Pretenţii. Sentința nr. 4989/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4989/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 2132/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2132/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător M. E. N.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamantul S. C. JUDETEAN DE URGENTA C. împotriva sentinței nr. 4989/16.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. nr._, în contradictoriu cu pârâtul Z. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen legal, se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea formulată la data de 19.12.2014, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul Z. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat la plata sumei de 3173,45 lei, reactualizată cu indicele de inflație pana la data plătii efective a debitului, reprezentând contravaloare servicii medicale acordate pe perioada 14.08._11.
În motivare, reclamantul a arătat că, în perioada 14.08._11, pârâtul Z. I., victimă a unui accident de circulație, a fost internat la S. C. Județean de Urgență C., iar contravaloarea zilelor de spitalizare în cuantum de 3173,45 lei nu a fost achitată nici până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 si 999 Cod Civil, precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A mai arătat reclamantul că, având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul ce i-a fost cauzat, de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998, 999 Cod civil, art. 112 Cod procedură civilă și art. 313 din Legea nr. 95/2006.
S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsă.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei decont de cheltuieli.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința civilă nr.4989/16.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Z. I., invocată din oficiu.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. C. Județean De Urgență C., în contradictoriu cu pârâtul Z. I., cu ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut următoarele:
Calitatea procesual pasivă aparține persoanei obligate în cadrul raportului juridic dedus judecații.
În fapt, în perioada 14.08._11, pârâtul Z. I. - urmare a unui accident de circulație - a fost internat de urgenta la Secția Neurochirurgie a Spitalului Județean de Urgență C., beneficiind de asistenta medicala de specialitate.
Contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a fost în cuantum de 3173,45 lei, potrivit decontului de cheltuieli depus în copie la dosar (fila 6).
În drept, potrivit prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 actualizată, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
În speță, instanța a constatat că pârâtul a fost persoana căreia i s-a vătămat sănătatea, iar nu persoana care a adus daune sănătății altuia nefiind, pe cale de consecință, titular al obligației de dezdăunare în raportul juridic indicat de norma legală anterior menționată.
În ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia, în aceste cazuri, pârâtul nu beneficiază de servicii medicale spitalicești din fondul asigurărilor sociale de sănătate, instanța reține că, în conformitate cu disp. art. 92 din Legea nr. 95/2006 actualizată, acordarea asistenței medicale publice de urgență este o datorie a statului și un drept al cetățeanului (textul nedistingând între cetățeanul asigurat și cel neasigurat).
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006 persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale(…) în cazul urgențelor medicale.
Potrivit aceluiași act normativ serviciile medicale de urgență sunt suportate din Fondul național unic, format, potrivit art. 256, din contribuțiile persoanelor fizice si juridice, subvenții de la bugetul de stat, donații, dobânzi, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului CNAS și caselor de asigurări, precum și alte venituri în condițiile legii, sume proprii ale Ministerului Sănătății Publice.
Analizând temeiul de drept invocat de reclamant în susținerea cererii sale, instanța constată că actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie în sarcina pârâtului o obligație de a comunica numele persoanei care a provocat vătămarea, prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului sau al Fondului Național Unic.
Pârâtul Z. I. are calitatea de victimă a unui accident de circulație, după cum rezultă din precizările reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată și înscrisurile depuse, această concluzie rezultând și din decontul de cheltuieli aflat la fila 6 din dosar din care reiese că acesta a fost internat la S. Județean de Urgență C. - Secția Neurochirurgie, în perioada 14.08._11.
Prin urmare, în calitate de victimă a unui accident de circulație, acestuia nu îi incumbă obligația de a suporta contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea sa în cadrul unității sanitare reclamante, titularul acestei obligații fiind, conform dispozițiilor exprese ale art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății actualizată, autorul accidentului rutier.
Mai mult, deși reclamantul își întemeiază în drept cererea și pe dispozițiile art. 998 și 999 C.civ., instanța reține că pârâtul Z. I. nu poate fi obligat la plata contravalorii zilelor de spitalizare pe temeiul răspunderii civile delictuale întrucât, fiind victima unui accident de circulație, nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea vreunei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
În ceea ce privește demersurile pentru stabilirea persoanei vinovate de producerea accidentului, instanța apreciază că dovada îndeplinirii acestora revine reclamantului care are obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală cât și pe cea a pârâtului.
Prin indicarea pretenției sale precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
În speță, instanța a constatat că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de justificare a calității procesuale pasive a pârâtului și, pe cale de consecință, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Z. I., invocată din oficiu și a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. C. Județean de Urgență Craiova, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În esență, apelantul a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a repara prejudiciul cauzat de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Pârâtul a fost victima unei agresiuni, sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acesteia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate, astfel aceasta are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
În aceste condiții devine aplicabil principiul îmbogățirii fără just temei, iar baza diminuării patrimoniului stă atitudinea pârâtului care a beneficiat de îngrijirile medicale, nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care a agresat-o, devenind astfel dispozițiile art. 999 Cod Civil.
