Obligaţie de a face. Sentința nr. 491/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 491/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 491/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 491/2015
Ședința publică de la 11 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. M.
Grefier E. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind acțiunea formulată de reclamanții R. A. A. și T. M. O., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR- DIRECȚIA PENTRU COORDONAREA APLICĂRII LEGII NR. 10/2001, având ca obiect
obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
- s-a comunicat acțiunea către pârâtă,
- pârâta, a depus întâmpinare,
- s-a comunicat întâmpinarea către reclamante,
- pârâta, a depus note scrise,
- se solicită judecarea cauzei în lipsă,
- se depune prin email, de către avocat G. D., cerere de lăsare a dosarului la sfârșitul ședinței de judecată,
Instanța ia act că se solicită judecarea cauzei în lipsă și reține cauza în pronunțare în baza excepției de necompetență teritorială, față de dispozițiile art. 131 raportat la art. 132, pct.2, precum și art. 35 alin 2 din Legea 165/2013.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
La data de 24.04.2015, reclamanții R. A. și T. M. O. au chemat în judecată S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor – Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr.10/2001, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să o oblige pe pârâtă la emiterea Deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru bunurile imposibil de restituit în natură, conform Dispoziției nr.7933/2005 a Primarului Mun. C..
În motivarea cererii, se arată, în esență, că reclamanții au urmat procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 pentru un imobil preluat abuziv, că au primit o adresă prin care li s-au solicitat lămuriri privind regimul juridic al terenului în suprafață de 2000 mp., că au răspuns la această adresă în octombrie 2014, solicitând urgentarea soluționării cererii sale și că s-au încălcat dispozițiile art.6 din C.E.D.O., față de tergiversarea soluționării cererii.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, art.21 din Legea nr.156/2012, art.6 din C.E.D.O.
La termenul de astăzi, instanța a reținut cauza în pronunțare în baza excepției de necompetență teritorială, verificându-și competența din oficiu, conform art.131 alin.1 C.proc.civ.
Astfel, instanța reține că, potrivit art.34 alin.1 din Legea nr.165/2013, "dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni". În același timp, alineatul al doilea al aceluiași text de lege statuează că "dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni".
Art.35 alin.1 din actul normativ menționat statuează că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
Art.35 alin.2 din lege dispune că "în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art.33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin.1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".
Textele legale citate anterior au caracter imperativ și nu sunt susceptibile de o altă interpretare decât aceea a existenței unor norme de competență teritorială exclusivă, incidente în acele categorii de litigii avute în vedere de legiuitor.
Competența teritorială exclusivă aparține în mod neechivoc instanței în a cărei circumscripție se află sediul entității cu atribuții în aplicarea legii, în speță pârâta avându-și sediul în Municipiul București. Totodată, litigiul se circumscrie reglementării conținute de art.35 alin.2 din Legea nr.165/2013, astfel încât este operantă norma de competență prevăzută de aceasta, iar competența aparține Tribunalului București.
În temeiul art.132 raportat la art.129 alin.2 pct.3 și la art.130alin.2 C.proc.civ., instanța va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe de reclamanții R. A. A., domiciliată în C., ., județul D., CNP_ și T. M. O., domiciliat în Cîmpulung, ., nr.11, bl._ ., județul Argeș, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat G. D., cu sediul în C., ..U2, ap.7, ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin COMISIA CENTRALĂ pentru STABILIREA DESPĂGUBIRILOR- DIRECȚIA PENTRU COORDONAREA APLICĂRII LEGII NR. 10/2001, cu sediul în București, ..202, sector 1, în favoarea Tribunalului Municipiului BUCUREȘTI.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2015.
Președinte, S. L. M. | ||
Grefier, E. B. |
Red.jud.S.L.M.
Tehn.S.V./2 ex.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 520/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Hotărâre din 10-09-2015, Tribunalul DOLJ → |
|---|
