Legea 10/2001. Sentința nr. 203/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 203/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 203/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 203/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Grefier C. D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant P. M. C. și pe pârât C. (fostă M.) L.-S. T., pârât C. N., pârât C. P., având ca obiect legea 10/2001.
Dezbaterea cauzei și concluziile asupra cauzei au avut loc în ședința din 09.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 10.11.2014 reclamantul P. M. C. a chemat în judecată pe pârâții C. (fostă M.) L., C. N. și C. P. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constatată nulitatea Dispoziției nr. 6702/27.02.2004 - emisă de P. M. C. în temeiul Legii nr. 10/2001 (privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989), coroborată cu prevederile H.G. nr. 250/03.04.2007 (pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001).
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că, la data de 6.11.2001, prin notificarea nr. 383/N/2001 - depusă la Biroul Executorului Judecătoresc B. M. E. și înregistrată la unitatea administrativ teritorială C. -, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, pârâta Cîtu L. a solicitat restituirea în natură a unui apartament format din două camere, bucătărie, hol și pivniță, situat în C. . la parterul clădirii.
Notificatoarea a susținut că spațiul face parte din casa de locuit de la aceeași adresă care a aparținut bunicii acesteia, D. E., iar trecerea la stat a spațiului a fost abuzivă deoarece făcea corp comun cu restul casei formată din 4 camere.
Prin Dispoziția Primarului M. C. nr. 6702/27.02.2004 s-a aprobat restituirea parțială în natură a terenului în suprafață de 605,17 mp - în indiviziune cu numiții C. N. și C. P., conform Ordinului Prefectului nr. 147/21.06.1999 -, situat în . fost 38, identificat conform procesului verbal încheiat la data de 03.03.2003 de către RAADPFL C., cu respectarea dreptului de folosință prevăzut de art. 4 din contractul de vânzare cumpărare nr. 184/22.05.1997, în favoarea lui C. M. și C. E..
Prin aceeași dispoziție s-a respins cererea de restituire în natură a apartamentului format din două camere, bucătărie, hol și pivniță situat în C. . la parterul clădirii - deoarece acest imobil a fost înstrăinat de Consiliul Județean D. către numiții C. M. și C. E. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 184/22.05.1997, în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995.
Conform art. 21 din Legea 10/2001, persoana îndreptățită avea obligația de a notifica persoana juridică deținătoare a imobilului. Aceasta trebuia să cuprindă denumirea si adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum si valoarea estimata a acestuia.
Având în vedere că prin notificarea formulată s-a solicitat doar restituirea în natură a apartamentului situat în C. . la parterul clădirii - nu și a terenului aferent -, în mod corect, entitatea învestită trebuia să se pronunțe cu privire la obiectul cererii în sensul admiterii sau respingerii acesteia.
Conform dispozițiilor legale în materie, la stabilirea întinderii competenței de soluționare a notificării conferită de lege unităților deținătoare, trebuie să se țină seama de limitele impuse de persoana solicitantă prin notificare. Astfel, entitatea învestită cu soluționarea notificării nu se poate pronunța decât asupra celor solicitate de petent.
Prin urmare, dispoziția de soluționare a dosarului este eronată întrucât s-a restituit ceea ce nu s-a cerut, autoritatea emitentă depășind astfel limitele învestirii sale. In condițiile legii, după constatarea calității de persoană îndreptățită a notificatorului și a imposibilității restituirii în natură a apartamentului, autoritatea locală trebuia să propună acordarea despăgubirilor in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
Conform principiului securității raporturilor juridice și irevocabilității actelor juridice, actul odată emis nu mai poate fi retractat de către partea emitentă după ce a fost comunicată persoanei îndreptățite ci doar desființat prin intermediul instanței judecătorești.
Din verificările efectuate de serviciul de publicitate imobiliară în baza de date a Registrului Numerelor Cadastrale, a Registrului Proprietarilor și în programul E Terra - pentru imobilul situat în . fost 38, D. nu a fost atribuit număr cadastral.
