Pretenţii. Hotărâre din 12-03-2015, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 486/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 486/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător A. B.
Grefier C. D. S.
Pe rol judecarea cauzei apelului formulat de apelanta-reclamantă A. DE P. NR 1 A CRAIOVITA NOUA împotriva Sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria C. la data de 29.09.2014 în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă G. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat T. G., pentru intimata-pârâtă, lipsă fiind apelanta-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat T. G., pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, arată că penalitățile nu pot depăși debitul calculat; intimata-pârâtă a fost chemată în judecată pentru perioada aprilie 2013-noiembrie 2013 cu toate că nu a locuit nimeni în apartament; penalitățile întârziere au fost calculate începând cu anul 2010 nu începând cu 2013 cum s-a solicitat în cerere; solicită obligarea la plata de cheltuieli de judecată. Avocat T. G., pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legala a hotărârii instanței de fond, arată că penalitățile nu pot depăși debitul.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.04.2014 sub nr._, reclamanta Asociația de P. nr. 1 A Craiovita Noua a chemat în judecată pe pârâta G. I., solicitând instanței ca prin hotărârea pronunțată să oblige pârâta la plata sumei totale de 2028,54 lei, din care suma de 467,78 lei reprezentând cota contribuție la cheltuielile de întreținere pentru perioada aprilie 2013 – noiembrie 2013 și suma de 1560,76 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente aceleași perioade .
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanta a arătat că pârâta, în calitate de membru al Asociației de P. nr. 1A Craiovita Noua nu a achitat cheltuielile de întreținere pe perioada aprilie 2013 – noiembrie 2013.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1488 C.civ, art. 50 din Legea 230/2007, art. 12 pct. b lit. c din HG 1588/2007.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar, in procedura de regularizare, extras de cont, listele de plată afișate pentru perioada aferentă debitului, modul de plata al penalităților, certificate de înregistrare fiscala, facturi, sentința civila.
Pârâtei, deși i s-a comunicat cererea de chemare in judecata cu mențiunea ca in termen de 25 de zile de la primirea comunicării sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe si de a invoca excepții are obligația de a depune întâmpinare, la dosar existând dovada comunicărilor efectuate catre parată, in procedura de regularizare a cererii, parata nu a depus la dosar întâmpinare, instanța reținând la acest termen de judecata incidenta in cauza a dispozițiilor art. 254 Noul Cod de Procedură Civilă, fiind astfel decăzuta din dreptul de a mai propune probe .
Prin sentința civilă nr._/29.09.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă in parte acțiunea formulata de reclamanta Asociația de P. nr. 1A Craiovita Noua, in contradictoriu cu pârâta G. I..
A fost obligată pârâta la plata către reclamanta a sumei de 467,78 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante, aferente perioadei aprilie 2013- noiembrie 2013 si a sumei de 467,78 lei penalități de întârziere, aferente aceleiași perioade.
S-a luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pârâta, deși membru al asociației reclamante, nu a mai achitat cotele de întreținere din aprilie 2013, cuantumul acestora ridicându-se la suma de 467,78 lei pentru perioada aprilie 2013 – noiembrie 2013.
În drept, potrivit art. 46 din Legea 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari iar art.50 din aceeași lege stabilește că asociația are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Din actele depuse la dosar, a reieșit cuantumul sumei datorate cu titlu de cheltuieli de întreținere, respectiv suma de 467,78 lei.
De asemenea, art. 49 alin. 1 din aceeași lege dispune în sensul că asociația de proprietari poate impune un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată. Penalizările nu pot fi mai mari de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au calculat.
În speță, prin procesul-verbal încheiat la data de 24.04.2013 cu ocazia adunării generale a proprietarilor s-a stabilit ca penalizările pentru cheltuielile de întreținere restante să fie în cuantum de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere.
Întrucât pârâta nu și-a achitat cheltuielile de întreținere în termenul prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate acesteia i s-au calculat și penalități în cuantum de 1560,76 lei, acestea fiind însă mai mari decât debitul datorat, contrar dispozițiilor art. 49, alin. 1 din Legea 230/2007, care prevăd ca suma penalităților nu poate depăși suma la care s-au aplicat.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, raportate la starea de fapt reținută, instanța a apreciat acțiunea întemeiată, urmând să o admită, în parte, cu consecința obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 467,78 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante, aferente perioadei aprilie 2013 - noiembrie 2013 și a sumei de 467,78 lei penalități de întârziere, aferente aceleiași perioade.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Asociația de P. nr. 1A Craiovita Noua, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
Reclamanta arată că au fost aplicate greșit dispozițiile art. 49 alin.1 din legea nr.230/2007, suma la care s-au aplicat penalitățile de întârziere nu este numai suma de 467,76 lei. Această sumă reprezintă cotele de contribuție pe lunile aprilie-noiembrie 2013, care nu este una și aceeași cu suma la care s-au aplicat penalitățile .
