Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 307/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 307/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 307/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința nr. 307/2015
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Grefier G. D.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul D. a participat procuror C. N..
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamantul B. N. și pe pârâtul S. R. REPREZENTAT PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect despăgubiri Legea nr. 221/2009, ca urmare a casării sentinței civile nr. 339/12.09.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ și trimiterii cauzei pt. continuarea judecății.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar reclamantul a depus lămuriri prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Constatând că nu se renunță la capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurilor suferite și le solicită să se aibă în vedere efectele puterii de lucru judecat, în aceste condiții, instanța pune în discuție lipsa de interes pt. constatarea caracterului politic al condamnării penale privind pe tatăl reclamantului, avindu-se in vedere disp. art. 1 alin. 2 din Lg. nr. 221/2009 care retin ca acele condamnari penale in temeiul art 131 indice 1 C.p. constituie de drept condamnare cu caracter politic.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției.
Instanța admite excepția lipsei de interes față de cererea privind constatarea caracterului politic al condamnării penale suferite de tatăl reclamantului, după care pune în discuție ca și apărare de fond, puterea de lucru judecat față de mama și fratele reclamantului, precum și proba cu toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției puterii de lucru judecat și a probei cu înscrisuri.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse de reclamant la dosarul cauzei, ca fiind utile soluționării pricinii și rămâne în pronunțare asupra celorlalte cereri formulate în cauză.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față;
La data de 05.06.2012, reclamantul B. N. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună recunoașterea caracterului politic al condamnării și al măsurilor administrative abuzive suportate de familia sa: condamnarea la 25 de temniță grea pentru tatăl său conform art.193 alin.1 din Codul penal, retrogradarea în funcție și ca salariu a tatălui său în perioada 1964-1969, strămutarea mamei sale și a fratelui său și a reclamantului în perioada 01.12._56; concedierea mamei sale care funcționa ca profesoară în anul 1952, eliminarea din școală a fratelui său în anul 1952, în clasa a VI-a, retrogradarea în funcție și ca salariu a fratelui său în perioada 1962-1989, precum și al măsurilor abuzive împotriva familiei reclamantului
A invocat dispozițiile art. 5 alin.1 din Legea nr.221/2009.
La data de 05.06.2012, reclamantul B. N. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună recunoașterea caracterului politic al condamnării și al măsurilor administrative, abuzive suportate de familia sa.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 5 alin.1 din Legea 221/1990.
Prin încheierea de ședință de la 06.07.2012, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 C. pentru lipsa nejustificată a părților.
Cum cauza a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, fiind repusă pe rol din oficiu de către instanță, în conformitate cu art. 248 C. s-a constatat intervenită perimarea.
Împotriva sentinței nr. 339 de la 12.09.2014 prin care Tribunalul D. a constatat perimată acțiunea, a declarat recurs în termenul legal reclamantul B. N., criticând soluția pentru nelegalitate.
S-a susținut că după suspendarea cauzei pentru lipsa părților la data de 07.07.2012 a formulat mai multe cereri de repunere pe rol prin care a solicitat schimbarea motivului suspendării cauzei din art. 242 în art. 244 C. și continuarea judecății numai pentru unul din petitele acțiunii cu care a fost investit tribunalul.
Raportat la aceste susțineri, recurentul a considerat că în mod greșit a fost perimată acțiunea, ca sancțiune pentru lăsarea cauzei în nelucrare mai mult de 1 an de zile.
Prin decizia civilă nr.81/10.02.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de recurentul reclamant B. N., împotriva sentinței civile nr. 339/12.09.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
A fost casată sentința și trimisă cauza pentru continuarea judecății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că suspendarea constă în oprirea temporară a cursului judecății din motive voite de părți sau independente de voința lor.
Cazurile de suspendare a judecății sunt statornicite în art. 242-245 vechiul Cod de procedură civilă, ele clasificându-se ca fiind de natură voluntară și legală(de drept și facultativă sau judecătorească).
Suspendarea judecății operează de drept, ca urmare a neînfățișării părților la termenul de judecată. Ea are ca efect rămânerea procesului în nelucrare, așa că, în cadrul lui, nu se mai poate lua nicio măsură.
Prin natura sa, suspendarea nu poate dăinui la infinit, ea are limite temporale impuse uneori și prin potențialitatea aplicării sancțiunii perimării.
