Evacuare. Sentința nr. 2603/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2603/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 2130/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2130/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător M. E. N.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamantul D. I. O. împotriva sentinței nr. 2603/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul D.(FOSTĂ B.) A., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata asistată de avocat A. P., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen legal, a fost depusă la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantumul stabilit de instanță, nu se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Avocat A. P. pt. intimată solicită lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței întrucât are de susținut un dosar la Judecătoria C..
Instanța încuviințează cererea și dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata asistată de avocat A. P., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelantul.
Instanța pune în discuție cererea de repunere în termenul de apel formulată pe apelant prin motivele de apel.
Avocat A. P. pt. intimată lasă la aprecierea instanței.
Instanța respinge cererea de repunere în termenul de apel, apreciind că prezenta cauză s-a judecat pe disp. art. 973 C. civil, iar calea de atac prevăzută pt. procedura de urgență este de 30 de zile, după care acordă cuvântul pe apel.
Avocat A. P. pt. intimată solicită respingerea apelului, cu cheltuieli pe cale separată, învederând că este vorba de un bun comun, iar reclamantul locuiește în București și are în posesie un alt apartament.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.10.2014, sub nr._, reclamantul D. I. O. a chemat in judecată pe pârâta D. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună evacuarea de urgență a pârâtei din locuința situată in C., ., județul D., care a aparținut tatălui său D. G., decedat in spital, la București, in data de 21.08.2014.
Im motivare, reclamantul a arătat că după divorțul de mama sa D. (în prezent C.) D., tatăl său a intrat in concubinaj si apoi s-a căsătorit cu pârâta, mai tânără decât el cu 15 ani, vânzându-i fictiv un apartament de 2 camere si dependințe, situat in C., .. 162, ..
Căsătoria intre părți s-a făcut la data de 12.12.2009 iar așa zisă vânzare cumpărare s-a făcut prin actul autentificat sub nr. 28 din 16 ianuarie 2009 de BNP Tarbujaru M. M., din C..
Câtă vreme respectivul act din 16.01.2009 nu a fost declarat nul rezulta că soția supraviețuitoare - pârâta are în proprietate o alta locuința si nu mai beneficiază de drept de abitație, conform art. 973 Cod Civil.
In drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 973 Cod Civil.
Cererea a fost legal timbrată.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar copie CI, certificat de deces D. G., certificat de atestare fiscala pentru persoane fizice nr._/06.10.2014, eliberat de Primăria C. – Direcția de Impozite si Taxe, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 28/16.01.2009 de BNP T. M.-M., dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 lei, împuternicire avocațială nr._, si alte înscrisuri.
La data de 19.11.2014, reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune, prin care a arătat ca numele actual al pârâtei este D. A., FOSTĂ B. A..
Pârâta D. (FOSTĂ B.) A., legal citată, a formulat la data de 19.12.2014 întâmpinare prin care a solicitat instanței sa admită excepția lipsei de interes in promovarea acțiunii a reclamantului si să respingă acțiunea.
In motivarea întâmpinării, parata a arătat ca reclamantul are domiciliul in București, conform cărții sale de identitate, . in . nr. 2, ., ., dar în realitate locuiește cu soția si cele două fiice . vila, având un apartament propriu în acea vilă.
Pârâta a mai învederat ca reclamantul lucrează la o banca in București, soția sa lucrează in București si nu are nevoi locative legate de C., nu a locuit niciodată in casa din . in vizite (când era elev) in vacante, la bunici.
Nici starea de fapt nu este prezentată corect in acțiune: autorul D. G. s-a despărțit de mama reclamantului in anii 1990-1992 si după aceea a trăit in concubinaj cu o alta persoana, P. S., in prezent decedata, pana la decesul acesteia in anul 2008.
A arătat că l-a cunoscut pe autorul D. G. în luna ianuarie 2009 când a cumpărat de la el apartamentul situat în Calea București (Aeroport – căminele militare) și in noiembrie 2009 s-a căsătorit cu acesta.
A învederat că reclamantul nu precizează ca imobilul din . comun cu autorul, fiind în comunitate de bunuri, având astfel o cotă proprie de ½ din acest bun și in prezent locuiește in casă cu mama sa B. Vinita, foarte in vârsta și cu probleme grave de sănătate.
Pârâta a menționat că în succesiunea autorului mai exista un apartament situat in C., apartament ce a aparținut tatălui autorului, C. I., singurul moștenitor al acestuia fiind D. G., apartament care este la dispoziția reclamantului dacă acesta vrea sa vina in vizita la C..