De asemenea, practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă atunci când nu depune minimum de diligențe pentru a identifica autorul faptei ilicite.
Se mai arată că instanța de fond a pronunțat sentința fără a ține seama de faptul că spitalul s-a aflat în imposibilitate de a cunoaște autorul agresiunii, pârâtul fiind singura persoană care avea cunoștință de acesta.
Reclamantul precizează faptul că spitalul a chemat în judecată pe pârât după ce acesta a fost înștiințat despre debit și rugat să comunice date/documente din care să reiese cine este autorul faptei și în urma cărora unitatea să facă demersurile necesare pentru recuperarea debitului și virarea sumei către CAS D..
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art. 480 NCPC, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
Astfel, se constata ca instanța de fond a interpretat in mod corect probele administrate in cauza si a aplicat in mod corespunzător dispozițiile legale incidente, reținând în mod corect că în speță nu a fost dovedită existența unei fapte ilicite săvârșită de către pârât.
Astfel, tribunalul constată că în cazul cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimelor, legiuitorul a înțeles să sancționeze pe autorii acestora. În acest sens, prin dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată și completată, s-a prevăzut că, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
În nici un caz aceste dispoziții nu ar putea fi interpretate în sensul că victimele unor astfel de fapte, ar trebui să suporte cheltuielile efectuate de spital în vederea recuperării lor, atâta timp cât aceste fapte sunt imputabile unor terțe persoane.
Dimpotrivă, prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 sunt clare și neechivoce în sensul că legiuitorul a înțeles să sancționeze persoanele care, cu intenție sau din culpă, au adus atingere integrității corporale și sănătății altor persoane, stabilind în sarcina acestora obligația de a achita contravaloarea serviciilor medicale efectuate în astfel de situații și de a repara în felul acesta prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
Nu are relevanță eventuala pasivitate a pârâtului în ceea ce privește atragerea răspunderii civile a autorului agresiunii câtă vreme obligația acestuia din urmă de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale este reglementată în mod expres în lege: „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată”.
În speță, pasivitatea pârâtului, în calitatea sa de victimă a accidentului și neformularea unei plângeri penale în cauză împotriva autorului nu este o împrejurare care să poată fi calificată drept faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu pentru a fi incidente dispozițiile art. 998 – 999 Cod Civil.
Exercitarea unei plângeri împotriva unei persoane este un drept și nu o obligație, nu există o reglementare legală care să oblige victima unui accident să solicite tragerea la răspundere a autorului accidentului. Exercitarea din oficiu a acțiunii penale de către organele judiciare în anumite cazuri, expres prevăzute de lege, nu se confundă cu o eventuală obligație a victimei de a iniția demersurile judiciare în acest sens.
Astfel, sunt nefondate susținerile apelantului privind așa –zisa culpă a pârâtului pentru că nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 se prevede expres că prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale constând în cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, trebuie reparat de persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane.
Apelantul a invocat și faptul că în urma tratamentului asigurat intimatului pârât a suferit o diminuare a patrimoniului, neindicând modul în care patrimoniul pârâtului s-a mărit pe seama patrimoniului reclamantului.
Îmbogățirea fără justă cauză poate fi definită ca faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Din acest fapt juridic se naște obligația pentru cel care își vede mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul. Acestuia i se recunoaște posibilitatea intentării unei acțiuni în justiție prin care pretinde restituirea. Pentru intentarea acțiunii în restituire trebuie îndeplinite anumite condiții: mărirea unui patrimoniu, micșorarea unui patrimoniu, existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt, precum și absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia, absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite. În cauză se observa lipsa cel puțin a celor doua condiții: - absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia, deoarece legiuitorul a impus prin dispozițiile Legii 95/2006 dreptul oricărei persoane de a beneficia de servicii medicale de urgenta, contravaloarea acestora făcându-se de la bugetul de stat, existând astfel o cauza legitimă. - absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite, deoarece art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, prevede ca persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta pentru recuperarea daunei suferite, ca urmare a prestării asistenței medicale în favoarea unei persoane victimă a unei agresiuni, sunt persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, existând astfel un mijloc juridic. Se are în vedere totodată că îmbogățirea fără justă cauză reprezintă un fapt juridic licit ca izvor de obligații iar nu ilicit, astfel că nu poate fi reținută motivarea reclamantului în sensul că pârâtul se află în culpa deoarece nu a comunicat datele agresorului, culpă care ar conduce la răspunderea sa juridică în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul urmează ca în temeiul art. 480 NCPC, să respingă ca nefondat apelul promovat de reclamantul S. C. Județean de Urgență C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C. ., județul D., cod fiscal_, cont RO 19 TREZ2915005XXX00, împotriva sentinței civile nr.4989/16.04.2015 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul-pârât Z. I., cu domiciliul în comuna Sadova, ., județul D., ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, M. E. N. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V. /4 ex.
16.12.2015
Jud.fond- C.M.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2023/2015. Tribunalul DOLJ | Evacuare. Sentința nr. 2603/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