De aceea, legea procesuală determină modalități prin care se poate realiza redeschiderea cauzei suspendate.
Din coroborarea prevederilor art.245 și art.249 C.pr.civ. rezultă că termenul de perimare se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în scopul continuării judecății procesului de către partea care justifică un interes.
Au caracter întrerupător de perimare atât actele părților cât și actele instanței de judecată, care însă trebuie făcute în vederea continuării judecății.
O dată întrunite aceste cerințe, termenul de perimare se va întrerupe ceea ce presupune începerea unui nou termen de perimare.
Jurisprudența a statuat în mod constant că termenul de perimare se întrerupe și ca urmare a repunerii cauzei pe rol, dacă o atare măsură este dispusă, în condițiile legii.
Ceea ce este esențial însă este ca actul de procedură să fie realizat în scopul continuării judecății.
Cu privire la această ultimă condiție instanța a considerat ca fiind în cursul logic al dispozițiilor legale, care reglementează fundamentul aplicării sancțiunii procedurale a perimării, a recunoaște posibilitatea părților de a modifica motivul suspendării fixând astfel un alt context al desfășurării și continuării procesului.
Fundamentul acestei sancțiuni procedurale îl constituie dezinteresul manifestat de părți în desfășurarea activității judiciare și se întemeiază pe o prezumție de abandonare al judecății, rezultată din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval de timp.
Or, îndeplinirea oricărui act de procedură inclusiv acela prin care se solicită schimbarea temeiului suspendării cauzei și analizării lui ulterioare într-un anumit context juridic, împiedică aplicarea sancțiunii perimării.
În speță, demersurile procedurale efectuate de reclamant, în mod repetat, după prima suspendare a cursului procesului, la 6 iulie 2012, au înlăturat prezumția abandonării judecății și a dezinteresului față de cauză, fiind evidentă intenția părții de a preciza și a aduce în discuție, pentru soluționarea litigiului, a unor elemente noi.
Aceste elemente vizează atât modificarea temeiului suspendării cauzei determinat de apariția conexiunii cu alte litigii cât și continuarea efectivă a judecății pentru o parte din petitele acțiunii(a se vedea filele nr.23, 31, 34-36, 40-42, 68, 71 precum și înscrisurile atașate la cererile depuse de reclamant la aceste file).
Ca atare, perimarea, ca sancțiune procedurală pentru pasivitatea părților în soluționarea cauzei, nu își află justificarea legală, cererile formulate de reclamant având natura actelor procedurale cu efect întrerupător al cursului perimării.
Față de această situație, Curtea în conformitate cu prevederile art.312 Cod pr.civilă, a admis recursul declarat de reclamantul B. N., a casat sentința și a trimis cauza pentru continuarea judecății.
Cauza a fost înregistrată sub nr._ la Tribunalul D., Secția I Civilă.
La data de 20.04.2015, reclamantul BRATUI. N. a solicitat prin prezenta cerere, dar si printr-o declarație notariala, disjungerea conform art 165 C. si judecarea cu prioritate a capătului de cerere nr 1, de stabilire a caracterului politic a condamnării tatălui său, potrivit art 193/1 cp, si in subsidiar, pentru măsurile administrative suportate de reclamant, conform ultimei precizări a acțiunii.
Atât pentru tatăl său B. N I., cât si pentru reclamant au fost eliberate certificatele nr 636/2006 și nr 663/2006, de Luptători în Rezistența Anticomunistă prin care s-a decis caracterul politic al arestărilor acestora de către Ministerul Justiției Comisia OUG nr 214/1999.
În dosarul nr_, unde petenta a fost nepoata sa de frate, s-a hotărât irevocabil caracterul politic al strămutării mamei și fratelui său, ambii decedați.
La dosarul cauzei au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: C. cerere pentru intimata; Declarație Notariala pentru disjungere, Certificat medical cardiologie; Pagina internet dos nr_ ; Scrisoare către UM_ Pitești; Scrisoare către Instituția Prefectului Argeș; Certificat Luptător in Rezistenta Anticomunista TATA; idem EU;
La data de 06.05.2015, reclamantul B. N. a formulat cerere prin care arată următoarele:
A primit citația onoratei instanțe cu stampila poștei din 04.05.2015, prin care ni se solicita clarificări referitoare la cererea din 28.04.2015; După consultarea apărătorului din dosarul de recurs de la Curtea de apel C., aducem clarificări la cererea anterioara.