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 470 și urm. C.pr.civ.
Analizând cererea de apel prin prisma susținerilor părților a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.476-477 NCPC reține următoarele:
Reclamanta a sesizat instanța cu o acțiune în pretenții prin care a solicitat obligarea pârâtului intimat la plata sumei de 467,78 lei, reprezentând debit și 1560,76 lei reprezentând penalități de întârziere, pe perioada aprilie 2013-noiembrie 2013.
Din înscrisurile depuse la dosar respectiv situația calcului penalităților de întârziere pentru perioada 01.04._13 filele 33-41 din dosar fond) și procesul verbal al adunării generale din aprilie 2013 (fila nr.42 din dosar fond) se constată că penalitățile de 0,2% pe zi de întârziere au fost stabilite de Asociația de proprietari, nefăcându-se dovada că acestea sunt percepute de furnizorii de utilități.
Regimul juridic al penalităților de întârziere este reglementat prin dispozițiile art.49 (1) din legea 230/2007, potrivit cu care asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu pot fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalităților să poată depăși suma la care s-au aplicat, coroborat cu art.25 din normele de aplicare a legii 230/2007, din care reiese că asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art.49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depăși suma restantă la care s-au aplicat.
Cum și prin apel s-a învederat că penalitățile au fost stabilite conform art.49 alin.1 din legea 230/2007, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut incidenta dispozițiilor mai sus precitate privind faptul că penalitățile nu pot depăși cuantumul debitului, astfel că nu mai are relevanță suma la care au fost calculate, apelanta reclamantă fiind în eroare asupra acestui fapt, instanța neputând acorda penalități în cuantum mai mare ca debitul decât cu încălcarea dispozițiilor legale.
Pentru cele mai sus expuse se apreciază că instanța de fond a pronunțată ă sentință legală și temeinică și în consecință în temeiul art.480 alin.1 teza I NCPC urmează să respingă apelul ca nefondat.
Potrivit art.451 alin.2 NCPC instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 51/07 iunie 1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, cu modificările si completările ulterioare, si art. 127 alin. (1) din Hotărârea nr. 64/03 decembrie 2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat, cu modificările si completările ulterioare, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar la alineatele (2) si (3) ale art. 127 din statut se prevede că onorariile vor fi stabilite în raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului, stabilirea onorariilor avocatului depinzând de fiecare dintre următoarele elemente: timpul si volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activității cerute de client; natura, noutatea si dificultatea cazului; importanta intereselor în cauză; conlucrarea cu experți sau alți specialiști, impusă de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului; avantajele si rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului si constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
În acest sens instanța în vederea aprecierii activității desfășurate de avocat va ține cont și de art.40 teza I legea 51/1996 care prevede că avocatul este dator să studieze temeinic cauzele, care i-au fost încredințate, angajate sau din oficiu, să se prezinte la fiecare termen de judecată, conform mandatului încredințat să manifeste conștiinciozitate și probitate profesională să pledeze cu demnitate față de judecători, ori părțile din proces, să depună concluzii scrise sau note de ședință ori de câte ori natura sau dificultatea ședinței de judecată cere aceasta, sau instanța de judecată.
Analizând cererea privind plata cheltuielilor de judecată, prin prisma celor mai sus expuse și a lucrărilor dosarului tribunalul apreciază că mandatarul avocat care a reprezentat interesele intimatei nu a formulat întâmpinare, cauza având ca obiect pretenții constând în plata contravalorii cheltuielilor de întreținere și penalităților de întârziere, litigiu care prezintă un grad de complexitate redus, cauza negenerând conlucrarea cu alți experți sau specialiști și nici administrarea de alte probe în această fază a judecății (apelul).
Se mai reține că apelul a fost soluționat la primul termen de judecată, mandatarul avocat al intimatei expunându-și oral concluziile, astfel că prin prisma celor mai sus expuse, pentru activitatea prestată de acesta în faza de judecată a apelului, se apreciază că onorariul de 500 lei nu este proporțional cu volumul de muncă și complexitatea cauzei impunându-se în temeiul art.451 alin.2 NCPC reducerea acestuia de la suma mai sus menționată la suma de 300 lei.
Având în vedere și prevederile art.453 alin 1 NCPC va obliga apelantul, către intimată la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta Asociația de P. nr. 1A Craiovita Noua, cu sediul in C., ., ., uscatorie, jud. D., împotriva sentinței civile nr._/29.09.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta G. I., domiciliata in C., ., ., jud. D.,ca nefondat.
Dispune reducerea onorariului de avocat de la suma de 500 lei, la suma de 300 lei și obligă apelantul către intimată la plata sumei de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, A. B. | |
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.A.C.Tițoiu
Tehn.F.M./4 ex.
Jud.fond.T.G.C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2523/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 15/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