De asemenea, pârâta a învederat ca reclamantul nu are nevoie sa locuiască in C. si atitudinea acestuia este pur șicanatorie in condițiile in care autorul a făcut credite (in prezent neachitate) pentru a repara casa din localitatea Suseni pentru el (chiar daca in acte este proprietară mama sa, fosta soție a autorului, reclamantul fiind singurul copil al acesteia). Autorul D. G. a contractat un credit in anul 2011 (refinanțat in anul 2012) de 400 milioane vechi, bani care au ajuns tot la reclamant.
Sub aspectul modului de constituire, dreptul exista prin efectul legii, indiferent de acordul sau dezacordul moștenitorilor. Prin urmare nu se va pune problema încheierii unei convenții referitoare la constituirea dreptului de abitație, ci numai, dacă moștenitorii consideră necesar si oportun, cu privire la modul de exercitare a dreptului de abitație, si numai sub acele aspecte pe care legea le lasă la aprecierea părților și asupra cărora n-a instituit norme imperative.
S-a mai arătat că in temeiul dreptului de abitație, soțul supraviețuitor are dreptul de a locui in respectivul imobil, singur sau împreuna cu copii săi, cu părinții sau cu alte persona aflate in întreținere ( in speță pârâta cu mama sa).
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 C.pr.civ.
Atașat întâmpinării, pârâta a depus convenție matrimoniala autentificată sub nr. 504/27.05.2014 de Societatea Profesională Notarială D. T. & S. T., încheiere nr._ pronunțată de OCPI D. in dosarul nr._/28.05.2014, procură specială autentificată sub nr. 1202/2007 de BNP "LITERRIS", certificat de deces C. I., certificat de încadrare in grad de handicap nr._/_/27.04.2011, încheierea nr._/02.07.2014 a OCPI D..
La data de 16.01.2015, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2603/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată având ca obiect evacuare formulată de reclamantul D. I. O., în contradictoriu cu pârâta D. (fostă B.) A..
A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul D. I. O. și pârâta D. A., sunt moștenitori legali ai defunctului D. G., în calitate de descendent de gr. I, respectiv soț supraviețuitor.
Potrivit convenției matrimoniale autentificate sub nr. 504/27.05.2014, în timpul vieții autorului D. G., acesta împreună cu soția sa D. A. au schimbat regimul matrimonial din cel al comunității legale în cel al comunității convenționale, așa cum este reglementat de art. 366-368 NCCiv. . În acest sens, părțile au stabilit cote de contribuție de 1/2 fiecare, precum și extinderea comunității convenționale prin includerea imobilului- teren și construcții, identificat cu nr. cad._,_-C1,_-C2, înscris în CF nr._, situat în mun. C., .-68, jud. D., compus din teren intravilan în suprafață de 1649 mp. din acte, 1682 mp. din măsurători, și construcțiile C1 și C2.
Pârâta D. A. locuiește împreună cu mama sa, B. Vinita, în imobilul descris anterior.
Prin cererea formulată în cauză, reclamantul solicită evacuarea soției supraviețuitoare a defunctului său tată, pretinzând că se încalcă dispozițiile art. 973 NCCiv. ce reglementează dreptul de abitație.
Pornind de la dispozițiile art. 555 Cod Civil, dreptul de proprietate este definit ca fiind acel drept real ce conferă titularului atributele posesiei, folosinței și dispoziției asupra unui bun, atribute pe care numai acesta le poate exercita în plenitudinea lor și în interesul său propriu, cu respectarea normelor juridice în vigoare.
Apărarea întregului drept de proprietate se realizează pe calea acțiunii în revendicare prin care proprietarul obține recunoașterea dreptului său și înapoierea bunului, dar și abținerea celui ce a încălcat acest drept, în viitor, de la orice faptă ce ar aduce atingere exercițiului normal și deplin al dreptului de proprietate.
Însă, practica și doctrina judiciară au recunoscut că, ori de câte ori sunt încălcate numai unele dintre atributele dreptului de proprietate, titularul dreptului are posibilitatea de a alege și de a recurge la mijloace juridice indirecte de apărare a dreptului de proprietate, care tind spre aceeași finalitate, așa-numitele acțiuni personale care se întemeiază pe drepturi de creanță născute însă în strânsă legătură cu dreptul de proprietate. Fie că izvorăsc din contract, delicte civile, fapte juridice licite, aceste drepturi de creanță apar în patrimoniul proprietarului ca urmare a încălcării dreptului de proprietate; în consecință proprietarul poate să recurgă la acțiunile personale prin care solicită realizarea dreptului de creanță și, pe cale indirectă, însăși restabilirea dreptului de proprietate.