A solicitat repunerea pe rol a cauzei din dosar, potrivit Hotărârii nr 81/_15 a Curții de Apel C., pentru a nu opera perimarea. .3. Am solicitat judecarea cu prioritate a capătului de cerere principal nr 1, privind caracterul politic al arestaților si masurilor administrative abuzive suportate de tatăl reclamantului B. N I. si de reclamant, pentru ambii au fost emise de Ministerul Justiției Certificate de Luptători in Rezistenta Antocomunistă, nr 636/2006 si respectiv nr 663/_, precum si Adeverințe CNSAS ca nu am fost colaboratori ai securității.
Pentru celelalte capete de cerere a solicitat disjungerea, formarea unui nou dosar, suspendarea conform art 244 cpc, pana la o soluție irevocabila, pentru capătul nr 1 principal al acțiunii.
Privind caracterul politic al masurilor administrative abuzive suportate de
fratele reclamantului B. I I. si de mama sa B.-F. M. a fost stabilit irevocabil caracterul politic al strămutării in perioada 1946-1956, prin hotărârea nr 1411/2014/14.10.2014 a Curții de Apel C. pronunțata in dos. nr_, in care petenta a fost nepoata mea de frate, B. M.- A..
Petitul nr 1 - Pentru B. N I., tatăl reclamantului: recunoașterea caracterului politic al condamnării la 25 ani de temnița ,
grea conform SP nr 1650 din 1956, definitiva, a Tribunalului M.
București, prin art 193/1 Cod penal,Recunoașterea caracterului politic al masurilor administrative suferite de tatăl reclamantului: domiciliu forțat 1964-1969; degradare civica si salariala in perioada 1947-1969, confiscarea întregii averi; Urmărirea permanenta de către Securitate, nu numai in temnița, dar si in perioada de dupa eliberare -1964, pana la deces-1969. pentru reclamant, recunoașterea caracterului politic al reținerii de către Securitate in perioada 6-12 februarie 1959; Recunoașterea caracterului politic al internărilor abuzive in spitale de psihiatrie in perioada 1969-1981 si al pensionarilor abuzive in perioada 1969-1984; Recunoașterea caracterului politic al strămutării in perioada 1 nov.1946- 1 mar. 1956, împreuna cu mama si cu fratele reclamantului, Recunoașterea caracterului politic al masurilor administrative suferite de reclamant, eliminare din scoală elementara in anul 1951 si eliminare din Facultate de D. in 1980; degradare civica si salariala in perioadă 1969-1989, Urmărirea permanenta de către Securitate in perioada 1969-1989.
Solicitam judecata in lipsa la acest termen, pentru clarificarea acțiunii printr-o încheiere si un termen ulterior pentru angajare apărător.
La dosar au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: Sentința irevocabila a Curții de Apel C. nr 1020/9 dec 1999, prin care se atesta caracterul politic al reținerii subsemnatului in perioada 6 febr-12 febr 1959, caracterul politic al internărilor si al pensionarilor abuzive; /2/ Sentința irevocabila a Judecătoriei C. nr 7239/18 iun.2004, prin care se atesta caracterul politic al internărilor si al pensionarilor abuzive in perioada 1969-1981 ale reclamantului, Decizia DGMPS nr 86/2000, prin care se atesta caracterul politic al arestării reclamantului si al internărilor si pensionarilor abuzive; /4 si 5/ Deciziile DGMPS nr 268/1998 si nr 267/1998, prin care se atesta caracterul politic al strămutării reclamantului împreuna cu mama si fratelui său in perioada 1946-1956, acte preluate de la Arhivele Popești Leordeni de către cercetătorul N. B.: Articolul „Un proces stalinist" publicat in Revista de D. in anul 2002 despre tatăl reclamantului; Sentința nr 1650/1956 de condamnare la 25 ani potrivit art 193/1 Cod penal; Nota informativa din închisoarea G. 1962 si poezia „Da-mi drumul Iisase", conceputa de tatăl reclamantului in temnița și preluată de securitate.
La data de 03.06.2015, reclamantul a formulat cerere prin care a arătat că instanța a hotărât judecarea cu prioritate a capătului de cerere privind caracterul politic al arestărilor și măsurilor administrative abuzive suportate de tatăl său, B. N.I. și de reclamant și a dispus disjungerea celorlalte capete de cerere prin dosarul nr._ .