Conform legislației în vigoare, Prefectul exercită controlul de legalitate asupra actelor administrative adoptate sau emise de autoritățile administrației publice locale.
Prin adresa nr. 4105/2010 Instituția Prefectului Județului D. a comunicat faptul că nu poate fi emis avizul de legalitate actul fiind considerat nelegal pentru considerentele enunțate anterior.
Interesul reclamantului în promovarea acestei acțiuni constă în necesitatea emiterii unei dispoziții legale și temeinice prin care să se soluționeze cererea notificatoarei în sensul respingerii cererii de restituire în natură a parterului clădirii din C. . format din două camere, bucătărie, hol și pivniță - deoarece acest imobil a fost înstrăinat de Consiliul Județean D. către numiții C. M. și C. E. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 184/22.05.1997, în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995 -, și înaintarea propunerii de acordare de masuri compensatorii sub forma de puncte care se vor determina potrivit art. 21 alin. (6) si (7) din Legea 165/2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001 și art. 1326 cod civil .
În data de 08.01.2015, pârâții Cirjaliu N. si Cirjaliu P. au depus la dosar întâmpinare - prin care au solicitat respingerea acțiunii.
În cuprinsul acesteia, pârâții anterior menționați au învederat că sunt proprietarii apartamentului situat la etajul imobilului din C., . - pe care l-au dobândit de la numita D. E. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2526/27.03.1978 -, precum si a terenului in suprafața de 125 mp, in indiviziune, conform Ordinului Prefectului Județului D. nr. 147/21.06.1999.
Pârâții au precizat că terenul in suprafața totala 600 mp a aparținut dintotdeauna sus-numitei D. E., iar in prezent este liber - având destinație de curte a casei de locuit -, astfel încât dispoziția 6702/2004 reflecta realitatea atât scriptica, terenul putând fi restituit in natura, nefiind ocupat de construcții.
În aceeași dată - 08.01.2015 -, și pârâta C. L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea acțiunii, pârâta a învederat că, în calitate de unic moștenitor al autoarei D. E. - decedata la 26.04.1981 -, a formulat Notificarea înregistrata sub nr. 383/N/2001 prin care, in temeiul dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, a solicitat restituirea in natura a unui apartament situat la parterul imobilului din C., ., ce aparținuse autoarei sale si fusese trecut abuziv in proprietatea statului.
Inițial, aceasta notificare a fost respinsa prin dispoziția nr. 8498/14.11.2003 – cu motivarea că apartamentul solicitat a fost înstrăinat de către Consiliul Județean D. familiei C. M. si E. (având in vedere ca fusese trecut in proprietatea statului prin Decretul nr. 210/1975), iar pentru teren nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate.
Ulterior, in baza referatului nr._/30.01.2004 al Comisiei pentru examinarea cererilor formulate potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, prin Dispoziția nr. 6702/27.02.2004 a fost revocată Dispoziția nr. 8498/14.11.2003 si aprobată restituirea parțiala in natura a terenului in suprafața de 605,17 m.p. - in indiviziune cu familia C. N. si P. si cu respectarea dreptului de folosința a familiei C. M. si E. -, cu motivarea ca s-a constatat ca a fost adusă dovada dreptului de proprietate asupra terenului prin Sentința civila nr. 7322/14.09.1970 pronunțata de Judecătoria C. in dosarul nr. 8774/1970 (definitiva si trecuta in Registrul de transcripțiuni al fostului notariat de Stat D. sub nr. 3525/17.11.1977), hotărâre neobservată inițial observata la dosarul de notificare.
Așa cum rezulta din mențiunea existenta pe dispoziția nr. 6702, aceasta a fost comunicata pârâtei chiar pe data emiterii sale - 27.02.2004 -, iar la art. 4 se prevedea ca poate fi atacata in termen de 30 de zile de la comunicare la Secția civila a Tribunalului D.. Potrivit dispozițiilor legale in materie, orice act oficial care nu este contestat in termenul legal prevăzut expres, devine valabil si își produce efectele atât fata de părțile interesate cat si fata de terți.
