batoză de treierat păioase și o locomotivă de treierat, iar din depozițiile martorilor a reieșit că aceste bunuri au fost preluate de CAP.
În aceste condiții, se constată că P. P. M. nu are calitate procesuală pasivă,
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.21 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu iar în justiție sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Tot astfel, potrivit art.77 din același act normativ, primarul, viceprimarul, secretarul unitarii administrativ-teritoriale si aparatul de specialitate al primarului constituie o structura funcționala cu activitate permanenta, denumita primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local si dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
In acest context, reclamantul în mod eronat a chemat în judecata primăria, care nu este entitate cu personalitate juridica, apta sa stea în proces, în calitate de pârâta.
Din acest punct de vedere excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei comunei P. M. este justificata, sub aspect procedural, reclamantul trebuind sa acționeze în instanță Statul Român.
Prin urmare, în speța dedusa judecații nu se verifica existenta uneia dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, cea privitoare la calitatea procesuala pasiva, considerent pentru care, în temeiul art. 480 alin.2 Cod procedura civila, se va admite apelul si se va modifica sentința în totalitate, în sensul respingerii acțiunii, ca fiind îndreptata împotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă P. P. M.-PRIN PRIMAR, cu sediul în P. M., .-10, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 2124/2014 din 23.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Calafat, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. P., CNP_, domiciliat în Calafat, sat Basarabi, .. 58, jud. D..
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. P. M..
Schimbă sentința civilă apelată.
Respinge acțiunea precizată ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2015
Președinte, A. B. | Judecător, A. C. Tițoiu | |
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.A.B./Tehn.S.V./4 ex./Jud.fond-D.S.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 828/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2523/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