Așa fiind, atributul folosinței din conținutul dreptului de proprietate asupra locuinței poate fi valorificat de titularul dreptului pe calea acțiunii în evacuare a persoanei care ocupă fără titlu bunul său.
Cauza acțiunii în evacuare promovate de reclamant în speță ar trebui să o constituie ocuparea fără titlu a locuinței de către pârâtă și voința reclamantului de a face ca această ocupare să înceteze, stabilindu-se o stare corespunzătoare dreptului pretins, respectiv predarea locuinței în materialitatea ei.
Astfel, tot ceea ce ar putea valorifica în speță reclamantul nu este un drept de proprietate exclusiv și absolut ca în cazul unei acțiuni în revendicare, ci doar un drept de creanță, având caracter relativ, în cadrul acțiunii în evacuare, urmărind să îl constrângă pe debitor să execute o obligație de a face, adică de a evacua și a preda material bunul imobil.
Izvorul obligației ar trebui în acest caz să fie reprezentat de culpa, respectiv greșeala constând în atingerea păgubitoare a uneia dintre prerogativele cuprinse într-un drept real. Altfel spus, reclamantul în acest cadru procesual nu poate solicita obligarea pârâtei să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar sa îl evacueze și să îl predea în materialitatea lui.
Instanta a reținut însă că, în cauză, pârâta D. A. este coproprietar al imobilului de unde reclamantul solicită să fie evacuată, iar dată fiind această calitate a părților, singura modalitate juridică de lichidare a pretențiilor o reprezintă partajul succesoral.
Astfel, în cauză, pârâtei nu i se poate imputa că ocupă fără titlu imobilul în litigiu, deoarece deține cota de ½ din imobil potrivit convenției matrimoniale autentificate sub nr. 504/27.05.2014, la care se adaugă și cota succesorală ce i se cuvine din moștenirea autorului D. G..
În final, față de aspectele deja reținute, instanța a constatat că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 973 NCCiv. ce reglementează condițiile și limitele dreptului de abitație al soțului supraviețuitor, câtă vreme pârâta D. A. beneficiază de un drept locativ propriu, în calitatea sa de coproprietar, împreună cu defunctul D. G., al imobilului de unde se solicită evacuarea.
În ceea ce privește lipsa de interes a reclamantului, instanța a reținut că, de principiu, acesta, în calitatea sa de succesor legal al autorului D. G., ar justifica un interes în predarea imobilului, însă nu și-l poate realiza pe calea procedurală aleasă, ci doar în cadrul dezbaterii succesiunii defunctului.
Pentru toate considerentele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată cererea în evacuare promovată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D. I. O., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A arătat că motivarea instanței cu privire la caracterele dreptului de proprietate sunt străine cauzei, în speță fiind vorba de un drept succesoral, iar pârâta a declarat în fals când s-a făcut comunitatea convențională de bunuri în timpul căsătoriei, că nu ar avea proprietate imobiliară, deși cumpărase chiar de la autorul D. G., concubin și apoi soț, apartamentul acestuia din zona blocurilor "Aeroport". Precizează că autorul și-a menținut în continuare aici adresa firmei sale de consultanță, iar ambii soți au locuit numai în ., casa sa părintească, de unde a plecat după terminarea facultății și divorțul dintre părinții săi.
Apelantul a mai arătat că soția supraviețuitoare nu a devenit proprietara pe ½ din casa din ., județul D., ci are cota legală de ¼ din moștenirea defunctului.
Astfel, ea ar fi trebuit să aducă la partajului succesoral și apartamentul din C., Calea București, nr.162, ., ., pe care-l avea la data când s-a întocmit comunitatea de bunuri, aceasta nefăcându-se pe bunurile unui singur soț, ci pe bunurile ambilor.
A mai aratat ca este hilara sustinerea instantei ca desi reclamantul are interes, nu poate solicita evacuarea decat prin rezolvarea partajului succesoral, desi art. 973 C.civ. nu impune aceasta conditie.
In prezent parata detine singura toata casa din . din Calea Bucuresti – Aeroport, dar si un alt apartament din cartierul Brazda lui N., al tatalui autorului D. G., desi toate imobilele fac obiectul dosaurlui de partaj succesoral nr._/215/2015 al Judecaotriei C..
Initmata parata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat si mentinerea hotararii instantei de fond ca fiind temeinica si legala, cu cheltuieli de judecata.
Examinand sentinta civila atacata, prin prisma motivelor de apel si a dispoz. art. 480 NCPC, tribunalul constata ca apelul este nefondat.