Reclamantul arată că a solicitat suspendarea judecății în baza art. 244 C.pr.civ. și reluarea judecății după pronunțarea unei hotărâri irevocabile în dosarul nr._ .
Referitor la lămurirea solicitată de instanță de a se constata caracterul politic al măsurilor, pe care le-au avut de suferit mama și fratele reclamantului, arată că a dovedit că există autoritate de lucru judecat pentru caracterul politic al strămutării mamei și fratelui în perioada 1 noiembrie 1946-1 martie 1956, stabilit irevocabil prin hotărârea nr.1411/14.10.2014 a Curții de Apel C..
In solutionarea cauzei s-a administrat proba cu inscrisuri.
Analizind cererea din prisma probelor administrate si a motivelor invocate, instanta retine urmatoarele:
F. de cererea reclamantului prin care s-a solicitat constatarea caracterului politic al masurilor luate fata de fratele si mama acestuia, se constata urmatoarele:
In raport de dispozitiile d.c. 1411/2014 a Curtii de Apel C., se retin efectele puterii de lucru judecat, intrucit prin hotarirea in cauza s-a solutionat cererea privind contatarea caracterului politic al masurilor luate fata de fratele si mama acestuia, B. I I. si B. F. I M. si ca atare cererea este neintemeiata.
Se retine ca s-a solicitat pentru autorul ascendent de gradul I al reclamantului, B. I. constatarea caracterului abuziv: al condamnării la 25 ani de temnița in temeiul art 193/1 Cod penal conform SP nr 1650 din 1956, definitiva, a Tribunalului M., al masurilor administrative suferite de catre acesta: domiciliu forțat 1964-1969; degradare civica si salariala in perioada 1947-1969, confiscarea întregii averi; urmărirea permanenta de către Securitate, nu numai in temnița, dar si in perioada de dupa eliberare -1964, pana la deces-1969.
In privinta cererii cu obiect condamnarea penala in temeiul art 193/1 Cod penal conform SP nr 1650 din 1956, definitiva, a Tribunalului M., instanta s-a pronuntat prin practicaua sentintei, prin admiterea exceptiei lipsei de interes.
Masura domiciliului fortat in perioada 1964-1969, nu este dovedita prin inscrisurile depuse la dosarul cauzei in acest sens.
Degradarea civica si salariala in perioada 1947-1969, nu este de asemenea dovedita prin inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Conform dispozitiilor art 1, 3 si 4 din Legea 221/2009, constituie masura cu caracter politic: condamnari penale, masuri luata de organele fostei militii sau securitati, avand ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unitati si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu sau alte masuri administrative, altele decat cele prevazute la art.3.
F. de dispozitiile mentionate, degradarile civice si salariale pe care le-a suferit autorul reclamantului, invocate nu sunt identificate si nici dovedite printr-o anume masura administrativa. Dispozitiile legii invocate impun ca, sa existe masuri administrative dispuse in acest sens, fapt care conditioneaza cu prioritate dovedirea unei masuri luate de catre un organ al Statului in acest sens. Or reclamantul in cauza nu face dovada unor astfel de masuri emise de vreun organ al Statului.
Confiscarea întregii averi, o alta masura pentru care se solicita constatarea caracterului politic nu intra in categoria masurilor prevazute de dispozitiile art 1,3 si 4 din Legea 221/2009, pentru care se poate solicita constatarea caracterului politic. Masura confiscarii averii este reglementata in dispozitiile art 5 din aceeasi reglementare, cu scopul de a acoperi prejudiciul material pe care l-a suferit persoana ce a suferit o condamnare penala sau a facut obiectul unei masuri administrative. A fost avuta in vedere de legiuitor ca o consecinta a condamnarilor si masurilor, consecinta a caror efecte se impun a fi inalturate prin plata unor despagubiri in conditiile in care bunurile confiscate nu au facut obiectul cererilor intemeiate pe legile de restituie.
Urmărirea permanenta de către Securitate, nu numai in temnița, dar si in perioada de dupa eliberare 1964 -1969, se constata de asemenea ca nu intra in categoria masurilor adminstrative reglementate de al. 2 art 4 din Legea 221/2009.