Pârâta a menționat că, pe de o parte, Dispoziția nr. 6702/2004 nu a fost contestata in termenul legal prevăzut si ca atare își produce efecte de la data emiterii sale, iar motivele invocate prin acțiune nu sunt de natura a antrena nulitatea absoluta a actului, pentru a putea fi formulate la peste 10 ani de la data emiterii.
Prin încheierea din 24 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D.-Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Secției C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului D..
A fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul P. mun. C., în contradictoriu cu pârâții C. (fostă M.) L., C. N. și C. P., având ca obiect constatare nulitate absolută Dispoziție adoptată în baza Legii nr. 10/2001, în favoarea Secției I Civilă din cadrul Tribunalului D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 ,,orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată", în timp ce art. 2 alin. 1 lit. c din același act normativ statuează "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice...".
Așadar, pentru a putea fi sesizată instanța de contencios administrativ este necesar a fi contestat fie un act administrativ fie refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri ori nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
În speță, deși Dispoziția a cărei constatare a nulității absolute se solicită – și care nu a fost depusă la dosar, însă nici una dintre părți nu a contestat faptul că, prin respectivul act a fost soluționată o notificare formulată în baza Legii 10/2001 -, are caracterul unui act administrativ, însă pentru contestarea sa există o procedură specială, reglementată de legea anterior menționată.
Astfel, conform disp. art. 26 alin. 3din Legea 10/2001 „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.”, prevederi similare regăsindu-se și în art. II din titlul I al Legii nr. 247/2005 – care statuează că "Deciziile sau dispozițiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităților administrației publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse de prezentul titlu, emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și nevalorificate, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Este adevărat că legiuitorul nu reglementează competența de soluționare a unei acțiuni prin care chiar emitentul actului – și nu persoana care formulase Notificarea -, solicită desființarea Dispoziția adoptate însă, pentru identitate de rațiune, și în cazul unor astfel de acțiuni, competența de a aprecia asupra legalității respectivei Dispoziții trebuie să revină tot Secției Civile legiuitorul urmărind să existe o reglementare unitară, în cadrul căreia toate Dispozițiile emise în temeiul Legii nr. 10/2001 să poată fi contestate în justiție la Secția Civilă a Tribunalelor a căror rază teritorială se găsește sediul entității investite cu soluționarea Notificării.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției I Civilă din cadrul Tribunalului D. sub nr._, cu prim termen de judecată 26.03.2015.
Analizând acțiunea prisma actelor și lucrărilor dosarului și a excepției lipsei calității procesuală active invocate de instanță din oficiu instanța reține următoarele:
La data de 06.11.2002 numita M. (fost C.) L. a formulat notificarea înregistrată sub nr.383/N/2001 prin care a solicitat restituirea în natură a apartamentului, situat în Municipiul C., ..
Prin referatul nr._/2001 s-a propus respingerea notificării formulate de M. L. (fostă C.), constatându-se că nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 605,7 m.p, iar apartamentul a fost înstrăinat, fiind emisă în acest sens Dispoziția nr.8498/14.11.2003.
Ulterior M. L. a făcut dovada dreptului de proprietate și asupra terenului, fiind emisă Dispoziția nr.6702/27.02.2004 prin care a fost revocată dispoziția de respingere a notificării și s-a aprobat restituirea parțială în natură a terenului în suprafață de 605,17 m.p aflat în indiviziune cu numiții C. N. și C. P., situat în C., . fost nr.38, fiind menținută soluția de respingere a cererii de restituire a apartamentului situat la parterul construcției.
La data de 25.03.2010 Instituția Prefectului a emis adresa nr.4105/2010 prin care dispus restituirea mai multor dosare de lege 10/2001, între care și cel în care s-a emis Dispoziția nr.6702/27.02.2004, prin care au menționat că la art.2 din această dispoziție s-a menționat în mod greșit că se restituie în natură terenul, atâta timp notificarea a fost formulată numai pentru construcție. Totodată s-a mai constat că deși dispoziția a fost emisă în 2004, a fost înaintă Prefectului pentru verificarea legalității în anul 2010.