Astfel, se constata ca instanta de fond a interpretat in mod corect probele administrate in cauza si a aplicat in mod corespunzator dispozitiile legale privind evacuarea, retinand in mod justificat ca nu poate fi admisa cererea reclamantului D. I. O. de evacuare a paratei D. A. din imobilul in litigiu, intrucat pârâta este coproprietar al imobilului in baza convenției matrimoniale autentificate sub nr. 504/27.05.2014, astfel incat, pârâtei nu i se poate imputa că ocupă fără titlu imobilul în litigiu, deoarece deține cota de ½ din imobil potrivit convenției matrimoniale mentionate, la care se adaugă și cota succesorală ce i se cuvine din moștenirea autorului D. G..
Tribunalul are in vedere ca prin actiunea dedusa judecatii si care a investit instanta de judecata, reclamantul a solicitat evacuarea paratei, invocand inexitenta unui drept al acesteia asupra imobilului pe care il foloseste impreuna cu mama sa, prin raportare la dispoz. art. 973 C,.civ, reclamantul invocand in fapt ca imobilul face parte din mostenirea tatalui reclamantului – autorul D. G., si desi parata este sotia supravietuitoare a acestuia, avand deci calitatea de mostenitor, ea foloseste intregul imobil desi nu poate beneficia de dreptul de abitatie prevazut de art. 973 C,civ, intrucat detine in proprietate o alta locuinta.
Se mai constata ca parata prin intampinarea depusa si actele anexate a invocat si dovedit indreptatirea sa de a folosi imobilul in litigiu in virtutea unuei drept locativ propriu, aceasta fiind coproprietara a imobilului alaturi de autorul D. G., parata deținand cota de ½ din imobil potrivit convenției matrimoniale autentificate sub nr. 504/27.05.2014, la care se adaugă și cota succesorală ce i se cuvine din moștenirea autorului D. G..
Se constata ca instanta de fond a analizat starea de fapt dedusa judecatii, raportat la sustinerile ambelor parti, concluzionand ca este neintemeiata actiunea in evacuare intrucat parata este coproprietara a imobilului in baza unui act juridic aflat in circuitul civil - convenției matrimoniale autentificate sub nr. 504/27.05.2014, aceasta calitate indreptatind-o ca exercite folosința materiala a bunului care face obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părți, astfel incat, este neintemeiata sustinerea apelantului in sensul ca motivarea instanței de fond cu privire la caracterele dreptului de proprietate sunt străine cauzei, în speță fiind vorba doar de un drept succesoral.
F. de actele dosarului, tribunalul constata ca este corecta modalitatea de solutionare a fondului cauzei de catre instanta de fond.
Potrivit art. 973 Noul Cod Civil, „soțul supraviețuitor care nu este titular al niciunui drept real de a folosi o altă locuință corespunzătoare nevoilor sale beneficiază de un drept de abitație asupra casei în care a locuit până la data deschiderii moștenirii, dacă această casă face parte din bunurile moștenirii. (2) Dreptul de abitație este gratuit, inalienabil și insesizabil.(3) Oricare dintre moștenitori poate cere fie restrângerea dreptului de abitație, dacă locuința nu este necesară în întregime soțului supraviețuitor, fie schimbarea obiectului abitației, dacă pune la dispoziția soțului supraviețuitor o altă locuință corespunzătoare.(4) Dreptul de abitație se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii moștenirii. Acest drept încetează, chiar înainte de împlinirea termenului de un an, în caz de recăsătorire a soțului supraviețuitor.(5) Toate litigiile cu privire la dreptul de abitație reglementat prin prezentul articol se soluționează de către instanța competentă să judece partajul moștenirii, care va hotărî de urgență, în camera de consiliu”.
Din acest text legal rezulta ca soțul supraviețuitor are drept de abitație dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: a) să fi locuit la data deschiderii moștenirii în casa (apartamentul) care formează obiectul dreptului de abitație; b) să nu aibă altă locuință proprie; c) să nu devină prin moștenire proprietarul exclusiv al locuinței; astfel, în cazul în care soțul supraviețuitor este unicul moștenitor al defunctului, în calitate de proprietar nu poate avea, în plus, și un dezmembrământ al aceluiași drept de proprietate (neminem res sua servit); d) locuința asupra căreia se constituie dreptul de abitație să facă parte din masa succesorală, adică să fi aparținut soțului decedat exclusiv sau în proprietate comună cu alte persoane.