Se retine ca s-a solicitat pentru reclamantul B. N. constatarea caracterului abuziv al: reținerii de către Securitate in perioada 6-12 februarie 1959; al internărilor abuzive in spitale de psihiatrie in perioada 1969-1981 si al pensionarilor abuzive in perioada 1969-1984; al strămutării in perioada 1 nov.1946 - 1 mar. 1956, împreuna cu mama si cu fratele reclamantului, al eliminarii din scoală elementara in anul 1951 si eliminarii din Facultate de D. in 1980; al degradare civice si salariale in perioadă 1969-1989, al urmăririi permanente de către Securitate in perioada 1969-1989.
Reținerea de către Securitate in perioada 6-12 februarie 1959, nu este dovedita din inscrisurile depuse in cauza. Astfel, din adresa Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania f14, rezulta ca reclamantul a suferit numai masura stramutarii in perioada 1.12.1946-1.03.1956 din C. in . de la f 77 rezulta ca acesta a fost arestat in perioada studentiei si ca a fost eliberat la 15 mai 1959. Inscrisul analizat este o Sinteza privind materialul informativ din dosarul de obiectiv Pastravul, deschis asupra numitului B. N.. Respectivul inscris nu face dovada retinerii reclamantului, cu atit mai mult cu cit perioada invederata in cerere nu coincide cu perioada despre care se face vorbire in inscrisul depus in probatiune. Din Decizia nr. 663/16.11.2006 privind acordarea calitatii de luptator in reziztenta anticomunista se retine numai ca a fost supus unor masuri administrative abuzive, fara a fi si identificate.
In privinta internarilor abuzive si a pensionarilor medicale se constata ca prin s.c. 7239/2004 a Judecatoriei C. instanta s-a pronuntat asupra caracterul abuziv.
Masura strămutarii in perioada 1 nov.1946 - 1 mar. 1956 a reclamantului este dovedita prin inscrisulde la f14, si se incadreaza in dispozitiile art 4 al. din Legea 221/2009, ce reglementeaza urmatoarele: „Persoanele care au facut obiectul unor masuri administrative, altele decat cele prevazute la art.3...” Din inscrisurile administrate ca mijloace de proba in cauza nu rezulta ca masura stramutarii a fost dispusa in temeiul vreunui act normativ preavazut de dispozitiile art 3, si ca atare, cum s-a facut dovada masurii stramutarii, se constata ca se intrunesc conditiile art 4 al. 2 din actul normativ invocat.
Eliminarea din scoală elementara in anul 1951 si eliminarea din Facultate de D. in 1980 nu este dovedita in cauza prin mijloacele de proba administrate.
In privinta degradarii civice si salariale in perioadă 1969-1989 se constata urmatoarele:
Conform dispozitiilor art 1, 3 si 4 din Legea 221/2009, constituie masura cu caracter politic: condamnari penale, masuri luata de organele fostei militii sau securitati, avand ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unitati si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu sau alte masuri administrative, altele decat cele prevazute la art.3.
F. de dispozitiile mentionate, degradarile civice si salariale pe care le-a suferit reclamantul, invocate nu sunt identificate si nici dovedite printr-o anume masura administrativa. Dispozitiile legii invocate impun ca, sa existe masuri administrative dispuse in acest sens, fapt care conditioneaza cu prioritate dovedirea unei masuri luate de catre un organ al Statului in acest sens. Or reclamantul in cauza nu face dovada unor astfel de masuri emise de vreun organ al Statului.
Urmărirea permanente de către Securitate in perioada 1969-1989, se constata de asemenea ca nu intra in categoria masurilor adminstrative reglementate de al. 2 art 4 din Legea 221/2009.
F. de cele aratate,in fapt si in drept, instanta urmeaza sa admita in parte cererea reclamantului, in sensul ca va constata caracterul politic al măsurii administrative de strămutare a reclamantului B. N. în perioada 01.12._56, din C., în localitatea Zătreni.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul B. I. N., cu domiciliul in C., . Casa A., ., În contradictoriu cu S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5.
Constată caracterul politic al măsurii administrative de strămutare a reclamantului B. N. în perioada 01.12._56, din C., în localitatea Zătreni.
Respinge capătul de cerere privind constatarea caracterului politic privind retrogradarea autorului reclamantului, B. I., ca neîntemeiate.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2015
Președinte, R. L. Z. | ||
Grefier, G. D. |
Red.jud.R.L.Z.
Tehn.F.M./4 ex.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 525/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Hotărâre din 30-06-2015, Tribunalul... → |
|---|