Din înscrisurile depuse la dosar se constată că la data de 22.08.2014 Prefectul în exercitarea atribuțiilor care îi revin a dat aviz de nelegalitate Dispoziției nr.6702/2004, reținându-se că s-a solicitat doar apartamentul și s-a pus în vedere unității deținătoare revocarea acesteia.
În urma avizului de nelegalitate P. M. C. a formulat prezenta acțiune prin care a solicitat anularea dispoziției, ca urmare a faptului că în urma verificării acesteia de către Prefect s-a constat că este nelegală.
Se mai reține că Dispoziția nr. 6702/27.02.2004, a intrat în circuitul civil încă din anul 2004, fiind comunicată numitei M. L.(semnatara notificării) încă de la data emiterii.
Calitatea procesuală este definită ca fiind titlul juridic ce permite unei persoane să invoce în justiție dreptul a cărei sancționare o solicită și presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel dinspre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
În speță ceea ce s-a invocat ca fundament al acțiunii în nulitate privește neacordarea avizului de legalitate de Prefect în privința Dispoziției nr. 6702/27.02.2004.
Dispoziția de restituirea trebuia supusă controlului de legalitate exercitat în temeiul Legii nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, întocmit după urmarea procedurilor prevăzute de lege. În cadrul controlului de legalitate se verificau îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru a-i fi recunoscută notificatorului calitatea de persoană îndreptățită, respectiv depunerea notificării cu respectarea procedurii în termenul prevăzut de lege, existența la dosar a înscrisurilor care dovedesc calitatea de fost proprietar al bunului imobil preluat în mod abuziv sau, după caz, calitatea de moștenitor al fostului proprietar, existența actelor doveditoare referitoare la preluarea abuzivă a imobilului notificat în perioada de referință a legii și înscrisurile care atestă imposibilitatea restituirii în natură a imobilului.
Prin urmare, după emiterea dispoziției primarului cu propunere de restituire in natură și/sau despăgubiri se realizează controlul de legalitate al prefectului conform dispozițiilor mai sus menționate, iar dacă se apreciază că dispoziția emisă este ilegală, prefectul trebuie să atace în contencios administrativ această decizie. P. emitent al deciziei, după comunicarea acesteia către notificator nu mai are posibilitatea să o revoce, legea prevăzând în mod expres modalitatea în care se cenzurează legalitatea acestei dispoziții și anume pe calea acțiunii în contencios administrativ, cu respectarea procedurii Legii nr. 554/2004.
Conform art. 123 alin. (5) din Constituția României, prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consilierului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul emis de aceștia ca fiind ilegal.
În același sens, prin prevederile art. 3 din Legea nr. 554/2004 s-a stabilit că prefectul poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale dacă le consideră nelegale, iar potrivit art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004, printre alte atribuții, prefectului îi revine și aceea de a verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau ale primarului.
Având în vedere cele mai sus expuse se apreciază că P. Municipiul C. nu justifică calitatea procesuală activă în privința anulării Dispoziției, calitate pe care o are Prefectul care verificând legalitatea avea îndreptățirea să solicite anularea acesteia, demers judiciar în care P. ar fi justificat calitate procesuală pasivă.
În consecință instanța urmează să admită excepția lipsei calității procesuale active a Primarului și să respingă acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului M. C..
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. mun. C., cu sediul în C., ., nr.7, județul D., Cod fiscal_, în contradictoriu cu pârâții C. (fostă M.) L., domiciliată în București, .. 6A, sector 2, C. N. și C. P. – ambii fiind domiciliați în C., . (fost 38), jud. D., ca formulată de o persoana fără calitate procesuală activă.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | ||
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.A.C.Tițoiu
Tehn.F.M./5 ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 03/2015. Tribunalul DOLJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2014/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