In caz de proprietate comună (în devălmășie sau pe cote-părți) dreptul de abitație ar putea viza doar partea care a aparținut defunctului, căci asupra cotei-părți ce aparține altuia nu se poate dobândi niciun drept prin moștenire. Rezulta că în situația în care casa de locuit era proprietatea ambilor soți, soțul supraviețuitor va putea continua să locuiască în imobil ca titular al dreptului de proprietate pe cote-părți asupra casei sau apartamentului. Totusi, in literatura juridica, s-a apreciat ca in situatia in care partea (cota) soțului supraviețuitor este foarte mică, deoarece contribuția acestuia la dobândirea imobilului a fost mică, iar în ipoteza unui partaj succesoral, înainte de expirarea termenului prevăzut de art. 973 C.civ., locuința va fi atribuită altui comoștenitor, soțul supraviețuitor beneficiaza de drept de abitatie doar asupra partii ( cotei ) care a apartinut defunctului, neputand astfel să se găsească în situația evacuării, dacă locuința va fi atribuită altui comoștenitor, in termenul de 1 an de la data de la data deschiderii moștenirii.
In speta, se constata ca in mod corect instanta de fond a retinut ca nu sunt incidente dispoz. art. 973 C.civ., intrucat nu exista ipoteza reglementata de acest text legal in sensul ca imobilul din care se cere evacuarea, in intregul lui, sa faca parte din masa succesorala a defunctului D. G., iar unul dintre mostenitori sa solicite evacuarea sotului supraveituitor invocand inexistenta dreptului de abitatie al acestuia, pentru neindeplinirea conditiilro art. 973 alin. 1 c,.civ.. Aceasta intrucat in speta, parata a invocat si dovedit existenta unui drept locativ propriu in calitatea sa de coproprietar, împreună cu defunctul D. G., al imobilului de unde se solicită evacuarea.
Sub acest aspect, tribunalul constaat ca in baza convenției matrimoniale autentificate sub nr. 504/27.05.2014, parata deține cota de ½ din imobil, doar cealalta parte de ½ facand parte din masa succesorala a autorului D. G., iar in calitatea sa de coproprietar, parata poate exercita posesia (folosința materiala) a bunului care face obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părți.
Ca element de drept, posesia este expresia juridică a îndreptățirii de a stăpâni bunul care constituie obiectul dreptului de proprietate privată. În cazul coproprietății pe cote parti, toți titularii sunt îndreptățiți la stăpânirea bunului, altfel spus toți au vocație la o asemenea exercitare.
Asa cum corect a retinut si instanta de fond, dreptul de folosință poate fi exercitat de toți coproprietarii, ceea ce presupune atât exercitarea folosinței materiale a bunului care face obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părți, cât și posibilitatea culegerii fructelor produse de bun. Însă, atunci când sunt neînțelegeri între coproprietari cu privire la folosirea materială a bunului, cum este cazul în speță, pentru imobilul în care reclamantul nu a locuit anterior formulării acțiunii, acesta are la îndemână calea încetării coproprietății prin partaj, fără ca dreptul de folosință să poată fi valorificat pe calea acțiunii în evacuarea paratei.
De altfel, apelantul confirmă existența unui proces de partaj pentru lichidarea stării de indiviziune în care se află părțile.
Motivele invocate de apelant în legătură cu nevalabilitatea conventiei matrimoniale – declararea in fals de parata ca nu mai detine alte imobile la data incheierii conventiei, ori ca respectiva comunitate trebuia sa cuprinda bunurile ambilor soti - nu pot fi reținute, deoarece nu a fost depusă la dosar nici o hotărâre judecătorească în sensul constatarii nevalabilitatii conventiei. Tribunalul are in vedere ca, in speta, conventia matrimoniala autentica depusa de parata la dosar si incheiata intre aceasta si autorul D. G. este un act juridic civil aflat in circuitul civil si isi produce efectele pana la data anularii sau desfiintarii pe cale judecatoreasca, legalitatea acestei conventii neputand fi analizata in prezentul dosar atat timp cat instanta nu a fost investita decat cu o actiune in evacuare, nefiind formulata voe cerere de anulare sau constatare a nevalabilitatii acestei conventii.
Pentru considerentele expuse, constatand ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica, tribunalul urmeaza sa respinga ca nefondat apelul formulat de reclamantul D. I. O..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul D. I. O., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat I. St. D., din mun. C., .. 2, județul D., împotriva sentinței nr. 2603/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul D. (FOSTĂ B.) A., cu domiciliul în mun. C., ., județul D., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, M. E. N. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./4 ex.
Jud.fond-C.M.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4989/2015. Tribunalul DOLJ | Uzucapiune. Sentința nr. 8422/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
